537 matches
-
de nuanțe este-tice. În această conjunctură se poate vorbi de ca-racterul pozitiv al snobului, care stă în realizarea de sine, iubirea de sine și ambiția de a se conecta la estetic. Snobii se împart în două categorii: cei în progres (snobul dinamic) și cei care stagnează în situații mediocre (snobul limitat și static). Snobul nu are vocație, nu depune eforturi în direcțiile înțelegerii și participării, dar își dorește afilierea la idei strălucitoare, la creații artistice sau la o atmosferă socială frumoasă
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
de ca-racterul pozitiv al snobului, care stă în realizarea de sine, iubirea de sine și ambiția de a se conecta la estetic. Snobii se împart în două categorii: cei în progres (snobul dinamic) și cei care stagnează în situații mediocre (snobul limitat și static). Snobul nu are vocație, nu depune eforturi în direcțiile înțelegerii și participării, dar își dorește afilierea la idei strălucitoare, la creații artistice sau la o atmosferă socială frumoasă. Snobismul își are originea în dorințe și necesități ce
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
snobului, care stă în realizarea de sine, iubirea de sine și ambiția de a se conecta la estetic. Snobii se împart în două categorii: cei în progres (snobul dinamic) și cei care stagnează în situații mediocre (snobul limitat și static). Snobul nu are vocație, nu depune eforturi în direcțiile înțelegerii și participării, dar își dorește afilierea la idei strălucitoare, la creații artistice sau la o atmosferă socială frumoasă. Snobismul își are originea în dorințe și necesități ce privesc mai mult ambițiile
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
impresia importanței în societate, a nemuririi. Dorința oamenilor este de a fi lăudați pentru ceea ce fac în profesia lor. Tendința de a ajunge mai sus cu orice preț este frecventă. Explicarea snobismului, exclusiv prin vanitate, conduce spre o interpretare insuficientă. Snobul dorește o atmosferă mai înaltă prin imitație estetică. Această dorință este puternică și asigură de multe ori succesul accederii printre cei puțini și aleși sub raportul asemănării, al imitației. Este dorința de a pătrunde în cercuri pe care el le
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
social facil, în condițiile alienării raționale și morale, caracteristice societăților în tranziție. Snobismul a existat și există în aproape fiecare om, în fiecare societate, cu anumite elemente de ființare în diferite epoci. Liszt, Richard Wagner, Marcel Proust au fost mari snobi. Snobismul francez este greu de mascat, din cauza pornirii puternice spre cunoașterea elementului aristocratic. Snobismul englez este mai rigid și în direcția menținerii diferențelor între nobil și gentleman. Gustul este o trăsătură distinctă a indivizilor în legătură cu posibilitatea de a aprecia calitățile
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
cunoaște ce anume poate satisface o cerință estetică precisă. Sunt persoane care afirmă că le place ceva, în realitate neplăcându-le acel ceva. O fac pentru ca să impresioneze persoanele în care au încredere și care aparțin unei categorii considerate suspuse. Mulțumită snobilor, arta promovează multe curente. A nu fi sensibil la artă nu e grav. Poți să nu-l citești pe Proust, să nu-l asculți pe Schubert și să trăiești în pace. Dar cel care urăște arta nu trăiește în pace
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
pace. Dar cel care urăște arta nu trăiește în pace; el se simte umilit de existența unui lucru care-l depășește și, astfel, îl urăște. Există și o ură populară împotriva artei, după cum există și un antisemitism popular (Milan Kundera). Snobul adevărat este cel care se teme să mărturisească faptul că se plictisește, când se plictisește, și că se distrează, atunci când se distrează. O formă răspândită de incultură e citatul standardizat. Nu citești Blaga, dar știi că "veșnicia s-a născut
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
sau că-ți recunoști inferioritatea. Prostia trebuie acceptată ca o realitate, mai ales că este molipsitoare. Snobismul este imposibil de evitat, poate deveni virtute, poate fi necesar. Dacă omul care îl practică este inteligent, snobismul acționează în direcția corectării. Există snobi în continuu progres, care își lărgesc cunoștințele, își rafinează atitudinile, și snobi care rămân în situații mediocre, trăind în disimulări și eșuând pe scara socială inferioară. Snobismul intelectual este fatal. Cel al titlurilor și rangurilor sociale este mai acceptabil, mai
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
ales că este molipsitoare. Snobismul este imposibil de evitat, poate deveni virtute, poate fi necesar. Dacă omul care îl practică este inteligent, snobismul acționează în direcția corectării. Există snobi în continuu progres, care își lărgesc cunoștințele, își rafinează atitudinile, și snobi care rămân în situații mediocre, trăind în disimulări și eșuând pe scara socială inferioară. Snobismul intelectual este fatal. Cel al titlurilor și rangurilor sociale este mai acceptabil, mai onest și mai serios. În rândul snobilor intelectuali este un mare curaj
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
cunoștințele, își rafinează atitudinile, și snobi care rămân în situații mediocre, trăind în disimulări și eșuând pe scara socială inferioară. Snobismul intelectual este fatal. Cel al titlurilor și rangurilor sociale este mai acceptabil, mai onest și mai serios. În rândul snobilor intelectuali este un mare curaj să spui că n-ai citit o carte sau nu ți-a plăcut un autor pe care ceilalți îl apreciază. Nae Ionescu era un snob de tip social mai puțin nociv, mai puțin radical (să
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
este mai acceptabil, mai onest și mai serios. În rândul snobilor intelectuali este un mare curaj să spui că n-ai citit o carte sau nu ți-a plăcut un autor pe care ceilalți îl apreciază. Nae Ionescu era un snob de tip social mai puțin nociv, mai puțin radical (să fii rudă cu, să te cheme nu știu cum). Când s-a încurcat cu Măruca, înainte ca aceasta să devină soția lui Enescu, a făcut-o din snobism, pentru că era prințesă. Există
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
sub Frontul Popular, organizatorii Expoziției din '37 au decis să pună legende explicative în josul simezelor, Acțiunea Franceză reclama pedagogi și cursuri serale (Pascal Ory), ca și Le Figaro, care cerea "televiziunea învățătorilor" în 1981. "Primar" e o înjurătură de dreapta. "Snob", una de stînga. Au existat republicani radicali înaintea școlii laice, dar n-am avut socialiști înainte ca anumiți maeștri să fie în măsură să constituie "școli de gîndire". Nu fiindcă fusese așteptată apariția fabricilor și a proletarilor, revolta mătăsarilor ori
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de carburanți mîinile pîlnie la gură cheamă pe cineva care poate povesti cine sîntem; mare caravanserai poezia într-o lume stupidă afacerea Keats, afacerea Eminescu nu există! paștele cailor zice cîteodată Marilyn Monroe o iubesc apoi se aruncă de la etaj snobii privesc încîntați căderea liberă a unei femei cu nume de boală în Central Park Iisus întreabă cine a scris mai multe cărți despre el; oare într-adevăr nebunii țin pămîntul în echilibru? "nous n'aimons pas la bombe!" Punct. Doamnelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nu pentru a-l schingiui. Așadar, "bere și mici", maxima răsplată la care poți aspira într-o zi de vară, ca astăzi. "Beri și mici", distracția națională, trivială, vulgară, odioasă, dar naturală, fără fițe, fără mofturi, un adevărat "flit" pentru snobi și pedanți, o regăsire a naturalului primitiv. * Descoperim în drum spre hotel o terasă improvizată, câteva dale de beton, câteva mese și bănci cioplite rudimentar din trunchiuri de brazi centenari. Numai o masă este ocupată de un grup de pădurari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
oraș buimac. Totul este răvășit în București, casele vechi și frumoase au devenit antichități irecuperabile, iar construcțiile noi sar în ochi prin opulență de țață parvenită, încărcată de bijuterii excesive. I-am suspectat pe bucureșteni că ar fi unii prea snobi, alții prea "mitică". Între ei, un strat de oameni cultivați, politicoși, ilustrativi; dar stratul se subțiază. Bucureștenii se plâng de sărăcie, și este, într-adevăr, multă sărăcie, uneori suferită demn, alteori nerușinată, într-un fel de calicie, cu jeluire și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
avea dreptate, dar nu conta, el avea totdeauna dreptate. Cultul lașului se menține, dincolo de mizeria orașului. Din Ciric, din Galata, Tătărași, Sărărie și Țicău, din toate străzile prăvălite ale vechiului Iași, de peste tot, răsare acest cult. Până și bucureștenii, mai snobi, mai cârcotași, mai subțiri, mai intelectuali, cum or fi, mai șmecheri, mai Mitică (cei mai mulți mitici din lume sunt concentrați la București), deci până și bucureștenii au acest cult al lașului. E un fel de obligație națională, nu merge altfel... "Trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
strânsă legătură cu artele plastice. În ceea ce mă privește, deși îmi dau seama de calitatea de "kitsch" a celor mai multe produse din Place du Tertre (aflată în inima lui Montmartre), mă simt mai atras de lumea artiștilor diletanți decât de ifosele snobului cu gusturi artistice confirmate de modă. * In Place du Tertre se simțea toamna. Odată cu rărirea frunzelor, se răriseră și oamenii. Era cald, de departe se auzea, uriașă, respirația orașului, pictorii își vedeau de treabă, mă simțeam, cum se spune, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de spiritul timpului, am fost noi Înșine inițiatorii unei autopedagogii, În numele nevoii de depășire a contextului de care, deja, voiam să ne eliberăm. Tu mi-ai propus Într-o zi să vorbim franțuzește pe malul Dâmboviței... ceea ce azi poate părea snob și ridicol, dar atunci era o mică evadare Înspre alte orizonturi. Puțina engleză pe care o știu tot ție ți-o datorez, căci m-ai convins să iau lecții. Și de la Niky Wolcz, de la Ivan Helmer am Învățat enorm... sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a fost auzit Înăuntru și jocul lor capta o vibrație neașteptată. Mai târziu, când ne-a fost dată traducerea În franceză și engleză, odată ce textul a fost Înțeles logic, ni s-a părut, prin comparație, banal și plat. Mulți dintre snobii tipic parizieni care frecventau restaurantul La Coupole se uitau la noi cam suspicios când, deseori noaptea târziu, extenuați după opt-zece ore de exerciții, veneam să ne remontăm cu o cină bună - În cazul meu, un steak tartar sau o choucroute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Sigur că o primisem, dar crezusem că era un banc de-al lui Ivan Helmer, bunul meu prieten din Institut, de la clasa lui Penciulescu. Uneori plecam Împreună după cursuri la Opera Română din București să vedem câte un spectacol. Ca snobi aroganți ce eram, luam În bășcălie jocul prăfuit și naiv de pe scenă, dar În scurt timp ne trezeam admonestați și rugați să părăsim sala. O dată ne-am distrat foarte zgomotos pe seama Traviatei. Cum Helmer se mutase la Londra, unde avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că e cazul, ca director general, să profit de ajutorul directorului artistic al teatrului, noul angajat Constantin Măciucă, și l-am chemat din biroul alăturat. Artista i-a răcnit: „Domnule Măciucă, măcar dumneavoastră sunteți om cu cap. Cum Îi permiteți snobului ăsta, cum bine i-o zic și ziarele, să vină de pe maidanele alea din Niuiorc, unde și-a făcut faima printre hipii și țiganii portoricani, aici la noi, să ne păteze mândria națională? Ne-am vândut țara să punem texte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Încă nu m-ați întrebat ce carte și ce muzică aș lua cu mine pe-o insulă pustie. Dar răspund neîntrebată. Mi-aș lua întregul ciclu Proust și toate preludiile, fugile, toccatele și passacagliile lui Bach. Aș fi cel mai snob și cel mai fericit Robinson Crusoe. R.P. Asta dacă n-ați da peste un Vineri manelist... A.R. Atunci aș inventa un Joi simfonist. Dar știți ceva? Mi-e puțin teamă ca acreala bătrâneții să nu-mi strepezească unele pasaje
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
al doilea rând, practica asta a cărților de chioșc, care se distribuie odată cu ziarele, la prețuri de dumping și care asigură de fapt profitul ziarului, făcând o concurență nedreaptă librăriilor și editurilor. Sunt cărți ieftine, care dau bine în bibliotecile snobilor care vor să aibă multe volume. E adevărat, unele dintre ele sunt interesante, decente din punct de vedere grafic, iar dacă e vorba de reeditări ale unor ediții mai vechi, făcute cu profesionalism, se poate spune că și traducerile sunt
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
încăpătoare cu posibilități de extindere în holul teatrului de la etaj despărțite doar de o ușă. La saloanele de toamnă erau mereu invitate personalități cunoscute în lumea artelor, la care se alăturau conducătorii locali ai instituțiilor statului, iubitorii de artă și snobii. Fiecare expoziție mai importantă, și slavă Domnului erau destule, se sărbătorea cu un bufet rece și ceva băuturică pentru dezlegarea limbilor, care era și cel mai bun ajutor în dezbaterile pe teme de artă și literatură. Totul se termina în
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
tramvaiul electric, automobilul, cine mato graful, gramofonul, aeroplanul, radioul. - Stilurile epo cii și dominațiile lor efemere: Secession, Modern Style, futurismul, expresionis mul, cubismul, dadaismul și su prarealismul, În contingențele lor cu malurile buruienoase ale Dâmboviței. Moftangiii de bucu reșteni, mai snobi și à la page ca nimeni alții pe lume. Nostalgia unor dispariții fără speranțe de În toarcere: figuri și scene din trecutul unui oraș Încă nemeca nizat și cu ultimii oameni de treabă din Bucureștii puși sub hramul Sfântului Mare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]