295 matches
-
el să se privească răsturnat în valul magic. Realitatea era travestită ochilor de iluzie, și iluzia îți amăgea ochii. Un rai aiurit, în care cei doi care se zăreau acolo, o altă pereche, singurii locuitori ai pământului, ai Paradisului, umblau somnambuli, ținîndu-se de mână, uimiți de idealitatea locului și simțirilor lor, neștiind dacă amețeala lor aiurește în jur 130 131 grădinile, sau, în adevăr, raiul a primit pașii lor de creaturi înamorate. Mirați de sufletele lor dumnezeiești, pe când sufletele lor iui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
buzele însetate ale acestei nopți; rămân lîngă goliciunea tăcerii, să accept nebunia unei amare cafele ce încearcă, să prindă-ntr-un amurg flăcări de zile, dormind pe pustiuri ce-ți destramă nemurirea.... Și-n repetate întâmplări, congelarea țipătului, peste ochii somnambulului de sicrie, mai așteptasem o zăpadă de îngeri să-ți așeze diamantele deshidrataților, întunecați de nebunia înecată-n niciunde... Și-n droguri spintecate de negura unui vis, m-ai învitat într-o nebuloasă destindere cețoasă de timpuri. Înlăuntrul sufletului meu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a făcut să cunosc în trupul nopților ESENȚA DIVINITĂȚILOR ASTRALE. ȚIPĂT GLACIAL AL DELIRULUI Noaptea s-a lăsat peste sufletul universului în care dragostea a șchiopătat prin spărturile cerului. Dimensiunea albastrului, adâncea rana stelară prin gusturi divine. Umbrele gălăgioase ale somnambulilor ce au hălăduit prin dezgusturi carnale și-au tras ochelarii unui anotimp congelat în care gerul ucide inexistenta clipă a unui hazard suferind, De care baricada a timpului am întrezărit trupul hăituit al umbrelor. Și câtă agonie în desprinderea unui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
se cunoaște nici o deosebire în procesul neprevăzutului, verificându-mi oasele, cusute cu aerul condiționat al nefericirii... Doamne, și cât de frumos e să fii în visul unei vieți de noapte în care imaginea omului iubit îți sărută toată amărăciunea orbilor somnambuli cu gusturile lor de defăimare, așezate-n geamurile sparte ale speranțelor... Vindecă-i Doamne, cu toată slăbiciunea lor de clovni ce fac piruietele Zilnice de prostimi. Insolubritatea întâmplărilor în lăcomia gâlgâietoare a drogurilor ce le dă altă înfățișare ca un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
propria-mi emoție. Răspund: „-Îmi pare rău, părinte!” Și mă ridic cu brațele spre cer cerînd iertare. „-Privește la mine!”-strig parcă nimănui. „-Că m-am trezit. Și nu sînt eu cel care a mințit și a împrăștiat răul ci, somnambulul din mine!” În spital Doctorul vorbește cu ziariștii. „-Încercăm o metodă nouă”-spune el. „-Vedeți, la el celulele creierului sînt inhibate, sînt oprite să lucreze de o substanță pe care o degajă neuronul mort. Semnalul agoniei. Ele păstrează un fel
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de argint a bastonului. O droaie de copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul scotea din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și necunoscuți, pe care le arunca în sus. Zbaterea lor de păsări rănite era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de blănuri și afacerile mergeau destul de bine. Bunicul și tata se ocupau de prăvălie, mama gospodărea, iar eu, când nu ajutam la tejghea, mă jucam în podul casei pe mormanele de blănuri ale unor animale necunoscute... Aici vocea ternă, de somnambul, a macedoneanului se întrerupse și părea că nu va mai continua... -...Până-ntr-o zi, când bunicul născoci o idee turbată. Își investi tot capitalul cumpărând câteva sute de jderi de la o crescătorie și naiba știe de unde o sumedenie de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a convinge omenirea de o teorie și să rămăi în istorie? Sau totul este o luptă permanentă doar pentru orgolii personale și putere? Intră Evelin. Evelin: Sper că nu v-ați plictisit. Aurora: Totul a fost ireal., ca visul unui somnambul care vede tot ce s-a întâmplat dar nu înțelege nimic. x x x în laborator, Ela îi așteaptă cu sucuri și cafea. Evelin își ia porția de hidrogen și oxigen, iar Aurora servește o cafea. Intră profesorul. Profesorul: Intrăm
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
pe aici, ca să mai respirăm și noi...“ „Respirați, respirați, dragii mamei, murmură babulea. E suficient aer pentru toți...“ „Păi, dacă ne iei cu filosofia, mamaie, Întoarcem foaia, și o să fie de rău...“ Ținându-și pleoapele Închise, bătrâna vorbea ca un somnambul. „Întoarceți și ceasul, nu numai foaia“, zise ea cu un glas neașteptat de tineresc. Numai lăsați-mă să dorm...“ „Ceasul a fost Întors, te așteaptă Judecata de Apoi...“ „Judecata de Apoi?“, repetă bătrâna ca un papagal, adăugând: „Las’ să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
stinse, iar deasupra lui plutea o lună imensă, palidă ca moartea. Un vânt ușor adia peste traverse, stârnind murmure ciudate. Purtând pe creștet o coroniță de flori albe, regina-nopții, Noimann mergea pe mijlocul șinelor de cale ferată cu pași de somnambul. Vântul Îi flutura poalele hainei, răcorindu-i trupul asudat și obosit de arșița zilei. În mână ținea o cupă aurită, plină cu o licoare rubinie. Nu era Însă vin, ci coniac Alexandrion. Lilith nu era Însă prea Încântată nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
poate“, a spus doamna Gerda, „nu dohmeai, te-ai lovit de peheți, am auzit eu“. „Se poate, doamnă Gerda, să mă fi lovit de pereți, în somn; vă rog să nu mă spuneți la nimeni pentru că mai sunt, pe deasupra, și somnambul, mai am și insomnii...“ „Eu știu să păsthez un sec-het“, m-a asigurat doamna Gerda, „și eu am insomnii, deși nu sunt somnambulă, dah, dacă mai pățești ca azi noapte, bate-mi în pehete, ieșim pe cohidoh, stăm de vohbă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care partidul comunist le-a interzis, se spune că acolo în piață ăia de au fost împușcați, o mână de proști, au strigat cu mare entuziasm "liberateeeee, libertateeee". Aseară a fost o răpăială în tot orașul, continua vecinul ca un somnambul, după o vreme au pornit și salvările să adune morții, spectacolul își atinsese scopul, oamenii nu se mai îngrămădeau în piața din centrul orașului, răzmerița trebuia răspândită ca molima prin cartierele muncitorești, aceștia nu știu multe, se urcă în vârful
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
unghiile, știam ce culoare de ruj avea trecătoarea pe care-o zărisem, știam și câte fire de păr alb avea, cum era îmbrăcat cerșetorul din față de la Continental. Starea asta dura de obicei câteva zile, mă mișcam prin casă ca somnambulul, într-un soi de transă. Tot ce mi se spunea ajungea la mine cu încetinitorul, numai ecouri, numai bucăți de cuvine, silabe disparate, sunete stridente și frânturi de imagini, de parcă ar fi tăiat cineva cu foarfeca mai multe filme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trenul s-a pus în mișcare, s-a îndepărtat și, înainte de a ajunge la jumătatea câmpului, a dispărut într-un alt vârtej de praf spulberat de vânt. Cam așa s-au întîmplat lucrurile totdeauna. Mi-am trăit viața ca un somnambul. I-am spus Eleonorei: ― Uneori, mă simt aici ca într-o gară de tranzit... Dar poate că toată lumea trăiește într-o gară de tranzit, fără să-și dea seama. Noi... cel puțin vedem asta în fiecare moment. ― Tranzit spre ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
decât călătoria în sine. Din păcate, trebuie să recunosc că eu n-am știut niciodată să răspund la întrebarea "spre ce?" și n-am pierdut nici un prilej pentru a ezita între două lucruri atunci când am putut să ezit. Umblet de somnambul între o mlaștină și o pădure. Asta explică multe. De fapt, într-un fel, totdeauna am trăit pe un peron cu privirea îndreptată spre o pădure. Și totdeauna am ezitat să ajung dincolo de pădure. Am rămas pe peron sau m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
întâlnit un bărbat adevărat în Stațiunea asta! Numai niște masculi care toată ziua visează să călărească o femelă! Sunt femeie, nu distingeți, mamele voastre v-au născut în somn, adormiți și voi: nici azi nu v-ați trezit, stirpe de somnambuli! Umblați nopți de-a rândul pentru un cur de muiere; Eremitul s-a ales c-un glonț în cap. Dacă stătea în chilia lui, cu gândul la Dumnezeu și nu la preacurvie, n-ar fi murit ca un prost. Romancierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vândă? La 20 de ani, cu o soldă puteai deveni flăcău. 32. Acesta, sigur, e fătălău! L-ați văzut, face baie cu chiloții pe el, i-a mâncat bau-bau cocoșelul sau vreun coi îi atârnă până la genunchi. Se trezește ca somnambulul pe la 4 și belește ochii pe fereastră. Ieri i-am pus "Infractoarea roz sub pernă". Să vezi bunăciuni acolo, patru labe am făcut în planton, i-am împrumutat-o și sergentului, mi-a mototolit revista fătălăul și a aruncat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
irecuperabil", pe năsălie o să te scoată de aici. La dracu' cu toate lozincile astea! Tiparul imprimă după cum dictează așteptările. Scutură-te de etichete! Este vremea lumânărilor aprinse în icoană. Ai cei mai deschiși ochi, cei mai limpezi, cei mai senini, somnambulii balamucului stârnesc furtuni cu fiecare resuscitare a memoriei. Sunt copii, nene Matei, nepoții matale pot fi. Ai fost ca ei, ai avut surori, ai avut frați, imaginează-ți că mergeți împreună la școală, la biserică, la scăldat. "Ce ore ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o lumânare aprinsă; portarul împodobea sfeșnicele; sfinții, pe inimă goală, beau lumină; sfinții erau ca niște becuri ecologice: le încărca soarele peste zi și clipoceau precum licuricii până spre miezul nopții. La 4 și jumătate catapeteasma își lepăda așternuturile peste somnambulii pământului. Binecuvântat este Dumnezeul nostru acum și pururi și-n vecii vecilor, amin! Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindeni ești și pe toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vină și te sălășluiește între noi și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
călugării umpleau buzunarele cu licurici pentru noaptea cea de pe urmă; preoții ascundeau mucuri de lumânări aprinse în cerul gurii; egumenul își săpa mormânt sub o candelă aprinsă în cimitir. Ultima zi a săptămânii luminate stăvilea setea de întuneric în retinele somnambulilor. Livada mănăstirii cocea visele pe toate părțile. Gherasim și Ilarion, sub un nuc bătrân, cojeau soarele ca pe un vierme de pe obrajii merelor, apoi îl striveau sub talpa bocancului. Gherasim și Ilarion cădelnițau întunericul din căușul inimii peste creștetul obștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vom fi prinși? Nu suntem împreună. Tu ții de șase și dacă te găsește cineva spui că ai auzit un zgomot și că verificai despre ce e vorba. Va trebui să-mi asum riscul. Poate că o să zic că sunt somnambul. — Ha, ce mai explicație. Haide, Marianne, ce zici? — Bine, o s-o fac. Dar lasați-o până după miezul nopții, că atunci încuiem. Ne întâlnim în solarium pe la 12:30. Expresia ei se schimbă când mă văzu scoțând o bancnotă de cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
închise. Dar la unele, afișul "închis din cauza ciumei" atestă că nu se vor mai deschide împreună cu celelalte. Vânzători de ziare încă somnoroși nu mai anunță știrile, ci, rezemați la colțuri de stradă, își oferă parcă mâna felinarelor cu gesturi de somnambuli. Curând, treziți de primele tramvaie, se vor răspândi în tot orașul, întinzând foile în care sare în ochi cuvântul "ciumă". Va fi o toamnă cu ciumă ? Profesorul B... răspunde: Nu." "O sută douăzeci și patru de morți, acesta este bilanțul celei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în somnul ei și să se trezească gândind : "Să mi se umfle ganglionii și să se termine o dată !" Dar în realitate ei dormeau de mult și toată această perioadă nu a fost decât un somn lung. Orașul era populat de somnambuli treji care nu scăpau într-adevăr destinului lor decât rareori, când noaptea, rana lor, aparent închisă, se redeschidea fără veste. Și, treziți brusc, ei își pipăiau atunci, cu un fel de plăcere, marginile zgândărite ale rănii, regăsind într-o străfulgerare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Și ca să nu uite, ca să nu doarmă, li s-a dăruit iluminația nocturnă cu lumină electrică... Bieți copaci noctambuli! Nu, nu; cu mine nu merge același joc ca în cazul vostru!“ Se ridică și-ncepu să bată străzile ca un somnambul. XX Avea oare să facă sau nu călătoria aceea? O anunțase deja, mai întâi lui Rosarito, fără să știe bine ce spunea, așa, ca să spună ceva, sau mai degrabă ca un pretext ca s-o întrebe dacă avea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a oferit au fost de ajuns ca să-l facă să uite tristețea de a fi fost pe nedrept abandonat. Acum trebuie să-l urmăm însă pe Cipriano Algor, doar să-l urmăm, să mergem după el, să-i însoțim pașii somnambuli. În ce privește posibilitatea de a se alătura într-o singură persoană sentimente atât de opuse precum, în cazul de față, cea mai profundă bucurie și cea mai sfâșietoare durere, pentru ca apoi să descopere sau să creeze acel unic nume cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]