504 matches
-
14-16). “Dacă vei umba în căile mele păzind legile și poruncile mele ... iți voi lungi zilele” Îmi apar adesea în ochii minții bătrânii oamenii sfinți, care au suferit pentru credință, adesea au fost în închisori, apoi au ajuns la bătrânețe slăbuți și uscățivi, trăind totuși o viață lungă. Cu ochii ațintiți spre Domnul ei au fost înafara mașinațiilor de politică religioasă, au trăit simplu, iubitor și fără îmbuibări. Și Dumnezei i-a săturat cu viață lungă. În forografia de mai sus
SECRETELE LONGEVITĂŢII de MARIA GORON în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344335_a_345664]
-
ales de mânia ei ce va urma, dacă ar afla mai târziu, că de fapt s-a întâlnit cu Simona, pe ea refuzând-o? Nici nu dorea să-și închipuie ce-ar fi fost la gura ei. Pe cât era de slăbuță, pe atât era de “înțepată”. Nu era bine să ți-o faci dușman. Gata, a găsit! O însoțește pe mamă-sa la “Urgență”. I s-a făcut rău și a sunat la 112. Nu avea cum s-o lase singură
ROMAN , CAP. NOUASPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342946_a_344275]
-
impecabili în alb, cu tăvile pline de farfurii, o sticla de whisky J&B, gheață, apă minerală și tot ce mai trebuia începerii unei mese de prânz într-adevăr de protocol. Cristina era o tânără până în treizeci de ani, frumoasă, slăbuță, blondă și cu părul lung, cu o fustă de serviciu din stofă verzuie, cam scurtuță și cu o privire șăgalnică. - Vă rog să vă serviți, și poftă bună! le ură directorul tuturor. - Mulțumim! se auzi din gura celorlalți comeseni, aplecându
LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343080_a_344409]
-
călători, doi moldoveni de undeva de pe la optzeci de kilometri depărtare de Focșani, unde trebuiau să coboare după cum am aflat mai târziu și apoi să aștepte un alt tren sau autobuz, n-am înțeles ce, până în localitatea lor. Un tip mai slăbuț de puteai să așezi doi ca el pe un singur loc, a adormit cum a terminat de servit cina frugală, compusă din pâine și ceva mezeluri, care din când în când erau acompaniate cu o gură de bere dintr-un
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
i-am spus: ,, Știi ce înseamna cuvântul Azalay?” O licărire stranie, ciudată, i-a apărut în ochi un fel de uimire amestecata cu amintiri plăcute. ,, M-ai surprins cu acest cuvânt, de unde ai auzit tu acest cuvânt?” De statura mijlocie, slăbuț, insă ager în mișcări, părea viguros, antrenat în condiții vitrege. Fața lui avea expresia omului ce a trăit și copilărit în deșert, a înfruntat vicisitudinile vieții de acolo, a meditat în deșert la lucrurile sfinte. Parcă față îi era modelată
JURNALUL UNUI CALATOR (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343726_a_345055]
-
frumusețe chiar și atunci când povară anilor ar trebui să o urâțească Ne-a poftit în casă . O cameră mică, călduroasă, un pat , si o măsuță rotundă, cu 3 picioare pusă lângă cuptorul încins. Pe pat, EL. Un țăran de la munte, slăbuț, cu nasul cam mare. Și totuși , ce avea el deosebit ? Avea cei mai albaștri ochi . Dar mai sunt mulți ochi albaștri în această lume.! Avea o voce caldă și blajina. Dar mai sunt multe voci calde în această lume! Da
DOUA PRIVIRI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340149_a_341478]
-
frumoasa, frumoasa, dar și sufletul lui vibră lângă ea. Tot Dumnezeu i-a mai dat EI, acesta ființă aproape ireala -să aibă parte și de multă dragoste în viața ei. Și l- a ales pe EL, cu nasul cam mare, slăbuț , si cu urechile parcă mai mari să o iubească în această lume. Iubirea acestor oameni simpli, dintr-un sat de munte , a fost ca o vraja . Port cu mine această vraja , ca un imens dar primit acum mulți, mulți ani
DOUA PRIVIRI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340149_a_341478]
-
de ID-uri pentru messenger și am schimbat primele fraze, de tatonare și de complezență, despre locurile în care trăim, cu ce ne ocupăm, mărunțișuri, necesare pornirii unei discuții mai ample. Dupa poza de la avatar, parea o doamnă distinsă, nici slăbuță, nici grăsuță, cu trăsături fine, ochi luminoși și veseli, cu un ten neatins de urmele timpului parcurs. Am aflat că este absolventa unei universități, fostă profesoară de română și franceză, la fel de singură ca și mine. Rămăsese văduvă în urmă cu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
lor, deși acestea când conversau, aminteau ìn povestirile lor, permanent, celor din jur că îi au. Domnul Benedict Predică, profesor recent transferat în colegiu era un bărbat de peste cincizeci de ani, de ìnălțime medie, cu părul grizonat, rar și subțire, slăbuț, cu fața mică și brăzdată de riduri, puternic accentuate, cu barbă, modest ca fire și îmbrăcăminte, cu voce molatecă. Om foarte credincios, nu numai cu numele, cum puțini există în realitate, cu adevărat, la ora actuala, Benedict era permanent în
“HĂRŢUIT SEXUAL” SAU „PATIMILE PROFESORULUI BENEDICT PREDICĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378379_a_379708]
-
parcă, între toți cei prezenți se înfiripa o legătură tainică ... • Ce ghinion, că personalul de la bucătărie nu a reușit să sosească în tabără. Datorită accidentului de pe autostradă și furtunii trebuie să ne gătim singuri prânzul, spuse o fată, scundă și slăbuță. Suntem izolați aici și trebuie să ne descurcăm. Dar este greu pentru noi să facem așa ceva! Doamne, ce vijelie înspăimântătoare a fost azi noapte! Ați văzut? A fost grindină! Cădeau bucăți de gheață cât oul de prepeliță! Ce fulgere imense
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
heeee spuse Fernando. Ce credeai tu? Cine îți dă ceva, astăzi, degeaba? Conversația se întrerupse brusc. În cameră intră un bărbat de aproximativ treizeci și cinci de ani, înalt și bine făcut. • Andreea, am venit după tine, se adresă el unei fete slăbuțe, cu păr blond, lins și ochi albaștri. Eram îngrijorat pentru tine, cu furtuna aceasta incredibilă. Îmi era teamă să nu fi pățit ceva rău. Te aștept în autoturism. • Mă bucur că ai venit. Dar nu am terminat încă lucrul aici
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
ajut cu ceva. Dacă oamenii mă țin în casă, îmi oferă condiții, îmi dau de mâncare, se poartă frumos cu mine ... trebuia să mă revanșez cumva, explică Andreea. • Bine că Adrian este un om bun, glăsui încet Maria, o fată slăbuță, șatenă. Să vă spun ce am pățit eu cu Răzvan, roșcatul. Are bani foarte mulți, locuiește într-o vilă mare și luxoasă. Tatăl lui este director la o firmă de IT și stă de dimineață până seara la serviciu. Nu
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
mult și mai scump din mărfurile etalate. Se apropie de mine un copil. Nu. Nu era din categoria celor care cerșesc pentru că părinții lor mai „bronzați” îi scot forțat la un „produs material” zilnic. Copilul, un albinos sadea, dar extrem de slăbuț și cu o voce timorată, îmi spuse : - Nenea, îmi dați și mie câțiva lei, vă rog ? Nu îi vreau în mână, dar, vă rog frumos, cumpărați-mi ceva de mâncare. M-am abținut. Plângeam în sufletul meu. M-am aplecat
TRAGEDIE DE OCTOMBRIE (SAU CÂTE SE POT ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA ESTE LĂSATĂ SINGURĂ ÎN CASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381417_a_382746]
-
un chip cunoscut.Toți o priveau, dar ochii lui Ionuț zăboveau asupra fiecărui detaliu din chipul fetei. Era ca o rază de soare care adusese lumină în spațiul acela închis și întunecat. Era o fată de nici douăzeci de ani, slăbuță, cu un păr bogat, auriu împletit în două cozi groase ce-i coborau până la brâu. Fața era albă, doar vreo câțiva pistrui aurii îi stropeau obrazul, dar ochii mari, viorii erau grei de tristețe și parcă ușor înlăcrimați. Maria sparse
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373311_a_374640]
-
timp fermecătoare prin misterul zidurilor vechi ale clădirii, cu elemente de arhitectură fascinante și se așeză în prima bancă. Era studentă în anul doi la “Facultatea de Geografie“ a “Universității din București“. Lângă ea, luă loc un tânăr negricios, mărunțel, slăbuț și cu ochii alungiți, jucăuși, cu privirea sclipitoare. Se poate? Este liber? întrebă el, cu accent străin. “Este mongolezul din grupa a doua, gândi Ema și-l privi pe sub ochi, în mod discret. Este simpatic, drăguț și politicos. Nu-i
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
catalogul cu intenția de a ne cunoaște pe fiecare. Trecuse de mine și ajunsese la litera „G”. A tăcut preț de câteva clipe, iar apoi a pronunțat numele unui coleg: - G...! - Prezent! - a răspuns, ridicându-se în picioare, un copil slăbuț și timid, venit de la țară „să învețe o meserie” la oraș. - Nu ești cumva frate cu G..., de la Institutul de Calcul? - a vrut să știe profesoara. - Ba da! - răspunse mândru copilul, ridicând ochii din pământ și ațintindu-i bucuros asupra
„MATEMATICĂ PE PÂINE” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373538_a_374867]
-
pe spinare. Dar acea linie de luptători parcă s-a întrerupt undeva. Exact pe acolo unde colonelul ajunsese cu privirea lui expertă, în dreptul meu. Se opri. Aici ceva nu era bine. - Ce l-ați pus pe tovarășul ăsta subțirel și slăbuț să poarte afetul? Nu vedeți ce slab e? Ia să vină unul din rezervă aici, să-i ia locul? Uite mata! arătând spre unul mai plinuț de aproape. Iar mata pleci acasă! îmi zise, vrând să se convingă că nu
AMINTIRI, AMINTIRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372312_a_373641]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IDILĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1609 din 28 mai 2015 Toate Articolele Autorului IDILĂ Un băiat slăbuț și mic Și o fată și mai mică Se-ntâlniră, cum să zic ? Se-ntâlniră pe-o cărare Parcă-așa, din întâmplare. El, cu mâinile la spate, Ea, sub șorțul cu buline. Se opresc. El tactul bate Cu piciorul în
IDILĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372984_a_374313]
-
se trăgea de prin zona Bârladului. Era o tânără simpatică, nu prea înaltă, la un metru șaizeci și cinci - șaizeci și opt, nu mai mult, șatenă, cu sânii mari, ochii albaștri, părul castaniu, lung până în dreptul umerilor. Nu puteai spune că-i slăbuță, dar nici grăsuță nu era. Apărea ca oricare femeie matură, chiar dacă nu avea decât douăzeci și șase ani. Îi stătea bine cum era și avea și un chip simpatic, chiar dacă nu o puteai considera o frumusețe. Îl avea pe acel
IUBIRE INTERZISA CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344743_a_346072]
-
nr. 209 din 28 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Mihai Știrbu În memoria tatălui meu. ÎNSTRĂINAREA I. Soarele amiezii, darnic în Basarabia anului 1936, lumina clar casele din piatră, grădinile oamenilor și viile dese din depărtare. Tânărul de statură potrivită, slăbuț dar bine făcut, cu părul rar mai mult șaten decât blond, trase-n piept aerul tare de acasă. De acasă! Inima-i bătea grăbită, fiindcă lipsise vreo șapte ani, deși pe acele meleaguri se născuse, într-un sat mare din apropierea
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
ca pe o hartă indescifrabilă, biletele. Printre acești nedumeriți, se strecurau pe rând tot felul de vânzători ambulanți ce-și îmbiau insistent potențialii clienți să le cumpere marfa. “Lumeaaa”, “Femeiaaa”, “Tabuu”, “Reeebus”, încercau în zadar vocile lor să-i ispitească. Slăbuți, tuciurii...Abia dispărea din raza vizuală unul, strecurându-se abil printre bagaje și călători, că și apărea altul fluturând agasant prin fața ochilor tuturor alte reviste, sau oferta de cola, ciocolată, bere rece, apă. Șchiopătând și ridicând din timp în timp
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
negru ca și la celelalte surori mai mari. Nu aveau încă un metru jumătate ca înălțime, de aceea le plăcea să poarte pantofi cu tocul un pic mai mare, să pară și ele mai înalte. Ana era un pic mai slăbuță decât sora sa geamănă și mai plăpândă, pe când Maria parcă era un băiețoi. Avea comportamente băiețești. Chiar uneori și înjura ca un băiat. La cei paisprezece ani, încă nu-și găsise un amic mai mare ca ea sau din clasă
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
în grații. Dacă nu-și găsea o amică să-i satisfacă plăcerea unei idile fără obligații, avea de gând să și-o apropie ca iubită temporară, mai ales că era frumușică și cultivată. Era o olteancă din Teleorman, înaltă și slăbuță de parcă mânca numai în zilele de post. Îi plăcea meseria ce și-o alesese și era apreciată în cadrul cancelariei pentru modul în care își desfășura activitatea. Cu elevii mai slabi sau care nu aveau condiții să învețe, obișnuia să țină
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
acesta, cobora o femeie cam la 29-30 ani cu statura sub medie,,spre scunda, dar bine proporționate și destul de frumoasa.Femeia lasă pe peronul gării o mică valijoara și se duse la ușă vagonului de unde ajuta să coboare un băiețel slăbuț ce se ajută de două cârje pentru a merge. -Gata mama am ajuns ? întreba băiatul;-Da mama ... îi spuse cu glas trist femeia;-Stai aici lângă geamantan..până mă interesez cum ajungem la sanatoriu.Se duse la impegat care îi
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348924_a_350253]
-
își exprimă sentimentul lui de respect : ,, Badeee... vin cu tine. Nu stau singură în casă. Mi-e frig....îs flămândă ! Băiețelul și-a luat surioara în spate și a străbătut cu greu curtea până la căsuța babei Saveta, clătinându-se. Era slăbuț și doar cu puțin mai mare decât surioara lui''. Conținutul povestirii este unul ancorat în realitățile contemporane, trist dar adevărat.. Familia lui Vasile și Rafila din Rebra cunoaște în prima etapă a existenței sale o viață propsperă, are tot ce
DRUMUL DORULUI ŞI AL DESTINULUI, RECENZIE DE PROF. MIRCEA DAROŞI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345273_a_346602]