KorAP: Find »[drukola/base=sloven & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...30 >

748 matches

Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468

îmbogățea și avansa pe scara socială, el avea tendința să se asimileze populației germane. Combinația de conservatorism politic, puternica influență catolică și relativa prosperitate explică de ce activitatea politică a slovenilor avea un caracter limitat și moderat. Harta 3. Ținuturile slovene Slovenii Începînd din secolul al XVIII-lea, s-a dezvoltat totuși o mișcare culturală națională. Obiectivul acesteia era folosirea pe scară tot mai largă a limbii slovene în educație, literatură și administrație. Cînd a fost introdus în ținuturile austriece învățămîntul primar

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
fie manuale bilingve, adică în germană și slovenă, fie numai în slovenă. Cu toate că limba națională era deci folosită la nivel elementar, germana era limba învățămîntului superior și a administrației de stat. În prima parte a secolului al XIX-lea, scriitorii sloveni erau preocupați de propria lor istorie și de slavi în general. Anton Linhart a scris o istorie a Carintiei în limba germană. În această perioadă și-au desfășurat activitatea France Prešeren, cel mai mare scriitor sloven, și un alt poet

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
al XIX-lea, scriitorii sloveni erau preocupați de propria lor istorie și de slavi în general. Anton Linhart a scris o istorie a Carintiei în limba germană. În această perioadă și-au desfășurat activitatea France Prešeren, cel mai mare scriitor sloven, și un alt poet, Valentin Vodnik. În timpul Revoluției de la 1848, țăranii sloveni erau interesați în primul rînd de desființarea rămășițelor sistemului feudal. Unii liberali sloveni s-au implicat în evenimentele politice, cerînd unificarea ținuturilor locuite de conaționalii lor și înființarea

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
de slavi în general. Anton Linhart a scris o istorie a Carintiei în limba germană. În această perioadă și-au desfășurat activitatea France Prešeren, cel mai mare scriitor sloven, și un alt poet, Valentin Vodnik. În timpul Revoluției de la 1848, țăranii sloveni erau interesați în primul rînd de desființarea rămășițelor sistemului feudal. Unii liberali sloveni s-au implicat în evenimentele politice, cerînd unificarea ținuturilor locuite de conaționalii lor și înființarea unei provincii slovene în cadrul imperiului. Nutrind convingeri austro-slave, ei doreau transformarea monarhiei

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
limba germană. În această perioadă și-au desfășurat activitatea France Prešeren, cel mai mare scriitor sloven, și un alt poet, Valentin Vodnik. În timpul Revoluției de la 1848, țăranii sloveni erau interesați în primul rînd de desființarea rămășițelor sistemului feudal. Unii liberali sloveni s-au implicat în evenimentele politice, cerînd unificarea ținuturilor locuite de conaționalii lor și înființarea unei provincii slovene în cadrul imperiului. Nutrind convingeri austro-slave, ei doreau transformarea monarhiei într-un stat federal, Slovenia urmînd să fie parte integrantă a acestuia. După

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
implicat în evenimentele politice, cerînd unificarea ținuturilor locuite de conaționalii lor și înființarea unei provincii slovene în cadrul imperiului. Nutrind convingeri austro-slave, ei doreau transformarea monarhiei într-un stat federal, Slovenia urmînd să fie parte integrantă a acestuia. După 1849, naționaliștii sloveni s-au concentrat asupra introducerii limbii lor în educație și administrație. Influența catolică a rămas puternică. Partidul Clerical beneficia de loialitatea celei mai mari părți a populației rurale, dar era activ și un Partid Liberal. Ambele organizații politice erau ostile

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
populația slovenă, cea mai mare parte a ei fiind sub controlul Austriei. În timpul guvernului Taaffe au fost totuși atinse unele obiective naționale. A crescut gradul de folosire a limbii slovene în școli și în administrație; un număr mai mare de sloveni au intrat în rîndul birocrației. Chestiunea națională s-a complicat și mai mult spre sfîrșitul secolului datorită presiunii crescînde a naționalismlui italian. Italia revendicase acest teritoriu habsburgic, inclusiv Istria, care avea o numeroasă minoritate slovenă. Avînd de ales, slovenii au

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
de sloveni au intrat în rîndul birocrației. Chestiunea națională s-a complicat și mai mult spre sfîrșitul secolului datorită presiunii crescînde a naționalismlui italian. Italia revendicase acest teritoriu habsburgic, inclusiv Istria, care avea o numeroasă minoritate slovenă. Avînd de ales, slovenii au preferat stăpînirea austriacă celei italiene. În anii '80 și '90 au fost modificate regulamentele electorale austriece, culminînd cu introducerea, în 1907, a votului universal pentru bărbați. După aplicarea acestei reforme, populația slovenă era mai în măsură să exercite o

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
cu introducerea, în 1907, a votului universal pentru bărbați. După aplicarea acestei reforme, populația slovenă era mai în măsură să exercite o influență politică. Manifestarea sentimentului național se intensifica pe tot cuprinsul imperiului. Neputînd colabora cu partidele conservatoare germane, clericalii sloveni au început să coopereze cu Partidul Croat al Drepturilor. În 1912, prin declarația de la Ljubljana, cele două grupuri au fost de acord să se sprijine reciproc. Nici unul dintre ele nu avea o orientare iugoslavă; ele nu doreau să acționeze împreună cu

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
al Drepturilor. În 1912, prin declarația de la Ljubljana, cele două grupuri au fost de acord să se sprijine reciproc. Nici unul dintre ele nu avea o orientare iugoslavă; ele nu doreau să acționeze împreună cu sîrbii ortodocși ai monarhiei. Influența Partidului Liberal Sloven a crescut și ea, iar în cele din urmă o parte a lui s-a desprins, formînd Partidul Radical Național. Deși ambele aripi erau preocupate de chestiunea națională, nici una nu avea un plan de rezolvare a ei. Amîndouă urmăreau menținerea

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
cu cel al Croației, acțiune esențială pentru obiectivele naționale croate. Atît adunarea croată, saborul, cît și banul (guvernatorul), Ivan Mažuranić, susțineau unirea. Puncte de vedere similare erau exprimate și în Slovenia. Creșterea populației sud slave a imperiului era sprijinită de sloveni și croați din motive politice, ceea ce i-a determinat pe germani și unguri să adopte direcția opusă: într-o epocă în care pasiunile naționale erau tot mai intense, iar dreptul la vot devenea mai democratic, numărul avea o mare importanță

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
cei 9106 de membri ai acestuia, numai 2493 erau din partea locului. Totuși, la nivelul administrativ aflat în legătură nemijlocită cu populația, majoritatea funcționarilor erau de origine slavă. Croații ocupau aproximativ jumătate din posturi, dar erau și mulți cehi, polonezi și sloveni. Motivele de bază ale răscoalei din 1875 fuseseră sistemul deficitar al deținerii pămîntului și nemulțumirea țăranilor, numiți kmeți, care munceau pe marile moșii. Autoritățile habsburgice au făcut puțin pentru remedierea acestei situații. Agalele și beii musulmani proprietari de pămînturi, care

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
moarte, adică pînă în 1896. Țelurile partidului său, Partidul Drepturilor, erau crearea unui stat croat independent și respingerea cooperării atît cu Viena cît și cu Budapesta. El continua să-i considere pe sîrbi drept croați ortodocși și se referea la sloveni ca la "croații din munți". În 1894 însă, partidul lui Starčević s-a divizat în două grupuri. Noul aliniament, numit Partidul Pur al Drepturilor, era condus de Josip Frank. Deși partidul acesta era și mai pornit împotriva sîrbilor decît organizația-mamă

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
lui Frank cerea instituirea unui stat croat care să cuprindă atît Regatul Triuniat cît și Bosnia-Herțegovina. Croația urma să rămînă în cadrul imperiului, dar cu același statut ca și cel al Austriei și Ungariei. Această soluție trialistă prevedea un loc pentru slovenii catolici, dar nu și pentru sîrbii ortodocși. Cererea de creare a unui regat autonom al Croației era de asemenea susținută de Partidul Social Democrat Croat, înființat în 1894, și de Partidul Țărănesc, fondat în 1904. Accentul pus pe drepturile politice

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
în favoarea unei soluții trialiste a chestiunii naționalităților habsburgice, constînd în crearea unui stat croat sau sud-slav drept contrabalansare față de Austria și Ungaria. Opuse programului Coaliției, planurile acestea nu prevedeau pentru sîrbii ortodocși o poziție egală cu cea a croaților și slovenilor catolici. În anii dinaintea războiului, Croația era o zonă relativ prosperă din punct de vedere economic. Agricultura rămînea principalul ei domeniu, regiunea aceasta nefiind industrializată, cum era cazul Boemiei sau al Austriei Superioare. În 1910, nu mai puțin de 78

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-lea, după cum am văzut, erau exprimate două puncte de vedere în acest domeniu. Majoritatea partidelor politice erau organizate pe o bază națională separată. Mișcarea iliră avansase totuși ideea existenței probabile a naționalității iugoslave, din care făceau parte sîrbii, croații și slovenii. Partidul Național din Croația și Coaliția Croato-Sîrbă sprijineau conceptul cooperării și unele aspecte ale doctrinelor ilire. Dacă sîrbii și croații erau două naționalități distincte sau una singură divizată în două avea să rămînă o problemă politică extrem de controversată. Este greu

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
guvernului sîrb față de slavii de sud din cadrul monarhiei habsburgice era în schimb mult mai complicată. Harta 6. Statele balcanice, 1914 După izgonirea Imperiului Otoman din Europa, următoarea problemă națională urgentă era aceea a slavilor sudici din cadrul teritoriului habsburgic, croații și slovenii, și în primul rînd aceea a relațiilor acestora cu statul sîrbesc și cu autoritățile centrale ale Monarhiei dualiste. Fuseseră deja observate două orientări în rîndul acestor populații. Unii puneau accent pe interesele naționale ale fiecărei națiuni în parte de exemplu

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
cazul în care acest stat s-ar fi dezmembrat. O uniune mai vastă ar fi putut include Grecia și România. În al treilea rînd, liderii sîrbi aveau posibilitatea de a adopta un program iugoslav, adică unirea tuturor sîrbilor, croaților și slovenilor într-o singură națiune. Să observăm în acest context că i s-a acordat o atenție foarte mică problemei absolut vitale a alternativei federalizării sau centralizării acestui stat. Dintre cele trei căi, aceea referitoare la federația balcanică avea cele mai

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
unii dintre ei erau atrași de un concept mai vast, marea majoritate a sîrbilor gîndeau în termenii naționalismului tradițional. Această atitudine era foarte firească. Serbia era un stat independent, cu vechi tradiții istorice și religioase neîmpărtășite de croați sau de sloveni. După 1870, cea mai mare parte a mișcărilor naționale au urmat exemplele anterioare ale italienilor și germanilor. Naționaliștii sîrbi doreau astfel ca regatul lor să fie "Piemontul Balcanilor", o expresie care putea avea mai multe înțelesuri. Pe tot parcursul secolului

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
mari, Imperiul Habsburgic s-a dezmembrat în componentele lui naționale. La 13 noiembrie a fost instituită o Republică Austriacă, iar o Republică Ungară a fost proclamată trei zile mai tîrziu. La 1 decembrie a luat ființă Regatul Sîrbilor, Croaților și Slovenilor. Imperiul Otoman capitulase deja la 30 octombrie. Războiul a luat deci sfîrșit prin deplina victorie a puterilor aliate, dintre care făceau parte și trei state balcanice România, Serbia și Grecia. Bulgaria și Imperiul Otoman se aflau printre învinși. Albania suferise

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
Basarabia, Bucovina și o parte a Banatului. Dezavantajul acestui aranjament era faptul că minoritățile constituiau acum 28 % din populația totală a României, aspect care va complica pe viitor politica ei internă. Fazele prin care a trecut Regatul Sîrbilor, Croaților și Slovenilor, pe care, cu toate că această titulatură a devenit oficială abia în 1929, îl vom numi Iugoslavia, pentru a lua ființă sunt analizate mai jos în amănunt. Să menționăm totuși pe scurt că, la începutul războiului, obiectivele sîrbilor nu erau clar definite

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
de pretențiile Italiei asupra teritoriilor slavilor sudici a constituit un important factor încurajator pentru ca reprezentanții sîrbi, croați și sloveni să ajungă la o înțelegere. În octombrie 1918, chiar înainte de prăbușirea habsburgilor, liderii de la Zagreb au fondat un Consiliu Național al slovenilor, croaților și sîrbilor, care a votat ulterior în favoarea unirii cu Serbia și Muntenegru. Primul pas spre unire a fost făcut la 1 decembrie, cînd prințul-regent Alexandru a acceptat propunerea Consiliului Național. Cu toată opoziția regelui Nicolae, care nu voia să-și piardă

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
includeau deci cel mai mare număr de minorități etnice: Iugoslavia și România. Afacerile interne iugoslave vor fi dominate mai ales de aceste chestiuni rămase nerezolvate. Conflictele cele mai importante din Iugoslavia aveau să fie cele dintre grupurile dominante, sîrbii, croații, slovenii și musulmanii bosniaci. În plus, regimul dominat de sîrbi încerca să-și mențină controlul asupra districtului Kosovo, care era în marea sa majoritate locuit de albanezi, a Vojvodinei, care avea o populație eterogenă, și a Macedoniei, a cărei loialitate națională

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
era în marea sa majoritate locuit de albanezi, a Vojvodinei, care avea o populație eterogenă, și a Macedoniei, a cărei loialitate națională era îndoielnică. Statul iugoslav avea pretenții și față de Italia și Austria, ambele deținînd regiuni locuite de slavi sudici, sloveni sau croați. Guvernul român era confruntat cu probleme asemănătoare. După război, peste 5 milioane dintr-o populație totală de 18 milioane nu erau români. Principala zonă de fricțiune era Transilvania, unde o minoritate maghiară compactă trăia în partea centrală a

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
război, intelectualii și studenții se aflaseră în fruntea celor care susțineau programul iugoslav. Cu toate acestea, Serbia nu avea nevoie de un stat iugoslav; guvernul ei controla un teritoriu național compact și avea aliați străini puternici. Liderii naționali croați și sloveni din Imperiul Habsburgic aveau o poziție diferită. În perioada războiului, cea mai mare parte a slavilor de sud au rămas loiali monarhiei; ofițerii croați s-au distins prin fapte vitejești pe cîmpul de luptă. Deși au existat și dezertări, în

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]