403 matches
-
Un conservator, Un fost ministru liberal) ori sub semnătură (C. Dobrogeanu-Gherea). Caracterul deschis este întărit și de recursul la anchetă. Astfel, în primul an sunt întreprinse două anchete cu caracter internațional, una asupra „chestiunii israelite în România”, la care răspund somități precum Émile Zola, Lombroso, Mommsen, Clémenceau, Max Nordau, H. S. Chamberlain, W. Wundt, Thomas Masaryk ș.a., alta oglindind „opinia publică din Italia față de România”. Largă deschidere are și rubrica științifică, unde semnează personalități ale lumii universitare românești, precum N. Vaschide
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
Anghelescu). De la numărul 2 din 1974, casetă redacționala apare fără numele lui Matei Călinescu. Rubrici: „La Chronique des traductions”, „Comptes rendus”, „Kaléidoscope”, cărora li se adaugă, din 1978, „Perspectives et confluences”. Numerele, tematice, sunt bine structurate, adunând în jurul unui subiect somități în materie, atât autohtone, cât și străine. Sunt abordate domenii diverse, de la stilistica la retorica, de la istorie literară la estetică. Aceasta face că lista colaboratorilor să fie bogată și să nu lipsească din ea aproape nici unul dintre numele reprezentative pe
CAHIERS ROUMAINS D’ÉTUDES LITTÉRAIRES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285998_a_287327]
-
Morrison se gândi doar o clipă. ― Problema noastră, răspunse el, sunteți voi. Și apoi dispăru. „Problema noastră sunteți voi.“ De câte ori n-am auzit replica asta În copilărie? Rostită de Milton cu așa-zisul lui accent de negru, rostită ori de câte ori vreo somitate liberală vorbea de cei „privați de cultură“ sau de „clasa de jos“ sau de „zonele protejate“, formulată din credința că această afirmație singură, cum Îi fusese ea expusă În timp ce negrii Înșiși dădeau foc unei porțiuni semnificative din orașul nostru mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scrieți poezie, dar ne-o corectați pe a noastră, Critici exigenți ce parcă vin din nația albastră! Voi ne cântăriți cuvântul și ni-l scoateți la mezat, Scrieți tomuri de impresii despre un catren curat; Vă numiți experți în toate, somități, curate genii, Intelectuali de vază adulați prin acadèmii! Sub povara senectuții stați înfipți în amfiteatre, Măsurând de sus mulțimea cu priviri imaculate! Voi sunteți titani maeștri care spânzură afonii, Dau răspunsuri concentrate și vorbesc în alegòrii; Pentru voi cultura este
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
duce cu judecătorul, poate e un prieten sau cunoscut de-al lui, oricum, și chiar față de judecător care, deși era oarecum de-al lor, locuia acum de atâția ani la oraș, unde el însoțindu-le se putea întâlni cu cine știe ce somități din lumea lui, nu de alta dar să nu se simtă omul jenat. Era gândirea pe care o rostise și în prezența Anei. Aceasta, deși gândea același lucru, purta în suflet ceva ce nu putea rosti. Știa precis numele acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se cerea să trec la următoarea; stratagema aplicată a fost salvarea mea, mai ales în prima zi. Reacția unor membri, în ziua a doua, venea din cauză că nu mă încuiaseră încă, și acest lucru era greu de acceptat pentru ei (mari somități din lumea occidentală despre care cinstit vorbind nu prea auzisem încă, eu care mai veneam și dintr-o țară comunistă); suna a afront să nu domine ei întrunirea. 3. Susținerea Raportului s-a desfășurat la Palatul Națiunilor Unite de la Geneva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
altul, făcând posibilă trecerea dintre lumea perceptibilă și cea imperceptibilă, dintre cea vizibilă și cea invizibilă, dintre cea veche și cea nouă, dintre prezent și trecut, dintre viața de aici și cea de apoi. Tot Învârtindu-se În jurul masterandului, Înalta somitate recunoscu că el Însuși apelase de multe ori la serviciile distinsei doamne pentru a dispărea dintr-un loc și a apărea În altul, instantaneu, sau pentru a se ascunde de sine Însuși. Oliver Îl Întrebă dacă e posbil să folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să folosească femeia-ușă pentru a trece din regnul vegetal În cel bântuit de ființe bipede și profesorul răspunse afirmativ. Oliver stătea liniștit la locul său, ținându-și cele două ramuri pe genunchi cu ochii ațintiți spre bărbuța Înspicată a Înaltei somități, căreia toată asistență i se adresa cu „excelență” și chiar cu „maestre”. „Prin urmare”, Își spuse Oliver, „vreți să mă duceți din nou cu zăhărelul...” „Unde s-a mai văzut”, spuse Înalta somitate, tot apropiindu-și și Îndepărtându-și ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ochii ațintiți spre bărbuța Înspicată a Înaltei somități, căreia toată asistență i se adresa cu „excelență” și chiar cu „maestre”. „Prin urmare”, Își spuse Oliver, „vreți să mă duceți din nou cu zăhărelul...” „Unde s-a mai văzut”, spuse Înalta somitate, tot apropiindu-și și Îndepărtându-și ochelarii de pieptul nemișcat al masterandului, „ca un copac care țintește să se transforme Într-o pasăre să fie Îmbrăcat În pijamale?!” Oliver Își mișcă barba alcătuită din frunziș. Dacă pe ramurile ce reprezentau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În incintă găsise printre pacienți, dar și printre studenți și medici, noi adepți. Spre deosebire de starețul Pahomie, care era un sceptic de felul lui, profesorul se Înclina cu respect și admirație În fața lui Oliver, ca În fața unui sfânt. „Ei”, zise Înalta somitate, aplecându-se spre el, „nu ar fi bine să vă Încheiați nasturii de la pijama și să vă culcați În pat?” Nu, orice, dar În pat nu. Copacii dormeau În picioare, iar păsările cocoțate pe crengi. Ce nevoie avea Oliver de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
hrănit prin intermediul aparatelor. Și așa venele sale erau numai flenduri... Perfuzia ar fi avut consecințe dezastruoase atât pentru trup, cât și pentru suflet. Desigur, domnul Perjovski avea tot interesul să facă din Oliver o legumă, un cadavru ambulant. Atât Înalta somitate, cât și asistența Încercaseră de atâtea ori fără folos să spele creierul lui Oliver, extrăgând Într-un mod cât se poate de meschin și de pervers, din magma aflată Înlăuntru, metalul prețios. Într-un cuvânt, făcând din memoria lui Lawrence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de amiciție, din ochi. „Într-adevăr, s-ar putea ca luna plină să fie un sfetnic bun... Acum să-l lăsăm pe Oliver să se odihnească...” De ce pomenise profesorul de lună plină și de odihnă? Oare nu știa cumva Înalta somitate că Oliver era consecvent principiilor sale, refuzând să presteze, indiferent de oră, de zi sau noapte, orice fel de muncă? Și dacă nu muncea, creierul lui Oliver nu obosea... Gândurile sale erau asemenea păsărilor cerului, asemenea norilor și a crinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la poliție. Curând se auziră sunând girofarele din toate părțile. Femeia Olanda Își astupă urechile, făcând o altă criză. Fu băgată În cămașă de forță și adusă la azil. Consultând-o, profesorul Perjovski o trimise, nu se știe de ce, la „somități”. Aflând abia a doua zi despre aceste incidente, masterandul Oliver se felicită Încă o dată pentru demersul său. Regnul vegetal Îl ținea la adăpost de orice criză... Între timp, În cavou, conversația dintre Noimann și inginerul Edward Își urma cursul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la mai multă coerență. Apoi, În salon nu adia nici un fel de vânt, prin urmare cum ar fi putut scârțâi Oliver, chiar dacă ar fi fost cumpănă? În afară de aceasta, profesorul accentuă cuvântul seară, mizând pe reacția lui Oliver. Hotărât lucru, Înalta somitate Încercase să-l scoată pe masterand din starea de nemișcare În care intrase corpul său. Cum putea profesorul să vorbească de seară când abia Începuse vizita de dimineață? Oliver schiță, undeva În interiorul său, un zâmbet: profesorul Îl credea naiv. Masterandul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nemișcare În care intrase corpul său. Cum putea profesorul să vorbească de seară când abia Începuse vizita de dimineață? Oliver schiță, undeva În interiorul său, un zâmbet: profesorul Îl credea naiv. Masterandul Însă era prevăzător din fire. Știa că atâta Înalta somitate, cât și asistenții ce se Învârteau ca niște titirezi În jurul lui, aveau scopul de a-l determina să se lepede nu numai de ideile privind universul creat și increat, ci și de credința În Dumnezeul său. Singurul lor scop era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din nou cunoștința. Când se trezi, Îl văzu pe profesorul Perjovski stând aplecat deasupra lui și cercetându-l cu atenție: „Din păcate, va trebui să-i amputăm piciorul mai sus de genunchi, care acuma, iată, e numai flenduri”, spuse Înalta somitate, adresându-se asistenilor ce se țineau prin preajma sa. Și văzându-l pe Noimann că se agită, Încercând să se ridice de pe targă, Înalta somitate adăugă: „Vom comada, din timp, și o proteză”. Stând cocoțat pe taburetul său Înalt aflat În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să-i amputăm piciorul mai sus de genunchi, care acuma, iată, e numai flenduri”, spuse Înalta somitate, adresându-se asistenilor ce se țineau prin preajma sa. Și văzându-l pe Noimann că se agită, Încercând să se ridice de pe targă, Înalta somitate adăugă: „Vom comada, din timp, și o proteză”. Stând cocoțat pe taburetul său Înalt aflat În mijlocul salonului, masterandul Oliver murmură ca pentru sine: „Ce rost are să vă agitați atât? Îi voi ciopli la noapte din trunchiul meu un picior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spus Randall, sărutându-mă cu blândețe pe obraz. Capitolul douăzecitc "Capitolul douăzeci" Trezireatc "Trezirea" — Luke! Am auzit că tu și Oprah ați stat la taclale! Crezi c-o să te includă și pe tine în selecția ei de cărți? Mulțimea de somități literare care se strânsese în jurul lui Luke avea o grosime de cinci oameni. Era un nucleu compact, ca o grămadă de la rugby. Petrecerea de lansare a cărții lui Luke începuse de douăzeci de minute, iar eu nu apucasem încă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
greutate, cât cere supraviețuirea. Supravietuirea, adica cicatricea de la coada sprancenii? Hm, tace, zimbeste, superior, subiectul il scarbeste. Seara e în cețuri. Orașul încins, pe fundul căldării iadului. Doi foști colegi vorbesc despre alți foști colegi. Cutare, burdușit de parale. Cutare, somitate medicală. Cutare, s-a sinucis din te miri ce. Apoi, despre foștii profesori ai fostului liceu. — Dar Tolea? Ai mai auzit de el? Nu se știe cine a pus întrebarea, dar răspunsul vine de la inginer. — Ei, o chestie urâtă, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
punea pe acest străin pe piedestal, ornându-l cu o coroană metaforică. Dacă ar fi fost catolici, pun pariu că Davey ar fi organizat o campanie națională ca să-l canonizeze pe Jake, așa cum se întâmplă cu Papa și cu alte somități ecleziastice. Acum, cu cât e Davey mai exagerat, cu atât mă bucur mai tare. Totul e relativ, nu-i așa? — E nemaipomenit, îl aprob, deși, spre deosebire de Davey, mă gândesc cum mă mușcă Jake ușurel de lobul urechii, cum îmi răsuflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
foarte devreme ca să găsești unul liber. Ne așezăm la bar și comandăm vin roșu pentru mine și afinată fără alcool pentru el. Personalul se mișcă încet și trebuie să cer de trei ori măsline, până să se miște în sfârșit somitatea din spatele tejghelei; vâră polonicul în borcanul uriaș și-l scoate plin cu măsline mari, crețe și pline de ulei. Din cauza lor, vinul îmi pare acru, nu era un vin prea bun, oricum, iar eu ador măslinele astea. Una după alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a izbucnit într-un plâns sincer, bărbătesc, academic, întrerupt din când în când de intervenția a patru asistenți care îi ofereau o batistă proaspătă din teancul special prevăzut acestui scop. Puțin nedumerit, adică neinformat, m-am îndreptat spre o altă somitate a științei, decanul Facultății de biologie, un bătrânel simpatic abia revenit, plin de lauri de la Congresul Internațional de Biostimulatori desfășurat la Tokio. Dar și acesta era devorat de mai mulți studenți familiști cărora nu le convenea aranjamentul pe camere, pe
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
vai de el. Pe cuvântul meu de senator liberal!” Fiindcă ajunsesem la cinci clase de liceu, directorul școlii, Neculai Munteanu, mi-a dat o suplinire la clasa I-a. Așa l-am avut elev pe viitorul mare orelist Aurel Marin, somitate recunoscută internațional pentru metodele proprii de operare. Păcat de el că a fost arestat și dus la Aiud, la pușcărie. Asta i-a și scurtat viața, nu mai înainte de a-mi întoarce binele spre sănătatea de care aveam atâta nevoie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
experiența oricărui intelectual. Mai neobișnuit a fost, poate, entuziasmul, aproape agresiv, pe care mi l-a inspirat "nebunia" lui Schliemann de a se duce la Micene, să sape, cu Iliada în mână, fără să-i pese de zâmbetele disprețuitoare ale somităților arheologice, sigure că "impostorul" nu va reuși decât să se acopere de ridicol. Am fost cucerit de fervoarea pe care acest diletant genial a pus-o în pasiunea lui și chiar l-am invidiat. Nu atât pentru ce a dovedit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
au trecut prin infernul penitenciar comunist, cu mulți, foarte mulți ani de iad, pe autor Dumnezeu ocrotindu-l să beneficieze doar de câțiva ani de surghiun și să cunoască parțial nesfârșitul lanț al ororilor pe care cei cu lungi termene = somități românești în toate domeniile, dar și atâția tineri, capacități sclipitoare, care în condiții de normalitate ar fi făcut o Românie ca soarele sfânt de pe cer. Ce categorie socială a scăpat de ororile comunismului transplantat în România daco-latină, solară prin sensibilitate
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]