528 matches
-
era de bărbat: avea centrul de greutate mai sus. Stimula un mers ordonat, apăsat. În schimb, Îmi dădeau de furcă genunchii. Aveam tendința să umblu cu picioarele În X, ceea ce făcea să mi se legene șoldurile și să mi se smucească fundul. Acum Încercam să-mi țin bazinul nemișcat. Ca să mergi ca un băiat, Îți legeni umerii, nu șoldurile. Și Îți ții picioarele mai depărtate. Învățasem toate astea Într-o zi și jumătate, de când eram pe drum. M-am urcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe scărița de la capătul patului. Livia apucă iute de jos niște papuci. — Stai aici, zănaticule, c-ai să răcești dacă umbli așa desculț, îl suduie afectuos, în timp ce se căznește să-i vâre între degete bareta sandalelor de piele. Imediat ce Augustus smucește nervos șnurul clopotului, cubicularul se strecoară precum o umbră înăuntru. — Varsă-mi apă să-mi spăl gura, ochii și mâinile, îi poruncește scurt cezarul. La atât se reduce toaleta de dimineață. Abluțiuniule adevărate le va face după-amiaza, dar și pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
viață. Regele Sacrificiilor este exact la polul opus. În mod intenționat a fost conceput ca un om de paie, pus să îndeplinească o funcție de protocol. Nu reprezintă nimic. Întruchipează doar spaima de trecut. M-am plictisit, se jeluie Asinia. O smucește nervoasă. — Mi-e rău... Refuză să-i asculte văicărelile. Se gândește la rex și la pontifex. Poporul a fost cel care - setos de libertatea proaspăt cucerită - a jurat să lupte pentru ea și să nu mai îngăduie niciodată la cârma
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bombăne Occia. I-a vorbit de ovare, de pântec. Că toate fetele au ciclu. Că sân gerarea nu e cu nimic mai periculoasă decât atunci când se taie la deget. Asinia repetă întruna bucuroasă: — Nu-s bolnavă! Nu-s bolnavă! O smucește cu duritate. — Da’ taci odată! Se teme că nu o mai poate stăpâni. Chiar a ajuns la capătul răbdării. De opt zile îi tot explică și o învață să-și pună cârpe ca să nu se păteze. Credea că s-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici cu relații, și cu siguranță nici întreagă la minte. O fi măcar bună la pat, deși după cât timp își petrece bietul om învățându-le pe fetițe nu pare expertă. Suspină cu amărăciune. Lângă ea, Asinia bodogăne întruna și se smucește din ce în ce mai rău. Nu o bagă în seamă. O fi fost rex la origine capul religios al Romei, dar acum este supus unor limitări extrem de stricte. Nu poate deține nici o funcție în stat, nu are voie să stea în Senat și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e puternică precum un bivol... Ridică glasul să se facă auzită cu toată hărmălaia din jur: — În fața templului! Se uitau oamenii la noi și-și dădeau coate. E mai mult decât Occia poate răbda. Chiar le face de râs! O smucește nervoasă pe fată. — Da’ nu ți-e rușine? — Au! Mă doare, țipă Asinia. Rex profită de ocazie să se elibereze din strânsoarea ei. — Nu mai respecți nici un ordin? se răstește bătrâna la ea. E cu adevărat supărată. — Vrei să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și se bucură în sinea sa că ni meni nu cârtește. Evită să privească spre Vittelius și se preface că cercetează cu atenție scrijeliturile de pe inel: — Ce sunt astea? Cuvinte magice? Îl întoarce pe partea cealaltă: — Semne astrologice? Luptătorul se smucește să-și elibereze urechea: — Mă păzesc de ghinion, mârâie botos. Rufus îi rectifică cu o mână expertă poziția scutului: — Nu crezi că mai bine te-ai bizui pe pavăză pentru apărare? Ține-o mai spre stânga, că dreapta ți-e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de pe litieră. Urechează la întâmplare încă vreo doi-trei prichindei. — Ai să ajungi să nu mai poți atinge pământul decât atâr nând pe mâinile celor ce te susțin de ambele părți, îl mustră pe băiat. — Lasă-mă-n pace! Proasto! se smucește nervos copilul. Ici și colo izbucnesc chicoteli, înghețate imediat de privirea rece a bătrânei. — Bravo! îi admonestează ea pe pedagogi, bucurați-vă când spune vreo necuviință. Că doar ăsta e rolul vostru: să le stricați copilăria prin plăceri. Fără să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să se nască cu capul, nu cu picioarele, înainte. Prorsa, hărăzește-mi o naștere ușoară, și tu, Postverta, întoarce-te cu spatele, ca să nu am parte de una grea și primejdioasă. Libația s-a încheiat. Iulius Herodes simte cum îl smucește cineva de togă. Întoarce capul, intrigat. Antonia îl prinde afectuos de braț: — În uter, pruncii stau cu capul în jos și cu picioarele în sus, nu după firea oamenilor, ci a arborilor. — A arborilor? repetă uluit Herodes. Comparația i se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În carne, Își goli Încărcătorul În bivolul ăsta care continua să fugă și Își aminti că trebuie să tragă mai În față, În omoplați și, În timp ce se precipita să-și reîncarce carabina, văzu că bivolul se prăbușise. Era În genunchi, smucindu-și capul lui mare; mutându-și atenția pe ceilalți doi, care continuau să alerge, trase În cel mai din față și-l nimeri. Mai trase o dată, fără să-l atingă, dar auzi bubuitul carabinei lui Wilson și bivolul alunecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ucis. Eu am făcut doar puțină curățenie. Ai tras al dracu’ de bine. Să mergem la mașină, zise Macomber. Trebuie să beau ceva. — Întâi tre’ să termini cu bivolu’ ăsta. Bivolul stătea prăbușit În genunchi și când se apropiară Își smuci furios capul, mugind turbat, cu ochii ca de porc micșorați de furie. — Ai grijă să nu se ridice, zise Wilson. Dă-te mai Într-o parte și trage În ceafă, chiar În spatele urechii. Macomber ținti cu grijă-n mijlocul cefei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și el, zgomotul carabinei sale fiind acoperit de bubuitul armei lui Wilson, și văzu cum din umflătura oaselor sar țăndări ca din țiglă și capul bivolului zvâcni, apoi mai trase din nou Înspre nările larg deschise și capul bivolului fu smucit din nou și dintre oase săriră iar țăndări, și apoi nu-l mai văzu pe Wilson - ochind atent, trase din nou, cu masa enormă a bivolului aproape prăbușită peste el și carabina aproape la același nivel cu capul ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nu-l vedeam nicăieri pe bătrân. Unul dintre caii căzuți se ridică pe genunchi, iar jocheul Îl trase de hățuri și-l Încălecă plesnindu-l cu cravașa ca să se plaseze măcar. Celălalt se ridică și o luă la goană singur, smucindu-și capul și cu hațurile atârnându-i de-o parte, În timp ce jocheul se-mpletici spre marginea pistei și se sprijni de gard. Și Gilford se rostogoli de pe tata, se ridică și Începu să alerge pe trei picioare, În timp ce o copită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mestecat. Nick Îl aruncă În apă. Ținând lanseta cu mâna dreaptă, dădu firul Împotriva curentului. Dădu drumul mulinetei cu mâna stângă și o lăsă să se-nvârtă liberă. Vedea cosașul, purtat de valurile mici. La un moment dat dispăru. Văzu firul smucindu-se. Nick trase. Era prima pradă. Potrivind lanseta, care acum nu mai era inertă, de-a curmezișul râului, Începu să mulineze Înapoi cu stânga. Lanseta se tot Îndoia, smucind din cauza păstrăvului care trăgea Împotriva curentului. Nick știa deja că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
purtat de valurile mici. La un moment dat dispăru. Văzu firul smucindu-se. Nick trase. Era prima pradă. Potrivind lanseta, care acum nu mai era inertă, de-a curmezișul râului, Începu să mulineze Înapoi cu stânga. Lanseta se tot Îndoia, smucind din cauza păstrăvului care trăgea Împotriva curentului. Nick știa deja că e unul mic. Ridică lanseta-n sus, vertical. Lanseta se Îndoi. Văzu păstrăvul În apă, smucindu-se cu tot trupul Împotriva tangentei flexibile pe care firul o făcea cu apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de-a curmezișul râului, Începu să mulineze Înapoi cu stânga. Lanseta se tot Îndoia, smucind din cauza păstrăvului care trăgea Împotriva curentului. Nick știa deja că e unul mic. Ridică lanseta-n sus, vertical. Lanseta se Îndoi. Văzu păstrăvul În apă, smucindu-se cu tot trupul Împotriva tangentei flexibile pe care firul o făcea cu apa. Nick apucă firul cu mâna stângă și trase păstrăvul, care se-mpingea obosit Împotriva curentului, afară din apă. Spatele Îi era acoperit de modelul acela limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
copacului răsturnat, și retrăgându-se fâșâind prin apă Împotriva curentului, Nick trăgea păstrăvul, cu lanseta care se afunda, se Îndoia, ținută departe de tufele periculoase. Se zbătea, dar era tras Întruna, undița se Încurca În ierburi În timp ce el se mai smucea sub apă, dar era tras Întruna. Apoi Nick se-ndreptă spre pește, dus ușor de apă. Ridicând undița deasupra capului, conduse păstrăvul În minciog și-l ridică. Păstrăvul atârna greu În plasă, cu spatele modelat obișnuit și părțile argintii. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
generală. Odată, când tata era plecat la vânătoare, ea a făcut o curățenie pe cinste În pivniță și a ars toate lucrurile care n-aveau ce căuta acolo. Când s-a Întors tata și s-a dat jos din cabrioletă smucind calul, focul ardea Încă În drumul care trecea pe lângă casa noastră. I-am ieșit În Întâmpinare. Mi-a dat pușca și s-a uitat la foc. — Ce-i asta? a Întrebat. — Am făcut curat În pivniță, dragă, i-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întoarcă unde făcuseră pauza pentru mers la toaletă. —Mai știi unde era? Șoferul Își trecu degetele prin păr cu un gest nervos. Da, da, sigur că da. La patruzeci și cinci de minute de aici, În direcția aia. Și-și smuci capul În direcția drumului Înghițit de Întuneric. Walter se gândea că Harry căzuse pe undeva. Poate era beat. I se mai Întâmplase asta și cu alte grupuri. Sau poate Îi era și lui rău ca și celorlalți, poate era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
așa de obișnuită cu îmbrățișările mele, că ar fi putut să nu observe îndată) și a încercat să se desfacă. Atunci am riscat ultimul mijloc, neținând seama de repulsia pe care o aveam pentru orice fel de brutalitate. I-am smucit hainele, i-am zvârlit ghetele și ciorapii, în timp ce ea se înverșuna zadarnic să se apere, zbătîndu-se, încercînd să bată și să muște, aruncând cuvintele cele mai dureroase pe care nu voiam să le aud: - Te urăsc, brută! M-auzi? Te
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
reușind astfel să-l ferească de laț, în timp ce, aruncându-și arma, apucase cu dreapta frânghia, căutând să o rețină; lațul îl prinse totuși, pe sub brațul stâng, dar îi strângea gâtul doar dintr-o singură parte. Hunul care îl capturase îl smuci violent, cu un strigăt de batjocură, parcă, și în același timp de triumf, iar el căzu pe pământ și fu târât o bucată; fu izbit dureros de arbuști, rădăcini, trupuri de soldați căzuți, arme abandonate, în timp ce vârfurile copacilor și norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
buzdugan țintuit cu cuie. Sebastianus pară, ridicând cu două mâini sulița, însă lovitura fu atât de teribilă încât aceasta se sfărâmă, iar el fu nevoit să îngenuncheze. Hunul îi smulse cu repeziciune o bucată din suliță cu mâna liberă și, smucindu-i astfel brațul, ridică dreapta pentru a-i aplica o nouă și cumplită lovitură de sus. Deodată, însă, încremeni, lăsă buzduganul să cadă și, clătinându-se, își duse o mână la coastă. Războinicul cu cap de lup, care îl lovise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Divicone murmură: — Noi? Care noi? Metronius agită mâna. — Păi da: tu și confratele tău, nu? — Da, sigur. „Ah, călugări blestemați, făcu acela, voiați să-l apărați, eh? O să vedem ce o să zică de asta abatele vostru!“ între timp, totuși, îl smucea de păr pe bietul băiat, potopindu-l cu insulte. îl azvârli pe jos și începu să-i lege mâinile la spate, în vreme ce el ne striga să-l ajutăm, că lui îi era foame și că pentru asta furase. Eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nedumerit forma lungă, îngustă, aerodinamică ce se afla dedesubt. Nu existau cabluri vizibile și nici motor electric, doar tubul din metal cenușiu de vreo patruzeci și cinci de centimetri în diametru. Craig întinse mâna nervos și atinse metalul. Instantaneu își smuci mâna înapoi, dar și-o forță din nou să se lase în jos, atinse metalul, și mai rapid, de data aceasta. Și nu era nici un dubiu. Metalul era rece, rece. Nefiresc, rece ca gheața. Un rece înghețat, de moarte. Craig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
buzunarul lui. Poze, precum cardurile mai Înainte, Îi căzură dintre degete. Terminând, dădu apoi drumul la portofel Înapoi În căptușeala cenușie, tocită, distrusă, dădu la loc fularul bătrânului. Cu calm ironic, deget mare și arătător apucară nodul cravatei și Îl smuciră aproximativ, dar numai aproximativ, la locul lui. Acesta fu momentul În care, cu o Întoarcere iute a capului, Îl văzu pe domnul Sammler. Domnul Sammler văzut văzând era Încă luat de curenții rapizi ai inimii. Ca o creatură Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]