650 matches
-
căzut nici acum. A împlântat pintenii în pântecele Murgului și a alergat spre cetatea Dăbâca. Să mai reziste acolo, cât l-o mai ține suflarea. Sângele din rană îi curgea mereu, șuvoi. Nu mai putea strânge frâul. Frânt de durere, sleit de puteri, s-a prăbușit pe malul râului Someș. Calul s-a rotit în juru-i; l-a privit cu mila, cu îngrijorare, cu deznădejde. Întins pe pământ, Gelu urmărea cu urechea tropotele urmăritorilor. Când îi simți aproape se ridică în
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Pămîntul ÎNDEPĂRTAREA TOXINELOR DIN CORP Îndepărtarea toxinelor din corp este la fel de importantă pentru organism ca și Îndepărtarea gunoiului din vecinătate cu scopul de a avea un oraș curat și sănătos. Multe boli au drept cauză acumularea de toxine, care ne sleiesc de vitalitate și creează o stare de disconfort. Organe cum ar fi ficatul, rinichii, vezica urinară și intestinele lucrează Împreună pentru a scăpa organismul de toxine. Ficatul Însuți funcționează ca un aparat de procesare cimică și are aproximativ 100 de
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
4 descrie simptoamele și semnele dezechilibrelor de testosteron. La Începutul anilor ‘80 am făcut muncă voluntară la un adăpost pentru femei. femeile respective fuseseră abuzate și veniseră la adăpost pentru a fi În siguranță și pentru a se refugia. Fuseseră sleite și demoralizate atît de profund Încît erau terifiate de posibilitatea plecării, deși nu le plăcea În mod deosebit să stea acolo. Îmi amintesc de un băiețel care a asistat cînd făceam o ședință de energie cu mama sa. Ea a
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
o lume pe dos pare damnată în perpetuitate: "Vai, vai: atracții... atracții... în grădina / pentru discuții / filozofice (...) porcii / sunt lăsați în libertate". Surplusul imagistic însuși obosește inevitabil, drept pentru care confesivul încheie la modul compătimitor: "Ați / ajuns la capătul cărții, / sleiți". II Pe temporalități puternic diferențiate, în partituri vocale de o filozofie mai senină se organizează monologul despre neuitare din Când memoria va reveni (1985), operă de gânditor mai degrabă patetic. "Marele coșmar" e "această realitate": timpul ireversibil. Inși cu "nostalgia
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Robert cel Mare, suveranul sub care, așa cum o arată și nenumăratele legende, a adus cea mai mare înflorire Vandanei", în vreme ce în Vandana de Sud se scrie în manualele școlare despre "Robert cel Hapsân, suveranul sub care întreaga țară a ajuns sleită de toate bogățiile ei naturale". Mai nou, la Cel de Al Patrulea Congres de Vandanologie, profesorul portughez Antonio Nuno Gomes a prezentat o foarte interesantă comunicare, prin care a demonstrat cu argumentele cele mai solide că în Vandana între anii
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
invocă Sfinții în avânturi spre Paradis. Preotul înalță inocența Botezului și îi păstrează pe cei puri; Dar unde este pată, geme în penitență. Preotul este cu totul o rugăciune Care, să știi, nu-i văzută ca sacrificiu lui Dumnezeu: Astfel sleiește diavolul, și ceata sa. Preotul, fără încetare, cere iertare și mulțumește Stăpânului său; de la El primește tot ceea ce el iubește și crede. Preotul este prietenul fidel al lui Isus Cristos, în cel care pătimește sau moare; și unde găsește fiere
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
trăite și azi în mod genuin, sunt vii. Pentru autorul cărții, a privi înapoi înseamnă a revizita modernismul, pe care din motive contextuale românii nu l-au asimilat pe deplin niciodată, nu l-au epuizat nici azi când s-au sleit deja atracțiile postmodernismului, dar mai ales nu l-au pus cum se cuvine sub lupă. SCRIERI: Analize literare și stilistice (în colaborare cu Ion Rotaru), București, 1967; William Faulkner, București, 1969; Romanul realist în secolul al XIX-lea (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
Folosirea în artă a mitologiei grecești trebuie socotită astăzi ca o simplă și stupidă superstiție culturală. Creație colectivă a poporului grec, această mitologie și operele derivate din ea găseau rezonanțe adânci în sufletul antic. Geniul artistic al Eladei i-a sleit sensul inspirator și orice prelucrare modernă a ei nu e decât o factice și inferioară imitație. Afară de aceasta, pentru popoarele moderne, mitologia veche sună în urechi surde, fiindcă adevărul creștin i-a ucis cu desăvârșire semnificația religioasă, pe care o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe lângă alte necazuri de la dânșii de-acasă ne mai împărtășeau și o nedumerire, cerându-ne o dezlegare. Iar dezlegarea n-am putut-o da, fiindcă era, întradevăr, dincolo de înțelegerea noastră. Ni se plângeau acești gospodari, dintr-un sat fruntaș, destul de sleit în ultima vreme de camăta care a devastat toată Bucovina, că agenții fiscali colindă casă cu casă și fixează ei un adaos la toate angaralele birurilor, unul după numărul ferestrelor. Ați citit bine? Bir pe numărul ferestrelor, întrun sat românesc
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
recentă cucerire a lui este un mistreț pe care l-a primit de la un paznic de vânătoare. Nu un mistreț din aceștia noi, rezultați din încrucișarea cu porcul domestic, care ne-au invadat satele și care nu ezită, când sunt sleiți de puteri, să își curme goana, așteptând neclintiți asaltul câinilor pentru a-și planta colții în pântecul lor, ci un mistreț de Corbières, cu picioare lungi și greabăn înalt, uscățiv, un alergător neobosit. Urmărit de câini, poate parcurge distanțe foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cândva bogate în aur și în bronz este acum aproape golită de ele, vândute cum au fost în Frigia și în Meonia“. Hector nu face de altfel, vorbind așa, decât să enunțe un imperativ pragmatic, arătând că Troia, istovită și sleită de zece ani de război, trebuie să-i pună grabnic capăt, biruind. În schimb, Ahile, mai târziu, deplângându l pe Priam, îi spune „bătrâne rege, auzeam cândva cât erai de fericit, tu și mulții tăi copii, stăpân bogat al marilor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Structura morfologică Este un timp compus, construit analitic, din tema de infinitiv a verbului de conjugat și verbul auxiliar a vrea la imperfect (cu flexiune de auxiliar). În limba literară, auxiliarul precede tema infinitivului: „N-ar fi mai scumpă vremea sleindu-se-n tăcere Decât bătută-n clopot de glas fără durere?” (T. Arghezi) În limbajul poetic și în limba vorbită, auxiliarul poate sta deopotrivă în fața sau în urma temei de infinitiv: „Prin cosmos / auzi-s-ar atuncea măreții mei pași și-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
e mai capabil de sinucidere, ba mai nepasător față cu moartea decât orișicând.” (M. Eminescu, P.L., 80), „Nu vezi că a trecut soarele de amiazi: sunt mai mult bătrân decât tânăr.” (I. Creangă, 176) „N-ar fi mai scumpă vremea sleindu-se-n tăcere Decât bătută-n clopot de glas fără durere?” (T. Arghezi, 108) Comparația poate fi: • de egalitate: „Sunt sigură că și pe ea o crezi la fel de sfântă pe cât ai fost tu”. (P.Sălcudeanu, 325) • de inegalitate: „O decepție
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Sunt necesare inovații. Mijloacele media mai ales au cucerit tânăra generație. Mulți din copiii noștri sunt prizonieri ai calculatorului. Din acest prizonierat, unii ies fortificați, înarmați cu multe abilități... digitale, atât de solicitate de noua societate informatizată. Alții însă, sunt sleiți, devitalizați, storși de orice motivație care i-ar împinge spre a întreprinde o acțiune. Incapabili chiar să urmărească o idee, greu de captat în pașii unui raționament, greu de atras în mrejele unei cărți, ar dezerta mai degrabă în lene
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
la pericolul căderii din ea, poate fi frântă odată cu libertatea și drepturile fundamentale ale omului. Dezinteresul este o atitudine rușinoasă și foarte costisitoare. - Lectura încântă. Suntem ființe care tânjesc după frumos. Urâtul (nevalorificat estetic, netransfigurat) ne scandalizează, ne indispune, ne sleiește izvoarele creativității, ne predispune la maladii sufletești, ne contorsionează. Literatura bună, în toate formulele ei, împrospătează pofta de a trăi frumos. Frumosul naturii ori frumosul civilizației, frumosul din morală ori din artă, frumosul din fapte ori cel din gânduri, este
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pielii, biata Ly șchiopătează, biata Ly e luată în balon de necunoscuți pe stradă: Uite baba! Ceea ce rămâne din această disociere este însă un personaj care renaște din propria sa ardere. Corespondența cu fiica ei o remontează, îi irigă potențialul sleit de istorie, îi dă puterea de a supraviețui. Gândul reîntâlnirii, deși adesea suspendat, uneori pulsează forță în sărmana făptură îmbătrânită prematur în încercări pustiitoare. Dacă asupra bietei Ly lasă întreaga greutate a vieții, asupra restului proiectează lumini ștrengare, uneori ironice
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de îngăduință, de accept, de compromis. Este o viziune tipic liberală. Pluralismul nu trebuie sufocat prin vocea monocordă a unui singur tip de abordare. Etica evangheliilor trebuie să stea la baza tuturor eticilor, să alimenteze substanța acestora, nu să o sleiască. De aici poate titlul: dincolo de îngeri și draci. În această cheie, mai nimerit ar fi fost dincoace de. Oamenii se relaționează și pe baza unor contracte și ar avea nevoie de etici contractualiste, și pe respectul ce și-l poartă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Moartea lor este subită și înfricoșătoare. Mizeria morală se coagulează și țâșnește prin toate fantele. De altfel, tema sfârșitului este la tot pasul. Diavolul vine și din strictețea regulilor care sunt puse să reglementeze viața indivizilor, când de fapt o sleiesc de ce are ea mai cald: iubire, nădejde, comunicare. Regula care nu ajunge să fie interiorizată, care nu se așează peste om printr-o adeziune a aceluia la conținutul său, acest tip de regulă înstrăinează omul de esența sa, îl robotizează
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de a ne simți iubiți, nu de a fi iubiți. Nu poți spune că a te simți iubit este o realitate obiectivă. Ține de talentul tău de a te opri la ceea ce te împlinește, și de a părăsi ceea ce te sleiește. Fetele cu care se ciocnește tânărul în studenția sa, nu sunt tragice. Ele găsesc puterea de a se rupe dintro legătură care le-ar zgâria identitatea. Iubita lui hipioată îl găsește urât, cretin, și slab la pat, deci tot ce
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
că pesimismul lui Cioran este unul tonic, este ca un șarpe care sâsâie, dar nu musca. Cioran este un "Iov domolit la scoala moraliștilor", el experimentează ceea ce Irina Eliade numește "artă că un anti-destin"; pentru Cioran, scrisul este mistuitor, îl sleiește de puteri, îl transformă într-un instrument al ideii, îl devorează, devine singură rațiune de a exista. Cioran este nemulțumit de universul întreg, incepand cu propria-i persoană: "faptul că exist eu dovedește că lumea n-are nici un sens"31
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
-se prin zăpadă. Și îl duceam pe rând, schimbându-ne când oboseam. Ne însoțeau doi militari cu automatele. Așa îl căram până la Periprava. C. I.: Pe o distanță de... S. Ț.: Între 15 și 20 de km. Ajungeam la Periprava sleiți de puteri. Acolo primeam de la portarul cimitirului un hârleț sau două, lopată și în primul rând târnăcop, pentru că pământul era înghețat cam 40-50 de cm. Ca să sapi o groapă și să scoți pământul acela înghețat, bucățică cu bucățică, cât era
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
dus! C. I.: Ați pierdut totul, dar măcar ați scăpat de o sarcină. Mai departe? S. Ț.: Curentul m-a dus înapoi în mijlocul Dunării. Apa era rece de mi se tăia respirația și, firește, și de la efortul depus. M-a sleit de puteri și făceam eforturi mari ca să nu fiu împins la malul românesc. Am lunecat mai în aval dus de curent și efectiv nu mai aveam putere să înaintez. Făceam eforturi supraomenești să mă mențin la suprafața apei, să nu
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cândva bogate în aur și în bronz este acum aproape golită de ele, vândute cum au fost în Frigia și în Meonia“. Hector nu face de altfel, vorbind așa, decât să enunțe un imperativ pragmatic, arătând că Troia, istovită și sleită de zece ani de război, trebuie să-i pună grabnic capăt, biruind. În schimb, Ahile, mai târziu, deplângându l pe Priam, îi spune „bătrâne rege, auzeam cândva cât erai de fericit, tu și mulții tăi copii, stăpân bogat al marilor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Soției mele, Eugenia Buraga Muiere, muiere... Fu zgăul tău leagăn vlăstarelor noastre... Fu mreajă prea înmiresmată zvîrlită în calea simțurilor mele... De sîrgul ciolanelor tale o strachină veche se umple cu bruma poftită la ceasuri cînd vlaga din trup - încercată - sleiește... Spre dînsa mă cheamă un zvon legănat între buzele tale... Ce vînturi nebune mă mai frămîntau fără tine... Vîslire în sec este viața stigheră... Tot harul se iscă în tovărășie... Pustiului ducăurmele umbrelor dintre noi doi! Pînze ca ale vreunor
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
dacă n-ar fi abordarea ironică amintind de textele lui Caragiale. "Vezi, îmi spuneam, hoinăreala asta te va duce într-o zi la circumscripție,/ dar căutam Toamna - ah, Toamna dormea undeva pe sub un pod/ în brațe cu vântul și vagabonzii sleiți de inaniție". Degradarea presupune totuși și o oarecare voluptate. Ștergerea contururilor se face prin nuanțare, prin jocul indicatorilor spațiali. Impresia de toamnă depresivă se realizează aici prin sugestia vagabondării, a renunțării toamnei înseși de a se mai lua în serios
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]