369 matches
-
se pricep la "tactică și strategie"? Boier Isaia! îl apostrofează sever, Doamna Maria. Mă iartă, Slăvită Doamnă, îngăimă el cu umilință. N-am spus-o cu răutate... încearcă s-o dreagă și tușește ușor, ca să umple golul de tăcere. Îngăduie soaței mele să se retragă, ni-s pruncii cam bolnăviori... Desigur, desigur... Lucrăm mâine dimineață. Sănătate copiilor. Sora se înclină: Prea bine, Maria... Și se retrag. Isaia ăsta se poartă urât cu Sora. O să i-o spun de la obraz. Nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
alături, împreună... Și... și bătrânul?... Toader?... Taica Toader a căzut în prag apărându-și casa. Cinci săgeți i-au străpuns inima... Ștefan tace, apoi, îngână: Mi-era drag bătrânul. Avea soare în inima aceea. Dumnezeu să-l ierte! Și... și soața? Mălina, pare-mi-se... Bârsan întoarce capul să nu i se vadă ochiul, dar vocea tremurată, înăbușită, se aude: Mălina... Mălina era printre fetele robite, legate cu cozile două câte două. Le treceau Nistrul... S-au vorbit și... Și s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
curte Într-o frigare uriașă trei purcei de lapte și un vițel. Sălile fuseseră Împodobite cu ramuri de brad și Rishawa scosese din lăzi tapițerii prețioase, daruri ale fratelui ei, aflat pe celălalt mal al Rinului. După ce pregătirile se isprăviseră, soața ministerialului mai trecu o dată, ca orice bună gospodină, prin sălile Împodobite și pe sus, În cămăruța din turn, unde obișnuia stă pânul să doarmă totdeauna când, după vânătoare, binevoia să Înnopteze la casa slujitorului său. Totul era În deplină rân
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sărutându-i mâna. Acesta o ridică și-i atinse fruntea cu buzele, zâmbind, În vreme ce Hildebrand urca Încetișor scara, potrivindu-și pașii uriași după cei ai făpturii micuțe, care Îl ținea de mână cu o Încredere Înduioșătoare, și Încruntându-se la soața sa, care uitase să ureze bun venit ducelui. Din fericire, părintele Anselm salvă situația, binecu vântându-l pe oaspete și urându-i bun venit În limba la tină, pe care ducele o vorbea cu deosebită plăcere. Între timp, castelana pricepu mustrarea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Trimiți un miel Între lupi? Nu știu zău, bărbate, ți-ai pierdut și picul de inimă pe care-l mai aveai... Lacrimi Îmbelșugate Însoțiră această declarație de război, pe care ministerialul o ascultă cu liniște desăvârșită. Pe măsură ce trecea timpul și soața sa Înainta În vârstă, era din ce În ce mai des Învinuit de tot ce se Întâmpla pe această lume. Poate c-ar fi ripostat și el cu vehemență, așa, ca să mai guste din dulceața certurilor conjugale, care făceau ca după ploaie cerul să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sub auspicii atât de favorabile nu dură decât scurtă vreme. Urs tocmai se Întorcea dintr-o călătorie de la Padova, unde Încheiase o afacere strălucită. Deși ar fi trebuit să fie foarte mulțumit, avea inima grea. Se gândise tot timpul la soața sa, Wilfriede, care mai avea câteva săptămâni până când Fericita Ana, mama Sfintei Fecioare, avea să-i ajute a se izbăvi de suferință. Zürichul zăcea sub zăpadă. De pe malul lacului pe jumătate Înghețat, Urs ghici unde se afla casa lui, mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
neobișnuită domnea În locul atât de pașnic de obicei. Descălecă În grabă, aruncând frâul nobilului animal unui servitor, și se repezi În casă. În sala cea mare, care servea de sufragerie și de sală de primire și unde seara stăpânul și soața lui citeau cu schimbul câteva versete din Biblie, pentru tot personalul numeros al gospodăriei, plângea doica lui Wilfriede, agitându-se Împreună cu alte femei În jurul unui cazan uriaș cu apă fiartă de care erau agățate multe pânzeturi albe. În clipa următoare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
orașul de pe malul Rinului și nu puțini nobili renani Îi erau datori vânduți. Dar, odată cu Întâia cruciadă, când, deși intervenise episcopul, evreii fuseseră măcelăriți până și Înăuntrul catedralei, Solomon reușise să fugă pe un barcaz ce urca pe Rin, cu soața lui și cu un mic sipet cu bani de aur, și nu se oprise decât la Zürich, unde pasiunile religioase nu prin deau rădăcini. Acolo, tocmai când se sfârșea primul mileniu, Îi ceru aju torul lui Urs, cu care până
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mică afacere, Solomon refuză și intră În slujba prietenului său. Se instală În cămăruța de lângă biroul lui Urs, mânuind cu Îndemânare o pană uriașă și adăugând cu iscusință grămezi de monede la avutul stăpânului său. Seara pleca acasă liniștit, unde soața lui Îl aștepta cu știucă um plută, Își făcea rugăciunile și mulțumea dumnezeului Savaot pentru că-i salvase viața Într-un chip atât de miraculos. Era liniștit, nu mai avea griji și ambiții și aștepta cu seninătate să-și Încheie viața
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prelații francezi, În catedrala căruia se Încoronau regii Franței, să se vadă Înlăturat de un burgund obscur și să joace cum Îi cânta acesta! Oricum, regele s-a speriat. Papa ceruse să fie scos În afara legii nu numai el și soața sa, dar și cei care i-ar fi găzduit. De aceea monarhul s-a dezis de iubirea lui, declarând că, dacă i se va ridica excomunicarea, o va părăsi pe păcătoasă, deși aceasta era Însărcinată. Mai mult, l-a recunoscut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ști el cum să-i Înștiințeze, minți Solomon. Până se Întoarce el sau vin eu, rămâne totul Închis. Făcură doar o scurtă oprire la casa lui Solomon ca să-și ia cele necesare de drum și ca acesta să și Îmbrățișeze soața. Apoi porniră În goana mare. O vreme, călări un slujitor de Încredere al lui Josua În urma lor, ca să se Încredințeze că nu-i urmărește nimeni. — Așa, domnii mei, Începu tânărul Spada, după ce străbătură o bucată de drum. Cred că e
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a zeii". Cine era ca noi! Prin răchite și arini zeci de glasuri ne țineau de urât. Erau mierlele și ciocârliile grăbite în a-și făuri cuiburile. Pe prund, vrăbiuțele zburdalnice țopăiau vesele în căutarea musculițelor proaspăt ieșite dintre crăpăturile soaței copacilor, sau dintre pietre. Vietăți minuscule mișunau prin iarbă și prin apa limpede ca cristalul, căutându-și de-ale gurii. Pești lucitori săgetau apa Sucevei, ce venea gălăgioasă dinspre Ulma și Straja. Câte-un broscoi mai îndrăzneț, apărea pe câte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
chiar dacă a cunoscut mai multe fete, înseamnă că nu-i un popleacă. El mi-a căzut drag dintre băieții ce i-am cunoscut, că era mai cumpănit decât alții. Bunicul zâmbea șiret pe sub musteață auzind laudele ce i le aducea soața lui. − Să știți că părinții mei au înțeles ce le-am spus, continuă bunica povestirea ei. Au fost și ei de acord, ne-am cununat și am făcut nuntă mare și frumoasă, cum vam mai povestit altădată. Ei, și acuma
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nu se potrivea cu el la statură, era mai înaltă, mai grăsuță iar ca deșteptăciune și gură îl întrecea cu mult pe bărbatu-său. Nu apuca acesta să spună o vorbă că era copleșit cu un șuvoi de cuvinte de către soață de nici nu mai știa, bietul, ce voia să spună. E limpede că-l întrecea și ca statură și ca minte, așa că Ghiță nici nu încerca să o contrazică în discuțiile ce le purtau. Rareori scos din sărite de purtarea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
venit inginerul. Ea s-a lăsat admirată, cu aceiași liniște. Abia după ce s-au apropiat hăitașii ș-au sunat în pădure câteva focuri de armă, s-a ridicat alene și a plecat. De la câțiva pași s-a mai ridicat o soață pe care nu o observasem și s-a dus după cea dintăi. Le-am văzut oglinzile albe depărtându-se pe sub crengăritul negru al pădurii desfrunzite. 29 dechemvrie [CÂNTECE ALBANEZE]* Cântec albanez Frunză verde mătrăgună, Am ieșit sara pe lună, Ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
calomnia, terfeli ființa națională, valorile ei și pe cei care credeau În ele. De fapt, acest om vorbea și lupta În numele unei puteri străine, deși născut În România și purtând un nume românesc; am amintit-o mai sus vorbind despre soața sa, pe care, total diferit de ceea ce făceau colegii săi din conducerea celorlalte țări comuniste din Est, a Împins-o spre putere, dând la o parte fără menajamente vechi tovarăși de-ai lui, inși cu experiența puterii și posedând elemente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Omologul său în sfera maleficului este, desigur, zmeul mezin. Ca și în cazul „mirenilor”, la zmeul cel mai tânăr se acumulează forțe covârșitoare și, de aceea, tot ce ține de el poartă emblema superiorității: castelul e de aur, calul năzdrăvan, soața cea mai frumoasă dintre cumnate. Lupta cu mezinul rău este cea mai grea și ultima din seria confruntărilor, frații mai mari reprezintă doar trepte intermediare către modelul eroic: de aceea, în plan social stau frații nesăbuiți, în plan mitic, frații
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Vro dalbă soție” (Lacul SăratBrăila). Potrivirea mitică între lună și soare vine din statutul lor superior, iar echivalența în planul uman face din perechea de tineri o alăturare fără alternativă, recunoscută și în textul colindelor: „De frumoasă’n lume/ Ea soață nu are,/ Numa sfântu soare”. Deși trec separat prin ritualul inițiatic, cei doi poartă mărcile predestinării reciproce. „Dalba soție” este doar cea care a parcurs întreg traseul de acte magice și numai ea poate fi pe potriva mirelui „împărat” din orațiile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de-l vedea,/ Din guriță mi-i grăia:/ «Stai, Andreiaș, nu mai da,/ C-am să-ți spun de-o ghicitoare,/ Ghicitoare, vorbă mare:/ C-acolo-i o fată mare/ Cu cosița pe spinare/ Și la față rumeoară/ Și e soața dumitale»” (Moldoveni - Ialomița). Decodarea ipostazei solare („păsărică gălbioară”) echivalează cu ieșirea din etapa liminară inițiatică, fiindcă traduce simbolurile sacre în registru social („soața”) și pregă¬tește reintegrarea în comunitate sub noua identitate. Mesajul fecioarei metamor¬fozate este caracterizată de porunca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare:/ C-acolo-i o fată mare/ Cu cosița pe spinare/ Și la față rumeoară/ Și e soața dumitale»” (Moldoveni - Ialomița). Decodarea ipostazei solare („păsărică gălbioară”) echivalează cu ieșirea din etapa liminară inițiatică, fiindcă traduce simbolurile sacre în registru social („soața”) și pregă¬tește reintegrarea în comunitate sub noua identitate. Mesajul fecioarei metamor¬fozate este caracterizată de porunca imperativă urmată de recompensa rituală, asemenea întâlnirii animalelor năzdrăvane, cu funcție de donator pentru erou. Ca și vulturul rănit din pădurea atemporală, pasărea îl
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
flagrantă, absolută, cu elementele mari ale tradiției istorice românești, În esență: Biserica, Țăranul - proprietar de pământ, de vite și mândru de autoritatea sa locală - și Cultura. Această contradicție grotescă, dacă nu i-a grăbit sfârșitul, i-a oferit lui și soaței sale - căreia, printr-o ciudată slăbiciune sau neîncredere tipică și bolnăvicioasă ca a oricărui dictator În faza finală, i-a acordat, mai ales după ’71, puteri enorme În stat - un sfârșit ce, Încă o dată, ne duce cu gândul la medievalitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cuvânt, mi-a publicat modestele mele schițe la Luceafărul, apoi la Gazeta literară, unde va „coborî”, cu un etaj, dar și ca funcție, nefiind decât șeful secției de proză, m-a invitat la el acasă, unde am cunoscut-o pe soața sa, cu mult mai celebra poetă Nina Cassian, ca și pe prietenii lor, Ov.S. Crohmălniceanu, ministrul Macovei și alții. Ali și Nina - da, și Nina, care mi-a declarat sinceră că nu înțelege entuziasmul lui Ali, „ei, schițele mele nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Paris pășea pe munte singur. Deodată s-au ivit din slavă zeițele înverșunate și Hermes i-a cerut să le spună care zeiță este mai frumoasă:Atena zeița înțelepciunii, Afrodita ocrotitoarea iubirii sau mândra Hera, stăpână-n marele Olimp fiind soața lui Zeus. Zeițele și-au arătat toată frumusețea, ba i-au mai promis voinicului și o răsplată cât mai bună dacă le va alege. Soața lui Zeus, Hera i-a spus c-o să-l facă rege peste toată Asia și
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
frumoasă:Atena zeița înțelepciunii, Afrodita ocrotitoarea iubirii sau mândra Hera, stăpână-n marele Olimp fiind soața lui Zeus. Zeițele și-au arătat toată frumusețea, ba i-au mai promis voinicului și o răsplată cât mai bună dacă le va alege. Soața lui Zeus, Hera i-a spus c-o să-l facă rege peste toată Asia și după Zeus va fi cel mai puternic pe pămînt. Atena i-a promis să-l facă învingător în lupte și înțelept ca nimeni altul. Afrodita
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
toată Asia și după Zeus va fi cel mai puternic pe pămînt. Atena i-a promis să-l facă învingător în lupte și înțelept ca nimeni altul. Afrodita i-a spus că ea-l va face fericit dându-i de soață pe mândra Elena, cea mai frumoasă între femei. Paris n-a mai stat pe gânduri. A dat în lături puterea, înțelepciunea și-a ales numai plăcerea dăruită de dragoste. Luând mărul discordiei i l-a dat Afroditei din care cauză
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]