330 matches
-
a țîțișoarei. Complexitatea simbolică a ochiului s-a putut constata. Vocația sinului e să „Înghie”: „Spre sînul cel de albcțc, Alunei patima mă-nghie”... Ochiul provoacă pasiunea, sînul naște delirul erotic. „SÎnuri cu mici țîță” (Cine-i Amoriul?), „țîțișoara dezvelită” cutremură, smintesc simțurile. Farmecul lor (unul dintre...) vine din albețea lor. Din sin izvorăsc nurii, blindera și dulceața, trei din componentele pasiunii erotice. Aerul ce aburește I Dintr-un sîn... zice În chip tulburător poetul. Mai departe, Conachi, totuși, nu merge. Veșmintele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
imaginația unui ironist. Viclenia lui este să spună că nu știe nimic, nu pricepe ce se Întîmplă. Pann (sau cel ce scrie În stil văcărescian poemul Grele chinuri m-a cuprins) recurge la această metaforă șireată: mințile i s-au smintit, vorbește aiurea („tot ca un uimit”) și nu știe ce zice: „nu știu, nu pricep nimic”... Apare și ideea de inefabil erotic: „la un nu știu ce poftind”. Inefabilul e Însoțit de iritarea spiritului Îndrăgostit: „GÎndul, voia mi-am stricat Caut, privesc
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Versurile dinainte atrag atenția asupra efectului păgubitor al poeziei asupra femeii slabe de fire. Moralistul e pe punctul de a pune În discuție temeliile morale ale literaturii erotice. O temă nouă se deschide, astfel, În versurile lui: tema poeziei care smintește femeia și strică familia. Operația de seducție prin poezie e condamnată. Din această acră morală iese un cîntec despre surparea fizică a femeii ușoare: „Fost-ai lele cînd ai fost, Dar acum ești lucru prost; Ai fost floare, trandafir, Dar
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
suferință. Gândește-te câți sărăntoci vor fi judecați pentru că au crezut în nebunia ta. Nevinovați fiind, i-ai aruncat în cușca leilor. Ai fost în stare să convingi până și câțiva nobili și călugări. Scrisul tău stârnește turbulențe și îi smintește până și pe cei buni. Viața mea de zi cu zi a fost și va fi o tranșee. Libertatea nu este o cucerire veșnică. Trăiesc într-o stare de asediu necesar nu fiindcă aș vrea să repurtez victorii, ci fiindcă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește” (Mt. 18, 5). Mântuitorul mai adaugă despre cei mici că ei „cred în El” (Mt. 18, 6), că vin la El și că ei trebuie doar „să nu fie smintiți de către cei mari” (Mt. 18, 6). El nu a considerat că pruncii ar fi scutiți de Botez pentru că, în ceea ce-i privește, n-a retras nimic din afirmațiile privitoare la necesitatea Botezului: „Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ție: De
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
de proximitate nu prea există ! Legile sunt greu de aplicat pentru comunitatea asta putredă. Ce-i de făcut? Probabil un front comun al cetățenilor urbei care pot da ușor un telefon la poliția de proximitate 307655 sau la 112. Cum smintiți de ăștia sunt în mai multe cartiere și în mai toate orașele, vă cerem tuturor, OPRIȚI SMINTIȚII ! ! (MERIDIANUL, AnVIII, nr.38(664), joi 21 septembrie 2006, Editorial) Pentru cine nu știe, pe str. M. Kogălniceanu sunt câteva haite de câini
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
propăvăduite. În fața "rămășițelor carbonizate ale victimei ispășitoare", "Guvernatorul Speranzei" practică o ironică punere în scenă a textului biblic, comparând implicit episodul consumului de carne umană cu următoarele rânduri din Evanghelia după Matei, V, 29-30: Dacă ochiul tău cel drept te smintește pe tine, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci mai de folos îți este să îți piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în Gheena. Și dacă mâna ta cea dreptă te smintește pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
te smintește pe tine, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci mai de folos îți este să îți piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în Gheena. Și dacă mâna ta cea dreptă te smintește pe tine, tai-o și arunc-o de la tine"364. Dacă predecesorul lui Tournier, Defoe, folosea trimiterile la cartea cărților pentru a justifica misiunea civilizatoare a eroului său, Tournier denunță un anume scepticism al omului modern ca fundament al situării
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu ar fi fost pronia divină, care să întărească și să ție 16 lumea aceasta totdeauna”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt către cei ce cred că diavolii ocârmuiesc cele omenești și se necăjesc pentru pedepsele lui Dumnezeu, și se smintesc pentru îndestulările celor răi și pentru suferințele celor drepți, în vol. Din ospățul stăpânului, p. 34) „Lipsiți o casă de locuitorii ei, părăsiți-o pe ea și lăsați-o; într-un timp foarte scurt și ea se ruinează, părțile sale
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
însușit pentru noi și din pricina noastră smerenia, al cărei chip luându-l și noi prin împărtășirea de Duhul, devenim fii ai lui Dumnezeu și dumnezei. Deci, când spunem că a unit în oarecare mod omenescul cu Dumnezeirea, să nu te smintești, părăsind, cu neînțelegere, minunarea cuvenită măiestriei neasemănate pusă în cuvintele Lui, care păstrează pentru noi caracterul lor dublu, așa încât să vedem în același timp pe Dumnezeu și Omul, Care grăiește, împletind cu slava firii negrăite smerenia omenității, păstrând unirea armonioasă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
bolnăvindu-se feciorul Radului Vodă, din care boală lipsise și din minte"34 lipsit de minte, fără minte etc., după cum și fără ținere de minte (lipsit de memorie). Pravilistul definește alienarea "când nu-i omul cu toată mintea... zicându-se și smintit de minte"35, termen utilizat și astăzi în limbajul popular curent. Grigore Ureche acordă același sens animalelor lipsite de minte: "ca să nu se înnece anii cei trecuți a toate țerile și apoi să nu se poată ști ce au lucrat
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
necesitau un tratament de urgență, și el mai specializat și altul decât doar "cetirile" și reculegerea. Astfel, în același an erau repartizați la Neamțu, tot cu aprobarea I.P.S. Mitropolitul Moldovei. Vasile a Panțârului, din Tg. Sulița, ținutul Botoșanilor, care "este smintit de bună simțire și cuprins de neputință, dând foc casei tatălui său"53 sau "fiul mortului Dobre Focșeneanu" (și acesta alienat, decedat al Golia) "întrucât este așa de smintit că nu i se pot da nici hainele tatălui său54 ca
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Moldovei. Vasile a Panțârului, din Tg. Sulița, ținutul Botoșanilor, care "este smintit de bună simțire și cuprins de neputință, dând foc casei tatălui său"53 sau "fiul mortului Dobre Focșeneanu" (și acesta alienat, decedat al Golia) "întrucât este așa de smintit că nu i se pot da nici hainele tatălui său54 ca și căpitanul Florescu Gheorghe, șeful muzicii militare din Iași, care, fiind bolnav de ochi și pierzând vederea a început să prezinte simptome furioase"; G. Sturza, comandantul hătmăniei, cere aprobarea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nu se va ridica vreodată la altitudinea sa, chiar dacă, într-adevăr, tendința faptică a epocii coduce tocmai la forțarea cu mijloace exagerate a metamorfozei. Se exagerează cu aceste exagerări, decalaje, metamorfoze. Nimic senzațional. S-ar rușina și Prometeu. S-a smintit ordinea lucrurilor: creatura devine creator. De ce nu? Unii numesc asta nihilism, în ideea că ordinea morală a lumii și a omului nu mai este ea însăși fundamentabilă moral. Ar fi foarte grav dacă ar fi așa. Dar și vid de-
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de la calm aparent la furie dementă. Spre deosebire de montarea teatrală, unde fuga îl poartă neîndurător în cerc, doar în jurul simbolicei mese de lemn, filmul îi pune la dispoziție râpele alunecoase de frunze moarte, din pădurea în care a ucis. S-a smintit de-a binelea și îi va lua locul lui Ion, așa cum îl luase pe al lui Dumitru. Practic, toate personajele au sau își capătă doza lor de nebunie. Adevăratul chin începe de-abia în finalul filmului. Vor veni mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Oii care nu i se tunde lîna, ci se lasă a-i cădea singură, trăiește mult. Cînd ți-a pișca din lîna oilor, îți mor oile. Să nu strîngi lîna de la oaie moartă, că-ți mor oile. Dacă se va sminti ceva din fructul oilor, pe loc va urma o pagubă între oi. în ziua de Ajunul Crăciunului, dacă-ți vine în casă om, atunci oile au să fete numai berbeci; iar dacă-ți vine o femeie, atunci au să fete
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
văzut foarte multe, iar experiența acumulată de-a lungul a zeci de ani îi îndreptățește să „interpreteze“ situații ce par mai complicate. Atunci când Joița Pârșcoveanu cere despărțirea de soțul ei, Gheorghe Jia nu, fost mare medelnicer, pe motiv că-i smintit și că ea nu-l mai poate suferi, curtea începe o adevărată pe problema smintelii. Jia nu e smintit, dar importante sunt cau ze le acestei stări. Când s-au căsătorit, cu vreo șapte, opt ani în urmă, nu avea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
par mai complicate. Atunci când Joița Pârșcoveanu cere despărțirea de soțul ei, Gheorghe Jia nu, fost mare medelnicer, pe motiv că-i smintit și că ea nu-l mai poate suferi, curtea începe o adevărată pe problema smintelii. Jia nu e smintit, dar importante sunt cau ze le acestei stări. Când s-au căsătorit, cu vreo șapte, opt ani în urmă, nu avea acest fel de boală. Așa dar, moartea copiilor, problemele cotidiene l-au adus în această situație și, la urma
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
pre o țesc“. Așa dar, mănăstirea joacă rolul unui „aparat de transformat in di vi zii“. Lo cul ne bu ni lor este tot la mănăstire. Ig na tie ie ro diacon, căruia i „s-au întâmplat de s-au smintit mintea și nebun de multă vreme umblând pă ulițele Bucureștilor spre râsul norodului“, este închis la Snagov; la aceeași mănăstire ajunge și Nicolae care dă foc caselor din mahalalele Bucureștilor, sau Ioan Pricea care a fost un „nebun cu minte
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
aș gîndi la posibilitățile dezastruoase n-aș putea să fac nimic, mă afund cu totul în lucru și ies la suprafață cu studiile lucrate; dacă furtuna dinăuntru amenință prea tare, beau un pahar în plus ca să mă amețesc. Să fii smintit de ceea ce ar trebui să fii. Înainte mă simțeam, însă, mai puțin pictor, pictura devine pentru mine floare la ureche, o distracție, precum vînătoarea de iepuri pentru nebuni. Atenția devine și mai intensă, mîna mai sigură. De aceea îndrăznesc să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
generate de cunoaștere și tehnologie, oricare ar fi ele, să nu sfîrșească prin a se impune (a se "realiza"); imposibil, în viziunea sa, ca oamenii să-și stăpî-nească dorința de a stăpîni lumea. Lumea modernă se prezintă ca o mașină smintită de produs posibile tehnice. Cum să faci față posibilelor din ce în ce mai complexe deschise de biologia moleculară, genetică, informatică, telecomunicații? Cu cît producem mai multe posibile, cu atît mai mult se cere formulată următoarea întrebare: care trebuie să fie imposibilele noastre, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
începând din anul 1832, prin mijlocirea arendașilor, pe bază de contract încheiat după licitarea prețului de arendare 4. Era nevoie, prin urmare, și de acordul arendașului în exercițiu, logofătul Alexandru Vilara. Or, acesta, apreciind că deschiderea ocnei de lângă Neamț "ar sminti din lucrarea ocnelor vechi", necesitând noi investiții pentru procurarea uneltelor și asigurarea forței de muncă și invocând cu dreptate că, prin asemenea lucrare, s-ar fi încălcat prevederile contractului în vigoare, antreprenorul recomanda Vistieriei că "o asemenea punere la cale
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Domnul Hristos, pe oricine le poftea și venea ca să le ceară". Desigur, îmbrățișarea fără rezerve a seducției reificate nu este lipsită de consecințe: odată intrat în posesia avuțiilor, "nenorocitul îndrăzneț, perpelindu-se ca un câine încăierat de viespi și râzând smintit în fericirea lui drăcească, venea de-a rostogolul către iaz și oticnea în el". Accesul de demență suicidară semnează biletul către Infern; locul blestemat este, ca în prozele lui Lovecraft, poarta de acces către tărâmul de dincolo: "Iazul și moara
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
însă copil din flori". Neavând avere, flăcăul nu se poate căsători, astfel că singura posibilitate rămâne moara lui Călifar. Monologul tânărului, înregistrat cu fidelitate de narator, este un amestec de naivitate și de infatuare specifice vârstei: "Ce vorbă! Să te smintești când ai vedea înainte-ți prăpăd de comori și de odoare. Numai să le simt în mână, că știu eu cum să mă port și cu Călifar, și cu stăpânu-său...". Spontan, decide ca, a doua zi, să meargă drept la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nemilos mulțimea, "această josnică adunătură de cîini": "Voi, oameni ignoranți, mă voi ridica în ciuda imensei poveri care-mi sînteți! Vă veți pleca în fața mea sau voi muri și nu voi suporta mult timp legile voastre care abrutizează..." în ce privește acea expediție smintită pînă la capătul lumii, unde se va sfîrși viața sa, ea nu are, bineînțeles, nici o legătură cu înțelepciunea pragmatică pe care Pinay se străduie s-o impună la vîrful puterii statale. Privind lucrurile mai profund, ca elemente subiacente, cele două
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]