636 matches
-
indemnitate socială, ci și dintr-o constatare filosofică de inanitate. În spatele oricărei estetici stă o cosmologie; ca și în spatele refuzului esteticii; iar concepția lor despre originea lucrurilor le dă grecilor, ca și moștenitorilor lor creștini, o abordare intelectualistă a formelor (sofiștii ca Protagoras fiind, neîndoielnic, de o mie de ori mai "artiști" decât filosofii ca Platon). Marele demiurg din Timaios creează lumea după un tipar, contemplând arhetipurile. La fel, pentru micul demiurg artizanal, a fabrica înseamnă a reprezenta, a executa o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
grupului, conformismul, interdependența și succesul de grup. Colectivismul este asociat cu rolurile stabile, ierarhizate și cu încurajarea proprietății colective. Istoria constructului începe în Antichitate, temele individualism/ colectivism apărînd în Republica lui Platon, iar cele legate de valorile individualiste, în învățăturile sofiștilor. Individualismul a fost asociat impunerii legale a proprietății private în Anglia, în jurul anului 1200 (MacFarlane, 1987, apud Darwish, Huber, 2003, p. 49). Plecînd de la aceste premise istorice, în cadrul psihologiei interculturale, Rokeach (1973) a realizat o diferențiere între valorile personale și
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
esențiale și găsind în sfîrșit în aceste opt principiile de organizare ale limbii"30. Anexă: Eugeniu Coșeriu, Lingvistică istorică și istoria limbilor ... τά őυτα ώζ ἔστιυ λέγειυ 1. Principiul oricărei științe este obiectivitatea absolută: "a spune lucrurile așa cum sînt" (Platon, Sofistul). Sensul și configurația disciplinelor, indiferent de obiectul lor, ca și raportul dintre ele, depind de natură și de configurația "reală" a obiectului disciplinei respective. În această privință, teza noastră fundamentală este - contrar unei concepții astăzi foarte răspîndite, dar teoretic rău
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
drept rațional"106. Filosofia juridică kantiană oscilează între iusnaturalism și pozitivism, principalele idei ale pozitivismului juridic găsindu-și fundamentarea în scrierile lui Kant. 1.2.2. Pozitivismul juridic Pe parcursul istoriei sale, dreptul natural a avut mulți contestatari: în antichitate pe sofiști și epicureici, în Evul Mediu pe William Occam, pe Machiavelli în perioada Renașterii. Pe poziții antinaturaliste s-a aflat și juristul englez Jeremy Bentham, dar începând cu secolul al XIX-lea atacurile îndreptate împotriva dreptului natural de reprezentanții pozitivismului juridic
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Jupiter ia naștere Dike, zeița Judecăților care împacă și rezolvă pricinile 216. Dacă în antichitatea greacă justiția putea fi redusă la supunerea față de legile cetății, în lumea romană, se făcea o distincție clară între dreptul pozitiv și idealul de justiție. Sofiștii susțineau că justiție (dikaiosyne) "înseamnă a nu încălca legile cetății în care ești cetățean"217, iar pentru Aristotel justiția înseamnă supunerea față de legi. Prin urmare, o lege nedreaptă ar fi o contradicție în termeni. Stagiritul distinge între justiția distributivă și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Târg, Prahova, s.d. Platon, Gorgias, traducere de Th. Simenschy, notă asupra ediției de Traian Diaconescu, Editura Vestala, București, 2000. Platon, Banchetul și alte dialoguri, traducere de Șt. Bezdechi și C. Papacostea, prefață de Ion Acsan, Editura Mondero, București, 2002. Platon, Sofistul în Opere Complete, vol. IV, Editura Humanitas, București, 2004. Pleșu, Andrei, Minima moralia. Elemente pentru o etică a intervalului, Editura Humanitas, București, 2006. Popa, Irineu, Ion, Substanța morală a dreptului, Editura Universul Juridic, București, 2009. Popa, Nicolae, Teoria generală a
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
1965, p. 40. 137 T. Hobbes, op. cit., p. 97. 138 Stanley Grupp, op. cit., 1971, p. 7-8. 139 C. Beccaria, op. cit., p. 40. 140 Ibidem, p. 57. 141 C. Banks, op. cit., p. 108. 142 S. Grupp, op. cit., p. 8. 143 Platon, "Sofistul" în Opere Complete, vol. IV, Editura Humanitas, 2004, pp. 28-29. 144 Aristotel, Politica, Editura Antet, 1996, p. 142. 145 Aristotel, Etica nicomahică, Editura Antet, p. 40. 146 Toma d'Aquino, Summa Theologica, în: Gertude Ezorsky (editor), Philosophical Perspectives on Punishment
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
se retragă și să se ascundă În caz de eșec”1. Cu poezia se petrece același lucru ca și cu miturile homerice devenite plasma kenon, „vorbă goală” . 5. Lipsită de caracterul ei sacru, poezia devine un instrument derizoriu În mâna sofiștilor, un mijloc de seducție și de manipulare. Textul lui Plutarh atestă existența unor versificatori În preajma sanctuarelor, care culegeau răspunsurile transmise În proză și le „Încătușau” În metri și În ritmurile versurilor. Poezia devine, așadar, un soi de meserie. Asemenea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
rodnică În comentarii decât obiectul discuțiilor noastre de astăzi”. 3. După ce Ammonios rosti aceste vorbe, Lamprias, fratele meu, grăi așa: „Oricum, noi am primit deja o lămurire, simplă și concisă. Pe cât se spune, acei Înțelepți 1, numiți de unii și «sofiști», au fost de fapt În număr de cinci, anume: Chilon, Thales, Solon, Bias din Priene și Pittacos, iar ceva mai târziu li s-au alăturat Cleobulos, tiranul din Lindos, (E) apoi Periandros, tiranul din Corint 2. Ultimii doi nu erau
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Nu așa se exprimă el oare În Cratylos?1 - Desigur, așa este, răspunde Eustrophos, dar nu-mi dau bine seama cum de s-a aflat el Însuși Într-o situație asemănătoare. - Și totuși, continuai eu, știi foarte bine că În Sofistul demonstrează că principiile primare sunt În număr de cinci, și anume: ființa, identitatea, alteritatea și apoi, pepozițiile patru și cinci, mișcarea și stabilitatea 2. În Philebos, folosind un alt gen de clasificare, notează că mai Întâi au existat infinitul și
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
lucrurile nu stau așa. Ne comportăm de parcă am fi chinuiți de groază de a vedea cum acest loc Își pierde o glorie veche de o mie de ani și cum unii părăsesc Oracolul cu dispreț, de parcă ar fi școala unui sofist. În schimb, noi pledăm Întruna În favoarea oracolului, aducem laude, inventăm tot soiul de argumente și ne dăm cu părerea asupra unor chestiuni de care habar n-avem și pe care nici nu ne este dat să le cunoaștem. șGreșeala noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
B) n-au smuls, pentru a doua oară, de la locul lui tripodul 1 mânjit acum de atâtea Întrebări josnice și pline de nerușinare care i se aduc lui Apollo. Unii Îl pun la Încercare pe Zeu de parcă ar fi un sofist; alții Îl consultă cu privire la depunerile lor de bani, la moșteniri, la toate preacurviile lor. Aproape că-ți vine să-l iei și să-l pui pe Pitagora să admită că se Înșela atunci când afirma că oamenii ating cel mai Înalt
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
răi și perverși, sunt totuși fericiți și au o viață lungă deoarece răutatea este orbită În mare măsură și dublată de tot ceea ce este pasibil să o distrugă. Dacă Într-adevăr așa stau lucrurile, Epicur va apărea mai prejos decât sofistul Gorgias, iar Metrodor inferior poetului comic Alexis, deoarece acesta a trăit de două ori mai mult decât ei. Să ținem seama și de faptul că viața lui Gorgias a depășit-o cu o treime pe cea a lui Epicur. Când
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
exterioare, nu de natură, și, din cauza asta, decretat ca năzuind funciar la o formă de invulnerabilitate întârziată numai din lipsa suportului social și politic. Cu toate că atracția universală a tihnei intime rămânea o presupunere discutabilă, contestarea ei era aruncată în seama sofiștilor, defetiștilor, maniheiștilor, ultrareacționarilor - a opoziției polimorfe față de progresul civilizator, de convertit abia în urma și prin puterea de convingere a unor înfăptuiri sociale exemplare. Onorați de vizită cel puțin tot atât cât flatați de atenția ce o suscitaseră, nomazii se străduiră
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de azi a filosofiei. De cel mai mare ajutor în schematizarea epistemică a istoriei filosofiei occidentale, în funcție de marile socluri tematice, marile probleme și marile soluții, este ceea ce s-a numit trilema lui Gorgias. Trilema, dilema cu trei alternative a celebrului sofist grec, poate fi formulată astfel: mai întîi, nu există nimic; apoi, chiar dacă ar exista, nu putem cunoaște; în fine, chiar dacă putem cunoaște, nu putem comunica. în intenția ei primă, trilema reprezintă o negație succesivă a "ceea ce este" (to on), a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
fapt, instaurativă, poietică. Numai respectul, declarat sau afișat, pentru tradiție o face să apară ca restaurativă. Semnificațiile și sensul se reconstituie prin exegeza textului și în temeiul analizei gramaticale și a celei retorice. Aceste procedee sunt acreditate inițial de practica sofiștilor, care au relaxat legăturile logice riguroase ale silogismului și l-au infuzat cu procedee semantico-retorice. Semnificațiile oculteazî relațiile logice, contururile logice ale diviziunii noțiunilor, îngăduind construirea sofismelor, a silogismelor intenționat eronate. Dar ei nu sunt conștienți decât de retorica pe
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
parte dependența de lumea divină, iar eroii buni și generoși îndură nevinovați nenorocirea, ceea ce nu pune însă în cauză justiția divină, ci evidențiază doar nimicnicia oamenilor față de sublimitatea zeilor. La Euripide, scriitor influențat de religia tradițională, dar și de filosofia sofiștilor, concepția despre divinitate și rolul ei în destinul omenesc este mai complexă: tragediile lui, în care coexistă pandemonismul ancestral, antropomorfismul homeric, scepticismul, negația, divinizarea unui element cosmic și teodiceea explicativă, mărturisesc oscilația permanentă între îndoiala cu privire la justiția zeilor și încrederea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
a marca un moment esențial în trecerea de la cugetarea teologică și mitică la cea filosofică și științifică. P. își completează sinteza privitoare la evoluția gândirii antice prin studii particulare dedicate unor momente importante din istoria filosofiei grecești, cum ar fi Sofiștii în Antichitatea greacă. Studiu însoțit de o traducere din Platon, Gorgias (481-506, 521-527), publicat în 1934. Cercetătorul lămurește contextul apariției mișcării sofiste, istoricul ei și principalele caracteristici, cu deosebire individualismul. El evidențiază, de asemenea, modificarea percepției asupra fenomenului sofist, situată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
fi Sofiștii în Antichitatea greacă. Studiu însoțit de o traducere din Platon, Gorgias (481-506, 521-527), publicat în 1934. Cercetătorul lămurește contextul apariției mișcării sofiste, istoricul ei și principalele caracteristici, cu deosebire individualismul. El evidențiază, de asemenea, modificarea percepției asupra fenomenului sofist, situată între desconsiderarea arătată acestor spirite neîncrezătoare în capacitatea omului de a descoperi adevărul unic asupra universului și vieții de gânditorii aflați pe linia Socrate-Platon-Aristotel și reabilitarea din secolul al XIX-lea, operată de reprezentanții idealismului filosofic german sau de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
gânditorii aflați pe linia Socrate-Platon-Aristotel și reabilitarea din secolul al XIX-lea, operată de reprezentanții idealismului filosofic german sau de cei ai pozitivismului englez, precum și de savanții interesați de istoria socială sau de filologii clasici care pun în lumină rolul sofiștilor de promotori ai retoricii, de exponenți ai democrației și de propagatori ai culturii prin conferințe publice. Cu o reală competență lingvistică și filosofică, P. se apleacă mai cu seamă asupra operei lui Platon. El alcătuiește monografia Platon. Viața, opera, filosofia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
platonice în vederea înțelegerii textelor, reconstituind mediul social și filosofic de unde a pornit opera autorului elin. Cercetarea evidențiază liniile directoare ale gândirii lui Platon (teoria amorului fizic, aceea a nemuririi sufletului și, mai ales, doctrina ideilor închegată ca reacție împotriva idealismului sofiștilor prin descoperirea a ceea ce e general și permanent în sufletul omenesc), pentru a pune apoi în lumină locul ocupat de morală sau de politică în sistemul lui filosofic și a releva valențele artistice ale scrisului platonician. Monografia e întregită de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
SCRIERI: Între divin și uman. O problemă a culturii elenice, Iași, 1921; ed. (Evoluția gândirii la greci), I, București, 1927; Cercetări pedagogice și sociale, București, 1925; Filosofia antică în opera lui Eminescu, Iași, 1930; Platon. Viața, opera, filosofia, București, 1931; Sofiștii în Antichitatea greacă. Studiu însoțit de o traducere din Platon, Gorgias (481-506, 521-527), București, 1934; Ștefan Zeletin. Viața și opera, București, 1935. Traduceri: Din Sfânta Scriptură, București, 1918 (în colaborare cu I. Popescu-Mălăești și I. Mihălcescu); Platon, Phaidon: despre suflet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
București, 1918 (în colaborare cu I. Popescu-Mălăești și I. Mihălcescu); Platon, Phaidon: despre suflet, București, 1919, Apărarea lui Socrates. Kriton, București, 1919, Apărarea lui Socrates. Kriton. Phaidon, introd. trad., București, 1923, Opere, I-III, introd. trad., București, 1930-1935, Gorgias, în Sofiștii în Antichitatea greacă, București, 1934, 25-71, Dialoguri..., revizuite și întregite de două traduceri noi și cu Viața lui Platon de Constantin Noica, București, 1968; Homer, Odiseea. I-XII, București, 1929. Repere bibliografice: Emanoil Bucuța, Platon, „Apărarea lui Socrates. Kriton. Phaidon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
noțiunilor de natură și ipostas, în special celui de-al doilea (care desemnează existența autonomă, kath’heauto), așadar la teologia unirii ipostatice, alții (M. Richard) au insistat asupra aspectelor detestabile ale personalității acestui scriitor, iar D. Stiernon îl califică drept „sofist, mai degrabă decît filozof (în sensul originar al celor doi termeni)”, aservit școlii sale teologice. Pînă și importanța origenismului său este evaluată în mod diferit; o serioasă opoziție a întîmpinat propunerea lui D.B. Evans de a interpreta antropologia lui Leonțiu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vorbește Sever de Antiohia și care sînt menționate și în epistolar (Contra grecilor: II, 137, 228; Scurt discurs despre inexistența destinului: III, 253) sînt probabil tot scrisori, prima neidentificată sau pierdută, iar a doua identică poate cu III, 154 (către sofistul Harpocrates). în seria alfabetică a apoftegmelor se găsesc șase sentințe ale lui Isidor, extrase din scrisorile sale. Bibliografie. Epistolarul în PG 78. Studii: A.M. Ritter, Isidore de Péluse, DSp VII/2, 1971, col. 2097-2103; A. Schmid, Die Christologie Isidors von
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]