328 matches
-
Ulterior, această condamnare se va profaniza și va inspira sistemele filosofice, antropologice, sociologice, psihologice care s-au elaborat din secolul al XVII-lea până în secolul al XIX-lea în jurul ideii de emancipare. Aceasta nefăcând de fapt decât să reia perspectiva soteriologică, căutarea Mântuirii, marcă specifică gândirii semitice. În aceste diverse perspective, tot ce umanul are mai natural trebuie depășit. Ceea ce îl apropie, prea mult, de animal. Ideea de moralitate, în pretenția ei universalistă, se sprijină pe acest fapt. Se pare că
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
extins stăpânirea acestui tărâm. Ca și macedonenii, romanii au fost cuceriți de cultura și educația eline și au rămas astfel cel puțin până la sfârșitul Republicii romane. Aceasta este perioada în care enkyklios paideia a devenit aproape o religie, o soluție soteriologică remarcabilă folosită cu succes cel puțin un mileniu. Între 336 î.Hr. (data urcării pe tron a lui Alexandru) și 529 d.Hr. (data închiderii Școlii de filosofie de la Atena de către împăratul Iustinian), enkyklios paideia era, de fapt, o dogmă pedagogică
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o modelează. De altfel, acestei supuneri treptate în umilitatea condiției îi datorează personajul întredeschiderea căii spre dincolo. Etapa revoltei este o primă "orbire" în sens hermeneutic, Zahei fiind incapabil de a înțelege, intui sau presimți și cel mai mic sens soteriologic în încercarea ce pare a-i fi fost destinată fără milă, dar care admite, camuflînd-o, ieșirea spre lumina interioară. Sub semnul azilului pentru nefericiții soartei se deschide, în schimb, lumea subteranei în romanul Zahei orbul. Pitorescul, grotescul humoresc al vieților
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
După Jacques Vandier (p. 80): "Pasajele stelare, ale textelor Piramidelor sunt pătrunse de o poezie de o calitate excepțională: regăsim aici imaginația simplă și spontană a unui popor primitiv care se mișcă cu ușurință în mister." După cum am remarcat, doctrina soteriologică a Textelor Piramidelor nu este întotdeauna coerentă. Identificându-1 cu Ra, teologia solară insistă asupra regimului privilegiat al faraonului: 30 Anumite texte (Pir., 2007-2009) arată că trebuie adunate oasele regelui, iar membrele sale eliberate de bandaje pentru a se asigura înălțarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prin alte victime animale. Această paralelă indo-europeană face plauzibilă ipoteza că purusamedha se săvârșea efectiv. Dar în India, unde practica și teoria sacrificiului au fost continuu reinterpretate, aducerea de jertfe umane a sfârșit prin a ilustra o metafizică de tip soteriologic. 74. Structura inițiatică a ritualurilor: consacrarea (dlksă), ungerea regelui (răjasuya) Pentru a înțelege mai bine acest proces, e important să clarificăm premisele inițiatice ale ritualurilor srauta. O inițiere implică "moartea" și "renașterea" novicelui, adică nașterea sa către un mod de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu poate fi câștigată nici prin sacrificiu, nici prin legături strânse cu zeii, nici chiar prin asceză ori caritate, în sihăstriile lor, rși-i căutau alte mijloace spre a se elibera. O descoperire importantă s-a făcut meditându-se asupra valorii soteriologice a cunoașterii, exaltată deja în Vede și în Brahmana. Evident, autorii Brahmanelor se refereau la cunoașterea ezoterică a omologiilor implicate în operația rituală. Necunoașterea misterelor sacrifâciale era ceea ce, după Brahmana, îi condamna pe oameni la o a "doua moarte". Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acest punct de vedere, Misterele eleusine de după epoca lui Pisistrate pot fi privite ca un sistem religios care completa religia olympică și cultele publice, fără să se opună instituțiilor religioase tradiționale ale cetății. Principala contribuție a Eleusisului era de ordin soteriologic și de aceea Misterele au fost repede însușite și patronate de către statul atenian. Demeter era cea mai populară dintre zeițele venerate în toate regiunile și coloniile grecești. Ea era și cea mai veche: morfologic, ea le continua pe Marile Zeițe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de a disprețui literatura în numele absolutului filosofic, Eliade se simțea structural legat de mituri și legende, în care își au originea toate scenariile culturale ce adăpostesc experiența omului arhaic. Ba mai mult, Eliade considera că povestirea are o reală forță soteriologică și poate cruța ființa umană de brutalitatea Istoriei. Cert e că, asemeni lui Hermann Hesse sau Michel Tournier, ca să nu mai vorbim de Ernst Jünger, Eliade crede în revigorarea literaturii prin infuzie de mituri. Iată-ne, astfel, antrenați într-o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
180 de zile, adică jumătatea anului din calendar, în timp ce cele aflate în interior păstrează secrete astronomice. A mai spus că Zalmoxis e un zeu al pământului și al cerului și că sacrificiile ciclice care i se aduc au un caracter soteriologic, deoarece îndepărtează spiritele rele ce locuiesc în natură. În timpurile străvechi, coloanele din sanctuarele dreptunghiulare susțineau cerul. Acum simbolizează legătura cu cosmosul prin intermediul ritualului sacrificial: torțele puse pe fiecare coloană înlocuiesc capetele tăiate ale oamenilor și ale animalelor ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
asiatică. Un model de tratat științific substanțial, concis, de o impecabilă stringență logică, pasionant. Ceea ce se înțelege, sau trebuie să se înțeleagă, este că alchimia, în speță alchimia asiatică, dar în genere alchimia luată în sensul ei nu „productiv”, ci soteriologic, este esențialmente o etică. De altminteri, dacă orice metafizică, fie și una „profană”, duce obligatoriu la o etică, „alchimică” sau nu, asta e altă chestiune. Eliade arată că metafizica și alchimia asiatică nu sunt atât de „exotice” cum par : dincolo de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o evanghelie Întreagă a fost așezată sub autoritatea numelui său denotă respectul de care personajul se bucura În rândul gnosticilor. Chiar dacă nu ea a redactat apocrifa respectivă, figura sa l-a inspirat de la primul până la ultimul cuvânt, propunând un scenariu soteriologic alternativ scenariului apostolic legitimat de Biserica principală. Cât despre Evanghelia lui Filip, ea notează: „Trei persoane mergeau tot timpul cu Domnul: Maria, mama Lui, sora ei și Magdalena, numită și «tovarășa» Lui”. În alt pasaj: „Tovarășa (koinonos) Fiului este Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
-lea, constituie o mină de informații despre imaginarul și despre tipul de credință practicat de anumite comunități creștine din Asia Mică, Palestina sau Egipt. Între o evanghelie gnostică sethiană, care impune o nouă viziune teologică despre lume, un nou scenariu soteriologic și un text de factură populară diferența este uriașă. Rețeta „de fabricație” a apocrifelor populare (denumirea aceasta nu acoperă tot spectrul, dar mi se pare cea mai adecvată pentru dezamorsarea falselor tensiuni), așadar rețeta lor de fabricație seamănă cu rețeta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
posi- bilitatea de a trăi pe această axă morală.” „Moralul” devine un termen cheie al grupului cerchist, de aceea devine necesară radiografierea „amoralității”, aducerea ei în pla- nul conștiinței, supunerea ei unui demers analitic, rațio- nalist, cu un ultimativ sens soteriologic. Ceea ce presupune exorcizarea demonului comic din comediile lui Caragiale. În centru stă dezbaterea „asupra structurii axiologice a spiritului românesc” subliniază Negoițescu în scrisoarea din 13 august 1947. Negoițescu socotește comediile lui I.L.Caragiale plasate în afara Binelui sau a Răului, în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pentru că timpul istoric, evoluția, moartea și istoria însăși sunt consecințele păcatului adamic, ale Căderii. Nu știm dacă Hristos ar fi venit indiferent de comiterea păcatului originar sau nu. El este "unsul lui Dumnezeu", calitate care nu conține implicit o nuanță soteriologică, ci electivă. De aceea, "întreaga dezvoltare a istoriei mântuirii este orientată către Sine ca punct culminant și supusă Lui ca mijloc prin care se împlinește, și tocmai asta arată unicitatea Sa".6 Iisus, scrie Emil Brunner, este trecerea graniței care
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
infernul / din momentul când ai început să-ndrugi primele cuvinte / rimate / cazanele cu smoală au devenit îngrozitor de banale” - Către Orfeu). La fel ca în cazul sonetiștilor italieni ai Evului Mediu și ai Renașterii, în versurile lui U. iubirea devine soluție soteriologică, numeroasele poeme construite în jurul acestui nucleu tematic venind să reducă anxietatea provocată de excesul imaginilor centrate pe reflectări ale cataclismelor (Stele albe se-aprind, Visul de aur, Atât de suavă, Bântuiam universul). Poezia Unde ești, glorie, rezultat al sintezei influențelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
mesteacăn a șamanului siberian, si de scară ce îngăduie "să dai ochii cu zeii" din Egiptul antic (despre care se vorbește în Cartea morților). Toate aceste simboluri rituale sînt mijloace de a atinge cerul 106. Schemă ascensionala are deci funcție soteriologica, fiindcă a atinge cerul înseamnă a deveni nemuritor, ceea ce Blake încearcă să realizeze pretutindeni în opera să: să îl atragă pe cititor într-o inițiere de tip alchimic (omul că mare artifex), șamanic (omul în calitate de călător mental), cosmologic/astrofizic (omul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a ei. S-a apelat la metoda pe care neoplatonismul o dusese atât de departe: apofatismul. Apofatismul, ca putință de cunoaștere, a fost impus de Plotin, în veacul al treilea după Hristos, întrun mediu spiritual tot mai preocupat de dimensiunile soteriologice pe care le oferea filosofia. Se pot identifica încercări de apropiere de calea negativă în gândire la platonismul mijlociu sau neopitagorismul ce renăscuseră cu două secole înainte de Plotin, ca și în mediile gnostice contemporane cu acesta, dar fără a se
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
sugrum, să-l ucid! Dar scaunul, înainte ca eu să ajung până acolo, s-a răsturnat ca și când cineva ar fi fugit...". Acesta pare un semn clar al vulnerabilității inamicului: Deci eram salvat; îi era frică, frică de mine". Sentințele parfumate soteriologic nu întârzie să apară (18 august): El e cel mai tare, dar va veni o vreme...". Osmoza ontologică este sursa adevăratei terori a eroului, care îndrăznește, pentru prima oară, să-și numească într-un fel adversarul și, astfel, să încerce
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
s-o supună în cele din urmă, Gib I. Mihăescu încearcă mereu, prin creație, propria sa eliberare. O eliberare care pe măsură ce opera se configurează în reala ei substanță devine tot mai problematică" (1973: 328). Totuși, această interpretare, ce privilegiază dimensiunea soteriologică a scriiturii, este justă doar până la un punct. Fiindcă tocmai luxurianța fenomenologică a realului, care glisează cu abilitate în trena fantasticului, și tribulațiile psihologice ale individului însetat de experiență sunt valorile după care se orientează atât omul Mihăescu, cât și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
morți. Autorul încheagă o pseudofilosofie întemeiată pe ideea că cei vii sunt prelungiri ale celor dispăruți, iar atrofierea acestei relații este sursa vidului existențial al umanității. Piramida (I-II, 1995) focalizează narațiunea în zona mitului creației. Fundamentat pe o teză soteriologică utopică și pe ideea permanentei metamorfoze, G. scrie o parabolă despre distrugerea apocaliptică a întregii umanități, în urma căreia rămâne un singur supraviețuitor, noul Adam. Acesta întemeiază o nouă civilizație care funcționează prin anihilarea durerii și atotputernicia binelui. Versurile din volumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
de cultură/ în care își sfîrșesc viața funcționarii trecuți prin sita unui/ ochi închis în care visează orbul un întuneric mult mai clar" (...) încă nu voi muri,/ poate chiar voi salva lumea..." (ibidem). Așadar, satira e înzestrată cu un rol soteriologic, e drept, grevat de semnul eventualității, izvorînd din indecizia morală a subiectului. De reținut circumstanța că autorul nu se mulțumește a vitupera fondul așa-zicînd istoric al întristărilor d-sale, adică regimul totalitar ("Pe cînd mai toți se jucau în fața lui
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
intepretată de această dată de Vanessa Redgrave, reconsideră romanesc întreaga poveste unde episodul melodramatic al împlinirii dragostei nu reprezintă decît o minciună pioasă, adică o ficțiune. Încercînd să împace în ficțiune ceea ce a distrus în realitate, Briony oferă și sensul soteriologic al acestei povești, dar și traseul dramatic, "real" al personajelor a căror idilă s-a stins prematur. Putem relua filmul începînd cu sfîrșitul care-l reconstruiește printr-un rapel nostalgic al unei împliniri sub binecuvîntarea unei ficțiuni dezirabile, compensatorii, și
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
măsura îndeletnicirii de-a fi". Ne aflăm, experimentînd-o, în fața ,deșertului tătarilor", constrînși a ne constitui ,în pildă către sus și către jos". Pentru cei ce-și trăiesc exilul nu ca o ,monedă de schimb", ci ca un fel de ,acceptare soteriologică", o asemenea încercare, echivalentă unei inițieri, revelă un destin. Așadar, un dat fundamental, imuabil, un traiect prescris ca o răsfrîngere a tragismului condiției omenești: ,Vreau să vorbesc de scriitori și de cei care le sînt asemănători. Acești oameni ar fi
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
e vorba de a împărtăși premisele alchimiștilor, ci de a le împrumuta candoarea viziunii romantice, credința că în intimitatea materiei există un spirit la care putem ajunge și de care putem face uz spre a îndrepta lucrurile. Fără acest miraj soteriologic (cine găsește panaceul poate mîntui lumea de aici), alchimia ar fi searbădă și plicticoasă. Dar cu acest miraj, ea rămîne o tentație vie pentru orice spirit elevat care refuză să accepte verdictul plat potrivit căruia în univers totul e materie
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
de Mîngîietor), prin două atitudini distincte. Prima este recunoașterea tradiției, a unei Scripturi sau doctrine ce întrupează voința Tatălui, a doua explorarea (sau, am putea adăuga, în sens barthesian, exploatarea) moștenirii textuale, adîncirea ei prin rîvna hermeneutica, dezvăluind o vocație soteriologica. Mîngîietorul ne învață cum să citim textele pentru a-l putea citi pe El însuși, că absolut. Identificarea e dublă. Vechea Scriptură Îl așteaptă, Îl proclama (profeții sînt heralzii Lui), iar El, la rîndul Său, și-o asumă, o transpune
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]