338 matches
-
ce ar fi s-o umple cu apă fierbinte și să scape de durerea din coapse. Dar baia era ciudată și luxoasă, cu un covor gros de culoarea laptelui și faianța avea o aparență sidefie. Îi dădea senzația că este soioasă; se gîndi la manevrele pe care ar trebui să le facă pentru a nu lăsa urme sau pete. Brusc, se cutremură epuizată; Închise capacul toaletei și se așeză pe el cu coatele pe genunchi și fața În mîini. Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dealului stingând focurile, răpăind pe acoperișuri, aducând zâmbete pe fețele oamenilor care dădură fuga afară să întâmpine apa după care tânjiseră atâta vreme. În cele din urmă, ajunge și în deșert. Până să înceapă ploaia, Forrester ascultase taclalele acelui brahman soios și, la un moment dat, se trezise zicând țâfnos că, iată, e momentul și locul bun pentru un popas. Poate că acest Moti Lal s-a simțit ofensat de brutalitatea lui, dar Forrester nu-și face probleme. Privirea lui fixează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cărei ultim utilizator nu fusese un motociclist cu părul lung și slinos, ținând o cutie de bere în mână și purtând o șapcă din piele, un tricou cu Harley Davidson cam pătat și o pereche de jeanși rupți și cam soioși. Cumpără apoi un ziar pe care îl împături și îl ținu în mâna stângă astfel încât să-i ascundă cele două degete. O porni apoi din nou către est, oprindu-se de fiecare dată să privească sticlele, paharele și farfuriile, jucăriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
apoi legate din nou în față. - A ajuns și domnul Roth? - Stai jos și taci din gură. - Sigur că da. Constable se așeză. - Taci. Făcu și asta. Gardianul ieși; lăsat singur în cameră, prizonierul privi afară către oraș prin fereastra soioasă. Era un om de la țară și totuși îi plăcea New York-ul. Fusese șocat și înfuriat dincolo de cuvinte de cele întâmplate la 11 Septembrie 2001. Dacă el și Sfatul Patrioților ar fi fost lăsați liberi să acționeze, incidentele nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o prietenie dificilă. Kara se oferi să iasă ca să mai ia niște mâncare cubaneză la pachet, dintr-aceea de care le lipsise zilele trecute, deși Rhyme bănui că e doar o scuză pentru ca ea să își ia și o cafea soioasă de la restaurant. Însă înainte ca ei să fi luat o decizie în privința comenzii, fură întrerupți de soneria telefonului lui Rhyme. Acesta ordonă: - Comandă: răspunde. O clipă mai târziu, vocea lui Sellitto se auzi din difuzor: - Linc, ești ocupat? - Depinde, mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
plin de credință, parcă le-ar fi spus că toate acestea n-au nici o importanță. Urcă treptele căsuței și văzu de-aproape soldatul încremenit în coridor: înalt, foarte slab și deșirat, cu fața suptă și galbenă, cu hainele largi și soioase, dîndu-și mare silință să pară marțial. Plutonierul deschise larg ușa, lăsând pe Apostol să treacă înainte. ― Dacă doriți ceva, vă rog să mă chemați pe mine... Am să vă trimit îndată cafeaua sau, dacă doriți, ceai... Așteptă două clipe și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mine, simțindu-mă ca un șantajist de ultimă speță. Din spatele vălului negru, mi s-a părut că ochii Belindei Fine râdeau de mine. Pubul era într-o curte interioară pe niște străzi înguste, fațada nu promitea multe, iar interiorul la fel de soios era mai rău decât părea. Simon era deja acolo, într-un separeu din spate, unde clienții nu puteau fi văzuți decât dacă străbăteai jumătate de pub. Era un loc potrivit pentru o întâlnire cu cineva cu care nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aduc aminte să spun „La revedere“ în loc de „Bună ziua“. Apoi se urcă vreo câțiva pasageri; în special oameni de afaceri care se duc să lucreze în capitală. Arată atât de proaspeți și curați, și eu mă simt, prin comparație, murdară și soioasă. De-abia aștept să ajung acasă și să fac un duș. Debbie vine la ușă să mă aline. Îmi spune că pot să mă duc la clasa întâi și să citesc ziarele de dimineață. E o ofertă tentantă, dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
lui Lince Rivarola, care a fost lovit cu un scaun chiar când scotea al doilea as de pică din dispozitivul special pe care Îl ținea În mânecă. Pentru a completa istorioara, a scos dintr-o cutie niște cărți de joc soioase, l-a pus pe Molinari să le amestece și i-a cerut să le Înșire pe masă, cu fața În jos. Apoi i-a zis: — Dragă prietene, tu, care ești vrăjitor, Îi vei da bietului bătrân de lângă tine un patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe față și pe dos, n-ar mai fi însemnat nimic să-i vezi numele unuia pe firmă, chiar nimic. După ce au terminat cu firmele cei doi s-au apucat de fațadele caselor. Nu erau ele nemaipomenit de părăginite, de soioase, erau ca la Vladia, cum se putea și cum se nimerea, de fapt nimeni nu le măi băga în seamă, se obișnuiseră cu totul să le treacă cu vederea. Artur Stavri a făcut ce-a făcut și pe la sfîrșitul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asistentei, Henrietta zâmbea îndreptându-se spre parcare. Simțea deja cum se țese o idilă. La semaforul de la intrarea în Woodbury, chiar peste drum de primărie, două pușlamale care spălau parbrize, dușmanii dintotdeauna ai Henriettei, stăteau la pândă cu bureții lor soioși. Fiindcă era prea târziu ca să recurgă la tactica ei obișnuită de-a porni ștergătoarele de îndată ce-i vedea, Henrietta fu silită să-și vadă parbrizul mânjit. Cu nemăsurată satisfacție își dădu seama că nu avea mărunțiș și nici de-a naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prelung și uscat, și pornea, clămpănindu-și papucii; iar celelalte vecine ale ei o urmau, vorbind tărăgănat, cu pruncii adormiți la sân. Vestea se răspândise și-n alte mahalale, în zilele când feciorul cel mic al feredeuarului, cu șapca lui soioasă și cu redingota flenduri, umbla pe ulițile strâmte sunând dintr-o talangă. În zilele acelea bolovanii din cuptorul feredeului erau încălziți și femeile se grămădeau spre casa uriașă, cu păreții totdeauna umezi, și înlăuntru, pe treptele de stejar, în aburul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cei care-i făceau percheziție și care nu izbuteau niciodată să găsească nimic. Îmbătîndu-se, plângea și bolborosea "Doamne, iartă-mă", pentru ca, dintr-odată, să înceapă cu cântece deocheate. Se vorbea că din pricina asta fusese alungat din mânăstire. Purta un fular soios de lână, de care nu se despărțea niciodată, nici vara, și se poreclise singur, în derâdere, "Cobaiul lui Dumnezeu. " Dar nu era un șarlatan. Credea, din câte mi-am dat seama, cu aceeași pasiune și în plăcerile lumești și în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ticăloasă?" l-am certat. Tuberculosul a vrut să-mi explice că în pat se simțea la fel de rău, dar se opri, ducîndu-și mâna la pieptul scobit ca să oprească o criză de tuse. Când se liniști, scoase din buzunarul halatului o broșură soioasă, cu horoscoape și, după ce-și fixă ochelarii pe nas, căută o pagină unde scria că luna grăbea procesul bolilor incurabile; deci, bolnavii trebuiau să fie deosebit de atenți, să nu întrerupă cumva tratamentul care le era indicat, ca să nu-și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
câteva țigări turtite pe care le răspândește pe masă uitându-se la ele atent și nedumerit. Apoi avu o sclipire, își afundă mâna în buzunarul de la spate și aruncă pe masă un ghemotoc de bancnote de toate felurile, împăturite și soioase. „Avem bani“, rânji. „Bani să facem tot ce vrem cu ei. Chiar și să plătim femei.“ Continua să rânjească de parcă ar fi spus o glumă bună, dar ceilalți îl priveau cu nedumerire. Răsufla greu, dar avea o privire vioaie. „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dumneata despre o societate care consideră „Curcanul din fân“ drept unul dintre stâlpii culturii ei? Cine crede așa ceva? întrebă plictisit bătrânul. — Toată lumea. În special cântăreții de muzică populară și învățătorii, îl auzi tot timpul repetat, ca un descântec, de studenți soioși și de copii de școală primară. Ignatius râgâi. Cred că voi mai lua unul din carnații aceștia picanți. După cel de-al patrulea crenvurșt, Ignatius își plimbă limba lui roz impresionantă peste buze și mustață și-i spuse bătrânului: — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
când Watson strigă: — Stați! Se grăbi să scoată din gunoiul revărsat pe covorul de saci din plastic o bucată de hârtie mototolită. Era un bon de casă de marcat. Logan Îi ceru lui Insch să aștepte, În timp ce Watson despături peticul soios. Era de la magazinul Tesco din Danestone. Cineva cumpărase o jumătate de duzină de ouă de fermă, o cutie de smântână, două sticle de cabernet sauvignon și niște avocado. Și plătise cu cash. Watson oftă. — La naiba. Îi dădu bonul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dacă nu l-am Întîlnit În iarna geroasă a anului 1965, la Novi Sad, Într-un lacto-bar din preajma catedralei catolice. Era un tip Înalt, uscățiv, cu pince-nez, puțin adus de spate, Într-un sacou uzat și cu o lavalieră neagră, soioasă. Întocmai cum va fi descris de contemporanii săi. Vorbea cu un puternic accent rus, iar la rever purta ordinul Nikolai. Stătea la o masă și cu degetele-i uscate și tabagice răsfoia, ca pe-o carte, foietajul unei plăcinte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-se jos din pat, se uită la cei patru pereți al camerei 11 de la motelul Shangri-Lodge. Câte o copertă de revistă înrămată pe fiecare perete - ilustrații de Norman Rockwell cu mărturii ale fericirii vieții de familie. Un vraf de costume soioase lângă ușă - dar fără Stefan, care să alerge cu ele la curățătorie. Un panou din plută pe care îl agățase de perete, cu un bilet ieșind în evidență: Găsește-l pe doctorul Lesnick. Psihiatrul cârtiță nu putea fi contactat nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de la AUFT, cel menționat în materialul informativ de la Considine. Strigătele deveniră tot mai zgomotoase. Șeful de pichet îl duse în mare grabă pe Danny lângă tovarășii săi de demonstrație, Al și Jerry, care arătau perfect în hainele lor de lucru soioase. Saluturile unor tipi duri, tot conform scenariului: trei băieți căliți, care își făceau treaba și nu pierdeau vremea cu rahaturi. Apoi el, Ted Krugman, eroul propriei sale povești hollywoodiene, înconjurat de figuranți - un șir de băieți buni, altul de băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Cum se poate, mă, să rămâi fără pălărie? Măcar dacă ți-ai fi băut-o tu, dar să ți-o bea alții?!... anul — Da prost ai fost, mă Olchovsky! — Să rămâi tu cu ruptura asta de pălărie pe cap! — Și soioasă, de ți-e scârbă să pui mâna pe ea!... Și tot așa mai încolo. Bietul Olchovsky răspundea și el ce putea, dar a doua zi, când s-a dez meticit, ne-a tras la fiecare câte o gură. — Prieteni sunteți
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
s-au întîmplat, după câte merită. Cât despre mania curățeniei să nu mai vorbim! Se vede cât de maniacă era. Pornesc spre ieșire uitîndu-mă prin odăi, criticând Trecutul și văzând prezentul cu ochii viitorului. Pe cutia tabloului electric un caiet soios de mărimea unui dosar, îl iau și mă uit în el. E "cartea de imobil". Încep să citesc numele celor care au locuit în decursul anilor în odăile acestui apartament. Dobre cutare, Cutărescu Ilie, Iliescu cutare, Ionescu Gheorghe, Georgescu Petre
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
oferise, ca de obicei, s-o lase lângă liceul Rehavia, i se alătură. Gad Eitan se strecură prin Întuneric spre străduța pe care Își parcase mașina. Iar Fima, Înfășurat În palton, cu gulerul ridicat, cu un fel de șepcuță roasă, soioasă pe cap, așteptă vreo zece minute În stația de autobuz pustie, sperând Într-o minune. Simțea nevoia să se Îndrepte spre casa lui Țvi și a Șulei Kropotkin, În josul străzii Gaza, să accepte coniacul Napoleon pe care i-l promisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
descifrez insigna de pe chipiu. Nu conta. Ultima dată veniseră în haine de civili, cu excepția celui care a smuls jurnalul Annei din servietă și a îndesat bani și bijuterii în ea. El fusese singurul în uniformă. Materialul verde și aspru era soios. Chiar și Poliția Verde ducea lipsă de săpun pe atunci. Am continuat să mă uit pe vizor. Această uniformă era albastră. Trucuri vechi în uniforme noi. Și-a ridicat mâna. Vizorul deveni negru. Ușa vibră în fața mea când bătu iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Nu înțeleg, a zis Alice, deși era imposibil să nu fi priceput. Până și Danny era lămurit. Tu mergi înainte, i-a răspuns John. Doar să nu mai înceapă nimeni să plângă, și-a spus Danny. Jake găsise un os soios, iar sunetele pe care le scotea în timp ce-l rodeau i-au amintit lui Danny de canion, de sălbăticie, în general - totala avariție și indiferență în fața durerii omului. Puștiul n-a mai rezistat. A smucit, cu putere, frângie cu care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]