330 matches
-
de asta nici că vă pasă... - N-ai nici o urmă, nici de rană, nici de lovitură, cum explici acest lucru? PM, exasperat, făcu atunci o adevărată criză. Începu să zbiere: - Nu pricep! Nu pricep o iotă din toată povestea asta smintită! La urma urmei, e rolul vostru să pricepeți, ce dracu’! Asta e treaba voastră de polițai, n-aveți decît s-o faceți! Trebuie cumva ca toată lumea să fie lichidată la Lands’en ca să descoperiți cine e vinovatul? Strigătele lui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
raționalitate. O acțiune rațională Înseamnă o manifestare de ordine, are fermitatea unui scop. Dar cele mai demente forme de nihilism au fost acțiunile militare germane. Potrivit lui Davarr, care era un mare analist, militarismul a generat cel mai sângeros și mai smintit zel ucigaș revanșard. Era clar pentru ei că a executa ordinele presupunea, implicit, că Întreaga responsabilitate le revenea celor din vârf, sursei ordinelor. Și, În felul acesta, fiecare se simțea absolvit. Dar erau cu toții nebuni de legat. Iată modul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Însemnat În opinia publică sănătoasă”. Astfel, Îi Întreceți, În rea-credință, și pe cei mai nemernici detractori. Cât despre cuvântul „deșucheat” iată ce se poate citi În Dicționarul explicativ al limbii române (ediția din 1984, pagina 256, coloana 2): „1. Nebun, smintit. 2. Dezmățat, destrăbălat, imoral.” Se vede limpede că acest termen este pe cât de jignitor pe atât de deplasat, cu atât mai mult când acesta Îl vizează pe un om decedat, care se afirmase ca legionar de prim rang. Acum, ascultați
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
nu există rău absolut, ci doar un rău funcțional, care ajută la perfecționarea sufletului. Fluturele ieși din orbită și mi se așeză pe umăr. — Nici faptul că mor copii nevinovați pe lumea asta, omo- râți În chinuri de niște adulți smintiți nu e rău ? Sau copii ca mine, uciși de mame Înainte de a se naște, vânduți răului de la primul gând sau chiar Înainte de el, ca niște pete Întunecoase pe fața bestială a omenirii ? Surioară, mă dezamăgești ! Învață măcar În ultimul ceas
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
înțeles : nu există rău absolut, ci doar un rău funcțional, care ajută la perfecționarea sufletului. Fluturele ieși din orbită și mi se așeză pe umăr. — Nici faptul că mor copii nevinovați pe lumea asta, omorâți în chinuri de niște adulți smintiți nu e rău ? Sau copii ca mine, uciși de mame înainte de a se naște, vânduți răului de la primul gând sau chiar înainte de el, ca niște pete întunecoase pe fața bestială a omenirii ? Surioară, mă dezamăgești ! învață măcar în ultimul ceas
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
om bătrîn, nu doar tinerimea: o Învățase rock! Antonia dansa și cazaciocul, ca un bărbat, dar, exagerînd puțin, cazaciocul putea fi socotit, comparativ, un dans de caracter; rock-ul și vărul lui twist-ul erau pentru nebuni, schimbaseră fața lumii smintiții, nimic nu mai era ca odinioară: s-ar fi putut zice că Eclesiastul ajunsese literă moartă, nimic nou sub soare devenise istorie. Născociri peste născociri: se scria o altă Biblie: doar faptul că Thomas avea copii trecuți prin eprubetă și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
năzărea, Sodoma! Sodoma! Foc! și alte chestii din astea. Pentru că, Doamne ferește, nebuna chiar putea, prin repetare, să declanșeze cine știe ce resort sensibil, diavolesc, ce ar fi scurtcircuitat planeta, se zicea că Încă sînt multe forme de energie neștiute: venea o babă smintită și punea totul la pămînt! Doar din sunetul trîmbițelor se prăbușiseră zidurile Ierihonului! O voce care purta un mesaj precis era capabilă, prin insistență, să capete de undeva și un răspuns. Antonia era de neoprit. M-am golit de mine
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se Încăpățîna, Împotriva mersului lumii, ori numai se făcea, pentru că nici cardinalii pedofili, dovediți - recunoscuseră unii -, nu pățiseră nimic; nici scoși din Biserică, nici afurisiți, se lăsase liniște; nici Dumnezeu, peste capul Papei, nu abătuse asupra lor pedeapsa pe care, smintită, o tot strigase Antonia. Acolo, pe aceleași străzi unde domnea cîndva Inchiziția, Papa ajunsese un figurant, piesa se scria altfel, ce mai vroia Rusoaica? Antonia, lasă-ne! Îi lăsase; nenorocoasă, cum fusese toată viața, poate și după, nimerind - cine știe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pentru știință. El o tratează doar ca pe-o perturbație, ca urmare a unei rupturi în fluxul normal al lucrurilor. Societatea este ordine, mulțimea este dezordinea ei și, în definitiv, mai curînd un fenomen colectiv decît unul social. - Mulțimile sînt smintite, iată cum sună al doilea răspuns. Tenace ca iedera, acest pretins adevăr se transmite din generație în generație. "Craze", spun englezii pentru a descrie adulația hoardelor de admiratori, a fanilor în delir pentru cîte un cîntăreț îndrăgit sau entuziasmul miilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mai mică ezitare, fără cel mai mic regret, credința fiecăruia nemaiavînd nici o valoare. Dacă aceasta din urmă s-a stins, nu-i nimic, se agață de o alta și urmează noua iluzie cu aceeași încăpățînare. Îi aduc jertfă aceleași sacrificii smintite și comit, în slujba ei, crime la fel de mari. În mintea povestitorilor, ca și-n mintea cititorilor, accesele mulțimilor sînt de fapt scene de nebunie care se hrănesc cu vise obscure, ridică vălul de pe partea întunecată a naturii umane și o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
criminalizate. S-a citit în ele o întreagă simptomatologie patologică sau simptomele devierii de la viața colectivă normală. Ele ar fi excrescențele nesănătoase ale unui trup sănătos, iar acesta își este dator sieși să încerce să le elimine. Pe scurt, plebee, smintite ori criminale, mulțimile au trecut drept resturi, maladii ale ordinii sociale existente. Ele nu au nici realitate și nici nu prezintă vreun interes prin ele însele. II Ideea îndrăzneață a lui Le Bon, sclipirea lui de geniu a fost gestul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Dar motivele invocate mai sus ne interzic să le acceptăm. De fapt, mulțimile sau masele (psihologic vorbind, cei doi termeni au același sens) sînt o realitate autonomă. Nu se mai pune problema dacă sînt plebeiene sau burgheze, criminale sau eroice, smintite sau sănătoase. Ele sînt o formă colectivă, o formă colectivă de viață prin excelență, și acest lucru e suficient. Și prin ce-ar fi faptul acesta o descoperire? mă veți întreba. Concepțiile curente ascund de obicei că, în străfundul societății
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a sa este aceea de a face ceea ce spune, de a nu avea drept gînduri ascunse decît gîndurile scoase în arenă, de a-și urma calea pînă la capăt exact atunci cînd nimeni nu se așteaptă, toți considerîndu-l mai puțin smintit decît se dovedește a fi în cele din urmă. Cînd oamenii își dau seama de eroarea comisă, este în general prea tîrziu. Cum prea tîrziu a fost și în Germania: mai toți credeau că Hitler va rămîne prizonierul alianțelor pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din universul lor populat cu iluzii. Și scrie: Dar oricît de diverse ar fi prin originea lor sau prin toate celelalte caracteristici, toate mulțimile se aseamănă printr-o serie de trăsături: prodigioasa lor intoleranță, un orgoliu grotesc, susceptibilitatea maladivă, sentimentul smintit al iresponsabilității lor născut din iluzia propriei lor atotputernicii, precum și totala pierdere a simțului măsurii, care se datorează înverșunării emoțiilor lor reciproc exaltate. Între dispreț și adorare, între oroare și entuziasm, între strigăte de trăiască și la moarte, mulțimea nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ca și conglomeratele inconștiente de oameni pe jumătate adormiți, căzuți pradă celor mai felurite emoții. Ce-ar mai fi acum de spus? E limpede că în străfundurile corpurilor sociale bine organizate, aparent normale, reci și virile colcăie o masă caldă, smintită și feminină pe deasupra, care pîndește doar ocazia prielnică pentru a țîșni la suprafață. Și "viața lor istorică se petrece între două oscilații, de la un tip la celălalt, îmbrăcînd pe rînd fie haina unei mulțimi imense, cum au fost Statele barbare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Iată o întreagă serie de fapte ce scandalizează intelectul, ofensează conștiința și sfidează știința. În schimb, pentru psihologia mulțimilor care, de altfel, le-a și prevăzut cu mult înainte ca ele să devină masive, nu există aici nimic excepțional sau smintit. Uimitor e mai curînd contrariul: anume că natura umană poate fi într-atît de puțin cunoscută. IV Cum se face că psihologia mulțimilor a putut să le prevadă, să le descrie dinainte? Atîta vreme cît abordăm problema politică în manieră clasică
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fie scârbă, cel mult zic oftând: "biata creatură mică pătrunsă într-o ditamai creatură". Prin grajduri, prin țarcuri siluiesc animalele să le satisfacă plăcerile, iar de-i privești în timp ce mulg caprele sau vacile e ca și cum ai asista la niște orgasme smintite, la spovedanii. Sigur că e mai bine să trăiești în odăile din palatele napolitane, căci legăturile cu oameni de o asemenea speță pot să te umple de murdărie și de scârbă. Dar atunci când unul ca mine e silit să se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
meu Sarapion 1, peste niște versuri destul de inspirate, pe care, după părerea lui Dicearh 2, Euripide i le-ar fi adresat lui Arhelau 3: „Eu, cum mi-s biet sărac, nicicând bogatului vreun dar n-oi da, Ca nu cumva smintit să crezi c-oi fi sau că aștept În schimbu-i altceva”. Într-adevăr, nu se bucură de prea multă recunoștință cel care dăruiește din puținul ce-l are celor care au de toate din belșug. (E) Căci nimeni nu-l
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
mai mult; și cu cât știe mai mult cu atât devine mai fascinat de dorința trupului său. El simte forța de atracție oceanică a sexualității lui, dar nu o poate numi sau înțelege originile sale. Timpul accelerează ritmul căutării lui smintite și fiecare zi are să fie mai rapidă decât precedenta. Nu poate scăpa de cătușele înțelepciunii antice, mai ales de teoriile grecești despre timp și schimbare; nici nu renunță la propriile scrieri anterioare (Prototeoriile și Preziceri despre lucrurile viitoare) pentru că este
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
sale. Astfel, personajul nu mai este tragic, ci vrednic de milă. A.C.Bradley este în favoarea interpretării care îi atribuie lui Lear destulă demnitate pentru a ajunge la un moment de revelație, privilegiu a ceea ce Aristotel numea "descoperire", cînd mintea Regelui smintit se luminează după o noapte petrecută în sălbăticie, permițîndu-i să-i recunoască pe Glaucester mai întîi, iar apoi și pe Cordelia și să mediteze, deși nu într-o manieră coerentă, la greșelile sale. Chiar și atunci cînd rațiunea începe să
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
interpretare posibilă, este una ce merita atenție, chiar dacă limbajul este recreat. O altă ecranizare de efect a piesei, regizată în 1970 de Peter Brook, s-a bucurat de prezență fizică mult mai impunătoare a lui Paul Scofield în rolul regelui smintit. Această producție s-a bazat pe viziunea expusă de criticul est-european Jan Kott în studiul său de proporții intitulat Shakespeare, contemporanul nostru, viziune ce cuprinde speculații despre ceea ce Kott numea "uriașul mecanism" al istoriei. Speculațiile respective derivau din meditațiile lui
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cu toții tata, Harieta și eu despre cele comunicate. Trimite-ne din banii împrumutați cît vei pute. După Paști contează pe persoana și caracterul meu, măcar că oamenii mă numea(u) "Nec(ulai) cel prost". Tatei i-i mai bine; mai mult smintit la minte, după tipicul său. De la Mathei n-am știri, nici cunosc adresa. Al tău frate, Nicu"243. După cum se vede, nici unul din cei de la Ipotești nu era deplin sănătos. Acest fapt l-a pus pe gînduri pe poet și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nu!; oameni; obraznic; cu ochii; din ogor; om rău; ca tot omul; pantof; păcăli; păcătos; a păcătui; pere; pierde; pleacă; poamă; politică; Ponta; popă; portofel; primește; primi; prinde; prună; rană; rapid; a răpi; romi; roșu; satanic; sărac; scîrbă; a scoate; smintit; spaimă; sta; stat; a sustrage; șmecheri; șmecherii; șoc; a șterpeli; teamă; telefon; tîlhări; tîlhărie; timpul; toți; trăi; trecut; din trecut; trișa; trișează; troleu; trufie; țara; țară; valoare; a vinde; vise; cînd vreau; zîmbet; zură (1); 767/276/79/197/0
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
durere (2); dus cu pluta (2); geniu (2); glumeț (2); ingenios (2); inteligent (2); iubire (2); îndrăzneț (2); lucid (2); lunatic (2); naiv (2); nefericit (2); neînțelegător (2); neobișnuit (2); persoană (2); problemă (2); psih (2); sadic (2); sănătos (2); smintit (2); Socola (2); spitalul 9 (2); tare (2); trăsnit (2); țăcănit (2); visător (2); zdravăn (2); zurliu (2); adevăr; adolescent; aerian; afecțiune; aiurea; aiurit; de alb; alienat; altfel; an; animal; animale; anormalitate; armăsar; ateu; băiat; bărbat; bețiv; bilet; boala; bolnav
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mi se pare că acum sufăr mai puțin. Înclin să cred că această predispoziție ține de temperamentul meu, de fiziologia mea, de starea arterelor, de nervi, de stomac, de durerile cronice cu care natura m-a dăruit cu o generozitate smintită” (II, 197). Până și melancolia e definită prin prisma cărnii. Își spune: „În fiecare celulă a trupului, acest vid pustiitor și melodios Ă iată ce numesc eu Melancolie” (I, 165). În fine, tot ceea ce este, Cioran consideră că e o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]