496 matches
-
atrială. În cursul sistolei atriale sângele nu poate reflua în venele mari care se varsă în atrii deoarece valvulele de la baza lor sunt închise. După sistolă, atriile intră în diastolă timp de 0,69 s (până la începerea ciclului cardiac următor). Sistola ventriculară are o primă fază, numită faza izometrică, în care miocardul ventricular este pus în tensiune și se mulează pe conținut. Crește presiunea intraventriculară până la o valoare care o depășește pe cea intraatrială și ca urmare se închid valvele atrioventriculare
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
13 s. În cursul fazei izotonice presiunea intraventriculară este mai mare decât cea din arterele mari. Apoi presiunea intraventriculară scade până devine inferioară celei din arterele mari (volumul ventriculelor ajunge să fie mult micșorat), moment în care se consideră încheiată sistola ventriculară. Urmează diastola ventriculară, care începe odată cu relaxarea miocardului ventricular și durează 0,53 s. Ca urmare a relaxării miocardului ventricular presiunea din aceste cavități scade sub cea din aortă și vena pulmonară, ceea ce determină închiderea valvulelor semilunare de la baza
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
fiind elastice, s-au destins și au înmagazinat energia cinetică a sângelui eliminat sub presiune din ventriculi, și după închiderea valvulelor revin la volumul inițial rezultând o forță ce asigură împingerea sângelui mai departe în artere, continuând procesul din timpul sistolei. Fenomenele descrise caracterizează faza protodiastolică, ce durează 0,04 s. Urmează o fază de relaxare izometrică (0,08 s) în care ventriculii sunt izolați complet iar relaxarea în continuare a miocardului duce la scăderea marcată a presiunii din aceste cavități
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
de relaxare izometrică (0,08 s) în care ventriculii sunt izolați complet iar relaxarea în continuare a miocardului duce la scăderea marcată a presiunii din aceste cavități. În ventriculi rămâne o cantitate de sânge ce nu a fost eliminat în timpul sistolei ventriculare, numită volum telediastolic. În acest timp crește presiunea intraatrială, unde sângele se acumulează datorită aspirației din venele mari. Când presiunea intraatrială devine mai mare decât cea intraventriculară se deschid valvele atrioventriculare și sângele pătrunde din atrii în ventricule. Acest
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
Acest proces are loc la început rapid - faza de umplere rapidă ce durează 0,11 s, apoi lent - faza de umplere lentă ce durează 0,19 s. Timp de 0,42 s, până la începerea următorului ciclu cardiac printr-o nouă sistolă atrială, atât atriile cât și ventriculele sunt relaxate - diastola generală a inimii (fig. 10). Într-un minut inima unui om adult se contractă de 72 75 de ori. Creșterea frecvenței contracțiilor se face mai ales prin mărirea duratei diastolei, cea
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
atât atriile cât și ventriculele sunt relaxate - diastola generală a inimii (fig. 10). Într-un minut inima unui om adult se contractă de 72 75 de ori. Creșterea frecvenței contracțiilor se face mai ales prin mărirea duratei diastolei, cea a sistolei modificându-se foarte puțin (fig. 11). Ritmul inimii variază în funcție de gradul de antrenament (la sportivii de performanță frecvența contracțiilor cardiace este mai mică), de componenta sistemului nervos vegetativ predominantă funcțional și de tipul constituțional. Intensificarea metabolismului este urmată de mărirea
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
contracții/minut la copilul de cinci ani și 80 contracții/minut la puber. 3.2. Manifestările activității cardiace Revoluția cardiacă prezintă o serie de manifestări observabile direct: pulsul arterial, pulsul venos, zgomotele cardiace, șocul apexian, manifestările electrice (electrocardiograma). Pulsul arterial. Sistola ventriculară modifică presiunea sângelui ce circulă prin arborele arterial. Pusul arterial este definit ca fiind o oscilație vibratorie a pereților arteriali produsă de expulzia sângelui din ventricul. Se poate determina prin palpare, sub forma unei ușoare zvâcnituri produsă la comprimarea
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
ca fiind o oscilație vibratorie a pereților arteriali produsă de expulzia sângelui din ventricul. Se poate determina prin palpare, sub forma unei ușoare zvâcnituri produsă la comprimarea unei artere pe un plan dur (osos) ce se produce aproape concomitent cu sistola ventriculară. Pulsul arterial poate fi perceput în acest mod la nivelul arterelor radială, temporală, pedioasă, și chiar la nivelul carotidei. Se poate înregistra mecanic și înscrie grafic cu ajutorul sfigmografului, sfigmograma fiind alcătuită dintr-o linie ascendentă - ramura anacrotă, urmată de
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
mecanică a inimii. Aceste zgomote pot fi ascultate în aria de proiecție a cordului sau pot fi înregistrate, obținându-se o fonocardiogramă. Se disting două zgomote principale și două zgomote secundare. Zgomotele principale: primul zgomot cardiac (zgomotul sistolic) marchează începutul sistolei și este dat de unde sonore care se suprapun, rezultate din închiderea valvelor atrioventriculare, întinderea coardelor tendinoase, contracția miocardului ventricular. Este difuz, cu tonalitate joasă, durează 0,12 s al doilea zgomot cardiac (zgomotul diastolic) marchează începutul diastolei, reprezintă consecința închiderii
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
patrulea zgomot cardiac nu se percepe acustic ci numai fonocardiografic, este un zgomot atrial ce apare în hipertrofia atrială Șocul apexian poate fi palpat la nivelul spațiului 5 intercostal stâng, pe linia medioclaviculară, sub forma unei izbituri ritmice sincrone cu sistola cardiacă, sau poate fi înregistrat grafic, obținându se o cardiogramă. Este produs de rotația de la stânga la dreapta a cordului în cursul sistolei ce aduce ventriculul stâng în contact cu peretele toracic. Manifestările electrice ale cordului sunt consecința potențialelor de
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
palpat la nivelul spațiului 5 intercostal stâng, pe linia medioclaviculară, sub forma unei izbituri ritmice sincrone cu sistola cardiacă, sau poate fi înregistrat grafic, obținându se o cardiogramă. Este produs de rotația de la stânga la dreapta a cordului în cursul sistolei ce aduce ventriculul stâng în contact cu peretele toracic. Manifestările electrice ale cordului sunt consecința potențialelor de acțiune care se propagă de la locul unde sunt generate (nodulul sinoatrial) în întregul miocard. Potențialele de acțiune pot fi culese la suprafața cordului
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
unei revoluții cardiace se înregistrează electrocardiografic următoarele unde și segmente: 48 48 unda P, deflexiune pozitivă (situată deasupra liniei izoelectrice) reprezintă transmiterea potențialului de acțiune de la nivelul nodului sinoatrial în tot miocardul atrial, până la nodulul atrioventricular, deci manifestarea electrică a sistolei atriale. Are durata de 0,06-0,11 s. segmentul PQ corespunde conducerii atrioventriculare a depolarizării complexul de unde QRS (cu durata de 0,06-0,1 s), numit complex ventricular, este format din unda negativă Q (0,03 s) dată de impulsurile
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
0,320,35 s Pentru a aprecia dacă activitatea electrică a cordului studiat este fiziologică se mai măsoară duratele intervalelor P-Q (indică conducerea atrioventriculară a impulsurilor și are o valoare normală de 0,12-0,16 s) și QRST (redă sistola electrică ventriculară și are o valoare normală de 0,43 s), se apreciază amplitudinile deflexiunilor și se calculează frecvența contracțiilor cardiace pe minut pe baza traseului electrocardiografic înregistrat pe hârtie milimetrică. 3.3. Proprietățile funcționale ale miocardului Automatismul (funcția cronotropă
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
ecitație generată la nivelul nodulului sinoatrial în toată masa mușchiului. De la nodulul Keith-Flack impulsul se răspândește cu 0,8-1 m/s în masa atriului drept, apoi, cu o întârziere de 0,01-0,02 s, în a celui stâng. Aceasta corespunde sistolei atriale. După 0,04 s impulsul contractil ajunge la nodulul Aschoff-Tawara. Aici unda de depolarizare întârzie 0,11-0,12 s, viteza de conducere fiind foarte mică (0,02-0,10 m/s). Fasciculul His conduce impulsurile cu viteză mare (1,5-3
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
excitabil, excitabilitatea fiind o funcție a membranei celulelor musculare cardiace condiționată de polarizarea ei electrică. Excitabilitatea miocardică este asemănătoare cu cea a altor țesuturi, dar prezintă și unele diferențe, având următoarele caracteristici: pragul excitabilității - pentru a putea produce o contracție (sistolă) a miocardului, stimulul trebuie să aibă o anumită intensitate numită prag legea “tot sau nimic”: dacă este depășită valoarea prag efectul este maxim indiferent de creșterea intensității stimulului. Această lege acționează însă limitat, fiind condiționată de starea trofică a miocardului
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
este reprezentată mai ales de către simpatic care crește tonicitatea în cursul diastolei și are în general un rol trofic. Lucrul mecanic al inimii. Lucrul mecanic sau travaliul cardiac este definit ca produsul dintre cantitatea de sânge ejectată în cursul unei sistole și valoarea presiunii arteriale. T = Q x P unde T = lucrul mecanic cardiac Q = cantitatea de sânge ejectată P = presiunea arterială Normal lucrul mecanic al inimii stângi este de 86 g/m la fiecare sistolă iar lucrul mecanic al inimii
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
sânge ejectată în cursul unei sistole și valoarea presiunii arteriale. T = Q x P unde T = lucrul mecanic cardiac Q = cantitatea de sânge ejectată P = presiunea arterială Normal lucrul mecanic al inimii stângi este de 86 g/m la fiecare sistolă iar lucrul mecanic al inimii stângi este de cinci ori mai mic. În funcție de frecvența contracțiilor cardiace se poate obține lucrul mecanic pe un minut, o oră sau 24 de ore. În 24 de ore inima efectuează un lucru mecanic mediu
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
vecinătatea cordului fiind fibro-elastice iar celelalte musculo-fibroase. La baza funcționării sistemului vascular stau elasticitatea și contractilitatea. Elasticitatea vasculară este proprietatea acestora de a se destinde și de a reveni la volumul inițial sub acțiunea presiunii exercitate de sângele împins prin sistola ventriculară. Are ca efect crearea unei curgeri continue a sângelui prin artere și amortizarea pulsului cardiac. Contractilitatea este conferită de fibrele musculare netede și este controlată nervos și umoral. Arteriolele pot adapta circulația sangvină la necesitățile tisulare prin vasoconstricție sau
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
deci implicit și cu fluxul sangvin, care se mărește odată cu scăderea rezistenței vasculare. Circulația sângelui în artere are loc datorită a trei factori: cardiac, vascular și sangvin. a) Factorul cardiac își exercită acțiunea prin debitul sistolic - volumul sangvin propulsat prin sistola ventriculară. Înmulțind debitul sistolic cu frecvența contracțiilor inimii rezultă debitul cardiac. Variațiile debitului cardiac se reflectă asupra presiunii cu care circulă sângele prin vase. Debitul cardiac este dependent de forța de contracție a miocardului, frecvența cordului și de întoarcerea venoasă
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
depinde de următorii factori: a) Diametrul vasului, fiind direct proporțională cu acesta. Viteza cu care circulă sângele se micșorează pe măsură ce acesta ajunge în arterele terminale și în arteriole, la nivelul capilarelor fiind minimă. b) Fazele revoluției cardiace, și anume în timpul sistolei viteza circulației sângelui este mai mare decât în timpul diastolei. Presiunea sângelui în artere este definită prin forța exercitată de sângele pompat ritmic, pulsatil și fluctuant prin activitatea cordului asupra pereților arteriali. Presiunea arterială creată în timpul sistolei cardiace este mai mare
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
cardiace, și anume în timpul sistolei viteza circulației sângelui este mai mare decât în timpul diastolei. Presiunea sângelui în artere este definită prin forța exercitată de sângele pompat ritmic, pulsatil și fluctuant prin activitatea cordului asupra pereților arteriali. Presiunea arterială creată în timpul sistolei cardiace este mai mare comparativ cu cea din timpul diastolei. La nivelul arterelor mari și mijlocii se descriu presiunea sistolică (maximă) și presiunea diastolică (minimă). Atât presiunea sistolică cât și cea diastolică scad progresiv pe măsura micșorării diametrului vascular, teritoriul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
progresiv pe măsura micșorării diametrului vascular, teritoriul arteriolo-capilar fiind caracterizat de cea mai mare rezistență periferică și implicit de cea mai mică presiune sangvină. Periferic, presiunea arterială se manifestă prin pulsul arterial, care este dat de distensia pereților vasculari consecutiv sistolei ventriculare ce crează o undă ce se propagă de la originea aortei în lungul arborelui arterial, percepută atunci când artera este comprimată pe un plan dur. Viteza cu care se propagă unda pulsului arterial este dependentă de elasticitatea vasului. Amplitudinea undei pulsatile
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
mare cu atât viteza de golire a ventriculilor este mai mică iar cu cât volumul sângelui intraventricular inițial este mai mare cu atât forța de contracție a miocardului este mai crescută. De aceea debitul sistolic (cantitatea de sânge expulzată în timpul sistolei) este direct proporțional cu umplerea cardiacă în diastolă. Aceste relații condiționează adaptarea inimii la efort. Debitul cardiac (debitul sitolic înmulțit cu frecvența cardiacă) poate fi influențat prin doi factori: modificarea frecvenței contracțiilor cardiace și modificarea forței de contracție. Un cord
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
circulație). La nivel pulmonar sângele preia oxigen din aer și eliberează bioxid de carbon în aer; circulația pulmonară este discutată în detaliu la capitolul de fiziologie a respirației. Inima pompează ritmic sânge în artere în cadrul unui ciclu funcțional de contracție (sistolă) și relaxare (diastolă), numit ciclu cardiac (revoluție cardiacă). Activitatea ritmică permanentă a inimii este susținută de metabolismul celulelor miocardice, care prezintă numeroase aspecte particulare. Stimulul natural, fiziologic, pentru activitatea inimii este potențialul de acțiune generat ritmic de celule specializate din
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
plasate între generatorul de semnal și detectorul corespunzator (reo-, ultrasono-, fotopletismografie). Toți parametrii de tip pletismografic prezintă variații corespunzătoare cu fluctuațiile cantității de sânge prezente în structura explorată, deci urmăresc variațiile debitului sanguin regional. Prin pletismografie se pot înregistra modificările sistolo diastolice ale debitului sanguin, precum și variații de debit determinate de modificările presiunii arteriale sau ale rezistenței la curgere în teritoriul respectiv (de exemplu prin administrarea locală a unei substanțe vasoactive). 12. Funcția de pompă a inimii Cordul uman are aproape
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]