906 matches
-
Mă apropii de sfîrșitul Jurnalului. E cazul să cobor în fîntîna cu apă sălcie, să beau o gură și să spun: de-a lungul acestor multe pagini am ronțăit alune prăjite-n miere, și mi-am lăsat gîndurile să curgă slobod, avînd grijă ca tălăzuirea lor confuză, asemănătoare cu a florilor din nopțile de primăvară/toamnă să nu apropie somnul de geana lectorului. Nu dețin supremația nici unui adevăr, așa că nu veți da peste o gîrlă de perle, ci doar peste simple
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
un formator de opinie. Opinii, de fapt, nici n-a prea avut. Reacțiile lui erau spontane și se fondau pe generozitate sau idiosincrasie. Publicistica lui postrevoluționară ne dezvăluie un pamfletar acid și injust, dar inconsistent. Avea, cum se spune, gură slobodă, și acesteia, în primul rând, i s-au datorat toate nedreptățile cu care i-a gratulat pe mulți. Sunt și aici destule asemenea accese de maliție neprovocată (printre victime numărându-se, indistinct, Herta Müller, Mircea Cărtărescu, Norman Manea sau Paul
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
-mă la Zagorsk, la Sf. Sergiu din Radonej - la Kiev la Sf. Sofia, pe numele mitropolitului Petru Movilă, la Suzdal și la Vladimir. Ortodoxia, cu toate slăbiciunile ei lumești, e de neînlocuit ca formulă religioasă care îl lasă pe om slobod și-l împinge totodată spre Duh. Am văzut un popor care n-a pierdut sămânța credinței. Multe babe - din acelea din lumea noastră orientală, babe eterne, nezdruncinate din pragul bisericilor -, dar și tineri, oameni veniți de la muncă, foarte mulți, ca și cum
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
când cuvântul este chiar ceea ce este./ Când cuvântul moarte înseamnă chiar moartea,/ cuvântul glonte ucide iar cuvântul sânge/ este chiar sânge./ Gura nu mai rămâne decât un petic de ceară fierbinte./ Cuvintele țâșnesc, de parcă pescarul/ își sfâșie năvodul, lăsînd peștii slobozi,/ de parcă pescarul de oameni desface plasele sale./ Cele fără trup, cele spuse, rotesc peste lume,/ se năpustesc către buze, spre pleoape și piepturi,/ către orice poate face cu putință tăcerea./ Coboară un clopot, o temniță, o ureche întoarsă/ care silește
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
de la Testamentul francez (1995) și de la Muzica unei vieți (2001) încoace, a făcut concesii rețetei de succes, fără a cîștiga în personalitate. Traducerea lui Daniel Nicolescu urmează cu mare suplețe textul, îi preia toate schimbările de ritm, îi aduce vocabularul slobod în cea mai naturală și actuală limbă română, iar acest lucru se cuvine neapărat evidențiat pentru că, dacă există dificultăți în acest roman, majoritatea se situează la nivelul nonconformismului și al libertății de expresie specifice registrului familiar, foarte bogat în franceză
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
cea auctorială, prima aptă a se introduce, în laboratorul creației, a se ,intimiza" cu aceasta, a doua pusă în situația de-a se obiectiva, de-a apărea într-o emergență a autocunoașterii. Interesantă e împrejurarea că, deși ,relativist", atît de slobod în derularea expresiei, ludic ori de cîte ori are prilejul (și prilejurile se ivesc din belșug!), Al. Cistelecan nu e și un polemist susținut, cu atît mai puțin un pamfletar. Imaginea ce i s-a creat, de critic ofensiv, mordant
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
opt. Îi citim versurile de debut, nolens-volens, cu ochii noștri de acum și cu o privire, dacă nu obosită, în orice caz transformată de succesivele liberalizări ale imaginarului poetic. Ultimii ani au ridicat în mod semnificativ cota îndrăznelilor artistice (limbaj slobod până la vulgaritate, scene de sex fără perdea, expuse ca într-o vitrină de bordel, aluzii triviale ori referințe directe la anumite părți - nu multe - ale anatomiei omenești), profitând din plin de libertățile de opinie și expresie îngrădite altădată. Vechile revoluții
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
UN PAHAR CU LAPTE Unii intraseră în bucătărie și-și luaseră câte o bucată de pâine pe care o molfăiau nepăsători. Nu mai aveau supraveghetori să-i certe. La rândul meu abia am reusit sa ma strecor către casă. Câini slobozi, vagabonzi sau de rasă, hălăduiau speriați printre coloanele de fugari. Liftul nu mai funcționa. Am urcat agitat pe scări. Ușa apartamentului era încuiata. Mi-am scos cheile. Abia am reusit sa nimeresc broască. Mâinile îmi tremurau. Am deschis. Ea nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
una din încăperi - noi, în sala astălaltă, le-am lipit de tablouri". Se vede și de aci că suprarealismul e contagios! Autorul Florilor de mucigai apare în ipostaza, cunoscută și de subsemnatul, care l-a vizitat în 1954, de om slobod la gură. Luat de Tonegaru, prin '47-'48, într-o vizită la Mărțișor, Alexandru Lungu asistă la scene caracteristice: , Tocmai se publicase o carte la Fundațiile Regale a lui Cioculescu, o monografie despre poezia lui Tudor Arghezi. Și Tonegaru îi
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
cei de la masa lui izbucnea, adresându-se confraților din local: „Ahoe” sau „Ați mâncat tot pandișpanul, Vlașca și Teleormanul!”, ori cu alte expresii, fie în versuri, fie în proză. Nu era, cum s-ar putea crede, un bețiv ce devenea slobod la gură după mai multe pahare. „Ieșirile” lui păreau mai degrabă o expresie a dorinței de a-și face simțită prezența ca autoritate, ca personaj important întro piesă ce se juca în fiecare zi în lumea literaților: piesa banalității din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
accepție, încât în mod paradoxal se putea vorbi și despre soldații, adică muscalii romani (p. 66). Eliberarea ținutului de către armata română în 1918 e uneori numită, în Drumuri basarabene, svoboda. De atunci încolo ocina, adică Basarabia, a devenit liberă, pământ slobod (p. 57) și este condusă de funcționari români, cinovnicii. Sadoveanu a adoptat, astfel, în stilul lui toate aceste expresii tradiționale basarabene. în fine, ca un ultim exemplu, păstrătorul arhivei unei mânăstiri e prezentat drept cărturar, cercetător al hârțoagelor iezite prin
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
drumuri ori așezări omenești prea urieșe, trăia un moș, chiabur zgârcit, vădan de cinci muieri și tare temut în satul lui. Se spune că încă din tinerețe Grigore, căci ăsta îi era numele, o avut un descântec de la o babă slobodă ca să aibă doar un copil, iar ista să fie făcut cu o muiere de pe alte meleaguri, o muiere cu ochii albaștrii. Auzind vorbele bătrâ nei, Grigore s-o însurat cu o muiere rea și slobodă de gură, o grecoaică de
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
un descântec de la o babă slobodă ca să aibă doar un copil, iar ista să fie făcut cu o muiere de pe alte meleaguri, o muiere cu ochii albaștrii. Auzind vorbele bătrâ nei, Grigore s-o însurat cu o muiere rea și slobodă de gură, o grecoaică de viță nobilă, ajunsă pe plaiurile noastre pentru oi și lemnărie. N-o trăi mult fumeia cu un drac de bărbat ca Grigore și s-a prapădit de tânără. O mai avut Grigore încă patru neveste
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
siluete bine conturate fizic și psihologic; și cu o puternică nostalgie a ceea ce ar fi putut să fie. Rue du Soleil rămâne doar o adresă, ca oricare alta, fiindcă Norma, hélas!, cade în păcat cu un horticultor. Gura satului e slobodă, iar indignarea bărbaților spune ceva despre invidia pe cel selectat de Norma din rândurile lor. Un subiect gras într-un sătuc francez în care colportajul și calomnia sunt la ordinea zilei. Îndurerat de opțiunea Normei și scârbit de ce îi e
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
cînd cuvîntul este chiar ceea ce este./ Cînd cuvîntul moarte înseamnă chiar moartea,/ cuvîntul glonte ucide iar cuvîntul sînge/ este chiar sînge./ Gura nu mai rămîne decît un petic de ceară fierbinte./ Cuvintele țîșnesc, de parcă pescarul/ își sfîșie năvodul, lăsînd peștii slobozi,/ de parcă pescarul de oameni desface plasele sale./ Cele fără trup, cele spuse, rotesc peste lume,/ se năpustesc către buze, spre pleoape și piepturi,/ către orice poate face cu putință tăcerea./ Coboară un clopot, o temniță, o ureche întoarsă/ care silește
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
Butnaru își supune fluxul emoțional îl reprezintă ironia. În contorsionarea meșteșugită a expresiei persiflatoare e foarte cu putință să se reflecte și inhibiția amară a românului de peste Prut care n-a avut pînă deunăzi dreptul la conștiință publică, la cuvîntul slobod. O frustrare îndelung dospită ce se răzbună prin ingeniozitatea aneantizării formale a obstacolelor. În jocul cu multiple nuanțe al ironiei, întrevedem trăsăturile unui destin supraindividual: „Bineînțeles/ s-ar putea face ceva/ cum s-a mai și făcut/ în tot felul
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
lut. Cînd ora dăltuirilor supreme Va glăsui în turnul de cleștar, Un nimb de aur plebea va s-o cheme Și nimeni n-o s-aștepte în zadar. Se vor deschide Căile Lactee Sub pașii de cucernic pelerin Și largi portice slobode-or să steie în drumul lor de tihnă și senin. Pe ramura copacilor din cale Vor atîrna a roadelor cununi Și fiecare om din ale sale O să culeagă strugurii străbuni. Pe zariștea cu stele și luceferi Se vor deschide pîrtii
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]
-
formați din puzderia de stropi scăpați din încleștarea apei plutesc pe o mare întindere, înconjurați de arcurile policrome ale curcubeielor"), dar impresia rămînea aceeași. Principalul efort al ,negrului" este de a se ascunde în peisaj, evitînd să-și lase condeiul slobod și să creeze astfel clivaje stilistice. Regretatul ,ucenic la clasici" știa să mimeze, la nevoie, și scrisul fad. înainte de a ne oferi Ficțiune și infanterie, C. Olăreanu a scris . Nu voi subestima inteligența cititorului explicîndu-i că aici Operă e sinonim
Ficțiune și Operă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10745_a_12070]
-
vinul pe masă ulcelelor - danț sub ulcior! Vreau roua de stele culeasă în cântec să-i pun sub picior. Vison ca omătul pe munte mai fin decât șoapta-n izvod spre ea să-mi-ntindeți ca punte când norii luceferi slobod...” „Dar dacă șuvoiul, Mărite?” „Din cer și din moarte îl smulg! Tu, taci, scrie-n semne-aurite tăcerea de clopot din fulg. Ea vine sub voalul de noapte, ca pasul de grâu prin parâng, de dincolo, mări sunt vreo șapte, pe-
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
de izvorul ce murmură sub dorință si un fior sălbatic destrămat pe buze, să mă despletesc ca o salcie pe un mal de poezie. Mi-e dor să fiu dor, să redescopăr păcatul într-o iubire pătimașă, ca un gând slobod, mi-e dor de o jumătate nebună, sub un borangic pictat cu stele, de joaca norocului și un fulg de păpădie. Mi-e dor de un zbor, cu aripi de foc într-un lan cu maci, fără prejudecăți. Mi-e
DORUL de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385100_a_386429]
-
a schimbat viața pentru totdeauna, a vorbit unul dintre cei doi bărbați, cel cu părul de culoarea Pământului. - Da ... s-a dus dracu’ puritatea copilăriei și lipsa grijilor de atunci, a ridicat din sprânceană femeia cu părul roșu ca Focul. - Slobodă la gură. Așa erai și când arătai ca o piticanie sfrijită, i-a răspuns tipul zâmbitor cu ochi albaștri ca cerul, suflând sprea ea un Aer răcoros. - Vezi, să nu te arzi! s-a apropiat de el, roșcata. - Hei, terminați
AMENDAMENTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385191_a_386520]
-
și ne va dărui hrana de care avem atâta nevoie pentru sufletele noastre ,ca să trăim viața pe pământ , în neprihănire și curăție . Iar în versetul 47 ; Domnul ne spune : ”cel ce crede în Mine , are viața veșnică” , deci are intrare slobodă pe porți în cetate , unde va trăi fericirea în vecii vecilor și nu va fi osândit la pedeapsă în veșnicie . Rezultă foarte clar că alipindu-te prin credință de Hristos Domnul, te alipești de fericirea ta însuți pentru veșnicie , pentru că
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
iartă că nu știu să-ascult Citind frânturi printre cuvinte, n-am înțeles chiar rostul Și vorba mea ce greu apasă, provoacă doar tumult Ce se înșiră-n suflet scump, ce nu-i cunosc eu costul. Fără de vrere am jignit, cu sloboda mea gură Iscând mărgăritare-n ochi și ofuri nestemate, Dar oare omul nu-i și el greșeala lumii pură Și n-are strânse nevoit boccele de păcate? Suntem ființe ce greșim, suntem doar praf de rouă E omenesc a fi
TE ROG... MĂ IARTĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383468_a_384797]
-
timpul, toate trec anume Parcă zilele-s mai scurte, parcă fug de mine; Se zoresc spre nicăieri și-și grăbesc apusul Ca o furcă-n brâu de fotă ce-i sfârâie fusul. Unde-o merge-așa grăbită, vremea poate spune? Slobodă și știrbă-n zâmbet... Mai - Gustar - Răpciune; Căci abia începe ziua, luna... anul în Gerar, Că-i sfârșitul de la Undre și-apoi Făurar. Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleata Schimbă orele cu râvnă, o secundă-n alta; Se rotește
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
vremea, trece timpul, toate trec anumeParcă zilele-s mai scurte, parcă fug de mine;Se zoresc spre nicăieri și-și grăbesc apusulCa o furcă-n brâu de fotă ce-i sfârâie fusul.Unde-o merge-așa grăbită, vremea poate spune?Slobodă și știrbă-n zâmbet... Mai - Gustar - Răpciune;Căci abia începe ziua, luna... anul în Gerar,Că-i sfârșitul de la Undre și-apoi Făurar.Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleataSchimbă orele cu râvnă, o secundă-n alta;Se rotește-n
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]