563 matches
-
se duse la ușă și-o Împinse În lături. Înăuntru, doar la câțiva metri de ușă, trupul lui Ruffolo stătea Întins, gol și expus, pe-o masă de metal. Cearșaful care-i acoperise corpul stătea crâmpoțit pe podea, de parcă fusese smucit și aruncat acolo. Brunetti făcu câțiva pași În cameră și se uită la tânăr. Cadavrul stătea cu capul Întors pe-o parte, așa Încât putu vedea linia zimțată din păr, vizibilă acolo unde calota craniană fusese Înlăturată pentru ca Bonaventura să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și baia răsuna de plânsul ei jalnic. Convins că se întâmplase ceva grav, Ștefan amenință că sparge ușa. Ea ieși țeapănă, străduindu-se să-și șteargă cu demnitate lacrimile rușinoase. Bărbatul încercă s-o prindă de mână dar fata se smuci, oripilată. Te rog să nu mă atingi! Tentativele lui de comunicare se ciocneau de un zid. Femeia continua să întindă rufele, să deretice prin casă, să mestece în oală. Îi așeză să mănânce fără un cuvânt. El refuză și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe peluză și pe Nieve arătând fenomenal în găteala de nuntă. — Nu pare să fie deschis vizitatorilor, remarcă Minette împingând poarta. —E electronică, n-o putem deschide. Păcat, aș vrea să trag puțin cu ochiul. —De ce? Nu știu, zise Darcey, smucind barele fără nici un rezultat. Zări un om care se plimba pe domeniu. Părea să aibă o pușcă sprijinită pe braț. —O, merde, spuse ea. — Nu facem nimic rău, o liniști Minette. Da, dar s-ar putea să fie genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
am pe undeva un caiet, poate chiar două, nu mai țin bine minte, un fel de jurnal când eram mai tânăr și, Pe unde o fi oare?! Eu mă ridic să-l ajut, îl prind de braț, dar el se smucește, Mă descurc și singur, sunt exact paisprezece pași de-ai mei până la trepte, pășește cu siguranță orgolioasă, fără teamă, numărând pașii cu voce tare, zece, unsprezece, doisprezece, treisprezece, paisprezece, se oprește o clipă în fața treptelor, apoi începe să urce, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și femeia de lângă el nu știe cum să reacționeze, Boris vorbește acum în rusă, Și eu mă ridic încercând să salvez situația, Hai să ne culcăm, Boris! Mâine ne așteaptă o zi grea, Vreau să-i vorbesc despre Rusia, se smucește el, Nu acum! și-l ridic cu efort de la picioarele ei, îl bag aproape cu forța în casă, Nu faci decât s-o sperii, îi șuier la ureche, și-l simt liniștindu-se, Da! Să ne culcăm! Îi strigăm amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ofuku vru s-o ia la fugă cu ceilalți, dar privirea lui Hiyoshi Îl ținu pe loc. — Iartă-mă, se apropie nervos Ofuku de Hiyoshi, punându-i o mână pe umăr. Îmi cer iertare, bine? Hiyoshi, roșu de furie, Își smuci umărul, dar, văzând că Ofuku era aproape să izbucnească În plâns, se Îmblânzi. — E doar pentru că te-ai Înhăitat cu ceilalți și-ai spus vorbe rele despre mine, Îi reproșă el. Când te sâcâie pe tine, Întotdeauna Îți zic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
e aceea? Întrebă el deodată, gândindu-se la cele auzite. — E vorba de China. — Unde este? Cât de mare e? Sunt și acolo castele, și samurai, și lupte? — Ia nu mă mai bate la cap. Taci odată, auzi? Oetsu Își smuci iritată mâneca, dar dojana mătușii sale nu avea asupra lui Hiyoshi mai mult efect decât o briză ușoară. Dădu capul pe spate, privind fix spre cerul albastru. Era atât de miraculos, Încât abia putea suporta. De ce avea albastrul acela incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Iar eu te-am văzut și te-am trezit. Și-acum, piei din ochii mei. — Da’ nu ți se pare că ești cam enervant? — Ia mai zi odată! — De câte ori poftești. Nu vreau să plec. Nu dau nimănui barca asta. Omul smuci de coada lăncii, chinuindu-se să-l tragă pe Hiyoshi pe mal. Prinzând prilejul, Hiyoshi Îi dădu drumul. Lancea vâjâi prin frunzișul sălciilor, iar soldatul se prăvăli pe spate. Întorcând lancea, o repezi cu vârful spre Hiyoshi. Din barcă săriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
la cale? — În timpul zilei, m-a luat prizonier un vasal al clanului Saito, recunoscu Hiyoshi. — Ce? Shichinai și toți ceilalți Îl fixară neliniștiți, temându-se că planul lor fusese demascat. — Nătărăule! Fără veste, Shichinai Îl Înșfăcă pe Hiyoshi de guler, smucindu-l spre el, și-l Întrebă răstit: — Unde și de cine ai fost ținut captiv? Și ai spus ceva? — Am vorbit. — Ce-ai făcut?!? Dacă nu vorbeam, acum n-aș mai fi fost viu. Nu mai eram aici. — Nemernicule! Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
venit să iau capul Seniorului Nobunaga. Răcan scârbos! Tu cine ești? — Sunt Takenaka Kuysaku, vasal al lui Kinoshita Hideyoshi. Hai și-ncearcă-mă! — I-auzi! Fratele mai mic al lui Takenaka Hanbei! — Întocmai! În clipa când rosti acest cuvânt, Kyusaku smuci lancea lui Shinpachiro și o Împinse Înapoi spre pieptul acestuia. Dar, Înainte ca Kyusaku să poată scoate sabia, Shinpachiro Îl Înșfăcă. Amândoi se prăvăliră la pământ, Kyusaku ajungând dedesubt. Se eliberă cu o lovitură de picior, dar fu iarăși țintuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acum privirile Într-acolo, cu o tresărire. Nobunaga Își aruncase evantaiul În spate. Generalii văzură că Îl ținea pe Mitsuhide de ceafă. De fiecare dată când bietul om se chinuia să ridice capul pentru a spune ceva, Nobunaga i-l smucea În jos, lovindu-l de balustrada verandei. — Ce ziceai? Ce spuneai, mai adineaori? Ceva despre rezultatele la care am ajuns după atâtea eforturi și că ce zi cu-adevărat fericită e asta, când vedem armata clanului Oda umplând provincia Kai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu putea fi acuzat de Înfumurare. Și, numai pentru că nu putea găsi nici un motiv de a-l admonesta pe Hideyoshi, Katsuie arăta extrem de nemulțumit. — Vă rog să vă duceți la altar În ordinea cuvenită, mârâi Katsuie la Nobuo și Nobutaka, smucindu-și bărbia. Vorbea cu glas scăzut, dar fierbând de indignare. — Scuză-mă, te rog, Îi spuse Nobuo lui Nobutaka, ridicându-se primul. Acum era rândul lui Nobutaka să fie nemulțumit. Părea să considere că, dacă stătea În spatele lui Nobuo În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
deja cu respect În fața lui Samboshi, Katsuie nu prea putea fi neglijent În această privință. Simțind, foarte probabil, că era inevitabil, Își Înghiți mândria și se Înclină. Hideyoshi părea și el să dea din cap aprobator la adresa lui Katsuie. Acesta Își smuci Într-o parte gâtul scurt și gros și se Întoarse, foșnindu-și hainele, la locul său. După aceea, arăta destul de furios ca să scuipe. Niwa, Takigawa, Shonyu, Hachiya, Hosokawa, Gamo, Tsutsui și ceilalți generali Își aduseră omagiile. Apoi, se Îndreptară spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pereți; pericol; pesimist; piatră; în piept; cu pistolul; cu plugul; poc; pocni; pocnit; povara; povară; praștie; prins; cu pușca; rage; remarcă; remorcă; repede; retrage; roabă; rob; sală de forță; săgeți; scapă; scoală; seacă; sfoara; de sfoară; sfori; sforile; la sine; smucește; soartă; soluții; la sorți; sparge; speranță; stai; stare; strînge; sudoare; suferință; sus; mai sus; suspans; sustrage; de tine; tîrg; tîrîie; totul; trage; a trage de timp; la turta lui; trăgaci; trînti; ținta; țintește; ucide; umple; ureche; cu urechea; urni; vine
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
viziunea e statică, liniștită, fără răscoliri și fără tensiuni. De fapt nu se întîmplă nimic în tablourile sale: nu găsim acte, ci potențe, nu aflăm gesturi, mișcări, atitudini, ci, stări, așteptări, cufundări. Lucrurile sînt lăsate în voia lor, nu sînt smucite și nici deformate, ele plutesc în tihna creației, în duhul zăbovirii ce atinge lucruri concrete. Trăsătura tipică a lui Paștina corespunde grecescului sophrosyne - amestec de sfială, cumințenie, cumpătare și bun-simț -, de aceea cînd Platon și-a scris dialogul Charmides, a
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
străine, ba chiar absolut opuse" - și-l dă mai departe. Nu pe tot, doar bucăți alese. S-ar zice (sau așa și-ar face socoteala orice editor de ocazie) că sînt tocmai cele care "prind", unde chiar se aude cheia smucindu-se în broască. Doar că omul lui Sebastian, care-și pierde cogitațiile pe drum, nu se mișcă deloc. Ai spune că nici nu trăiește pentru altceva decît fiindcă trebuie, cu el, să se consume niște idei. Nimic, în montajul de
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
răcnesc, se în-jură, se insultă, icnesc și se reped să dea pumni, palme, ghionturi. Se desfășoară astfel, minute în șir, un fel de balet repetitiv, cu mișcări sacadate, în care personajele sînt împiedicate de mascați să lovească mai tare, se smucesc și îmbrîncesc, urlînd cam aceleași enunțuri, demarcate de interjecții și întretăiate de bip-uri. Eroii joacă un rol care le este desigur familiar, dar care devine artificial prin exces: fac eforturi ca scena să țină cît mai mult, răcnesc toți
Codul îmbrîncelii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8267_a_9592]
-
ieșit cercetând". (Mijloc). N-ar fi nimic, decît regretul idealelor ascunzători de altădată, cînd se putea să nu vezi și auzi, dacă din amintiri pierdute n-ar înflori, șuierător, tîrziul: „Golul apasă tăcerile în care spaimele cresc,/ Vântul trântește fereastra smucind-o din balamale,/ Geamuri se sparg în rafale de ireparabil lumesc,/ - Dar cât o fi ceasul, vecine, mă rog dumitale." Rugăminte, firește, fără răspuns. Vag absurd, nu, însă, mai mult decît viața, e Răsăritul peste apus: „Care dintre voi înțelege
Chimicale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6814_a_8139]
-
fi declarat parc național, românesc desigur, băștinașii rămași - câteva mii - vor fi expuși, dimpreună cu obiectele de artizanat pe care le vor produce sub privirile vizitatorilor, mai cu seamă oale și ulcele. Dar dacă toate aceste previziuni sunt simple nerozii smucind mintea unui bucureștean asurzit de uruitul surd, interminabil totuși, al sutelor de mii de automobile în nervos trafic? Traversând în grabă pe acea parte a bulevardului unde nu staționează mașini, pierdut în puhoiul de pietoni ce dau semne a fi
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
o imensă și adâncă oboseală; urcă la cer anapoda, împleticindu-se la fiecare secundă, cu aripile pleoștite, ca o pasăre beată. Credința, cărțile, iubirea nu fac decât să-i îngreuieze urcușul, să-i împăienjenească mai tare ochii. Uneori simt inima smucindu-se în sus cu putere - ar vrea să se smulgă, sărmana, și să scape o dată pentru totdeauna din această mlaștină fără fund." etc. în bibliotecile din Paris, autorul jurnalului se surprinde adeseori gândindu-se și el - obsesiv - la România. Iar
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
Dumitru Radu Popescu. Îl stingherește, în orice caz, vizibil și o va fi acceptând ca pe un rău suportabil, dar în momentele de încredere, când gesturile devin reflexe, el schițează aproape întotdeauna o încercare de a-și deschide gulerul cămășii, smucind apoi într-o parte și în alta sufocantul gât-legău, în acest inofensiv tic refugiindu-se și răzbunându-se toate tensiunile strângerii de cheutori, asumate, îndurate totuși cu un stoic orgoliu invers, cerut de respectarea protocolului”; ideea portretului scriitorului și a
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
și iar, bărbatul pe jumătate tap, prădălnicie făcîndu-mi dar, cine-l așteaptă-n așternut, la ceas de seară, ce damă de ghinda, cîntînd la chitară? El mă trăgea de păr și-mi înfășurase chipul cu frunze de măslin, el mă smucea, mă zgîria că și dulful Korin, el coapsele mi le desfăcea ca si cum ar fi mîncat un harbuz, spulberîndu-mi fricile de Koră cu pîntece ursuz. Șopîrlos se rotea în juru-mi, tropotind din copite. frămîntîndu-mă harnic precum un brutar, în pîine de
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
de aer - rogojini de sânge în zgâlțâit de trenuri, în clătinatul de vapoare, paturi pe roți care îmi plimbă orfelinatul de coșmare. Vrei să scapi - iei avionul și de sus privind, nu vezi decât aceleași capete de pat, bălăngănindu-se, smucind, lovind tăblii și vrând să zboare. Străzile toate par doar coridoare de ape tulburi care împing din vâsle paturi evadate, fără colace de salvare. Aterizezi în altă parte, alte piste, gări deșănțate, aeroporturi reci, aseptizate și vezi cum te ajung
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
literar al poeziei lui e. e. cummings nu mai rămâne, în traducere, decât un goblen cusut grosolan, sub ale cărui ițe abia mai poarte fi distins conturul impecabil care ar fi trebuit urmat, o scenă goală, pe care Dan Sociu smucește din culise, ca un păpușar smintit, niște versuri ce se fâstâcesc și gesticulează asemenea unui elev scos la tablă, si care par a îngaimă câte ceva în limba română. Încă de la începutul volumului, desi totuși cu ceva mai multă precauție aici
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
să tragă cu un pistol în toate direcțiile, n-ar reuși să-l scoată din țocul de piele prins la cingătoare? Gabriel Plesea este un prizonier pe viață al limbii de lemn, chiar dacă uneori, mai ales, atunci când se înfurie, se smucește și încearcă să-și recapete libertatea. În cartea sa pot fi găsite toate stereotipiile lingvistice aflate azi în circulație: "în aceste zile, când toată suflarea românească", "noi, românii, suntem de drept și de fapt europeni", "după .patruzeci și cinci de
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]