534 matches
-
a muncii cu spor. E, în fond, și aceasta tot o poezie ocazională căci există întotdeauna un pretext care generează discursul poetic pe temele deja știute: 13 Decembrie, De ziua muncitorilor asasinați, Colinda ("Noi nu venim colindători/ cu ștreangul de spânzurători (...)// Noi vrem să dăm napoi pământul, muncitorului/ Și oile, păstorului,/ Și gândul, gânditorului/ Și celui fără libertate, slobozenia."). Nu lipsește din publicațiile vremii poezia socială sau cea închinată tovarășului Stalin, poezia combativă 52, așa că pe lângă scriitorii mai vechi sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
experiențe care să-i îndreptățească să țină un discurs persuasiv (v. Cu părinții pe cap). Uneltele dragostei Unii nu știu prea multe, alții - plictisiți de ceea ce au reușit în sex - caută noi tehnici de procurare a plăcerii (de exemplu, simulează... spânzurătoarea). Puțini sunt însă aceia care pot menține un echilibru între tehnică și sentiment. Îți vine să crezi că și în sex există măsură? Numai că măsura se dezvoltă odată cu tine... La Liceul „Iulia Hașdeu“ din București sunt mai multe fete
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Ei îl așteaptă Carlo care jurase că îl va elibera pe Rolla și că va distruge Praga prin incendiere. Se zărește un foc în depărtare în timp ce Rolla își face apariția însoțit de Carlo. Primul relatează că în timp ce era condus la spânzurătoare un grup de bandiți călare s-a năpustit asupra soldaților aruncând cu sticle incendiare în clădiri. Carlo îi va scoate lui Rolla lațul din jurul gâtului. Între timp sosește vestea că locuitorii înarmați ai orașului incendiat sunt pe urmele bandiților. Grupul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
felul acesta guvernatorul se va convinge o dată în plus de falsitatea profeției Ulricăi. Revenit, Silvano, împreună cu mulțimea care în final l-a recunscut pe Riccardo, îi aduce mulțumiri acestuia: O figlio d’ Inghilterra. Actul ÎI Un deal destinat execuțiilor prin spânzurătoare. La miezul nopții își face apariția Amelia, ascunsă în voaluri, pentru a culege iarbă magică a uitării (Mă dall’ arido stelo divulsa). Riccardo vine să o protejeze. Amelia este incapabilă să-și ascundă iubirea care i-o poartă (duetul O
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
1944. A primit ordin dela Comandamentul Sovietic pentru a se repatria (subl.ns.)”. Aceste repatrieri urgente, se făceau în baza unui act deosebit față de altele emise în mod curent cu sutele și miile de către mahării ruși de la București, semn că spânzurătorile puse la treabă oficial de către „tătucul” Stalin pe tot cuprinsul URSS, imediat după ce armatele străine au fost respinse, se uscaseră de atâta așteptat marfă umană proaspătă: „Conform Ordinului Special nr.3172/1944 al Serviciului pentru repatriere, urmează ca formele de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de la Alba Iulia. Începe să se afirme în societățile culturale școlare (Propășirea, Înfrățirea Românească) cu lucrări și conferințe despre filosofia existenței, cunoaștere și recunoaștere, mecanismul psihologic al recunoașterii, conștiința națională la români. Nu ignora nici creația literară: compune acum poemul Spânzurătoarea. Își prepară studiile tot în particular, în 1920 promovând clasele a VI-a și a VII-a la Liceul „Matei Basarab”. Audiază la Universitate cursurile lui Vasile Pârvan și Nae Ionescu. Sub influența acestuia din urmă, concepe deja o „teorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
neamțul cotropitor Să-l alunge cotonog Pân' la el, chiar în bârlog Ardealul să desrobească Cu românu' să 'nfrățească. Pe nemți de i-am dat afară, A rămas încă în țară Legionaru'nvrăjbitor Uneltind în slujba lor... Cu el la spânzurătoare Putrezească-i stârvu-n soare. Într-un nouă Românie Stan și-ai lui stăpâni să fie". De remarcat este densitatea problematicilor din această poezie. Primul vers ne introduce în atmosfera gingașă a unei poezii populare, pentru a fi urmat în aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
este angajat în același demers ca și fratele de la Răsărit, cel grăbit să ajungă la Berlin. Problema este că în țară a rămas omul cotropitorului, adică "legionaru'nvrăjbitor", harnic în uneltiri, pentru care poetul emite un îndemn ("cu el la spânzurătoare") și un blestem ("Putrezească-i stârvu-n soare"), moment în care drama se cam încheie. Sfârșitul este unul fericit, ce anunță venirea vremii lui Stan, cel care nu va mai fi înșelat, dar care, după jumătate de secol de dezvrăjire, își
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Povestiri, București, 1925, Alte povești minunate, București, 1927; Heinrich Mann, Nevinovată, București, 1926; V. Garșin, Floarea roșie, București, 1927; Lev Tolstoi, Ana Karenina, București, 1928 (în colaborare cu I.Pas); Ștefan Zweig, Scrisoarea unei necunoscute, București, 1929; H. Battauer, Sub spânzurătoare, București, 1934; Contes roumaines d’écrivains contemporains, pref. Comtesse de Noailles, Paris, 1931; Cezar Petrescu, Aranca, la fée des lacs, Paris, 1931; Th. Sivasankara Pillai, Doi pumni de orez, București, 1963 (în colaborare cu Dragoș Vacariuc); C. Pineau, Povești de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
activ pentru drepturile românilor bucovineni aflați sub stăpânire kesaro-crăiască. Acuzat de spionaj și crimă de înaltă trădare față de armata austriacă (1918), judecat de Curțile marțiale din Brașov, Cluj și Lemberg, Taniac a scăpat cu greu de pedeapsa cu moartea prin spânzurătoare, după un lung periplu prin cruntele închisori austro-ungare. Nu statura de militant politic ce ar merita, desigur, luată în atenție de istoricii perioadei interesează însă acum și aici, ci ivirea, dintr-un adevărat nicăieri, a unui scriitor pe care istoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de târgoveții creștini, arestați și judecați, mai Întâi de „Departamentul Criminalicesc” și apoi chiar de „Domnescul Divan” al Moldovei. În mod exagerat, pentru o glumă proastă a unor bețivi netrebnici, s-a hotărât ca „patru [inculpați] să se omoare prin spânzurătoare, iar pe patru să se trimeată la groapa ocnei pe toată a lor viață”. Sentința s-a dat pe baza Pravilelor Împărătești (Vasilicale, de la Sfântul Vasile cel Mare citire, secolul al IV-lea), fapta lor fiind asimilată cu „prădarea de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
străveche, nu a existat o politică "specială" pentru bolnavii mintali, nefiind necesară o astfel de politică. Bolnavul nu a fost alungat, dimpotrivă, a fost primit în modestele adăposturi ale marii familii ortodoxe. Nici un bolnav nu a fost ucis prin lapidație, spânzurătoare, proces de exorcism, ardere pe rug, nici în alt fel nu a fost persecutat cum s-a petrecut în occident. În miezul secolului al nouăsprezecelea se recomanda ca orice bun cetățean englez să ucidă pe orice nebun rătăcind dincolo de așezările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Subtilei beții; Să bântuie, vii / Veninuri, prin bozii... Mai lasă vioară // Și-arcuș - pentru îngeri./ Urechea-ți coboară/ Vulcanicei plângeri...” (Îndemn). Frecvent simbolismul cedează locul unor aluzii sociale mai precise, cum ar fi în Jurnal 1941: „Cea mai de sus spânzurătoare/ Pe-al meu l-a ales dintre popoare”. Peisajul apocaliptic, sentimente precum ura, dezgustul, revolta, angoasa predomină și alcătuiesc un tablou alegoric terifiant al războiului. Versurile din volumul Focul din amnar (1946), intitulat inițial Vocile nopții, citite inițial în cenaclul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
când insultă un om cu vază, care-o va învăța el minte să mai vină pe-aici și să defăimeze copiii de neam. Și că valetul e o canalie, care, până nu se crapă de ziuă, va fi trimis la spânzurătoare." 5. Monologul narativ: povestire și/sau ornament? Preclasicii, preocupați fiind de motivarea prezenței unei povestiri (legea motivației), au exagerat, în sensul observației abatelui d'Aubignac: "[narațiunile] sunt plictisitoare [...] atunci când în ele apar expresii lipsite de vigoare; căci nu aduc niciun
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Salomeea, poem în opt părți, cu fragmente dialogate, a părut unora isprava unui excentric. Asta și urmărea autorul: să șocheze. Liniile grave se clatină, făcând ca tragicul să cedeze grotescului, artificialului ori parodicului; se ajunge la Galgenhumor - la „umorul de spânzurătoare”. Pare limpede că Herodiada lui Mallarmé a dictat împărțirea în cântece, inclusiv apelul la secvențe dialogate. Propensiunea spre grotesc stă însă și sub influența Salomeei lui Jules Laforgue, de unde resorturi funambulești, tentația de a descompune un profil, o scenă consacrată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
medieval, cunoaște și supliciile închisorii, destăinuite într-un lamento: „Dormiți temnicerilor, dormiți,/ Lăsați-ne dracului un ceas./ De chinul lanțurilor ne izbăviți/ Și aruncați-ne pâinea care v-a rămas”. Instrumentul izbăvirii sale, ca și a patronului serafimilor osândiți, e spânzurătoarea: „«Vagabonzi, hoți, nebuni. Lepădații noroadelor./ Casa lor e temnița. Puneți lacăte bune fiarelor»./ Odată-poate cu înfriguratele zori vom sângera/ Și spânzurătorile ne vor ridica la cer”. Cântăreț al propriului martiriu, S. a încercat, în ciclul Antirăzboinice, să dea accent liric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
izbăviți/ Și aruncați-ne pâinea care v-a rămas”. Instrumentul izbăvirii sale, ca și a patronului serafimilor osândiți, e spânzurătoarea: „«Vagabonzi, hoți, nebuni. Lepădații noroadelor./ Casa lor e temnița. Puneți lacăte bune fiarelor»./ Odată-poate cu înfriguratele zori vom sângera/ Și spânzurătorile ne vor ridica la cer”. Cântăreț al propriului martiriu, S. a încercat, în ciclul Antirăzboinice, să dea accent liric și unor notații inspirate de tragedia umanității. Pe alocuri a izbutit. Un poem surprinde priveliști sinistre ale câmpului de bătălie în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
de Freud la începutul secțiunii dedicate umorului din Cuvântul de duh și relația sa cu inconștientul (1905/1988), trei condamnați la moarte, în pofida situației lor disperate, au curajul să glumească, fără a agresa însă pe nimeni. Cel dintâi, mergând la spânzurătoare într-o luni, exclamă: „Iată că săptămâna începe bine!”. Al doilea, aflat în aceeași situație, cere un fular ca să nu răcească. În fine, al treilea, Hernani din piesa omonimă a lui Victor Hugo, cere să fie decapitat cu capul acoperit
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lipsuri ca și însușiri. [...] Păunescu s-a aruncat asupra poeziei cu dezlănțuirea cu care, de obicei, se dezleagă cuvintele încrucișate. În tren. Numai că el le încrucișează. Are în cap mii de rime, care cer versuri înapoia lor, precum lațul spânzurătorilor gâturi. Un prestidigitator în stare să-ți scoată porumbelul și din piatră seacă, fâlfâind. Ar rima, dacă ar avea trei zile libere la munte și două la mare - fără cenaclu - întreg dicționarul lui Laurian și Massim cu Dicționarul explicativ al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
care locuiește și astăzi. Bătrînul șacal a rămas fără colții generați de lupta de clasă și acum era panicat de cursul luat de revoluția din '89. Oare o să mă spînzure? se gîndea moșneagul cu frică. Era convins că-și merită spînzurătoarea, nu pentru rolul de tîlhar și ucigaș de destine. El avea o logică bolnavă și mai ales ilogică: am avut puterea, am tăiat și spînzurat. Acum ei au puterea, este firesc să taie și să spînzure. Pe cine? Păi pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Spun aceasta pentru că și mie-mi scriu tot felul de tovarăși, dar nu-mi face nici o plăcere să le scriu, deși ei cred că-mi sînt prieteni. Niște discuții plîngăcioase n-ar avea sens. Nu avem timp de banalitate, de spînzurători cu șnur de catifea. Avem de scris, de spus, de "încîlcit" poveștile seci, eu unul trăiesc cu sentimentul că nu am scris capodopere (nu rîde!), dar simt că sînt Altfel, simt că-n mine se-ntîmplă lucruri grave, că mă sugrumă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Maleconului, vocea caldă a lui Compay secundo... Borachon! Pirați, corsari, bucaneros, filibusteri, pe coastele Cubei Cine nu a fost cucerit în copilărie și adolescență de istoriile cu pirați, "haiduci" ai apelor, care nu cunoșteau teama nici de furtuni, nici de spânzurătoare, navigând neosteniți pe mările și oceanele lumii în căutarea prăzii? M-am numărat și eu printre devoratorii de literatură despre și cu pirați, atras atât de descrierile faptelor acestora cât și de locurile exotice și excentricitatea comportamentului și vieților lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
gât, să se ferească oamenii de dânșii, și acolo ar fi murit de mizerie și de răutatea pe care o produce mizeria în sufletele nenorocite. Acum nu mai sunt leproși, nici ciumați. Ar fi fost potrivite, în aceste locuri, niște spânzurători pentru tâlhari și ucigași, dar acum nu se mai practică spânzurarea. Așa că nu se poate da nici o întrebuințare acestui pământ sterp, care nici măcar nu a fost revendicat de nimeni. Ziua, nu vin nici gunoierii; noaptea, luna este acolo mai săracă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nici celălalt, și Pavel moare la 51 de ani datorită comoției cerebrale cauzate de loviturile primite în timpul cercetărilor, rămânând în urma lui cinci copii minori neajutorați. Între timp, căpitanul de securitate (ajuns colonel) se sinucide cu otravă, iar procurorul a ales spânzurătoarea. Iată cum Dumnezeu pedepsește încă în această lume pe cei care chemați fiind să facă dreptate, comit nedreptăți flagrante, ce conduc la condamnarea unor nevinovați! La aplicarea Decretului de grațiere din 15.04.1964, pr. Gheorghe era atât de bolnav și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Cât o să mă mai chinuiești, Doamne?! Te joci cu mine, ca pisica cu șoarecele! Încaltea, taie-mă! Și gata! Vai de mine! se zbârlește Ștefan jignit. Fără dovadă?! Fără județ? Că n-oi fi vreun satrap! Mai glumește omul... La spânzurătoare și la însurătoare să nu te grăbești niciodată, dragul meu. Toate, toate, la timpul lor... Isaia, sfârșit, lac de sudoare: Dau! ... Dau două! strigă el răgușit. Două! O! Nu! Nu le primesc decât cu inimă curată... ... Și luminată, adaugă Stanciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]