265 matches
-
zid. Ghemuit pe podea, pentru câteva clipe își simte trupul atât de amorțit încât nu poate face nici o mișcare. Zgomotul luptei ajunge la el ca printr-un strat gros de vată. Deschide larg ochii încețoșați care nu reușesc să focalizeze. Sleit, trage puțin aer în piept. O durere cruntă pare că izvorăște din toate oasele, mușchii, nervii și venele lui. Abdomenul pulsează violent sub presiunea unei stări de greață cum nu mai cunoscuse până atunci. Privirea alunecă tremurat peste cadavrul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
avem de adaos nimic la cele publicate - decât că d. Simeon Mihălescu nu ni se mai pare în calitate de-a cere cuiva lămuriri dintr-o poziție oficială. Ediția numărului "Timpului" ce cuprindea scrisoarea d-lui Moldoveanu fiind cu desăvârșire sleită, reproducem scrisoarea și în numărul de astăzi. București, 1879, 12 (24) aprilie D-le redactor al ziarulul "Timpul", În urma atâtor vorbe făcute cu ocaziunea căruțelor de rechiziție române date evreilor rusești, am onoare a arăta cele următoare: În septemvrie 1877
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
atât mai periculos cu cât e mai simpatică figura lui, l-a promis de mult încă amicilor săi? Dar nu întreg, nu viguros, nu tânăr ar fi chemat a trece poporul românesc sub dominațiunea uriașului. Cu măduva secată, cu puteri sleite, cu sângele stors, îmbătrînit în mod artificial prin veninurile cele mai subtile ale corupției apusene și răsăritene, unind în el fatalismul oriental cu necredința occidentală, astfel e menit - un copil sleit de puteri - să cază în mâna pânditorilor, puternicilor, fireștilor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nevoile și, de cum slăbi controlul asupra ființei sale și-i oferi prilejul, el luă hotărâri în locul ei, numaidecât. Ripley se trezi tresărind și era cât pe-aci să se dea cu capul de somiera metalică. Lumina venind de la laborator ajungea sleită până la blocul operator. Ripley se uită la ceas și constată cu stupefacție că se scursese o oră. Destul timp pentru ca moartea să le fi vizitat deja, dar situația părea neschimbată. Nu era surprinsă că nu venise nimeni să o trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o carte fictivă prin grădină. Simulam bunul-simț strângând din dinți, gândindu-mă că o să vină și vremea mea. În jur, țara întreagă se înghesuia, devenise neîncăpătoare, oamenii curgeau de peste tot, revărsându-se ca apa gălbuie dintr-o pungă spartă. Bărbați sleiți, îndesați în autobuzele cu burduf, ca niște muzicieni înghițiți de-un acordeon uriaș; femei colosale, irigate pe gambe de cerneala varicelui; copii fericiți, pătați pe fălci de dungile de cacao țâșnind din „Eugeniile“ expirate - totul semăna cu o grădină zoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi dat orice să-mi umble prin minte, să afle fiecare gând. Nu știa că așa se duce dracului treaba, când ai spus totul și nu mai rămâne nimic de-ascuns. Am mai trimis niște hamsii pe lumea ailaltă: călduțe, sleite, mustind de ulei și lămâie. Îmi bombardam stomacul cu mortăciuni proaspete, scoase din cine știe ce putregai al Mării Negre; ăsta era tot farmecul. Și-oricum, trecusem de vârsta la care să-mi pese. Aveau un gust bun și-o culoare păstoasă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
eu. Saboții făceau deliciul amicilor mei: râdeau de se prăpădeau când veneau în vizită, cine se mai încalță azi cu saboți, în loc de papuci?! Anii curgeau și nimic nu se întâmpla foarte clar, nici lumina nu mai părea aceeași. Mă simțeam sleit. Anotimpurile egale și precise de pe vremea lui nea’ Nicu dispăruseră. Nu mai aveam primăvară, și nici toamnă. Reperele zburaseră, monotonia se pulverizase în mii de monotonii mai mici, maniacale, confuze. Nu mai știai ce vine, nici măcar nu puteai să aproximezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de Floci (impresionant: o cetate construită numai din fire de păr!), mie mi s-a părut că obiectul seamănă c-un antricot cu zgârciuri. Sau poate c-un fluture sângeriu, cu-aripile topite în grăsime. Lepidopterul de carne fragedă, macră, sleită, se pregătea să-și ia zborul spre orbitele fiecăruia dintre noi, pentru a ne imprima pe vecie cu poftele lui scârboase. Mi-ar fi plăcut să zic asta atunci, i-aș fi uluit pe toți. Rămăsesem singurul din gașcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un bagaj voluminos) o uluia și o împiedica să plece. Atunci, una, două, trei Adine se zbăteau în conglomeratul de gesturi, priviri și cuvinte ce ocupa spațiul tensionat dintre noi, nici una nereușind să se smulgă de-acolo. Plecam acasă târziu, sleiți, ca personajele lui Holban, sfâșâiați până la os, veseli, demenți, disperați. Ce ne ținea împreună? Orgoliul? Obișnuința? Frica de a nu pierde o investiție sufletească în care plasasem emoții și sentimente, ca economiile la bancă? Iubirea, pur și simplu? Dar „sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
numele, a burghezie și străinătate). Căldura topea asfaltul, femeile rămâneau cu tocul înfipt în bitum. Până și generalul-cosmonaut se înmuiase pe soclu, curgeau apele de pe tunica lui de bronz. În stație, lume multă. Trântiseră un chioșc acolo, unde o duduie sleită vindea înghețată „Vafe“ și sucuri. Muncitorii de la Spitalul de Oftalmologie așteptau și ei să-și ia o Fru-Cola. Noi nimerisem primii la coadă, cu patruzeci de muncitori în spate. „Co-comand eu!“ „Bine, măi Cezărică.“, se dăduse Mihnea la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se mai auzea decât un gâlgâit îndepărtat pe țeavă. Agentul termic agoniza. După o săptămână, adunai două-trei lingurițe de nisip din chiuvetă. Oamenii mergeau la vecini sau ieșeau la colț cu gălețile. Prin venele de metal măcinat curgea viața orașului, sleită și răsuflată, cu sincope și întreruperi, în ritmul dictat de Partid. Mulți și-l închipuiau pe Ceaușescu acasă, cu un robinet imens în dormitor, pe care îl învârtea seara ca pe-un volan. Rar, sosea cineva să repare stricăciunile. Echipele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
niște impostori? Am ascultat ce a povestit mai înainte prințul N.: oare spusele dumnealui nu sunt de un umor sincer, inspirat, oare nu sunt bunătatea întruchipată? Oare asemenea cuvinte pot ieși din gura unui om... mort, cu inima și talentul sleite? Oare niște morți s-ar fi purtat cu mine așa cum v-ați purtat dumneavoastră? Oare acesta nu este un material... pentru viitor, pentru speranțe? Oare asemenea oameni sunt în stare să nu înțeleagă și să rămână în urma vremurilor? — Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe toate planurile ființei sale biologice și psihice. În acest sens este de-a dreptul impresionantă apropierea pe care o face între starea sa defavorabilă și cea descrisă de Giovanni Papini: "Eram un monstru: un monstru nefericit și rigid. Palid, sleit, îndărătnic, nu mai voiam să văd pe nimeni. Nimic nu mă mai atrăgea în lumea valorilor obișnuite. Mi-am părăsit chiar prietenii... Totul s-a sfârșit, totul s-a încheiat, totul e pierdut. Nu mai e nimic de făcut..." Angoasa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai facă bandiții cîte o pauză la furat, ca în România. Se sparg capete, se omoară bățos și unii spală Putina, adică fug la ruși, la Putin. Ceilalți n-au unde fugi și preiau puterea. Și ce dacă țara este sleită? Mai este loc de supt încă. Cei cu Putin au arme, au armată excelent dotată, au petrol, au gaze, au ruși la fața locului. Mai au și gură mare: Bă nesimțiților, v-am dat Bucovina, v-am dat sudul Basarabiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tot retrăgea. Și îl atrăgea, unde chitea că se găsea un loc mai potrivit spre a fi zdrobit. La 8 iulie 1709 Petru a decis să-l atace la Poltava. Oștile suedeze erau vlăguite. Rezervele de oameni, alimente și muniții sleite. Carol s-a aruncat în iureșul luptei ca un leu-paraleu. Dar a fost rănit grav la un picior. A trebuit să transmită comanda generalului său, Rhenskjold. Și să urmărească toată încleștarea purtat de ostași într-o litieră. Sfârșitul a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mersului. Se înnopta de-a binelea când intram în Alba Iulia, mai mult de-a bușilea, alții duși pe brațe de cei mai rezistenți, iar în căruța ca un car mortuar, unul peste altul erau aruncați ca sacii cei complet sleiți. La poarta penitenciarului gardienii însoțitori au predat căruța cu dosare, acoperite de trupuri. Mai bine de două ore a durat intrarea pe poartă. Intram și cădeam ca buștenii doborâți de vânt. Nu mai putea nimeni nici vorbi. Simțeam o desprindere
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cercetării asupra unui fenomen care se multiplica pe măsura împuținării vieților noastre: cel al propagandei. Propaganda a devenit singura ofertă care a excedat cererea. Nici o resursă nu a fost folosită cu zgârcenie. Doar ea hrănea până la greață viața noastră cotidiană sleită și frustrantă. Specia de propagandă analizată de către Gail Kligman este cea reproductivă. Ea a început să curgă imediat după Decretul 770 din 1966. Ce este curios este faptul că seamănă ca două picături de apă cu discursurile actuale ale inițiatorilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
clinică de neurochirurgie și colectivul său s au bucurat de un anumit prestigiu și de o anumită protecție În fața aberațiilor politice ale epocii. Sub noua conducere (conf. dr. M. Rusu) directorul Direcției Sanitare Iași (conf. C. Cotuțiu) a considerat că sleitul colectiv medical al clinicii de neurochirurgie poate și trebuie să efectueze gărzi și la direcția sanitară (de fapt să se chinuie o noapte pe o canapea În secretariatul direcției) ca să rezolve niște pseudoprobleme sanitare inepte pe care și le imaginau
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
și potrivite și să lăie copiii Sfintei Duminici cum i-a lăut fata moșneagului de bine, ea i-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și de durere. Apoi bucatele le-a făcut afumate, arse și sleite, de nu mai era chip să le poată lua cineva în gură... și când a venit Sfânta Duminică de la biserică, și-a pus mâinile-n cap de ceea ce-a găsit acasă. Dar Sfânta Duminică, blândă și îngăduitoare, n-a
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
caraghioslâcului său redundant, acesta a fost unul din caii de bătaie ai revistei Academia Cațavencu. Acestea sunt doar câteva pilde prin care Biserica Ortodoxă s-a descalificat: nu în zadar, Mircea Dinescu, pamfleta hâtru, în revista sus-amintită pe tema „îngerilor sleiți ai Patriarhiei” și „varieteurilor popești”. Istoria călugăriței Irina Cornici și martiriul ei provocat de un monah și alte patru măicuțe șochează și pentru că problematizează chestiunea credinței; desigur, în mod previzibil, preoții au ținut să se delimiteze de statutul monahal al
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
preferințele, obsesiile și neputințele personale. Publicul, prea mulți ani văzut de casele de discuri drept masă de manevră, de consum și de fraierit, a descoperit însă că poate alege fără să pună botul prostește la umpluturi, ghiveciuri și-alte prefabricate sleite. Nu-i vorba, într-o lume ce trăiește too fast, fast-food a devenit stil de (ne)viața. Obsesia trend-ului, ca și teroarea box-office-ului, produce monștri mai mult decat somnul rațiunii. Ispita noului, a grandiosului și-a ne-mai-făcutului împinge la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
pasaje: "Lui Traitdamour i se sculă din nou, parcă era turbat; se azvârli peste ea. Vă rog, domnule, futeți-mă-n cur, îi spuse ea, cred că o să-mi placă mai mult... Dă-ți drumul, răcni desfrânatul. Ai pizda prea sleită, și-i străpunse curul fără să-l fi umezit. Îmi dau drumul... din nou, îi spuse ea, continuând să și-o frece cu mâna". L'Anti-Justine, p. 144. "Uneia îi curge spermă din gură apoi o serie întreagă cu aceleași
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
s-ar putea zice că astăzi se exploatează în folosul rușilor; aceștia pun stăpânire pe mai toate recoltele, slobozind în schimb simple bonuri sau chitanțe. Autoritățile făgăduiesc într-adevăr să verse 8-10.000 galbeni în visteria care este cu desăvârșire sleită, dar acest ajutor este mult prea slab pentru a putea să mângâie...” „... Divanului Țării Românești i s-a cerut chiar acum să furnizeze 4.000 de oameni, care să lucreze (în chip gratuit) la dărâmarea forturilor Brăilei. Divanul reclamă împotriva
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
căci, zice el, spre a strânge recolta trebuitoare pentru întreținerea rușilor, lipsesc brațele...” „... Sarcinile, care apasă asupra locuitorilor acestui Principat, alcătuiesc mai mult decât oricând obiectul lamentărilor locuitorilor, căci resursele sale, care se risipeau la începutul campaniei, sunt cu totul sleite și exigențele, departe de a fi scăzut, sporesc în proporția trebuinților crescânde... Transportul bolnavilor aduși de peste Dunăre se face cu atât mai multă greutate cu cât cea mai mare parte a oamenilor rechiziționați pentru a transporta proviziuni, pe mai multe
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
nenorocită țară este condamnată să suporte aproape toate sarcinile războiului. Se pretinde chiar ca ea să furnizeze toate aprovizionările necesare armatei după ce va fi trecut Dunărea. Spre acest sfârșit se adună puținul ce a rămas în câteva județe mai puțin sleite și se transportă la Dunăre, unde, din când în când, turcii izbutesc să și-l însușească. Când boii lipsesc sau, ceea ce se întâmplă des, mor sub jug, se înjugă în locul lor țărani...” (subl. a.). „... Toate scrisorile din Țara Românească concordă
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]