360 matches
-
-ntoarce ca să fugă, Ea-l oprește-n loc cu ochii și c-o mult smerită rugă: O rămâi, rămâi la mine, tu cu viers duios de foc, Sburător cu plete negre, umbră fără de noroc Și nu crede că în lume, singurel și rătăcit, Nu-i găsi un suflet tânăr ce de tine-i îndrăgit. Otu umbră pieritoare, cu adâncii, triștii ochi, Dulci-s ochii umbrei tale - -nu le fie de diochi! " El s-așează lângă dânsa și o prinde de mijloc
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de rămurele Trec în stoluri rîndurele, Ducând gândurile mele Și norocul meu cu ele. Și se duc pe rând, pe rând, Zarea lumii-ntunecînd, Și se duc ca clipele, Scuturând aripele, Și mă lasă pustiit, Vestejit și amorțit Și cu doru-mi singurel, De mă-ngîn numai cu el! {EminescuOpI 215} LA MIJLOC DE CODRU... La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș La voiosul luminiș, Luminiș de lângă baltă, Care-n trestia înaltă Legănîndu-se din unde, În adîncu-i se pătrunde
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
jumere. Până la urmă ne împăcam destul de bine și chiar dacă dimineață eram aproape hotărât să căutăm altă gazdă, am rămas la moș Buliga, mai ales că domnul Speranță se mutase deja la vecinul de alături, că-i era milă de învățătoarea singurică și-și pusese în gând să-i umple timpul și nu numai. în plus, ne întâlneam mai des la noi, că moșul avea cel mai bun ravac din sat și n-l vindea cu plăcere la cel mai bun preț
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
în socialism. * Ispita are glasul blând Și pofta viclenie, Iar omul slăbiciuni de rând Și multă lăcomie. 17 iunie 2004 Mâzgălesc cuvinte goale Să nu simt că timpul zboară - Idei-hârburi dând târcoale Slovei, false ulicioare. „Muritu-i-au colindătorii”. Își cată slava singurel Că nu s-au scris alte istorii Mai bune decât scris-a el. Dihomia roade mereu Mai mult decât oriunde; Al norocirii curcubeu De noi veșnic s-ascunde. * De când lumea, timpul toacă Printre dușmani ori amici, Dar puteri mari se
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
arsă de patimi Și-ndur pedeapsa grea a tăcerii! De ce n-a rămas un vis împlinit, Cât dăinui-va din ce mai rămâne, Până când suferă un om părăsit, Câtă speranță avem în ziua de mâine! DE ZIUA TA Dacă ești singurel la munte, Soarele în piept să-ți cânte, Codrul drag să-l simți drept frate, Soră, frunza care bate! Dorul meu să te-ncânte, Păsărele mii să-ți cânte! Dacă ești la mare dus Și ești singur și cuminte, Soarele
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
codrul este pustiu, Fă-ți o casă călduroasă Ca să treci iarna geroasă. Codrul e frate cu mine, Nici lui iarna nu îi bine Că e trist și aplecat Și de frunze despuiat. Îți port grija-n suflețel Că ești mereu singurel, De-ai fi cucule cu mine Amândoi am trăi bine. MAMA De când e lumea pe acest pământ Tu ești mamă chipul cel mai sfânt Ești un înger ești un strop de soare Și privirea ta-i mereu mângâietoare. Surâsul tău
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
cu verdeața. Trăiește codrul în mine, Lumea sa îmi aparține, Nicicând n-am să-l părăsesc, Mă iubește și-l iubesc. Și la vremea de ... nu sânt Am să mă prefac pământ Să rămân aici cu el... Trist e codrul singurel! RAIUL VEȘNICIEI Fulgere să strălucească, Codrul să îngălbenească, Frunza lui să cadă jos Să se- așeze în strat gros, Să-ncălzească cu folos Un mormânt necălduros. Iarna, falduri de zăpadă Peste crengi uscate cadă, Și în nopțile prelungi, Vântul bată
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
și alți factori văzuți și nevăzuți de mine și nu știu cine ar mai fi trebuit să fie, pentru ca lucrurile să fie duse peste limită) care duceau ostilitățile (în sensul pozitiv), prin întrebările puse, comentariile făcute și concluziile Președintelui și subsemnatul (singur singurel), pe de altă parte, trebuind a da răspunsuri care să fie pe placul și să-i satisfacă pe cei 18, să se înscrie în limita dialogului a cărei zonă nu era stabilită și nici direcționată de mine; să convină totuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
vesel. Atâta copil am și eu; femeia nu știu ce s-a făcut. S-a dus într-o bună zi, acu doisprezece ori treisprezece ani, și dusă a fost până în ziua de azi. De harnică-i harnică fata, da’ i-i urât singurică aici toată ziua... La noi biserică nu-i, să te duci duminica. Cum am văzut și eu, încolo, pe la Siret, și pe la Moldova, nu-i sat fără popă și fără biserică... Acolo pesemne și oamenii îs altfel. La noi horă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în stânga și cu ulcica de lut în dreapta. —Ei, zise el, acu nu-s nici așa de trudit, nici așa de însetat ca atuncea... Ce mai faci? adăogi el privind drept pe fată. — Ce să fac și eu, bădică? răspunse Marghiolița. Singurică, cu treaba... A mai fost pe la curte... se amestecă moșneagul... A mai învățat-o niște horboțele madama călugăriță... Și i-a dat și niște zahar... Ia dă tu, fa Marghioliță, zahar cu apă, ca la boieri... Zâmbind stânjenită, fata scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
malul stâng, beat, croindu-mi drum prin mulțimea pornită după cumpărături, învârtindu-mă în jurul oamenilor cu bani, oprindu-mă la fiecare cincisprezece pași atunci când vedeam vreo blondă cu un bronz turbat înrămat de cadrul de sticlă al vitrinei, sau vreo singurică cu coafură năstrușnică și cu o bere sau o cafea în față, așteptând răbdătoare să intre unul ca mine care s-o dea pe limba internațională: Bonjur, mon petite. Let me buy you a drink. Pourqoi non come back to
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
grea Sigur le vom revedea. Prezentator. Au trecut trei luni geroase, vin și zile mai frumoase și, la poarta timpului bate încet-încetinel, delicatul clopoțel. Radu: Cine e? Prezentator: E gingașul ghiocel care anunță negreșit: Primăvara a sosit!” Alina: Oare vine singurel? Prezentator: Nicidecum, el aduce după sine, flori și gâze și albine Și aduce o scrisoare de la păsări călătoare. Care-anunță, că în zare vor să vie, rândunele, pițigoi, sturzi berze și cintezoi. Rândunica: Bun găsit! lată-ne, noi am sosit din
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
încrucișează mîinile, și își mănîncă însăși carnea lui. 6. Mai bine o mînă plină de odihnă, decît amîndoi pumnii plini de trudă și goană după vînt. 7. Am mai văzut o altă deșertăciune sub soare. 8. Un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, și totuși munca lui n-are sfîrșit, ochii nu i se satură niciodată de bogății, și nu se gîndește: Pentru cine muncesc eu, și-mi lipsesc sufletul de plăceri?" Și aceasta este o deșertăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
ochii săi clipeau plini de încredere în noi. Cu bilet gratis, ne-au trimis și la circ. Părea ultimul nostru preț înainte de robie. În loc de circ, am preferat să fac o vizită mătușii mele, care ședea pe strada Cuțitul de Argint. Singurică, văduva s-a grăbit să-mi încredințeze basetul ca să i-l duc la plimbare. Cățelul răspundea la numele de Șun și, după ce m-a lătrat în ușă, acum mă privea alintat. În mijlocul parcului se înălța un monument sub care odihneau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ai născut? Tinerețea ta‐ i sortită Să se stingă în neștire, Stearpă și dezamăgită, Fără dor, fără iubire. Nani ... ochișorii mei Cât timp lumea n- o știi ce‐i. Liu - liu, prunc, prin anii lungi Plec sărman, sărman s‐ajungi, Singurel sub toată zarea, Sărăcuț și fără nume, Ca noi toți urmând cărarea, Vei trăi ca vai de lume. Nani‐ nani , n - asculta Tot ce‐ți cântă mama ta. și va trebui, în treacăt, Să pui gurii tale lacăt, Ai să
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
duce în cîmpie, și a luat-o înaintea lui Cuși. 24. David ședea între cele două porți. Caraula s-a dus pe acoperișul porții spre zid, a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că un om alerga singur singurel. 25. Caraula a strigat, și a dat de știre împăratului. Împăratul a zis: Dacă este singur, aduce vești." Și omul acela se apropia din ce în ce mai mult. 26. Caraula a văzut un alt om alergînd; a strigat la portar: "Iată, un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
a strigat, și a dat de știre împăratului. Împăratul a zis: Dacă este singur, aduce vești." Și omul acela se apropia din ce în ce mai mult. 26. Caraula a văzut un alt om alergînd; a strigat la portar: "Iată, un om aleargă singur singurel." Împăratul a zis: "Și el aduce vești." 27. Caraula a zis: "Alergătura celui dintîi pare că e a lui Ahimaaț, fiul lui Țadoc." Și împăratul a zis: "Este un om de bine, și aduce vești bune." 28. Ahimaaț a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
rămas cu Duda. Ba nu: și fără ea, s-a speriat ca proasta, fuge Încolo, i se văd numai tălpile goale, albe; ba nu: gălbìi. De parcă n-ar fi tot ale ei, tălpile. Am rămas și fără mama; la gard; singurel și orfănel. Osman nu mai trage, nu mai horcăie. Dar tot are ochi galbeni și păr de arici pe spinare. De când l-au ridicat Rușii pe tata, astă-iarnă, câinele n-a mai fost slobozit din lanț. Nu cunoaște pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bine și mai bine pe lumea asta e să te predai lui Moș Iacob - ca să vorbim și noi rusește. Tremur de frig, de tristețe: nu mai sunt orfănel. Întorcându-se, tata m-a părăsit. Așa că stau În coridor. Orfănel și singurel (numai cu chelcica pi el, ar zice Moș Iacob, dacă mi-ar auzi gândurile). Și tremur. Sunt bine Îmbrăcat, am cizme Îmblănite, căciula mi-e trasă până peste ochi - dar tremur de frigul de azi. În mijlocul curții, acolo unde astă-toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
păi, ce ar fi însemnat pentru ea, acum, doi copii și fără bărbat, și fără slujbă, singură pe lume și străină, rătăcind pe străzi, printre ghetourile astea de blocuri, ca prin grădina raiului, ocolind ispitele și călcând în ele, singură, singurică prin Valea asta a Plângerii care curge prin tine și se termină doar pentru a începe iarăși și iarăși. Așa au mai trecut aproape trei săptămâni până să se hotărască să se urnească spre cabinetul ăla aflat la două stații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
icnește disperat, dar n-are încotro! Insațiabila Lili-Anaconda e de două ori cât el și, ca fostă handbalistă de performanță în echipa secundă a Rafinăriei, este una dintre puținele femei întrutotul capabile să i se împotrivească. Prin forțele sale proprii, singurică și în lipsa oricărui ajutor din partea soțului ei legitim care, pe neașteptate, se abandonează în brațele picotelii turtindu-și fruntea leoarcă de sudoare, pe fața de masă, între paharul său de vin și o farfuriuță cu muștar și ghiudem și pornește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ba nu-i rușine, dragul mamei! Că io-s văduvă și copiii ceilalți sunt mai micșori și numai în tine mi-i nădejdea să ne mai înlesnim. Că destul mi te-au ținut acolo la oaste, și eu am fost singurică, să mă lupt... ― Apoi tocmai s-aude că iar ne cheamă pe toți la regimente din pricina... ― Doamne ferește, și ne păzește, și ne mîntuiește! se închină deodată femeia, cuprinsă de spaimă. ― Dar pe aici încă n-a venit ordin, că ne-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poiezie ? Nevasta mea când vede acu parcă vede pe dracu ! Ssst ! Taci, te rog puțin, madam Delcă ! Parcă se aude cineva prin curte... — Domnu Niki ! Hai, să plec d’acu și io, c-am stat numa să nu te las singurică ! Da acu po-să-mi strâng toaștele și s-o iau din loc, că mă prinde pe drum noaptea. Iote ce-a sărit în sus și s-a repezit să-i deschiză ! Ce vrei, bun, rău, e bărbatu ei ! Stau ei de-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atâta pe sus și nu mai vine ? Că stai puțin, că viu acu, ș-uite cât a trecut și de coborât nu mai coboară ! Că io am milă de ea, că s-a speriat, și hai, să n-o las singurică, da ea nu se gândește... — Te-ai plictisit singură, madam Delcă ? Ei, ce tresari așa, eu sunt ! Te rog să mă scuzi, dar când am ajuns sus am avut un vertij și a trebuit să stau întinsă două minute, ca să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a simțit pe locotenent că se foiește pe banchetă și și-a descoperit fața, privind în jur... Ațipise pentru o frântură de ceas și un vis l-a dus acasă... „Să ai grijă de Maranda, mamă, că o rămas singură singurică... Am să am grijă, dragul mamei. Tu du te cu Dumnezeu și să te întorci sănătos și întreg”. După ce s-a recules, Toaibă a privit către locotenent și a îndrăznit: Domn’ locotenent, nu știu de ce, dar ceva îmi spune că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]