286 matches
-
parcă, nu mă impresionase ca acum lipsa lor de noimă. Încercam să mă țin în apropierea țărmului, dar stâncile îmi înfrângeau intenția, nu din rea voință, ci din simplă dezordine, și piciorul îmi aluneca întruna pe povârnișuri, împotmolindu-se în smârcuri îmbâcsite de ierburi, sau împletindu-se în crăpături negre, înfundându-se în hârtoape sau izbindu-se de suprafețe verticale, cu neputință de urcat. Intuiam o lumină pe suprafața mării, și aș fi vrut să pot privi într-acolo, ca să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe lângă locul unde, într-o existență anterioară, îmi pusesem în gând să plantez o grădină de ierburi aromate; un ținut pe care nu apucasem încă să-l explorez. Regiunea era mlăștinoasă, presărată cu cioburi de stâncă, tufe de grozamă și smârcuri negricioase. Ici-colo, apăreau smocuri de iarbă neagră, și o sumedenie din plantele acelea mici, galbene, care prind muște, dar și flori purpurii și albe, amintind de miniaturale orhidee. Două perechi din specia uliul șopârlelor populau văzduhul albastru. Dincolo de mlaștini se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trebuie să fie, cu o diferență de o zi sau două, miezul verii. Mi-am croit fără primejdie drum printre stâncile care mi-erau acum atât de familiare, deși, la un moment dat, tot mi-a alunecat piciorul într-un smârc. Apa din băltoacă era caldă. Mi-am descoperit culcușul pietros și m-am întins în pantaloni și cămașă, scoțându-mi doar pantofii. Mi-am proptit capul de stâncă, astfel încât să pot privi orizontul marcat de o linie întunecată și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
metru, de persoană. Dar în ce condiții? Stuful avea promoroacă pe el, aia cădea pe tine și te udai. Când stăteai... îngheța. Jos erau cioatele care rămâneau după tăiere și care-ți forfecau picioarele, și mai erau și locuri cu smârcuri, unde gheața se spărgea și intrai în apă. Am ajuns la soluția la care ajung cei disperați, dar care mai caută, totuși, un mijloc de salvare. Ne-au împărțit în grupe... Eram 51 în brigadă, și al 51-lea era
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
trebuia să-i dezlegăm și să-i legăm din nou... Era deja luna martie, o primăvară care începea să se arate așa câte puțin, zgârcită, dar se arăta. Era mai bine decât la recoltat stuf, pentru că scăpai de cioate, de smârcuri, de apă... Luam snopii, băgam tarpanul în legătură, îl puneam la spate și mergeam. Acest plutonier, însă, care ne însoțea, le avea și el pe ale lui: pe cei care rămâneau la urmă, în general cei care erau bătrâni, și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
care nu sunt acoperite de vegetație; ... c) râpe, ravene, torenți - alunecsri active de teren care sunt neproductive când nu sunt împădurite: ... d) sărături cu crusta - terenuri puternic sărăturate care formează la suprafață lor o crustă albicioasa friabila. ... e) mocirle și smârcuri - terenuri cu alternante frecvente de exces de apă și uscăciune, pe care nu se instalează vegetație. Terenurile cu mlaștini cu stuf nu se înregistrează la categoria terenurilor neproductive, ci la categoria terenuri cu ape și stuf gropile de împrumut și
NORMĂ TEHNICA din 25 februarie 1999 privind lucrările de introducere a cadastrului general, sunt elaborate de ONCGC, în baza atribuţiilor care-i revin pentru organizarea şi realizarea cadastrului general în România, potrivit Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare, nr. 7/1996 .. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140853_a_142182]
-
minunate.” (I. Creangă), „Mă condamni să-mi uit vizionara mea ființă, iar tu întreprinzi o călătorie cu iubita ta cu tot, în orice spațiu al lumei ți-ar plăcè...” (M. Eminescu, P.L., 47), „Dacă voi porni, voi luneca în primul smârc și-mi voi găsi moartea într-o baltă noroioasă laolaltă cu fluturii.” (O.Paler, Viața), „Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc stăpânitor de ape.” (M. Eminescu) • pronume relative, precedate de prepozițiile cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modificare în starea universului). Situarea la "marginea pământului" (Oxidare) a spațiului descris accentuează ruperea de lumea normală, spațiul este unui infernal: Ne ocolesc cei buni ca pe o ciumă/ și nu coboară scările din fund" (Carnet lapidar). Traiul aici este "smârc" și "amar", e, de fapt, o lume de carton; nimicnicia, lipsa de sentimente, de viață este întărită atât prin sintagme precum "orașele reci" (Oxidare), "străzile ca babele: cartoane/ își astruca oasele-n bulendre/ și se-ncheie pudic, la paltoane" (Trotuarul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e un nou cult cel pe care îl propune eul liric, cel al unui infern al limbajului ("ne-au sucit sufletele, ne-au secat picioarele", "semănăm soare, culegem vermină", "geografia unor molii cu belciugul la ușă" - Antreul poemului, "rodul, cu smârcul, se-alese" - Oxidare, "oraș ca un câine cu bube ieșit dimineața din lăzi" - Cangrenă). Poemele sale se apropie de cele extatice prin modul de transcriere a fluxului trăirilor aflate la limita dintre conștient și inconștient, sunt însă aproape în exclusivitate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tabloului, referința la spiritul romantic sugerează intertextul, acceptarea experienței romantice, preluarea ei, dar și detașarea de aceasta. Grotescul e prezent și în Fanții, imaginarul poetic face acum referire la mlaștina, o altă sugestie a acvaticului mortuar, "sudoarea mlaștinii", "miasma grea", "smârcuri". "Cu talie de miri ies fanții din tarot la înnoptat -/ îmbracă în ei sudoarea mlaștinei, miasma grea/ și pe la tâmple le adie un fir de lână subțiat.// Răsar din smârcuri, îi trimet orașele cu turnuri sub nămol". E o apariție
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o altă sugestie a acvaticului mortuar, "sudoarea mlaștinii", "miasma grea", "smârcuri". "Cu talie de miri ies fanții din tarot la înnoptat -/ îmbracă în ei sudoarea mlaștinei, miasma grea/ și pe la tâmple le adie un fir de lână subțiat.// Răsar din smârcuri, îi trimet orașele cu turnuri sub nămol". E o apariție ce sfidează timpul, moartea, fără a se exclude aluzia erotică, "de gleznele de zmalț trage fecioarele cu sâni pietroși/ pe lângă scoici și solzi cojiți de pe sirene". Mitologia și-a pierdut
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
împăratul de la Constantinopol nu erau interesați de acest spațiu, fiind ocupați cu năvălirile vichingilor normanzi. Rămâne să ne îndreptăm atenția spre Pepinzii-franci 118 care, după distrugerea ringului avarilor, erau oarecum vecini (era greu atunci de trecut peste mlaștinile și smârcurile Tisei), cu ceea ce românii au numit din totdeauna Ardeal-Argeal, dar care, probabil, foloseau termenul de valche (celți romanizați), așa că nu ne rămâne decât să ne gândim la vecinii sudici, bulgaro-slavii lui Krum și la aceeași bizantini, prea puțin dispuși să
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ia aminte!) Și nu poate fi frugal sau dietetic, indiferent de cantitatea de personaje și evenimente pe care le conține el, pentru că romanul nu e un papă-lapte, ci un înghite-tot, ca struțul, — ba chiar o mlaștină enormă, o mocirlă, un smârc, adică o capcană rimbaldescă, „où pourrit dans les joncs tout un Léviathan!“) — Cum vă spuneam, adăugă Vasile, cu trimitere la Johann Wolfgang... — Goethe, strigară fetele,-n duet. — La Johann Wolfgang, o ținu pe-a lui Vasile, romanul este arta amânării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
personală, semn al suveranității poporului. Înmulțirea tipurilor monetare ilustrează fărîmițarea Galiei, dar este totodată o mărturie remarcabilă a artei galice. O țară atrăgătoare. Trebuie într-adevăr respinsă imaginea prea des reluată a unei Galii impenetrabile, făcută din păduri dese, din smîrcuri și drumuri impracticabile, a unei țări locuite de gali sălbatici, "cu corp mare, pielea umedă și albă, cu părul blond", purtînd o mustață mare, acești războinici al căror caracter este marcat de "lipsă de judecată, de barbarie și de sălbăticie
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fața lui Stavrikie "semnul vulpei" (p. 27), în împărăteasa Irina "o lupoaică îngrășată și bine ținută" (p. 27), însoțită de "mulți călugări negri, ca niște corbi" (p. 27), chipul "slab, mohorât și cu nas lung, ca o pasere ibis a smârcurilor Nilului" (p. 28) al episcopului Platon, pe Constantin Isaurianul, "fiul lupoaicei", "aprig ca și Vasilisa, mama lui, însă numai pentru desfătarea cărnii" (p. 33), ori pe kirie Agatocle, "un șacal gras" (p. 59). Mai mult, Kesarion însuși le inspiră pe
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
într-o fisură a mediului comunicării. Căci, admițând inocența conștiințelor comunicante, cine ar putea garanta integritatea mediului? Domnia lui Ian Rechner, care atât îi fascinase pe nomazii din josul Dunării prin simbolurile ei de statut, era și ea clădită pe smârcurile drenate de afecte ale subiectivității. Înainte de a se număra printre cetățenii de ispravă ai Țărilor de Jos, ființa lui era revendicată mult mai autoritar de țara cea mai de jos, ce se trage de la sine de sub picioarele locuitorilor ei, atrasă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
numeroase, iar panta șesului este domoală, 3, 5 m la 1 km. Din această cauză, ca și din pricina materialului rostogolit la poalele coastei și în albia majoră, valea inferioară a Lohanului are o luncă destul de bogată în iazuri, bălți și smârcuri, prin care firul anemic al apei lui, cu greu își croiește drum. Versantul drept este încă domol, ca și în bazinul superior. Văile secundare de aici sunt larg deschise, neevoluate din cauza sărăciei debitului de apă și a scurtimii lor. Doar
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
obișnuite regiunilor noastre de deal și câmpie. În sfârșit, stabilirea coloniei la marginea nordică a satului Rădiu, în plină bătaie a vânturilor dominante și în vecinătatea imediată a coastei pârâului Albești (vezi hartaă, frământată de alunecări de straturi a căror smârcuri cu apă clocită întrețin permanent focare intense de paludism, a făcut ca la toate neajunsurile vieții lor, tuberculoza și mai ales malaria să fie bolile care i-au îngrozit și le au măcinat în continuu sănătatea fizică și liniștea sufletească
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Lua pită ș-o frângea Și găsea ce-i trebuia! Simion Nicoară Manole Cristea Dămian Ionuț Manole și Nechifor și Gheorghe Tataru cad în prinsoare la Turci în ajunul bătăliei dela Podul Înalt. Li se cer relații; ei îndeamnă spre smârcurile dezghețate. Când Turcii cunosc că au fost înșelați, îi omoară cu buzduganele. (?) (nu mor atunci, ci pe urmă, din răni și chinuri) Mai întăiu și mai întăiu: Cap. I tânăra nevastă a lui Simion naște un băiat asistată de soacră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe Eminescu, ca persoană fizică (Dorința "deapănă un alt fir strălucitor din povestea iubirii lui Eminescu, retras și de această dată pe o rază de verdeață, pe o altă hartă silvică cu răcoare de izvor cacofonic acest cu răcoare! cu smârcuri ascunse lucind ca niște dale împrăștiate, cu poienițe adânci, tăiate de câte un pâlc de brazde calde, peste care se prosternează încet hățișuri stufoase..."; Pe lângă plopii fără soț : "... dezvăluie spațiul concret în care poetul își consumă drama proprie. Criza sufletească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
muieri este pe măsura umanității noastre profunde, fără de ea neputând exista nici religiile, nici istoria lumii și nici artele cele frumoase. Astea le scria, aproximativ și după cât mi-aduc aminte, pro di giosul Balzac, care și-a purtat dragostele până-n smârcurile Poloniei Într-o vreme când lipsea drumul-de-fier; și Încă mai sunt valabile și astăzi pentru noi, câțiva dintre supraviețuitorii secolului său, teferi Încă, deși Întârziați până dincolo de amiaza secolului următor și de față, dar rămași aceiași și aceiași muie ratici
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ani, cât a fost student, nu ne-am mai văzut. În schimb, s-a întâmplat ca un alt elev de-al meu - Sașa Davîdov - să-mi solicite la un moment dat ajutorul... Față de ceilalți colegi ai săi, veniți de prin smârcurile Deltei, el se deosebea atât din punct de vedere intelectual, cât și ca înfățișare, fiind înalt, zvelt și având o față cu trăsături destul de regulate, cam inexpresivă, ce-i drept, dar foarte potrivită pentru un erou de tip nou, socialist
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vreme să li te împotrivești și să le ții stavilă, ci lăsându-te purtat ușor de ele, dincolo de marginile luptei și ale durerii fără de sfârșit și fără rost, să te îneci de bunăvoie în Oceanul Indiferenței, să te afunzi în smârcurile disperării mute și senine, în care nu trebuie să mai faci nimic, pentru că nu mai sunt nici zări de lumină și nici dorul chinuitor după ele, pentru că totul fiind negru e ca și cum ar fi alb totul... Odihnește-te... Numai prima
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Cotidianul. Îl înțeleg perfect. Are simptomele unei intoxicații, pe care o resimt și eu pe pielea mea. Din păcate, televiziunea de la noi a devenit un mediu extrem de toxic, care penetrează orice costum de protecție al celui care vrea să cerceteze smârcurile autohtone dotate cu reflectoare și camere TV. La început - începutul acestei lumi - a fost OTVul, o hazna față de care mai toți oamenii cu scaun la cap strâmbau din nas, deși se găseau destui dintre ei care să arunce masochist o
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și îndemnul hotărât al mamei lor îi făcură pe cei doi feciori să acționze imediat. Lăsară sapele la pământ, înșfăcară cele două vițe groase ale buturugii, ce le tăiaseră în drumul spre ogor și o luară la fugă călcând în smârcurile mlăștinoase din vale, care îi împroșcau cu apă murdară. Ajunseră lângă Costache și începură să-l lovească cu cruzime, neoprindu-se nici când moșul lor era doborât la pământ. Caii urcă pe drumul bine știut de ei. Se opresc la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]