1,056 matches
-
al XVII-lea Ia Stănești exista o biserică. Dar lucrurile pot fi privite și altfel. Cu sensul de logofăt, vătaful era un dregător la curtea domnească. El putea fi căpetenie de ostași, putea conduce un anumit grup de dregători, de slujbași sau de oșteni ai domniei. Mai putea fi și boierul ce era însărcinat cu convocarea divanului. De asemenea, și diacul nu putea fi un simplu dascăl sau cântăreț bisericesc. El putea fi un scriitor de cancelarie, un grămătic sau uricar
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
cumpărarea unei Psaltiri), fapt ce permite autorităților (din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza) s-o desființeze, strămutând locuitorii Sângeapului în satele din jur. De menționat, că sunetul clopotelor mănăstirii se mai aud, deoarece astăzi cheamă la rugăciune pe urmașii slujbașilor mănăstirești de la biserica din satul Pârcovaci. De asemenea, spre pădurea din apropiere, s-a păstrat denumirea veche a unui iaz „ Martina”, după numele soției domnitorului Iuga. Totuși, studiind izvoarele arheologice și documentele recente, vatra satului Sticlăria datează din epoca preistorică
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
în temeliile descoperite ale clopotniței bisericii Sf. Dumitru și multe, multe în cele ale mănăstirii Coșuna, la o palmă de loc departe de castrul cărei cine știe ce Pelendava?" Reînvie aleasa clientelă a bodegii lui Ion Zamfirescu:"Era căutată și veneau acolo slujbași ai primăriei, ai prefecturii și ai poliției; popii bisericilor vecine, cei de la Brândușa și ai Treimii (...) precum și comercianții nescăunași, pe picior; doi, trei misiți; blănari cu bucata, căci vidre, jderi și râși, pe lângă vulpi și lupi de baltă, tot mai
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
alții. Reconstituie minunea cu facerea viorii de către Brâncuși; încercarea ei de către vestitul lăutar Mihalache, dând glas poemei Călugărul din vechiul schit a lui Traian, fiul lui Demetrescu Gambeta, de față fiind toate "obrazele" puterii. Consilierul județean Grecescu și "Dom’ Badea", slujbașul Prefecturii, care-i rostuiește clasele primare, sunt cei care îi schimbă destinul lui Brâncuși și-l introduc, la 1 septembrie 1894, în Școala de arte și meserii, făcându-l pe acesta, mai târziu, să spună că "la Craiova m-am
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
absorbea orașul cu lumea sa, adolescentul Constantin Brâncuși își încerca aici norocul, supus necesarelor probe ale destinului. Adolescentul, încrezător în frumusețea și bunătatea omului, trecea din slujbă în slujbă, ca bună purtare; copilul cu nevinovata privire lua seama slujbelor și slujbașilor, stăpânirii și stăpânilor. Fără să știe, ca o umbră legată de picioare, copilul V. G. Paleolog își împletea destinul cu cel al adolescentului Constantin Brâncuși, iar prin tatăl său, " Dom’ Badea", care îi rostuise acestuia clasele primare, chiar își găseau
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
președinte al Tribunalului Polițienesc din București (din 15 august 1831). În 1834 se angajează la strângerea de fonduri pentru zugrăvirea și repararea bisericii din Valea Largă, el însuși contribuind cu 300 de lei. Fiindcă refuză să jure pe Evanghelie, ca slujbaș al statului, este dat afară de la Tribunal pe 29 august 1836. În octombrie același an este ales iar în Sfatul orașului București, funcție în care stă până prin martie 1838, ea nefiind plătită pe atunci. După 1838 se va retrage în
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
Și dacă episcopii vor face împotrivire, nu le vom sta în ajutor.[...] Moneta noastră nouă va umbla timp de un an, de la Paști până la Paști și dinarii vor fi așa cum au fost în timpul regelui Béla. Comiții cămării, schimbătorii de bani, slujbașii sării și strângătorii vămilor să fie nobili ai regatului, să nu poată fi ismaeliți și evrei. Nu se vor dărui moșii oamenilor din afara regatului, iar dacă vreunele au fost dăruite sau vândute, se vor înapoia locuitorilor regatului pentru a fi
Bula de aur a regelui Andrei al II-lea (1222) () [Corola-website/Science/323303_a_324632]
-
din cadrul Universități din Timișoara. Din 1971 își începe activitatea că solist vocal la ansamblul Doina Timișului al Casei studenților și la ansamblul Timișul al Casei de cultură a municipiului Timișoara. După absolvirea facultății de muzică rămâne artist liber profesionsist devenind slujbaș al artei cantului pe scenele țării și în străinătate. Face turnee în Ungaria, Austria, Germania, Franța, Italia, Elveția, Suedia, Canada, S.U.A. și Australia. Colaborează cu ansambluri de amatori și profesioniste cum ar fi Timșul din Timișoara, Junii Sibiului, Țarina din
Petrică Moise () [Corola-website/Science/307623_a_308952]
-
Isus și i-a învățat pe alții evanghelia (ceilalți apostoli au aflat de la ea de învierea lui Isus, conform Evangheliei după Ioan). Biblia nu susține nicăieri că Maria Magdalena ar fi fost o prostituată, acesta fiind un mit inventat de slujbașii bisericii pentru a limita rolul femeilor în biserică. Maria Magdalena a fost confundată cu femeia păcătoasă care i-a spălat picioarele lui Isus, iar aceasta cu Maria, sora Martei, din Evanghelia după Ioan. Papa Grigore I cel Mare a preluat
Apostol () [Corola-website/Science/305548_a_306877]
-
Clujul va deveni cetate liberă. Cetatea era un centru militar-administrativ, fiind condusă de către comitele regal. În fruntea cetății se afla castelanul. În chestiunile militare acesta apela la comandantul garnizoanei ("princeps exercitus") și soldații acestuia. Pentru chestiunile administrative se folosea de slujbașii pe care îi avea. În mare parte populația se compunea din mici proprietari de pământuri aflate în jurul cetătii. Existau însă și oameni liberi care lucrau pentru întreținerea fortificației și a garnizoanei. În cetate mai trăiau și udvornici (țărani agricultori). Ca
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
țăranilor (în majoritate liberi) și cea de sus a boierilor, juzilor și cnezilor. Țărănimea era principala furnizoare de impozit; de asemenea ea constituia corpul principal al oastei celei mari. Vechii juzi și cnezi rămăseseră la stadiul de conducători locali sau slujbași domnești, în vreme ce boierimea era nou alcătuită din marii proprietari de pământuri, nu atât de primejdioasă pentru autoritatea domnului cât valoroasă în cazul confruntărilor armate. Boierii se vor concentra în jurul unei puteri centrale, cea a voievodului, iar acesta îi va folosi
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
urmând ca mai apoi să pornească spre tabăra de luptă. Cavaleria era organizată la rându-i din cete boierești care difereau ca dimensiune după posibilitățile fiecăruia. Aceste cete erau comandate de boierul respectiv, iar în cazul cetelor domnești de un slujbaș. În ceea ce privește echipamentul militar și armele folosite de români, știrile sunt mai bogate. Miniaturile din Cronica pictată îi arată pe români îmbrăcați țărănește, mânuind arcuri. În 1331, împăratul bizantin Andronic al III-lea Paleologul preciza că "„geții (românii) de peste Dunăre, se
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
făcusă. Boiarimea mai toți fugisă de pre lângă dânsul, de-l lăsasă sângur, socotind unii că să va mazili din pricina turcilor, alții socotiia că or veni moscalii și or luoa țara, și n-a mai fi Dumitrașco-vodă domnu stăpân.”" Deoarece slujbașii domniei fugiseră cu banii, ostașii rămași în corturi s-au răzvrătit și au pornit către Cetățuia pentru a-și cere lefurile. Domnitorul a poruncit închiderea porților și cu lefegii rămași credincioși i-a silit pe răzvrătiți să se potolească. Comandantul
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
prins întâia oară gustul de a trăi neegoist. Ideea cea mare și predominantă care părea să pună stăpânire pe fiecare era de a se pregăti să înalțe pe cei de acasă. Nici unul nu părea că se gândește la sine. Iar slujbașii și profesorii, ce mănunchi de oameni rari mai erau și ei! Ziua și noaptea lucrau pentru elevi, la timp și în afară de timp. “Educația ce am primit-o la Hampton din manuale a fost numai o mică parte din ce am
Booker T. Washington () [Corola-website/Science/317533_a_318862]
-
slăbănog și cu față de maimuță - zgomotos, impulsiv și complet neînfricat - este omul care devine improbabilul salvator al acelei țări frământate. Fiu de fermier, ia lumea în piept având doar mâinile lui goale și inteligența sa, transformându-i pe îndoielnici în slujbași credincioși, pe rivali în prieteni de nădejde și pe dușmani în aliați. În toate aceste acțiuni, Hideyoshi folosește o pătrunzătoare intuiție a firii omenești, care descuie porțile castelelor, deschide mințile oamenilor și cucerește inimile femeilor. Căci pasiunile lui Hideyoshi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
prietenul său nu-i arătase nici un semn de prietenie îl făcea să se simtă și mai singur. — Băi, Maimuță!... Ofuku nu-și cruța cuvintele. — ...Mâine dimineață, te scoli devreme și pleci la Kiyosu. De vreme ce vei duce marfă la un înalt slujbaș, încarcă pachetele în cărucior. La întoarcere, treci pe la samsarul de corăbii și vezi dac-au venit oalele de la Hizen. Dacă pierzi vremea pe drum sau întârzii, cum ai făcut deunăzi, n-o să mai fii primit în casă. Hiyoshi nu răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
găsim timp pentru a veni la Hachisuka să ne aducem omagiile în persoană, spuse Sutejiro. Te rog, transmite-i Domniei Sale cele mai alese salutări. Îți mulțumim din nou că te-ai ostenit să faci atâta drum. Soțul, soția, Ofuku și slujbașii se înclinară adânc. Hiyoshi îl urmă pe Takumi afară din curte, făcându-le cu mâna. În timp ce treceau pe lângă colinele Komyo, Hiyoshi se întrebă cu tristețe: „Oare ce-o mai fi făcând mătușa mea din Yabuyama? Și bietul meu unchi bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
medicamente dacă era bolnav. Clătinând din cap, omul ridică privirea spre Hiyoshi și râse: — Ei, nu stai jos? Prefer să rămân în picioare, mulțumesc. — Ești în slujbă aici? Nu tocmai, clătină din cap Hiyoshi. Primesc de mâncare, dar nu sunt slujbaș al casei. — Hm... Lucrezi în spate, sau în casa cea mare? — Mătur grădina. — Paznic al grădinii interioare, hai? Pesemne că ești unul dintre favoriții Stăpânului Koroku? — N-am de unde ști. Acum e acasă? E plecat. Ce păcat, bălmăji călugărul; părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
da. Dar, în sinea lui, nu era câtuși de puțin dezamăgit. Dimpotrivă, se bucura foarte mult că primise o avansare nesperată de la Nobunaga. Când începu munca la bucătărie, primele lucruri care-i atraseă atenția fură întunericul, umezeala și murdăria. Umilii slujbași care pregăteau mesele, fără a vedea soarele nici măcar la amiază, și bătrânul bucătar șef, lucraseră fără răgaz patru ani, în mirosul borșului de alge. „N-o să meargă deloc,” își spuse posomorât Tokichiro. Nu suporta să stea în locuri mohorâte. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
raționament ca ăsta... — Liniște! Nu există nici o scuză ca niște oameni care vând lemne din acești munți să se fi angajat într-o pungășie atât de uriașă, an după an. Dacă am dreptate, sunteți vinovați de înșelătorie a unor înalți slujbași și escrocherie în dauna tezaurului provinciei. — Nici... Nici nu știm ce să spunem. Pentru ceea ce ați făcut, puteți să fiți condamnați și să vi se confiște toată averea. Totuși, și foștii slujbași au fost vinovați, de neglijență. Voi lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dreptate, sunteți vinovați de înșelătorie a unor înalți slujbași și escrocherie în dauna tezaurului provinciei. — Nici... Nici nu știm ce să spunem. Pentru ceea ce ați făcut, puteți să fiți condamnați și să vi se confiște toată averea. Totuși, și foștii slujbași au fost vinovați, de neglijență. Voi lăsa să treacă, numai de data asta... dar cu următoarea condiție: trebuie să declarați corect numărul de copaci. Și ar fi bine ca toate cifrele pe care le înaintați în scris să corespundă exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de mai multe ori prin acele locuri. — Mă gândesc la asta tot timpul, dar n-am putut merge, răspunse Soshitsu. — Sotan, tu ești tânăr și sănătos. N-ai fost acolo? Încă nu, stăpâne. — Nici unul nu v-ați dus? — Nu, cu toate că slujbașii noștri pleacă și vin tot timpul. Ei bine, aș zice că așa ceva e un dezavantaj pentru negoțul vostru. Chiar dacă cineva ca mine are asemenea speranțe, nu se ivește niciodată un moment potrivit pentru a părăsi Japonia, așa că nu e nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
oare, că acestea nu vor mai fi scrise în baza cine știe cărei comenzi de stat și de partid?! (Convorbiri literare, nr. 10, octombrie, 1996) CARTEA ALBĂ A DIVERSIUNII Mediatizată pînă la saturație în toată presa scrisă și audio-vizuală, opera informatorilor, a slujbașilor cooperativei "ochiul și timpanul", iat-o în sfîrșit materializată într-un prim volum, format mare, cu peste 500 de pagini. Avînd ca autor Serviciul Român de Informații, opul se intitulează Cartea albă a securității. Istorii literare și artistice, 1969-1989 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lucra pînă la istovire, la îndiguire. * Florin Constantin Pavlovici, autorul Torturii pe înțelesul tuturor, face un adevărat rechizitoriu instanțelor militare, regimului comunist: În sistemul de represiune care a stăpînit România mai mult de patruzeci de ani, există o categorie de slujbași ce s-a acoperit de-a pururi de rușine. În ea s-a întîlnit corupția magistratului civil cu brutalitatea soldatului. Din această acuplare morbidă s-a născut mercenarul de tip nou: judecătorul militar. Dacă securistul de rînd urmărește, păzește și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
spre modernizarea-colectivistă prin cele mai consistente investiții bugetare pentru o agricultură cu un sol ușor de irigat din Canal și din apele Dunării. În prima fază de construcție a Canalului s-a folosit munca zecilor de mii de "chiaburi și slujbași ai burghezo-moșierimii". A urmat munca miilor de oameni tineri atrași din zone defavorizate, a soldaților în termen, a elevilor și studenților din Capitală și alte centre universitare. Valorile adunate atunci din acele activități total gratuite au intrat la buget, dar
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]