273 matches
-
Aproape patruzeci de miuțe." Și a început să râdă cu poftă. Avea un râs molipsitor. Au început să râdă și cei care tocmai îi burdușeau buzunarele cu bani. Avea o față lungă cu perciuni neobișnuit de lungi, cu niște plete slinoase care îi înconjurau fața din care răsărea nasul mare, coroiat și parcă prea ascuțit. Când râdea, i se vedeau doi dinți îmbrăcați în aur. A, și avea și mustață, pe care și-o mângâia aproape tot timpul răsucind-o neîntrerupt
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
neîncetat cam câți bani sânt în sac, cât valorează ei în dolari și dacă Patrik știe exact cât a încasat. Era foarte puțin probabil, pentru că mai dusese un sac în mașină cu câtva timp înainte. Banii erau mizerabili, îmbîcsiți, murdari, slinoși, și mulți, foarte mulți. Diavolul se juca cu creierul meu. Patrik se îndepărta din ce în ce mai tare de mine, poruncile erau departe, iar eu căutam deja un loc în care să ascund ceva bani. Mi-era frică de faptul că, peate doar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
după pomeții obrajilor și fruntea cu o cicatrice, nu-i puteai stabili vârsta. Era îmbrăcat cu o robașcă de soldat sovietic și cu pantaloni de doc. Purta în picioare niște cizme scofâlcite, iar pe cap avea o caschetă de ofițer slinoasă și pe margini mai mult ferfenițită. În spate avea o raniță militară în care avea, probabil, ceva de mâncare și vreo cămașă de schimb și, poate, nici el nu mai știa ce avea. Coborâse pe cărarea ce străbate imașul aflat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a crestat buricele degetelor și și-a băgat pe sub piele iarbă dintr aceea, de săreau toate zăvoarele de îndată ce le atingea cu mâna. Nu-și arăta nimănui prețiosul călcâi. Doar când îi era cuiva peste măsură de îndatorat își desfășura obielele slinoase și-i dăruia ceva pilitură din călcâiul strălucitor. Despre acest praf se spunea că te apără de rană de glonț sau de cuțit și te tămăduiește de bolile fără leac, dacă îl amesteci în mâncare, sau te face să înțelegi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
așezat picior peste picior pe scaun. Alex se holbă mai întâi la gol, apoi la ceilalți. Toți țineau în mână câte un bon sau un bilet, unii aveau o fișă sau un număr de ordine. Semănau între ei din pricina bonulețului slinos lipit de degetele lor cu negru sub unghii. Alex nu avea la el decât frigul și trebuia să tacă. Cine sunteți? — Doisprezece. — Eu, optsprezece, mai am de stat. — Mi s-a băgat unul în față, că aș fi avut șapte
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
același timp. Așteptam nerăbdători să apară volumul, încrezători că ai reușit să-l vindeci pe Edi, dar pe plan editorial nu se petrecu nimic. Apăru în schimb Edi. Tras la față, cu părul prea lung și încâlcit și cu blugii slinoși, s-a așezat lângă noi la masă, ne-a fixat pe fiecare un timp și ne-a mărturisit totul. La început nu l-am crezut. Ne uitam la el și ni se părea că suntem îndreptățiți să spunem că inventează
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Isarlîc, Ion Barbu profesează "balcanismul" luîndu-și ca linie de conduită poezia bufonă a lui Anton Pann, cu gândul că astfel tradiționalismul era corectat printr-o observare mai pozitivă a fondului etnic real. Imaginea lui Nastratin Hogea văzut ca un argonaut slinos pe un caic putred în mijlocul unui Orient mirific și duhnitor e de o originalitate perfectă de tonuri și cuvinte ă...î. George CĂLINESCU Ermetismul d-lui Barbu, intuit în structura lui interioară, nu este pur sintactic, cum a apărut unora
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de numărătoare a bancnotelor mari ― Bărbații l-au auzit ca venind din stînga. Femeile jură și astăzi că el a venit din dreapta. Dar din ambele teorii nu a curs nici o picătură de sînge. Și s-a făcut liniște. Lumina slinoasă a lunii s-a așezat de-a curmezișul vieții. De-o seamă cu timpul, bătrînul scrib comenta această Întîmplare. Femeile au aruncat, Între timp, În foc, Întreg stilul clasic. Întîmplare care a fost vestită În cele patru puncte cordiale, acolo
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
negurile Ravalului. Feciorul mai mare al proprietarei pensiunii ne aștepta În stradă. — Ați chemat poliția? Întrebă tata. — Încă nu, răspunse băiatul. Am dat fuga pe scări În sus. Pensiunea se afla la etajul al doilea, iar scara era o spirală slinoasă care abia se mai ghicea În lumina gălbuie a unor becuri neprotejate și istovite, ce atîrnau de un cablu jupuit. Doña Encarnación, văduva unui șef din Garda Civilă și proprietara pensiunii, ne-a Întîmpinat În ușa pensiunii, Înveșmîntată Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ăsta vă frecventează stabilimentul, presupun că pentru a cumpăra povestioare romantice și pornografie. — Și pot să vă Întreb ce vă pasă dumneavoastră? Drept unic răspuns, Își scoase portofelul și Îl Întinse deschis pe tejghea. Am ridicat o legitimație de polițist, slinoasă, cu fața individului pe ea, ceva mai tînăr. Am citit unde scria: „Inspector-șef Francisco Javier Fumero Almuñiz“. — Tinere, mie să-mi vorbești cu respect sau vă bag dumitale și tatălui o sancțiune pe motiv că vindeți gunoaie bolșevice de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
boarfe. - Stai și tu pe banchetă... A, dă-mi și papucii ăia de dedesubt... Pantofii cu noroi uscat pe tălpi dispar și ei în burta primitoare-a dulapului cu știință. - Fac imediat și-un nes, dar rece... Paharele sunt cam slinoase, le șterge cu-n colț de prosop, toarnă apă dintr-o sticlă de plastic... merge. - Și, cu băboiul... întreb după ce ne-am instalat și-avem în față și cutia de la alune plină cu mucuri de țigară. Ce-a fost? - Vinerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
salcâm. Se uită în sus și, pentru o clipă, văzu în cele mai mici amănunte conturul frunzelor proiectate pe cerul pustiu. Chircite din cauza căldurii de după-amiază, frunzele erau ca niște mânuțe împreunate într-o rugă; o pasăre, o coțofană oarecare, slinoasă și ca vai de ea, era agățată ceva mai sus pe o cracă, cu ghearele bine fixate, aruncând săgeți din ochii ei negri. Doar situația pur și simplu dificilă în care se afla domnul J.L.B. Matekoni făcea ca imaginea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și iar lucruri, nu știu gustul adevărat al pîinii, pîinea, Berg, goală, caldă, nici mirosul nu i-l știu prea bine, din cauza sosurilor, Berg, am fost, sîntem Îndopați cu sosuri, ni se toarnă și În cap sosuri, Berg, sîntem năclăiți, slinoși, creierele, mai ales, mustesc de sosuri de toate felurile, picante, dulci, au invadat neuronii, lobii frontali sînt aproape blocați de sosuri, nici inimile nu ne mai bat cum trebuie, tot năclăite sînt, aceleași sosuri; bătăile inimilor sînt tot mai nefirești
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai atent, a ăstuia era ceva mai deasă. Ochii negri, mari și blânzi, semănau cu ai lui Patrick, dar erau mai rotunzi și mai întunecați. Din păcate, tipul avea un aspect neîngrijit. Patrick se îmbrăca mereu neglijent, dar nu arăta slinos. Individul acesta parcă nu se spălase de câteva săptămâni bune. Vreun student, probabil. Era cu o tipă, iar prezența ei m-a făcut să simt șocul și mai puternic. Toată situația îmi părea de-a dreptul oribilă. Nici nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fi vreun cuvânt inventat pentru morgă, Vreo secție nouă cu alți pacienți Așteptând străvezii cu castronul în mână Ciozvârta de viață, gramajul de pâine, Litrul de aer și targa pe role, Neștiind că din umbră, de după perdele, Pândesc, cu privirea slinoasă, călăii. Cântecul liftierelor din spitale Aici în cabina cu aer lăptos Mereu ne mișcăm: când în sus, când în jos Sus, chirurgii cos morții cu ață, Jos, noi le punem cearșaful pe față. Rude fierbinți, contra cost, ne-nsoțesc. La morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în cuști blindate progeniturile geniale spre clasele Liceului de Artă. Un scriitor local nu putea fi ridicat la cer pentru că era alcătuit dintr-un aliaj neferos. Cei ce dirijau cu brațele pe macaragiu aveau căști de protecție de sub care pletele slinoase pluteau pe umeri. Salopetele mânjite le trădau proveniența: Combinatul de Prelucrare a Sufletelor. Câțiva îngeri urâțiți de neputința misiunii lor încercau să se spele cu zeama cântecelor din greierii adormiți ai copilăriei sau cu portativul tristeții părinților neînțeleși de copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de elită ale orașului, din gândurile iubitelor, din moștenirea genetică a părinților, din amintirea profesorilor, pentru că și-au ros coatele învățând pentru a fi negați de morala acestor visători de cai multicolori. De frizeri, care le tundeau cu plăcere pletele slinoase de gânduri, în care parazitau visele despre câmpii fără sfârșit, lanuri uriașe și greieri... Cum să nu tai cu foarfecele, cum să nu razi cu briciul asemenea gărgăuni! Ceea ce nu înțelegeau frizerii era faptul că exmatriculații aveau umerii aduși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe margini atâta spațiu încât încăpeau scaune, un pian vechi și dulapuri cu registre și acte. Era rece. Pe unul din acele scaune, cu coatele înfipte în imensa masă, stătea Aneriu. Părea mai gras decât era în realitate și mai slinos. Bărbia adițională ce o avea era mai evidentă. Nu i-am zis nimic. Era la jumătatea mesei. Am trecut de-a dreptul la fereastră cu pași liniștiți. Eram curios, dar eram îndeajuns de deștept să știu că nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mine păreau mai speriați, iar cei din spatele sălii erau, poate, mai liniștiți decât colegii lor. Păreau frați. Trăsăturile le erau aceleași, în principal. Difereau, cel mai mult, la culoarea ochilor și la păr, care varia de la creț, la drept, la slinos. Bărbiile le erau pătrate, pomeții ușor pronunțați, buzele subțiri și roz. Nu eram în apele mele. Ceea ce am făcut nu era o situație cu care mă confruntam zi de zi. Eram tulburat de felul în care s-a comportat Govar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de fata adoptată a vecinilor, arestați, amândoi, Într-o noapte, de vorbăreața... cum o chema? Clementina, parcă. O iubești pentru că degetele ei Îngroșate de reumatism, dar cu pielițele unghiilor Îngrijit tăiate au să Împingă timide banii greșit numărați pe tejgheaua slinoasă În fața vânzătoarei disprețuitoare, iar aprobarea de pașaport pentru o călătorie În Bulgaria, prima ei călătorie afară, Îi va veni la o săptămâna după ce spitalul a refuzat s-o interneze, lăsând-o să moară acasă. Când pleci dintre ai tăi, dragii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
au întors de puțină vreme și amarul care îi măcina sufletul de atunci încoace. ― Hai, să-i pășim pragul - a răspuns Dumitru. Au intrat. Înăuntru... Nimeni, afară de crâșmar! ― Bună ziua, jupâne - a rostit Dumitru cu voce moale. Aizic, cu șapca lui slinoasă trasă pe ochi, i-a întâmpinat cu un „Bun venit” șoptit. Cei doi au privit nedumeriți unul la altul și apoi, întrebător, la crâșmar. Pe tejghea, într-un colț, hârâia un aparat de radio. Aizic le-a făcut semn să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai plânge? Nu, pun pariu că nu v-ați mai plânge“. Eram ofensată de acuzația că aș fi dependentă de droguri, pentru că nu era nici pe departe adevărat. Adevărații dependenți de droguri aveau, pe lângă urmele de înțepături de pe brațe, părul slinos, tot timpul le era frig, stăteau cocoșați, purtau adidași din plastic, își făceau veacul pe lângă blocuri și erau, așa cum am mai spus, foarte slabi. Eu nu eram slabă. Nu că nu m-aș fi străduit. Petreceam o groază de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe cei din jur, „Păzea Domnilor, că mușc!”... - 20 -România lui Ițic și Ștrul M-am născut în timpurile în care evreii de pe la noi se aflau încă în stadiul de jidani. Așa le spuneam noi, țăranii de pe acolo, acestei populații slinoase dar ahtiate după bani, care împânzea târgul Pungeștilor vorbind românește cu un accent ciudat. Când ieșeam de la școală, în drumul de peste trei kilometri spre casă, treceam de obicei chiar prin cimitirul jidănesc, cimitir care în acest târg era cam de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Internet, să stârnească atâtea controverse. Observ asta din comentariile care au apărut pe marginea acestui articol, comentarii care luate în parte, fiecare argumenta de bună credință, punctul lor de vedere. Fiind vorba despre evrei, știți dumneavoastră, populația aia pestriță și slinoasă, de alde Ițic, Ștrul, Herșcu, Bercovici, este normal ca fiecare să aibă câte ceva de spus, fiindcă toți cei mai în vârstă au avut contacte cu ei. Doar cei mai tineri sunt niște victime inocente ale evreimii mondiale, fiindcă ei nu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o găină. Îți spun sincer și-n surdină: e o fostă concubină... * Ion Fricosu, de câte ori întâlnea un bătrân, închidea ochii sau întorcea capul. Gândul că odată și odată va arăta la fel îl ucidea. Într-o zi, trecând pe lângă o slinoasă și nevinovată babă, închise ochii ca de obicei. Îi fu de ajuns ca să scape de spectrul bătrâneții pentru totdeauna. Căzuse într-o gură de canal deschisă. * ROMAN. Capitolul I. Sunt curios cum am să gândesc mâine. Capitolul II. Sunt foarte
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]