324 matches
-
religioasă reflectă o asemenea dilemă existențială: „Eu în ASCOR sau ASCOR-ul în mine?”. În primul rând, o mentalitate individualistă. Aici, ASCOR-ul - sau oricare altă asociație despre care ar mai putea fi vorba - pare să joace rolul de agent soteriologic cu răspundere limitată. Precum odinioară Legiunea Arhanghelului Mihail, ASCOR-ul apare ca una dintre acele entități, reale sau virtuale, de care un ego tulburat de o criză religioasă poate dispune în sens terapeutic. În ecuație, primatul subiectivității este tipic modern
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
clădită sau minată mai curând de pulsiuni afective decât prin reci opțiuni intelectuale, interesul față de problematica istoriei universale nu se poate mărgini într-un plan strict cognitiv. Cultul memoriei are o dimensiune patetică. Pentru creștini, memoria secretă câteva inevitabile semnificații soteriologice. Dacă cunoașterea este o foame înrudită cu iubirea, atunci când cunoașterea privește destinul umanității - oricât de precară -, avem deja începutul unei aventuri spirituale. Un destin comuntc " Un destin comun" Printr-un consens spontan, admitem astăzi că prezentul umanității are o pe cât
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atât de importantă în experiența spirituală a solidarității cu destinul adamic și eshatologic al lumii. Istorie și universalitatetc "Istorie și universalitate" Mitul este o încercare de totalizare a experienței umane în forma unei narațiuni exemplare, având o valoare etiologică și soteriologică. Mitul explică și expiază. Timpul mitic este responsabil pentru condiția prezentă a omului. Miturile culturilor tradiționale surprind situarea omului în miezul unui conflict între forțele care guvernează cosmosul. Intuiția unității experienței umane a timpului este aici fundamentală. Lumea și umanitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sine. Jocul, de fapt, nu începe și nici nu se termină pe stadion, numărul actorilor care participă la această spontană reducție fenomenologică fiind virtualmente infinit. S-ar putea ca fotbalul să fie jocul total care promite cea mai profundă experiență soteriologică a solidarității. Ca într-o formație de jazz, unde sunetul rezultat din suprapunerea instrumentelor oferă personalitate echipei de muzicieni, în jocul de fotbal individualitățile nu apar decât pe fundalul contractului de fidelitate între membrii unui club. Fiecare jucător joacă un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
filozofală, de la curente filozofice, logice și epistemologice analitice la ortodoxismul deja încercat, cu triste rezultate, între cele două războaie mondiale. Ca și în alte părți, asemenea conversiuni, chiar la doctrine laice, au o nuanță agresiv-defensivă, când nu de-a dreptul soteriologică (dar e vorba de mântuiți care nu se mulțumesc cu pacea interioară și spațiul privat, ci se duc în agora pentru a se bate cu pumnul în piept), și dau novicelui iluzia ieșirii glorioase din rând. Această formă de contracultură
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o evanghelie Întreagă a fost așezată sub autoritatea numelui său denotă respectul de care personajul se bucura În rândul gnosticilor. Chiar dacă nu ea a redactat apocrifa respectivă, figura sa l-a inspirat de la primul până la ultimul cuvânt, propunând un scenariu soteriologic alternativ scenariului apostolic legitimat de Biserica principală. Cât despre Evanghelia lui Filip, ea notează: „Trei persoane mergeau tot timpul cu Domnul: Maria, mama Lui, sora ei și Magdalena, numită și «tovarășa» Lui”. În alt pasaj: „Tovarășa (koinonos) Fiului este Maria
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
-lea, constituie o mină de informații despre imaginarul și despre tipul de credință practicat de anumite comunități creștine din Asia Mică, Palestina sau Egipt. Între o evanghelie gnostică sethiană, care impune o nouă viziune teologică despre lume, un nou scenariu soteriologic și un text de factură populară diferența este uriașă. Rețeta „de fabricație” a apocrifelor populare (denumirea aceasta nu acoperă tot spectrul, dar mi se pare cea mai adecvată pentru dezamorsarea falselor tensiuni), așadar rețeta lor de fabricație seamănă cu rețeta
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
tind către pierderea sensului. Dar tot ei îi revine misiunea de a-l recupera și reacredita, și prin aceasta de a salva lumea (este ceea ce mărturisește B. răspunzând la întrebarea „De ce scrieți?”). Rostirea poetică restituie sacrul și-l conservă. Finalitatea soteriologică se conjugă în Euridice și umbra (1988) și în Chemarea numelui (1995) cu un aflux biografic (dispariția prematură a soției poetului). Poezia de eteruri nelumești și de metafore ale distanțării și impersonalizării se individualizează în sensul cel mai propriu, fără
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
Ideografii, 69-73; Nițescu, Poeți, 120-139; Simion, Scriitori, I, 211-215, III, 211-224; Iorgulescu, Scriitori, 29-32; Raicu, Practica scrisului, 330-333; Dorcescu, Embleme, 121-127; Grigurcu, Poeți, 320-324; Alboiu, Un poet, 112-113; Ruja, Valori, 140-146; Tomuș, Mișcarea, 134-135; Steinhardt, Critică, 101-102; Carmen-Maria Roșca, Funcția soteriologică a poeziei, RITL, 1986, 1-3; Cristea, Fereastra, 173-178; Ștefănescu, Prim-plan, 270-278; Cistelecan, Poezie, 155-158; Nicolae Manolescu, „Elegie pentru floarea secerată”, RL, 1988, 50; Valeriu Cristea, „Lumea fără tine”, RL, 1989, 16; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 44-50; Tupan, Scenarii, 197-204
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
produsă de către rău, printr-o rezistență instinctivă și automată, cu efect superior. Biserica susține că suferința este consecința răului din lume. Ea nu poate fi Învinsă decât Îndurând răul care a produs-o, dar nutrind totodată speranța mântuirii, ca perspectivă soteriologică. Suferința este considerată fie pedeapsă pentru păcate, fie mântuire. În orice situație, ea are semnificația unui act de trecere către mântuire, considerată drept catharsis. Suferința mai poate fi Învinsă și prin eroism. Eroismul are două modalități de a se manifesta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
speranța omului în mântuire. Ignoră în fond că „proclamarea existenței Lui adevărate va dărui chezășia învierii noastre“ (I, 2). Tocmai aici se situează credința vie a lui Tertulian; or, disputa cu tot felul de argumente poate ușor să rateze sensul soteriologic al Întrupării. Nu e vorba de a ignora gândirea logică în astfel de discuții. Numai că logica însăși cunoaște limite, iar acestea devin imediat vizibile când omul caută să urmeze însăși nebunia cuvântului Crucii (I Cor. 1, 18). Însă cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
trecerea discuției sub o altă intenționa litate. La fel și atunci când spune că patimile Domnului constituie „singura speranță a întregii lumi“. Tocmai aceste patimi sunt necesare celui care caută o cale (V, 3). Așadar, în această nouă perspectivă - să spunem soteriologică - este asumată o logică mult diferită de cea a lui Marcion. Însă cum ajunge Tertulian la unele formulări neașteptate, de-a dreptul stranii? Vorbindu-i direct lui Marcion, preia intenționat unii termeni ai acestuia și îi aduce într-o altă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
speranța omului în mântuire. Ignoră în fond că „proclamarea existenței Lui adevărate va dărui chezășia învierii noastre“ (I, 2). Tocmai aici se situează credința vie a lui Tertulian; or, disputa cu tot felul de argumente poate ușor să rateze sensul soteriologic al Întrupării. Nu e vorba de a ignora gândirea logică în astfel de discuții. Numai că logica însăși cunoaște limite, iar acestea devin imediat vizibile când omul caută să urmeze însăși nebunia cuvântului Crucii (I Cor. 1, 18). Însă cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
trecerea discuției sub o altă intenționa litate. La fel și atunci când spune că patimile Domnului constituie „singura speranță a întregii lumi“. Tocmai aceste patimi sunt necesare celui care caută o cale (V, 3). Așadar, în această nouă perspectivă - să spunem soteriologică - este asumată o logică mult diferită de cea a lui Marcion. Însă cum ajunge Tertulian la unele formulări neașteptate, dea dreptul stranii? Vorbindui direct lui Marcion, preia intenționat unii termeni ai acestuia și îi aduce întro altă logică. De pildă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a fost cuprins de spaimă; membrii tribului au rătăcit o vreme, apoi s-au așezat pe pământ și s-au lăsat să moară.3 Iată un exemplu minunat atât al funcției cosmologice a stâlpului ritual, cât și al rolului său soteriologic: pe de o parte, kauwa-auwa reproduce stâlpul folosit de Numbakula pentru cosmicizarea Lumii, iar pe de altă parte, tribul achilpa crede că stâlpul îi înlesnește comunicarea cu tărâmul ceresc. Or, existența umană nu este posibilă decât prin această comunicare permanentă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de istoria filozofiei. Trebuie totuși să adăugăm că istoricismul apare ca un produs al descompunerii creștinismului, pentru că acordă o importanță hotărâtoare evenimentului istoric (idee de origine iudeo-creștină), dar evenimentului istoric ca atare, negîndu-i orice posibilitate de a dezvălui o intenție soteriologică, transistorică.20 În ceea ce privește concepțiile Timpului asupra cărora s-au aplecat unele filozofii istoriciste și existențialiste, s-ar cuveni poate să mai adăugăm ceva: cu toate că nu mai este gândit ca un "cerc", Timpul își redobândește în aceste filozofii moderne latura înspăimîntătoare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
antropologic, imersiunea în Ape nu echivalează cu o dispariție definitivă, ci cu o reintegrare vremelnică în nediferențiat, urmată de o nouă creație, de o altă viață sau de un "om nou", după cum este vorba de un moment cosmic, biologic ori soteriologic. Din punct de vedere al structurii, "potopul" poate fi comparat cu "botezul", iar ospățul funerar cu stropirea noilor născuți cu apă neîncepută sau cu băile rituale de primăvară, dătătoare de sănătate și de fertilitate. În toate sistemele religioase, Apele își
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de fapt precedentul în mitul Vârstei de Aur, cu care ar începe și s-ar sfârși Istoria, după numeroase tradiții. Marx a îmbogățit acest mit străvechi cu o întreagă ideologie mesianică iudeo-creștină: pe de o parte, rolul profetic și funcția soteriologică pe care i le recunoaște proletariatului; pe de altă parte, lupta finală dintre Bine și Rău, care ar putea fi asemuită fără greutate cu înfruntarea apocaliptică dintre Cristos și Anticrist, urmată de izbânda hotărâtoare a celui dintâi. Nu este deloc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la nouăzeci și nouă, pornind de la Sunnah și de la Coran. Știai? Odată stârnit, turuie în continuare: De vreme ce Numele lui Dumnezeu nu este Dumnezeu, înseamnă că există, ne-creată, în tiparul sacru, Mulțimea transfinită a tuturor Numelor Sale Sfinte, ce reprezintă, soteriologic, fiecare atribut divin. Un șir ordonat, neredundant, de informații autonome și auto-suficiente, care se exprimă unitar pe ele însele ad infinitum. Așa o fi, dar Bunul Dumnezeu nu este infinit, ci absolut, dragă domnule teolog de ocazie. Basta! declamă Poetul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ulterior, această condamnare se va profaniza și va inspira sistemele filosofice, antropologice, sociologice, psihologice care s-au elaborat din secolul al XVII-lea până în secolul al XIX-lea în jurul ideii de emancipare. Aceasta nefăcând de fapt decât să reia perspectiva soteriologică, căutarea Mântuirii, marcă specifică gândirii semitice. În aceste diverse perspective, tot ce umanul are mai natural trebuie depășit. Ceea ce îl apropie, prea mult, de animal. Ideea de moralitate, în pretenția ei universalistă, se sprijină pe acest fapt. Se pare că
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o putere particulară în ambientul sacramental. Așa cum afirma și Sf. Augustin, „cuvântul se apropie de element și devine sacrament”, purtând în sine un dar sacru. Dacă autocomunicarea lui Dumnezeu este un eveniment care a început odată cu revelația, atunci, subliniind caracterul soteriologic al revelației și stabilind o corelație între evenimentul revelației și evenimentul mântuirii, suntem convinși că, prin acest sacrament al reconcilierii, îi este propusă omului o participare esențială la aceeași realitate mântuitoare a lui Dumnezeu. Această participare la viața divină îl
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
prezentului, a acelui prezent perpetuu amintit mai devreme. «Poetul necunoscut», un fel de personaj care se joacă pe sine, reîncarnat plastic În tambur- majorul actului creaționist, acest dumnezeu de culise, revelat prin cezariană lirică În scopul de a comite deblocaje soteriologice, «Încreștinând În amonte mersul de fiară al lucrurilor», este, de fapt, selsinul repetitor al Întregii flore spectaculare fantasmagorice prin care Marian Constandache, dincolo de orice contingențe, deci recurgând frontal la teoria eliadescă, Încearcă ruperea timpului profan Întru determinarea duratelor sacre: «te
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
irațională, sustrasă oricărei retorici explicative, țin de revelație, de o mistică poetică. Deloc întîmplător, partea a doua a Principiilor... trimite abundent la noțiuni din sfera sacrului: invizibil, virtualitate, extaz, secret interior, ubicuitate inefabilă. Ele nu au însă o finalitate spirituală, soteriologică, ci estetică. Sîntem - după cum s-a mai arătat - în proximitatea teoriilor despre poezia pură ale abatelui Brémond și a concepției lui Benedetto Croce despre lirism; este discutabil însă că o propoziție precum: „Poemul e rezultanta tuturor artelor: muzica, plastica, literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu certitudine. Oamenii mor loviți de un fel de epidemie care îi adoarme pe toți. La sfârșit supraviețuiesc doar Karen și grupul ei de prieteni, care vor fi exilați pentru veșnicie. În figura lui Karen se poate surprinde o dimensiune soteriologică ce nu poate fi trecută cu vederea. John Ronald Reuel Tolkien, „Stăpânul inelelor”. O altă referință pentru reflecția noastră este trilogia de inspirație creștină „Stăpânul inelelor” a lui John Ronald Reuel Tolkien. Autorul ne introduce într-o lume care provoacă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
lui Hristos 2. Moartea profeților iudei sau a mucenicilor creștini nu este o efigie a virtuții eroice. Lipsit de actul mărturisirii, jertfa celor drepți s-ar reduce la un impresionant act de curaj, fără a avea totuși o imediată relevanță soteriologică. Nici chiar în Evul Mediu, într-un univers vizibil marcat de valorile Evangheliei, eroii tragici ai unei lupte drepte n-au fost recunoscuți imediat ca sfinți martiri ai Bisericii creștine. Martirii nu fac decât să participe la taina răstignirii Fiului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]