1,274 matches
-
e manifestă, sub forma clasică a încăpățânării, în toate volumele mai noi ale poetului, mult dincolo (dincoace) de etapa maturizării și consacrării. Publicistica lui, adesea ațoasă și înfierbântată, și poezia, ilustrată pe cât de abundent, pe atât de pregnant, reconfirmă o solitudine orgolioasă, de care scriitorul suferă numai pe jumătate. Un obraz plânge, dar celălalt râde fiindcă poetul e singur și nefericit, în cadrul ostil ori indiferent al societății, în mijlocul regrupat și relocat al semenilor săi. Din această izolare și înșurubare în propria
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
calitatea sa de martor involuntar la evenimentele unei lumi absurde, suferea cu o voluptate secretă în disputele interminabile cu pictura, cu ordinea ei ascunsă, cu inerțiile și cu revoltele materiei și ale limbajului. Amestec ciudat de lumi contradictorii, cu vocația solitudinii și, în același timp, însetat de comunicare, înfricoșat de experiențele trecutului, cu precădere de evenimentele absurde din anii '50 -'60, la care fusese martor, dar și neînduplecat în opțiunile sale morale, sobru pînă la austeritate, dar și comunicativ și ironic
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
ei de engleză îi citea poeme în original, traducându-le apoi în spaniolă. Printre ele s-a strecurat un poem de Borges în engleză, din care micuța n-a înțeles nimic, dar a simțit că există în acele versuri o solitudine ce i-l apropia pe autor. La 12 ani, un amic al tatălui ei, pasionat de Borges, a dus-o la o conferință a acestuia. Pubera fu impresionată de timiditatea scriitorului. Peste ani, îl va aborda pe Borges pe strada
Instantaneu la Lisabona by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8202_a_9527]
-
sare" (Amintire). Obsesia insondabilului plutește peste tot, amenințătoare, aproape niciodată revelația nu e fericită, ori măcar senină: "Hieroglif peste tot/ În cer, pe pământ/ Îmi spune povestea/ Întors înăuntru/ Ca un lac din sanctuar/ În care pândesc/ Crocodili nemișcați" (Cuvânt). Solitudinea este starea de spirit dominantă, pe care nimic nu poate s-o aline: "Ce singur, Doamne, în singurătatea Ta!/ Un cer rotund se-ntinde peste noi,/ Făcliile s-au stins, cuvântul este mut,/ Iar stelele-n înalt se-adună în
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
masculinitate absolută, învăluitoare, protectoare, inteligentă, în armonie cu valorile majore. Cad peste enunțuri ce astăzi mi se arată ca mărturisiri. Nu am știut că dorea să fie înconjurat de lume, de oameni, să fie amuzant. Mi s-a părut că solitudinea este o opțiune asumată. În ultimul timp vorbea despre părinți. Și despre Lisa. Din această perspectivă, își minimaliza propriul destin. Opera. Se raporta la esențe, la ce este profund și fundamental și găsea că nu a atins asta mereu. Nici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]
-
care-l lasă în subtext ori de care are grijă a se distanța prin autoironie. Autoironia e o formă de lirism contorsionat, refrigerat, id est maxima concesie pe care norma extrovertirii o poate face introvertirii. Iată o mostră pe trama solitudinii: Rămînînd un împătimit al trotuarelor, îmi doresc, la părăsirea muțeniei atelierului, să-ntîlnesc pe cineva, să schimb o vorbă cu cineva. Da^ de unde! Mă strecor - ogar tomnatic - printre exemplarele coborîte parcă atunci din aeronavele ce bîntuie, schizofrenic, televizoarele, și muțenia atelierului
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
vine revine să rupă cu gura decorul/ zeul sevei miroase la fel" (zeul sevei). Adică un soi de realism psihologic. Un mesaj al sfielii cu care poeta se apropie de cele ce ființează ca și de sine, o experiență a solitudinii mereu amestecate în demersurile deschiderii, ale dăruirii, dînd impresia a amîna, paradoxal-dureros, clipa de har... Corelația retractilității o reprezintă surdina afectivă. Iubitoare de "lucruri mici", Constanța Buzea n-ar putea pune în scenă vorbe "mari", redundante, n-ar putea monta
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
vârsta când am ajuns ca să știu ce nu știu, conectat la o instrucție lipsită de compromisuri în descrierea unor realități, mai mult sau mai puțin vizibile, cu pătimașă și sagace aplecare spre trecut, am ocazia să nu mă îngrop în solitudine și anonimat, să sper că plusurile vor întrece minusurile și să înscriu „puncte” trainice pe tabela de marcaj a jocului, „pe viață și pe moarte”. De când m-am trezit sub ghilotina amintirilor, am prins curajul de a fi sincer cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
În recepția unui Hilton. Nici la Polul Nord nu mai puteai scăpa de oameni: parcarea era mereu supraaglomerată și uneori, când urșii polari prinși În ritualul Înmulțirii dezlănțuiau alarmele auto, mii de flash-uri compuneau o auroră boreală În noapte. Da, solitudinea ajunsese un mare lux În acele vremuri, dar dacă era greu să fii singur undeva, să fii cineva devenise aproape imposibil. Eu Însumi fusesem prins din urmă de oastea căutătoare de senzații tari. Colecția personală de șaptesprezece fracturi ajunsese de-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
șansă ca prima doamnă cu care-o să te-nsoțești să nu poarte o coasă În spinare. „N-ai auzit de sexul prin computer?“ m-a Întrebat Într-o seară Olaf, În timp ce, la un pahar de bitter, Îi vorbeam despre necazurile solitudinii și despre lipsa unui element feminin cu care să Împărtășesc cele câteva senzații amoroase rămase În contul deschis cândva la banca vieții. Vorbele lui m-au luat prin surprindere. După zeci de ani petrecuți Într-o firmă de contabilitate, priveam
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În mintea Lui, trebuia să fiu contabil? Visam la o viață confortabilă, În slujba unui mafiot cumsecade, căruia să-i ascund taxele de protecție Încasate prin deconturi ingenioase, să construiesc imperii off-shore În paradisuri fiscale, iar seara, Întors acasă În solitudinea mea plină de cifre, să calculez neîntrerupt impozite și contribuții la casa de sănătate. Și iată-mă, câștigând abia cât să cumpăr două sticle de vodcă pe zi... — Bietul de tine, m-a căinat Vera, așezându-mi domol palma pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un important scriitor, a cărui creație studiază o intensă suprafață socială și atinge uneori profunzimi tulburătoare. Mihai Șora sublinia prețuirea pe care o are pentru opera sa. Mi-a spus de asemeni că fusese frapat de cât de etanșă era solitudinea în care se ferecase, încă din tinerețe, cel căruia mai toți îi spunem Solo." Cronicarul este individual și totodată colectiv. În numele întregii redacții a României literare, el îi urează lui B. Elvin, proaspătul octogenar, ani mulți și luminoși. Din gândirea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
fost separat de singura lui soră și crescut de bunici. Evenimentele tragice din copilăria lui Kawabata continuă prin moartea bunicii, iar mai apoi, a surorii. Îngrijit de bunicul său bolnav și bătrân, perioada adolescenței va fi marcată de starea de solitudine și suferința fizică, combinate cu iminența morții. Kawabata a fost ispitit să se facă pictor, dar chemarea pentru literatură s-a dovedit mai puternică, lunga agonie și moartea bunicului fiind descrise În operele sale de mai târziu. Kawabata s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui Încețoșă sticla, așa că nu mai putu vedea din cei care treceau mai mult decât niște trăsături disparate, niște ochi aruncând priviri furioase, o rochie din mătase mov, un guler clerical. O singură dată a fost tentat să-și Întrerupă solitudinea crescândă și șterse sticla cu degetele, la timp pentru a vedea o fată subțiratică, În balonzaid alb, dispărând În lungul coridorului, spre clasa a doua. O dată se deschise ușa și un bărbat mai În vârstă aruncă o privire Înăuntru. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
schițat de un chip fără bărbie, și aș fi ademenit-o, i-aș fi cumpărat favorurile sau aș fi obligat-o să mi le ofere singură. Însă Jerry se mulțumea doar să-și tîrșească picioarele prin casă de colo-colo În solitudine polară, atît de singur că era În stare să vorbească și cu un șobolan. Și totuși, În acele clipe frumoase, la micul dejun citind ziarul sau ascultînd muzică noaptea, În fotoliul cel impozant, trăiam cîteodată un alt gen de fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
occidentale) în care a încerca propria realizare pe hârtie nu mai este apanajul indivizilor izolați, ci mai ales al colectivităților: seminarii de studiu, grupuri operative, echipe de cercetare, de parcă munca intelectuală ar fi prea dezolantă pentru a fi înfruntată în solitudine. Figura autorului a devenit plurală, deplasându-se întotdeauna în grup, căci nimeni nu poate fi delegat să reprezinte pe altcineva: patru foști pușcăriași, dintre care un evadat, trei foști internați cu infirmiera și manuscrisul infirmierei. Sau perechi, nu în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un text la persoana a doua să devină un roman, sunt necesari cel puțin doi „tu“, distincți și concomitenți, care să se desprindă din mulțimea de el, ea, ei.) Totuși, văzând cărțile din casa Ludmilei, te simți încrezător. Lectura înseamnă solitudine. Ludmila pare apărată de valvele cărții deschise, ca stridia în cochilie. Umbra unui alt bărbat, probabilă, ba chiar certă, este, dacă nu ștearsă, împinsă la o parte. Citim singuri, chiar când suntem doi. Atunci ce cauți aici? Ai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nimeni pe lumea asta, nu tu unchi, nu tu mătuși sau veri de orice grad; oameni care sunt singuri-singurei. Din motive greu de imaginat, mulți albi sunt singurateci, nu par să-și dorească să aibă rude și-s fericiți în solitudinea lor. Cât de singuri trebuie să fie - ca astronauții în spațiu, plutind în întuneric, dar fără acea coardă argintie care-i leagă pe cosmonauți de micuțul lor pântec de oxigen și căldură. O clipă se lăsă furată de metaforă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
puțin la lumină. Sămânța devine "mirabilă" prin dozarea luminii. Un ou cu plod... Îl urcă-n soare și cunoaște! spune poetul (Ion Barbu). "Lonely George" este unicul exemplar uitat în lume din specia sa. El a trăit într-o perfectă solitudine, supraviețuind printr-un miracol, departe de orice exemplar asemănător lui, până la vârsta de șaizeci de ani, când a fost descoperit de oameni. Acum este înconjurat cu multă afecțiune de două femele, foarte apropiate de specia sa, pe care el continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-i face o plăcere sau, cine știe, pentru că i-a luat în serios poza de inițiat: „Poeți ca Vlad Neagoe intuiesc și transmit ecourile lumilor secrete ale Necunoscutului, ale Infinitului, comunicând cu natura ca vizionari, înzestrați cu «puterea suficientă a solitudinii», simțind direct viața ocultă și privind lucrurile și frumusețea lor originară.“ Ar fi frumos să fie așa. În realitate, Vlad Neagoe și-a compus o voce cavernoasă, cu care nu reușește decât să-i sperie pe naivi (sau să-i
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
preferat să pierd vremea aici, să mimez faptul că am ceva foarte important de făcut, să mă păcălesc pe mine însămi... Un timp chiar am reușit. Apoi am văzut că este vorba despre altceva: despre o căutare aproape maladivă a solitudinii... Nu mai am puncte de sprijin. M-am întrebat: "Ce să fac în satul acela?" Va avea loc obișnuita reuniune de familie românească. În zona noastră, familiile se reunesc doar la înmormântări și nunți, adică din obligație. M-am săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
arată că așa-zisul "Cult al morților" n-a existat la începutul omenirii, ci s-a dezvoltat, cum am spus mai sus, târziu și pe măsura gradului de cultură, de credință religioasă și de viețuire în societate, iar nu în solitudine. Când omul trăia numai pentru sine și familia sa, se-nțelege că neavând la îndemână unelte de cremene, bronz sau fier, ce-i erau cu totul necunoscute, nu avea cu ce să-și îngroape morții, ce-i târa ceva mai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de familie ca drept la privatitatetc 1.1. Dreptul la viața de familie ca drept la privatitate" Cei mai mulți oameni înțeleg privatitatea ca o valoare, o stare de fapt care trebuie recunoscută ca un drept al persoanei de a dispune de solitudine și reflexivitate, de un cadru oferit de independența și autonomia de care dispune, un loc de retragere față de confruntările din sfera publică. Privatitatea apare ca valoare politică 3. Anticii experimentau libertatea mai cu seamă în spațiul public, în agora, față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
contribuie la îngrijirea copilului (cadre didactice, cadre medicale etc.). Capitalul social de care pot beneficia copilul și părintele singur arată posibilitățile pe care aceștia le au pentru a se integra în societate, în pofida dificultăților pe care le întâmpină. Dreptul la solitudine, dreptul la intimitate, ca aspecte care circumscriu dreptul individual la privatitate (Anne Philips, 1992), pot fi afectate într-o comunitate ce a dezvoltat practici persuasive, de o anumită indiscreție privitoare la viața privată a membrilor săi, ori, dimpotrivă, în alte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
aparte. Prin sprijinul oferit la nivel comunitar (de exemplu, facilitarea unor servicii în sprijinul familiei, legate mai ales de grija pentru copii), se poate crea acel cadru de viață cotidiană care să-i asigure părintelui singur dreptul la intimitate, la solitudine. Lipsa de implicare a persoanelor de ajutor înseamnă adesea pentru părintele singur lipsa timpului liber, a timpului pentru sine. Toate aceste aspecte au un caracter informal, nu se înscriu în aria de cuprindere a contractelor. Teoriile de factură comunitară, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]