502 matches
-
izolate locuri din România și în cele mai insolite combinații antreprenoriale. Lista lungă de artefacte intangibile are o relație complexă cu țara noastră. În pofida izolării pe care au practicat-o comuniștii, anumite elemente culturale de tip eroi, mituri, legende sau snoave cu tâlc au precedat apariția celebrei băuturi. De exemplu, Moș Crăciun în costum roșu a existat în România chiar înainte de „înroșirea” țării de către comuniști sub forma „Steagul Roșu”, „Partizanul Roșu” sau „Emailul Roșu”. A rezistat apoi decenii în fața moscovitului Moș
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
să cuprindă totul în accentuata lui deriziune și să șteargă granițele speciilor literare, până la limita superioară pe care va o atinge romanul o dată cu apariția târzie a lui Don Quijote. Perioada este înfloritoare pentru toate tipurile de producții parodice (de la "burlă" până la snoave și faceții), ca "semn al inteligenței epicurianismului declarat, al superiorității aristocratice a spiritului care nu cunoaște tabu-uri (...) Luigi Pulci, Girolamo Teofilo Folengo și Lodovico Ariosto au adus strălucire genului și au ridicat parodia la rang de creație"9. Fără
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
căreia i se opune uneori, parodiind-o lipsit de orice malițiozitate, din simpla plăcere a jocului livresc. "El nu cunoaște nici o normă estetică; orice se potrivește cu orice. Realitatea cotidiană este împletită cu fantasticul cel mai neverosimil, cea mai grosolană snoavă este înțesată cu erudiție și ideile filozofico-morale izvorăsc din cuvinte și istorioare obscene"251. "Abstrăgătorul de chintesență" va deveni, în unele episoade, și personaj, de pildă în călătoria prin gura lui Pantagruel când se găsește în postura de martor al
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
expunere care constă în relatarea unor evenimente, întro succesiune de secvențe temporale. Acest mod de organizare textuală însumează „fabula“ („povestea“, „istoria“, șirul de întâmplări) și „discursul“ (textul, modalitățile narării) și este definitoriu pentru genul epic (romanul, nuvela, povestirea, basmul, schița, snoava, parabola, fabula, balada, poemul, epopeea; apare și în scrieri de graniță de tip memorialistic). Narațiunea este esențială în operele epice tradiționale, dar își pierde relevanța în epica modernă, devenind adesea un pretext. - Seria de evenimente (fabula, istoria) este definită prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
categoria estetică dominantă (miticul, fabulosul, fantasticul, comicul etc.). Ca și în cazul genurilor, speciile literare se pot întrepătrunde sau suprapune. Speciile genului epic pot fi în versuri - epopeea, balada, poemul eroic, fabula, legenda - sau în proză: basmul, legenda, para bola, snoava, schița, povestirea, nuvela, romanul. Cele mai importante specii (precizate și în programa pentru examenul de bacalaureat) sunt basmul, nuvela și romanul. Basmul (etimologie slavă: basnî - născocire) este o specie epică amplă (în proză sau în versuri) în care se narează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
din Muscel, la inițiativa lui C. Rădulescu-Codin. În prima etapă redacția se află în comuna Priboeni (Muscel), unde locuia C. Rădulescu-Codin, iar administrația se află la Câmpulung. Fidelă scopului propus, această „revistă pentru popor” își alcătuiește sumarul din cântece bătrânești, snoave, povești, legende, tradiții, aforisme etc., unele culese de învățători și preoți, altele preluate din cărți, ziare, reviste (cel mai des din „Neamul românesc pentru popor”, gazeta lui N. Iorga). Se publică și poezii semnate de I. N. Pârvulescu, C. Rădulescu-Codin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289024_a_290353]
-
două decenii, fiind apreciat ca „unul din cei mai străluciți profesori ai Ardealului de dinainte de Unire” (I. Breazu). La Sibiu (1886-1888) devine membru al cercului de la „Tribuna”, ziar în paginile căruia va și debuta, în 1888, ca folclorist, cu trei snoave populare auzite de la George Coșbuc și Ioan Paul. Mai târziu, profesor de limba și literatura română la Institutul Teologic-Pedagogic din Caransebeș, H. devine un fel de reprezentant al intereselor tribuniste în localitate și în zonă, obținând chiar subvenții pentru ziar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
este activitatea sa pe tărâm folcloristic. În revista „Traian” a publicat narațiunile Sfânta Vineri și Balaurul cu douăsprezece capete, acestea fiind primele basme care au apărut în publicațiile lui Hasdeu. În „Foaia populară”, „Noul veac”, „Almanahul Milcovului” ș.a. a tipărit snoave și satire populare. Culegerea de folclor Basme, orații, păcălituri și ghicitori, în care a inclus și patru basme culese de Nicolae Filimon și Petre Ispirescu, fără încuviințarea acestora, a fost bine primită în epocă și continuă să se bucure de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287113_a_288442]
-
Revista română” ș.a. Dintre scrierile literare ale lui P.-S., destinate cu deosebire copiilor și tinerilor, o marcă de originalitate vădește Păcală și ai săi (1994), al cărei personaj nu este încremenit într-un timp de odinioară, cum îl prezintă snoavele populare românești, ci imaginat în contemporaneitate, ca vecin, frate și prieten, prezent în piață, magazin, restaurant, școala etc., pus pe șotii, dar și făcând aluzii la viața politică. Este și autorul unor volume de versuri și poeme în proza: Între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288953_a_290282]
-
s-a petrecut într-un timp mitic românesc, atunci când oamenii se conduceau după legi nescrise. Fiecare povestire are un subiect diferit de al celorlalte, fiecare povestitor are modul său specific de a relata întâmplarea, fiecare povestire este o specie literară: snoavă (Iapa lui Vodă); idilă (Fântâna dintre plopi); aventură (Cealaltă Ancuță); legendă (Județ al sărmanilor); reportaj (Negustor lipscan); portret prin narațiune (Orb sărac). În Hanu Ancuței întâlnim tehnica literară povestire în povestire sau povestirea în ramă (Sergiu Pavel Dan); iar după
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Nicolăescu-Plopșor, I. N. Popescu. În articolul-program se afirmă că revista apare „pentru adunarea, rânduirea și darea la iveală a folclorului oltenesc, precum și pentru cercetarea și punerea lui în legătură cu tot ce cunoaște știința folcloristică”. În consecință, se publică credințe, superstiții, legende, snoave, povești, balade, cântece, ziceri, descântece, vorbe oltenești, folclor țigănesc etc. Materialele care alcătuiesc sumarul sunt asigurate îndeobște de membrii asociației. I. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290013_a_291342]
-
mai mare, iar povestitorul popular, dintr un instinct de data aceasta estetic, speculează la maximum aria de libertate care i se oferă. Exact ca În cazul nașterii, și În cazul căsătoriei, narațiunea populară, sub formă de basm, povestire, legendă sau snoavă, are rolul de a raționaliza faptul aleatoriu, de a introduce o explicație, un element logic acolo unde În viața de toate zilele domnește hazardul sau jocul de interese materiale. Frecvența căsătoriei dintre un (o) partener(ă) de joasă condiție socială
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
vizează Întâlnirea cu aceste personaje sunt numeroase. La o acțiune malefică declanșată pe cale auditivă se răspunde cu aceeași monedă: dacă ielele sunt numai sunet, cel care le Întâlnește trebuie să le răspundă prin tăcere deplină. Problema destinului marital capătă, În snoave, culori burlești și se bazează pe nuclee de multe ori comice. Noțiunea de destin se degradează În consecință. Pepelea a fost un om frumos și isteț, iar cuiul lui Pepelea era cuiul de lemn bătut În părete1e casei părintești, pe
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
uite altul la ea. Nici una dintre ele nu se dovedește fidelă bărbatului. Dacă cea frumoasă a primit În schimbul serviciilor făcute galbeni de la popă, primar, perceptor, cea urâtă susține că a trebuit să dea toată averea, vaca, scroafa. Într-o altă snoavă, cu ingineru și nevasta lui, un student care și-a luat diploma de inginer În proiectări, Îi spune nevestei sale (fată cu carte, ca și el) că ea trebuie să doarmă singură cât timp lipsește el; pentru aceasta, născocește un
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
avut grijă că, dacă se culcă unu-n pat, n-ajungea ou-n lapte, dacă se culcă doi, ajunge ou-n lapte. Se Întoarce acasă, găsește untu, convingându-se astfel de cinstea nevestei. Exemple aduse În discuție reprezintă povestiri și snoave din antologii de proveniență diferită și cu un spectru tematic foarte variat. În aceste antologii, multe dintre texte trimit spre epoca contemporană, prin prezentarea unor instituții, a unor Îndeletniciri, a unor detalii materiale. În acest gen de narațiuni, căsătoria apare
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
1990; De civitate rustica. Studii și cercetări de etnologie și literatură populară, București, 1999; Introducere în etnografie. Obiect, principii, metode, pref. Nicolae Constantinescu, București, 2001; Ritualurile agrare la români, București, 2002. Culegeri: Basmul cu Soarele și fata de împărat. Povești, snoave și legende argeșene, București, 1974; Folklor românesc. Studii și texte, Craiova, f.a. Ediții: Emil Gârleanu, Bucăți alese comentate, Craiova, [1941]; Vasile Alecsandri, Poezii populare ale românilor, I-II, pref. edit., București, 1965; Gruia lui Novac, cu ilustrații de Done Stan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
ca și la un început și un mijloc - ceea ce Todorov a uitat să specifice în pasajul citat. În terminologia secolului al XX- lea, publicul se așteaptă, de asemenea, la motivații complexe și la soluționări - chiar în povestioare "simple”, cum sînt snoavele. În acest sens, Benjamin Colby scria: Narațiunea folclorică, în forma sa cea mai simplă, este descrierea verbală a unuia sau mai multor evenimente generatoare de curiozitate, ca și a modului în care curiozitatea este diminuată sau satisfăcută. (Colby, 1970: 177
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
rămas în manuscris. După încheierea războiului V. va funcționa un timp ca învățător în Costeștii din Vale (1919-1920) și ca inspector școlar. Între 1929 și 1931 colaborează statornic la radio, o vreme ținând o rubrică în emisiunea „Ora satului”, cu snoave populare, povestiri cu tâlc și conferințe. În 1932 editează pe speze proprii revista „literară, științifică și sociologică” „Steluța”, pentru a avea unde să își valorifice invențiile și teoriile mecanice, dar după douăsprezece numere e nevoit să o abandoneze din cauza lipsei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
1828, Sebeș - 1900, Budapesta), folclorist. Librar, editor și tipograf la Brașov și Sibiu, H., pe numele său adevărat Josef Carl Hintz, publică, probabil în 1875, Întâmplările lui Păcală. O istorioară veselă în 25 de capuri, o culegere de povești și snoave, unele traduse din colecția fraților Albert și Arthur Schott, Walachische Märchen, altele de proveniență neidentificată. Textele din Cântece de irozi la nașterea Domnului, împreunate cu câteva cântări naționale (1876) sunt strânse, după mărturia autorului, de la românii din Șcheii Brașovului. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287435_a_288764]
-
mai „mărunte” au ținută științifică, reprezentând fiecare o contribuție de certă însemnătate în folcloristica românească. Printre ele, remarcabile sunt La Mort-mariage: une particularité du folklore balcanique (1925), Obiceiul junilor brașoveni (1930), Cercetări folclorice în Țara Oașului (1932), Variantele românești ale snoavei despre femeia necredincioasă (1933), Cântare și verș la Constantin. Sfârșitul lui Brâncoveanu în repertoriul dramatic al minerilor români din Nordul Transilvaniei (1964) ș.a. Prin problematică și prin ipotezele avansate, La Mort-mariage... a avut un real ecou în rândul specialiștilor. Studiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
nunții mortului. Adrian Fochi va remarca mai târziu că ideea lui M. este extrem de utilă în încercarea de a decoda setul de mesaje al baladei și al colindei mioritice. Obiceiul junilor brașoveni, Cercetări folclorice în Țara Oașului, Variantele românești ale snoavei despre femeia necredincioasă sunt alte studii demne a fi consemnate, punând în evidență viziunea cercetătorului asupra culturii populare, ca și maniera de abordare a tot ce aparține acestei culturi. Folcloristul are în vedere un ansamblu unitar și de aceea, rămânând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
zgripțuroaice, draci), pe care îi învinge, prin forțele proprii sau, cel mai adesea, cu sprijinul unor personaje ajutătoare (adjuvanți), ființe umane sau animale dotate cu însușiri supranaturale. Dimensiunea, amploarea epică diferențiază b. de alte specii ale prozei populare, precum legenda, snoava și povestirea, și îl apropie de narațiunile populare în versuri cântate, cântece bătrânești sau balade, pe de o parte, și de romanul din literatura cultă, pe de altă parte. Apropierea de roman a fost menționată încă de B. P. Hasdeu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
pe plan mondial, incluzând, în secțiunea întâi, povești mitico-fantastice, cu nu mai puțin de zece „cicluri”, în secțiunea a doua, povești etico-mitice (psihologice), cu alte zece „cicluri”, într-a treia - povești religioase (legende) (trei „cicluri”), într-a patra - povești glumețe (snoave) cu două „cicluri” și într-un adaos - fabula animală. Tot acest efort de ordonare, de clasificare a materialului narațiunilor populare în proză a adâncit cunoașterea domeniului și a contribuit la definirea mai exactă a speciei-pivot a acestora, b. fantastic sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
de proză populară epică, I-III, București, 1966; Petre Ugliș-Delapecica, Poezii și basme populare din Crișana și Banat, București, 1968; G. Dem. Teodorescu, Basme române, îngr. Stanca Fotino, București, 1968; Gheorghe Vrabie, Basmul cu soarele și fata de împărat. Povești, snoave și legende argeșene, București, 1973; Demetriu Boer, Mircea Vasile Stănescu-Arădanul, Ștefan Cacoveanu, Povești din Transilvania, îngr. Ovidiu Bârlea și Ion Taloș, pref. Ovidiu Bârlea, Cluj-Napoca, 1975; Mihai Lupescu, Tei legănat. Folclor moldovenesc, îngr. și pref. Petru Ursache, Iași, 1975; Octav
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
Anghelescu, Folclor din Dâmbovița, București, 1978; Ion Nijloveanu, Basme populare românești, București, 1982; Felix Karlinger, Rumänische Märchen ausserhalb Rumäniens, Kassel, 1982; Mihail M. Robea, Basme populare românești, București, 1986; Pamfil Bilțiu, Făt-Frumos cel înțelept. O sută de basme, povești, legende, snoave și povestiri din județul Maramureș, Baia Mare, 1994; Viorica Nișcov, A fost de unde n-a fost. Basmul popular românesc. Excurs critic și texte comentate, București, 1996; B. P. Hasdeu, Omul cu flori. Basme și legende populare românești, îngr. și pref. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]