280 matches
-
britanice Emerson, Lake & Palmer. Metrul folosit este formula 1, repartizat astfel: 3+3+2+2+2. Compoziția cuprinde o scurtă introducere (care se reia mai apoi pentru a delimita diferite părți ale piesei), cuplete, un refren, momente solistice ale chitarei și sintetizatorului, un refren și o coda ("free time"); prin urmare, se propune o structură dintre cele mai des întâlnite în muzica rock. Piesa a fost apreciată în epocă, dar și mai târziu, ca fiind una dintre cele mai bune lucrări de
Lume albă () [Corola-website/Science/312651_a_313980]
-
american dance. Deși piesele promovate au fost în general primite cu recenzii pozitive din partea criticilor muzicali, despre celelalte s-a spus că se observă graba cu care au fost produse. Utilizarea unor instrumente ca cilindrul Linn, chitara bass Moog sau sintetizatorul OB-X, noi apărute la acea vreme îi oferă astăzi albumului un stil învechit. Madonna însăși și-a arătat nemulțumirea față de rezultatul final, spunând că datorită faptului că a fost plecată în Anglia mult timp, nu a avut timp să se
Madonna (album) () [Corola-website/Science/312043_a_313372]
-
recăsătorit cu Kate - cea de-a doua soție). Al patrulea album al formației The Police intitulat "Ghost in the Machine", la care coproducător a fost Hugh Padgham, a fost lansat în 1981. Este caracterizat de folosirea intensivă a saxofoanelor și sintetizatoarelor alături de sunete cu tonalități joase, albumul având profunde influențe jazz. A dat naștere “hit sigle”-urilor "Every Little Thing She Does Is Magic", "Invisible Sun", and "Spirits in the Material World". Deoarece membrii formației nu au căzut la înțelegere asupra
The Police () [Corola-website/Science/312226_a_313555]
-
ritmul melodiei conținând doar câteva sincope, de aici rezultând ritmul dansabil al acestuia, vocea cântăreței fiind dinamică. În cântec se folosește doar câte un acord pe spații mari, acesta fiind utilizat pe tot parcursul acestuia. Se remarcă utilizarea proeminentă a sintetizatorului, la fel ca pe majoritatea albumului, precum și o sonoritate sintetică. Chitara bas este un laitmotiv. La secțiunea de mijloc, vocea Madonnei precum și nivelul de disonanță sunt evident marcate de introducerea acordurilor de sol major, mărind ambiguitățile emoționale. Versurile descriu sentimentul
Like a Virgin (cântec) () [Corola-website/Science/311579_a_312908]
-
sunt adesea catalogate ca fiind trupe de neo-progresiv sau neo-prog. Aceste formații au fost inspirate de grupurile de rock progresiv ale anilor '70 cum ar fi Genesis, Yes și Camel, dar au adoptat și unele elemente specifice muzicii New Wave. Sintetizatorul digital a devenit un instrument proeminent al genului neo-progresiv . Neo-progresivul a continuat și în anii '90 și după prin trupe ca Arena și Jadis. În 1981, King Crimson s-au reunit adoptând acum un sound mai îndreptat spre techno iar
Rock progresiv () [Corola-website/Science/311606_a_312935]
-
Leul în iarnă" (1968), "Cowboy-ul de la miezul nopții" (1969), "Urmărește-mă!" (1972), "Gaura neagră" (1979), "Departe de Africa" (1985), "Dansând cu lupii" (1990) ș.a. Barry își realizează singur orchestrațiile, având o preferință pentru orchestra de coarde și alămuri. A folosit sintetizatoare încă din 1969, pentru "". Barry a suferit o ruptură de esofag în 1988, ceea ce l-a lăsat vulnerabil la pneumonie și l-a obligat să își încetinească ritmul de lucru la cel mult două filme pe an. Compozitorul a fost
John Barry (compozitor) () [Corola-website/Science/311637_a_312966]
-
la orice melodie din seria de jocuri Tomb Raider. Instrumenația de bază pentru muzica din toate jocurile este de tip orchestrală, deși cu fiecare joc ea suferă mici modificări de stil. Aproape toată muzica a fost creată cu ajutorul tehnologiei electronice (sintetizatoare electronice și biblioteci digitale de compoziție muzicală), totuși muzica din este o excepție în serie find compusă pentru orchestră adevărată, respectiv Orchestra Simfonică din Londra. Sunetul de vibrafon folosit pentru a accentua sentimentul la găsirea unui secret din jocuri este
Muzica Tomb Raider () [Corola-website/Science/311773_a_313102]
-
Floor", rămânând totuși la bază un cântec pop-rock. Piesa are un ritm dansabil, vocea muzicienei fiind dinamică. În cântec se folosește doar câte un acord pe spații mari, acesta fiind utilizat pe tot parcursul acestuia. Se remarcă utilizarea proeminentă a sintetizatorului și a percuției, fiind folosit subtil și un pian acustic. Versurile sunt un tribut adus dansului ce i-a dat titlul cântecului, dar și al perioadei de aur a Hollywood-ului, solista rostind numele a mai multor vedete din anii respectivi
Vogue (cântec) () [Corola-website/Science/311086_a_312415]
-
lansate sub forma unui „mini-LP” după succesul înregistrat de Madonna pe piața muzicii dance cu „Everybody”. În urma succesului asemănător, Sire Records au început înregistrările albumului de studio. Muzical, "Burning Up" pare nefinisat, datorită combinației dintre chitara bas, chitara acustică și sintetizator de ritm, riff-urile de chitară nu sunt caracteristice înregistrărilor muzicienei. Tobele de tip tom-tom folosite aduc aminte de compozițiile lui Phill Collins. Melodia incorporează și chitări electrice și ultimul tip de sintetizatoare disponibile atunci. Refrenul este alcătuit din repetiția versului
Burning Up () [Corola-website/Science/311826_a_313155]
-
unor Pat Metheny, Wes Montgomery și George Benson, în ciuda producției rigide, mecanice și reci, care era dezavantajată de lipsa unei formații de studio. În afară de toboșarul Stephan „Stoppel” Eggert, acompaniamentele au fost înregistrate de Krauser, care a folosit din cu precădere sintetizatoare, în încercarea de a da albumului un aer New Age. Este membru al formației James Last Orchestra din 1992.
Erlend Krauser () [Corola-website/Science/309724_a_311053]
-
ultimul său concert cu Yes la Crystal Palace Bowl în luna august a acelui an. Decizia a fost luată după dezvoltarea unei relații tensionate între Kaye și Howe în acel turneu și din cauza reticienței sale de a folosi mellotronul și sintetizatorul Moog. La momentul la care Kaye a părăsit formația Yes a găsit deja un înlocuitor - Rick Wakeman, un claviaturist educat clasic care a părăsit formația folk The Strawbs. Wakeman era un muzician de studio, interpretând cu artiști precum T. Rex
Yes () [Corola-website/Science/310434_a_311763]
-
de Licht 1995 Klavierstück XVI (pian, sintetizator și muzică electronică) 1996 Mittwochs-Gruß (salutul de miercuri) din Licht (muzică electronică și muzică concretă) 1999 Klavierstück XVII" (sintetizator și muzică electronică) 2002 Europa - Gruß" 2003 Sonntag ( duminică ) din Licht 2004 Klavierstück XVIII " (sintetizator) 2004 Himmelfahrt ( Înălțarea Domnului ) din Klang ( "Sunet", proiect de muzică electronică dedicat celor 24 de ore ale zilei) 2005 Freude (Bucurie) din Klang 2006 Natürliche dauern 1-24 (Durate naturale 1-24) din Klang 2005 Himmels-Tür (Poarta Raiului) din Klang 2006 Harmonien
Karlheinz Stockhausen () [Corola-website/Science/310692_a_312021]
-
au aplicat efecte. Ritmul este în general simplu, având o metrica de 4/4. Tempo-ul cântecului se situează deseori în jurul valorii de 135 bătăi pe minut. Instrumentele de percuție (marimba, tamburina, țambal, toba, xilofon și altele) sunt sintetizate electronic. Sintetizatoare precum Roland TR 909, Korg ER-1, sau instrumente virtuale (VST Instruments), fiind folosite pentru producerea lor. Linia de bass este deasemenea creată prin sintetizare electronică a instrumentului, care poate fi chitară, trompeta, contrabas, pian, etc. Tonalitatea sunetului produs de instrumentul
Eurodance () [Corola-website/Science/310716_a_312045]
-
danseze. Piesele Eurodance pun foarte mult accent pe melodie, atât vocal cât și instrumental. Pe langă numeroase contribuții vocale, se folosesc foarte des arpegiile. Aceasta fiind o altă caracteristică importantă a Eurodance-ului, ce îl separă de Hi-NRG. Instrumentul principal este sintetizatorul care poate fi, fie unul dedicat de genul Yamaha SY77, fie un program de calculator cum ar fi Fruity Loops. Ambele tipuri pot sintetiză o sumedenie de sunete. Cel mai frecvent fiind produse tonalități în spectrul pianului, fluierului, orgii și
Eurodance () [Corola-website/Science/310716_a_312045]
-
fundal este alcătuită dintr-un instrument muzical cu clape, un sintetizator, o chitară funk, și un amestec între tobe reale și create de sintetizator. "Where's the Party", un cântec tipic Madonnei, conține un aranjament muzical alcătuit din tobă mare, sintetizator și un ritm zornăitor, ceea ce conferă o senzație de remix. Cântecul eponim are o instrumentație formată dintr-o chitară ritmică, un sintetizator, instrumente cu clape și tobe pentru linia basului, precum și o gradare a notelor muzicale folosite de obicei în
True Blue (album) () [Corola-website/Science/310760_a_312089]
-
moment, el folosește două chitare făcute de Greg Fryer - luthier-ul, care a înlociut chitară "Old Lady" în 1998. Ele sunt identice cu originalul, cu excepția logo-ului Fryer din fața (originalul are o monedă de 6 pence). În studio, May a folosit sintetizatoare Yamaha DX7 pentru secvență de început a piesei "One Vision" și fundalul de la "Who Wants to Live Forever", "Scandal" și "The Show Must Go On". El a folosit, de asemenea, pianul lui Freddie Mercury (Steinway piano), pe care îl deține
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
mezzo-soprana Beyoncé Knowles, întinderea sa vocală pe durata compoziției fiind de aproximativ o octavă și jumătate, interpretarea sa fiind una emoționantă și dublată prin supraînregistrare. În ritmul melodiei sunt incluse o serie de armonii vocale, apelându-se și la folosirea sintetizatorului. Instrumentalul include chitară și pian. Versurile urmează formatul strofă — refren, conținând și un ante-refren și o introducere. Tema abordată în câtec este aceea a infidelității și a momentului despărțirii. Cântecul a fost trimis posturilor de radio din Statele Unite ale Americii
Me, Myself and I (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/308935_a_310264]
-
Covaci; versuri Șerban Foarță - Andrei Ujică. A apărut pe albumul „Cantafabule” în 1975 (reeditat în 1996); înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, G. Reininger - orga electronică, sintetizator. Denumire sub care apare piesa „Ciocârlia” pe discul „NDR - HörFest 87” (Germania). Vezi Ciocârlia. Compusă în anii '80 de Nicolae Covaci; text Tom Buggie (în limba engleză); apărută prima oară în 1987 pe discul colectiv „NDR - HörFest 87”. Făcea parte
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
aparțin lui Șerban Foarță și Andrei Ujică. A apărut în 1975 pe albumul „Cantafabule” (reeditat în 1996), înregistrată în componența N. Covaci - chitări solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, vioară, O. Lipan - baterie, G. Reininger - pian, orgă electronică, sintetizator, M. Baniciu - solist vocal, chitară acustică. O altă înregistrare s-a făcut în 1990 de N. Covaci - chitară solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, M. Neumann - vioară, voce, și a apărut
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Foarță și Andrei Ujică. A apărut pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996), fiind înregistrată de N. Covaci - chitară solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, blockflöte, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, percuție, G. Reininger - orgă electronică, sintetizator. Înregistrată și în 1990 în componența N. Covaci - chitară solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, versiune apărută pe discul „Aniversare 35” (1997). Compusă în anii '60 de Nicolae Covaci și Florin
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
interpretei pe această piesă fiind de o octavă și jumătate. Cântecul este construit după modelul obișnuit de vers-cor-refren și prezintă pe parcursul strofelor o sonoritate asemănătoare cu cea provenită de la o orgă folosită în bisericile catolice. Corzile de chitară realizate cu ajutorul sintetizatorului se îmbină cu percuția provenită de la woodblock. Un sunet puternic și distorsionat de tobă (similară cu cea folosită de orchestra de fanfară) se aude pe fundalul piesei. În cântec se întâlnește câte un acord pe spații mari și sunt folosite
Bleeding Love () [Corola-website/Science/313547_a_314876]
-
exemplu bolurile, clopotele tibetane, diapazonele, monocordul), cât și vocea umană. Integrează în muzica sa sunete înregistrate din natură, ca de exemplu ciripitul păsărilor, vânt, clipocitul apei, valurile mării. De asemenea, utilizează instrumente electronice, ca de exemplu chitara electrică, orga electronică, sintetizatorul electronic, programe speciale de calculator care generează sunete speciale pentru sonoterapie, vocaloterapie, meloterapie, muzicoterapie. Mai este cunoscut ca scriitor în domeniul muzicii. A început activitatea muzicală în 1969 în corul școlii generale nr.2 din orasul Făgăraș. În 1970 este
Dorin Achim () [Corola-website/Science/314015_a_315344]
-
pop, mai degrabă decât post-punk-ului artistic, care încorporează mult din sunetul original punk rock și etos, în timp ce prezintă o mai mare complexitate și în muzică și în versuri. Caracteristicile comune ale muzicii new wave, vis-a-vis de influențele punk, includ folosirea sintetizatoarelor și produselor electronice, importanța frumosului și a artelor, precum și o cantitate mare de diversitate. New wave a fost denumit unul din genurile definitorii ale anilor 1980, după ce a crescut parțial la MTV, odată cu popularitatea câtorva artiști new wave, atribuindu-se
New Wave () [Corola-website/Science/314040_a_315369]
-
1985, influențat de Kraftwerk, David Bowie, si Gary Numan, new wave a mers în direcția numită uneori New Romantic putând exemplifică trupe că Duran Duran, A Flock of Seagulls, Culture Club, Talk Talk Eurythmics, Buck Tick,si Japan alteori, folosind sintetizatorul pentru a înlocui toate celelalte instrumente, ca Depeche Mode sau Pet Shop Boys. Această perioadă a coincis cu MTV și creșterea acestuia a condus la o mare expunere pentru acest stil cu influențe, numit apoi synthpop. Unele trupe de rock
New Wave () [Corola-website/Science/314040_a_315369]
-
aparținea la început genului rock menținându-se pe piată timp de 12 ani, și totodată fiind debutul lui Miskovsky în muzică. Muzică acestora conținea propriile era influențată mult de stilul lui Joni Mitchell. Miskovsky poate cântă la diverse instrumente, precum sintetizator, baș și tobe. Prima melodie a acesteia a fost defapt o coloana sonoră pentru un film de lung metraj. Pe langă abilitatea de a cânta, aceasta poate și compune piese muzicale, aceasta colaborând la piesă „Shape of My Heart” cu
Lisa Miskovsky () [Corola-website/Science/314317_a_315646]