305 matches
-
pe intuiție și spontaneitate, ca manifestare a unei interiorități personale, "răspunzînd unei exigențe intime de adevăr". Numai coroborarea inteligenței cu sensibilitatea ce contemplă, ferită de balastul conformist, duce la depășirea "tehnicilor" inteligenței în sine, a acelor uneori foarte abile speculații sofistice pe care le pune în mișcare. Căci numai pe această cale spiritul creator accede la climatul unei veritabile libertăți, în afara căreia productele lui apar dubioase, la acea libertate despre care Berdiaev afirma că nu e un drept, ci o obligație
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
ca și necunoscută, cel puțin sub raportul aplicării și popularizării ei”. Fenomenul cultivării limbii a fost tratat în termenii mitologici ai progresului inevitabil, ai „drumului ascendent”. Contradicția dintre prețuirea limbii populare și normarea insistentă în spiritul limbii culte era rezolvată sofistic (ca și în paradoxul „centralismului democratic”): disciplinarea popularului apărea ca perfect justificată, pentru că norma era văzută o expresie și o emanație a limbii populare: identificându-se cu masele, elita era îndreptățită să le impună reguli. Din acest punct de vedere
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
doar la intersecția obiectului cu ficțiunea, a realului cu imaginarul, a spațiului ferm cu proiecția utopică. Între sculptură și fotografie, în acest interval atît de ferm polarizat, el nu face doar o echilibristică riscantă și spectaculoasă, un fel de sistematizare sofistică a unei indecizii schizoide, ci și un enorm efort de conciliere interioară a unor limbaje care, printr-un exces de autonomie, tind să fragmenteze, după scheme minore, însăși realitatea. Sculptura și fotografia lui Peter Jacobi reprezintă, în sisteme de codificare
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
doar la intersecția obiectului cu ficțiunea, a realului cu imaginarul, a spațiului ferm cu proiecția utopică. Între sculptură și fotografie, în acest interval atît de ferm polarizat, el nu face doar o echilibristică riscantă și spectaculoasă, un fel de sistematizare sofistică a unei indecizii schizoide, ci și un enorm efort de conciliere interioară a unor limbaje care, printr-un exces de autonomie, tind să fragmenteze, după scheme minore, însăși realitatea. Sculptura și fotografia lui Peter Jacobi reprezintă, în sisteme de codificare
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
de inadecvat. Iar când spun asta, mă refer, în bloc, la toate textele receptării, independent de judecata lor de valoare. Istoria a fost admirată cu argumente false, după cum a fost amendată conform principiilor unei logici în cel mai bun caz sofistice. Faptul mă îngrijorează nu atât prin prezența nefastă în discursul analitic a unor irizații umorale (foarte bine sesizată de C. Rogozanu într-un articol recent), cât prin falimentul iluziei că avem în domeniul beletristicii o piață funcțională de idei. Fiindcă
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
se spunea că a fost sofist. Dom' le, Nae Ionescu a fost o mare inteligență. Sofist? Și ce dacă era sofist? Toate articolele lui Nae " le-am cam citit pe toate, poate că-n unele se vede o anumită metodă sofistică de a aduce anumite argumente în anumite cauze " odată scoase din contextul imediat și puse într-o perspectivă mai generală se dovedesc a nu fi sofisme". Aprecieri ce i se potrivesc în bună măsură și discursului sclipitor-șocant al d-lui
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
ilustre de la Arghezi, Ion Barbu, G. Călinescu, Șerban Cioculescu, la ai noștri contemporani Alexandru Paleologu și Alexandru George. Inteligențe fastuos cîrtitoare, cu un indenegabil fond balcanic sublimat, ele se prind nu numai în hora abstracțiunilor bine stăpînite, pînă la jongleria sofistică, și a ficțiunilor excelente conducătoare de voluptate, ci și în cea a terestrităților ocultate uneori de slăbiciuni, însă triumfînd îndeobște prin arta cuvîntului lor prin care culminează arta cuvîntului românesc în general (Blaga îmi spunea că Arghezi e cel mai
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
dacă pomenim de spectrul funest al celor care au murit. E ca și cum am ține morțiș să le stricăm oamenilor ziua insinuîndu-le în suflete teama de moarte. Tocmai de aceea soluția dată de Epicur problemei morții rămîne cea mai ingenioasă formă sofistică prin care poți arăta că teama de moarte e o absurditate. Potrivit grecului nostru, nu-ți poate fi teamă decît de lucrurile cu care ajungi să dai ochii de-a dreptul, întîlnindu-te cu ele față în față. Din fericire, moartea
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
doar am citat!" A citat, firește, din clasicii nazismului. Foarte bine. Dar a citat, cumva, pentru a-i combate? Sau pentru a pune în gura altora ceea ce nu are încă îndrăzneala să afirme, cum se spune, "cu propriile cuvinte"? Această sofistică a nemerniciei o fi ținând în partidul lui Vadim, dar ea nu ține în țările civilizate. N-a trecut o săptămână de la dezvăluirea în presă a acestei foarte murdare afaceri și presa mondială, organizațiile internaționale pentru drepturile omului au arătat
Un "Mein Kampf" românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15897_a_17222]
-
doar la intersecția obiectului cu ficțiunea, a realului cu imaginarul, a spațiului ferm cu proiecția utopică. între sculptură și fotografie, în acest interval atît de ferm polarizat, el nu face doar o echilibristică riscantă și spectaculoasă, un fel de sistematizare sofistică a unei indecizii schizoide, ci și un enorm efort de conciliere interioară a unor limbaje care, printr-un exces de autonomie, tind să fragmenteze, după scheme minore, însăși realitatea. Sculptura și fotografia lui Peter Jacobi reprezintă, în sisteme de codificare
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
Cosmin Ciotloș Interesul unei cărți ca Exercițiu de sinceritate vine în primul rând din metodă și abia apoi din informație. De altminteri, însăși mărturia, expusă cu o întârziere de trei decenii, e livrată aici cumva sofistic. În sensul că, pe parcursul reconstituirii faptelor, și mai ales a emoțiilor de atunci, evidența devine eventualitate. În loc de așa e, Ion Vianu îl preferă, cât se poate de rezonabil, pe ca și cum. (Iar aceasta în nici un caz din pricini retorice.) Rareori am
Un epilog by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7058_a_8383]
-
indiferenți. Una ți se pare, și alta iese... Franțuzul are aici o vorbă: Mefiez-vous de la premiere impression, elle est la bonne. Teme-te de prima impresie, este cea bună. Invers decât ne închipuim noi, păcăliții din născare. Această judecată paradoxală, sofistică, ne-ar șade bine nouă, românilor, mai fripți, mai amărâți, atât de mult exploatați... Din contră, noi suntem mai ușor de dus de nas, fiind totuși atât de pățiți... Ei, nu-i așa. Insul lucid, mai ferit de cele rele
Molto vivace... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9185_a_10510]
-
este, hotărît, o carte pe care să o citești doar o singură dată. Și asta nu numai pentru că multe formulări pot părea sibilinice chiar și unui cunoscător, iar logica paradoxurilor poate să deruteze chiar și pe cei obișnuiți cu jongleriile sofistice; ceea ce te împinge să recitești anumite paragrafe sau anumite pagini, cîteodată chiar capitole întregi, este împrejurarea că, de multe ori, ele îți trezesc aprehensiuni vagi în legătură cu prezența răului în realitate și în literatură, îți creează impresia că teza principală a
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
în sfârșit importanța sinuciderii. 2601. Adevărul este unicul care nu va putea urca vreodată muntele cunoașterii tocmai fiindcă aceasta se sprijină pe el. 2602. Ce poate fi mai neadevărat decât un adevăr în această lume deșartă? Cartea Martei Petreu închinată sofisticii și mai ales sofismelor, Jocurile manierismului logic, am citit-o abia la a doua ediție (Ed. Polirom, 2013), deși cunoșteam din creația autoarei câteva lucrări edificatoare apărute anterior: Cioran sau un trecut deocheat, Ionescu în țara tatălui, De la Junimea la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
estetică și retorică asemenea cunoscuților Hippias, Protagoras ori Gorgias. Lucrarea, cât se poate de bine structurată, nu putea să evite problema sofiștilor și a perceperii lor de la Platon și Aristotel până la Kant și filosofii moderni; avem în vedere capitolele consacrate sofisticii sau manierismului modern, respingerilor aristotelice (susținute de o bogată addenda), structurate la rândul lor pe sofisme ale limbajului și sofisme materiale sau din afara limbajului. în principal, orice tratat de logică, orice lucrare respectabilă din domeniu nu poate să ocolească lucrurile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
filmează" cîteva dintre cele cu amplă circulație. Sînt lucruri deja bine știute, însă meritul autorului e de a le fi surprins ,pe viu", cu emoția corespondentă a contactului inițial. Comentariul său spulberă pretenția de adevăr a propozițiilor oficiale, denunță materialul sofistic ieftin din care au fost confecționate în atelierele tendențiozității de partid și de stat. Astfel, utilizînd tertipul ,umanizării" discursului lor, activiștii au susținut că, deși am avut ,greșeli" și s-au săvîrșit ilegalități, ,mersul a fost mereu ascendent", n-a
Din literatura de sertar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11050_a_12375]
-
conștiință sau bucurie sanguinară personală este exclusă. Nu ascund că trăind în două planuri deosebite - sub regimul inferior al orânduirii actuale și sub regimulîncă nelegalizat al concepției dinamice (Observația lui Ioanide: "Băiatul ăsta suferă de demență acută, caracterizată prin logică sofistică implacabilă! Dacă psihoza lui se lățește, omenirea e pierdută!") - încerc adesea șovăiri. Acesta este motivul pentru care, cu toată sila mea de literatură, am consimțit să jucăm Julius Caesar de Shakespeare, în special pentru scena asasinării lui Caesar în Senat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e cea care își impune caracterul, limba și datina, și să nu se crează că acest caracter energic și drept, această minte de-o înnăscută claritate și iubire de adevăr, vor putea fi pe mult timp întunecate de tertipurile, apucăturile sofistice și mizeria de caracter a stârpiturilor bizantine ce ne guvernă azi. Domnia acestor oameni e o domnie a străinilor cari și-au romanizat numai pielea - dovadă banchetul C. A. Rosetti -, dar nu e în natura lucrurilor ca aceste elemente debile
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
epidemic, trece de la restrânsul grup al Campiniilor la grupuri din ce în ce mai numeroase de cetățeni, cărora le vine asemenea în minte ceea ce nu le-ar fi venit niciodată fără molipsirea prin exemplul celor împroprietăriți fără drept și a celor ce, prin esplicări sofistice a legii, au știut să-și înjghebe moșii sub pretextul c-ar fi însurăței. Am constatat asemenea că nicicând în România n-a existat cestiunea agrară. De la începuturile acestor țări și până la împroprietărire regimul moșiilor era proprietatea mare și cea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cari poporul nostru va fi în stare a le produce din sânul său, nu însă de la combinațiuni legislative și electorale, oricât de ingenioase ar fi ele. Dar în genere curioasă rămâne toată maniera sa de-a vedea, precum și săriturile sale sofistice. Ieri încă colegiul I era coruptibil, azi el e cel mai patriot și cel mai moral și se face apel la el de-a ridica la sine și de-a moraliza și celelalte colegii. Colegiul I e corupt, zicea d-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nici în fața coaliției lumii întregi, spunea că victoria cea mai si 1 Cu sensul de: neschimbate (lat.). gură în amor este fuga. Dar n-o să fugi!... O să-ți inventezi un milion de argumente, unul mai ipocrit decât altul și mai sofistic. Azi-dimineață scutura niște cuverturi la geamul odăii ei de culcare, îmbrăcată cu o polcuță albastră și cu o digrimea 1 pe cap. Ocupația ei pur femeiască și îmbrăcămintea de gospodină îi dădeau un farmec atât de ispititor!... Dar tot ce
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
s-a stins amorul între soți, poate să rămână iubire, chiar dacă în amorul lor n-a fost iubire. Cînd s-a stins amorul între amanți, nu rămâne iubire, chiar dacă în amorul lor a fost iubire" (p. 39). Pare o jonglerie sofistică, o înșelăciune a logicii. Nonsensul apare la primul nivel al înțelegerii. Întregul, când se dezmembrează, nu se poate divide în elemente din care nu a fost constituit; nu poate să rămână un element dintr-o mulțime care nu cuprinde acel
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
auzit pe vreunul lamentându-se umil că a fost un dobitoc? Nu. Îi vezi în continuare la fel de senini: susțin alte idei ori persoane - sau cu totul alte idei și persoane - și sunt la fel de convinși de dreptatea și moralitatea lor. Ușor sofistic, aș zice că atunci când susținătorii lui Băsescu sunt avertizați că s-ar putea să își facă mea culpa, se presupune implicit că ei sunt mai morali decât restul intelectualității, fiindcă altfel n-ai avea de ce să le pretinzi atâta rușine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
fecioară și nu fecioară», ca și cum, dacă ar fi să vorbim astfel, ni sar potrivi mai degrabă nouă [acest fel de vorbire]“ (XXIII, 2). Vorbirea lor antinomică era motivată de un anume relativism pe care îl cultivau, un exercițiu asemeni celui sofistic. În această situație, antinomia („a născut și nu a născut, [este] fecioară și nu [este] fecioară“) cade la nivelul logicii formale. Devine simplu joc sau capcană întinsă celuilalt. Însă Tertulian caută să o înțeleagă altfel. „Da, a născut ceva din
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
88-97, 122, 155, 169; celălalt este absurd 22 (n. 11), 57, 64 (n. 52), 74, 88-97 ambiguitate (a celor absurde: vezi „absurd“) anámnesis 172, 177 anonimat 31-32 antinomie ~ existențială 163, 165-166 ~ logică 87, 160- 162, 163 ~ ludică 161 ~ eristică (sau sofistică) 161 ~ in re 62 ~ proprie celor absurde (vezi „absurd“) ~ proprie dogmei 152-164 ~ și paradox 158-164 ~ transfigurată 152 aparență reală 132, 151 apariție (a sensului) 7, 8, 15, 24- 25, 99, 109, 115-116, 122, 142, 175 ~ și retragere (ocultare) 8, 23
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]