340 matches
-
pe gîtul lui Pierre-Marie. Ochii acestuia se umplură de groază la contactul cu oțelul. Încăperea Începu să se Învîrtă În jurul lui, zidurile porniră să se legene. Dar ceea ce Îl Înspăimîntă cel mai tare fu vidul din privirea de un albastru spălăcit ațintită asupra lui. - Tu ești cel care a ieșit ultimul pe faleză, spuse rece Ryan. Gildas, Yves, Gwen n-au aflat decît mult mai tîrziu că printre naufragiați se afla o femeie. Mi-au spus-o, iar sub hipnoză nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mormăie într-una. Se iau când și când la bătaie cărându-și pumni și picioare atât unii altora cât și maiștrilor care pășesc prin tuneluri de colo-colo cu pas larg, păzind ca treaba să meargă strună. Iar în ochii femeii spălăcite, o blondă cu bube, de la mașina de găurit nasturi, în ochii ei nici albaștri nici verzi se distilează o rază X, un venin fără pereche, scopul oricărui plan cincinal, și psss! Totul se dizolvă. Un tremur cuprinde priveliștea, o clatină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
numai așa, ca să arate că e vie. M-am ridicat în picioare și am întredeschis ușa de lemn a grajdului. Lumina m-a izbit în plină figură, cu toate că soarele era acoperit cu o pâclă de un cafeniu murdar. Față de liniuțele spălăcite lăsate de crăpături, liniuțe care se mișcau peste paie odată cu trecerea orelor, vederea lumii întregi era greu de suportat. Am așteptat cu răbdare câteva secunde. În față trebuia să fie o casă galbenă, cu cotețul câinelui aflat aproape de gard, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un zâmbet frumos. Hazel se întoarse ca să mă privească, cu fața îmbujorată, ochii plini de focul concentrării, pe jumătate încă într-o altă lume. — Am adus biscuiți Hob-Nob cu ciocolată, spusei, ieșind la iveală. Ciocolată simplă, nu aiureli din alea spălăcite, cu lapte. —Minunat! Fisher, un băiat înalt, venit parcă din Indiile de Vest, atacă pachetul imediat. O pofti și pe Hazel să ia, care însă dădu din cap că nu vrea, deși cam înghiți în sec. Țin tot timpul cură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
stă. Mai mult muncit de ciudățenia acestei întîmplări decât de problema petrecerii nopții în necunoscut, Felix mergea în neștire înspre strada Arionoaiei, când, deodată, o imagine i se fixă în minte. Pe un carton mic, o fotografie-vizit în tonalitate cafenie spălăcită înfățișa un om cu capul aproape depilat, cu ochii foarte proeminenți și cu buze groase, cu numai câteva fire negre rare în loc de mustăți. Această fotografie, care se afla pe biroul tatălui său, îi deștepta în minte, nu știa de ce, ideea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bărbat G. Călinescu în vârstă, cu papuci verzi în picioare și cu o broboadă pe umeri mișca mâinile asupra mesei, țintind atent. Avea mustăți pleoștite și un mic smoc de barbă. Individul ridică asupra lui Felix niște ochi grozav de spălăciți și-i lăsă apoi asupra măsuței, fără să scoată o vorbă. Abia după ce se mai adaptă obscurității, Felix constată cu surprindere că domnul cu broboadă broda cu lână de felurite colori o bucată de etamină întinsă pe un mic gherghef
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prea lungi, ponosite, cu mari mustăți roșcate căzând peste buze, cu capul ras. Avea înfățișarea nerușinată, ipocrită a avocaților de provincie, siliți să facă orice pentru a trăi și lipsiți de orice scrupule. Fața îi era rumenă, înfloritoare, iar ochii, spălăciți. Întâmplător, se afla și Pascalopol, fiind spre seară, alături, se-nțelege, de Otilia și de Felix. Acesta rămase nedumerit când Stănică recomandă pe individul roșu: - V-am adus un doctor fain, eminent, prieten intim al meu, domnul doctor Vasiliad, cam
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Rozella, că doar eu n-am avut niciodată mâinile reci?! Le vârâse în cap că absolut toate victimele Spintecătorului făcuseră imprudența de a se purta cu mâinile reci. 180 DANIEL BĂNULESCU știrile care-ți făceau părul măciucă și că puștiul spălăcit și molâu de alături în nici un caz nu furase găini. Pufnea el, Gărgăriță, în râs, când auzea că "O sută douăzeci și patru de dame, nevrednice în pat, gustaseră pe rând din cuțitul focos al Ulpiului Galopenția", dar devenise circumspect
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
supărat azi după-masă? - "Cînd? Pe terasă?" - Sigur. Pe terasă... - "Ești tu atât de încredințată, Mariușcă... Că eram precum spui?" - Mie-n sută. Am greșit eu vreodată? Chiar și atunci când ți-am înștiințat că, dacă ai să fugi cu sclifosita aceea spălăcită, Cristina... Să escaladați prin Munții Bucegi. O să vă frângeți amândoi gîturile?!... Uite că n-am greșit. Te mai vezi, când și când, cu Cristina? - "Necontenit. Cei de pe aici nu cunosc desfătare mai uriașă decât să ne plimbe pe noi. De
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cum n-a mai întâlnit în viața lui! Nu își amintește cu plăcere de el, era profesorul de matematici Neacșu Vasile, mic, chel, cu un neg uriaș de culoarea pielii în vârful nasului coroiat și mare, sprâncenele incolore, ochi albaștri spălăciți și buze mai mult decât senzuale pentru un bărbat, iar când se uita la Stani, parcă nu îl privea. Din prima oră îi trimite la frizer pe majoritatea băieților, cu scopul urgent să se întoarcă la școală tunși zero! Rămân
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ne-a dat țuică. Și p-ormă, dacă sînteți cu mine... După ce le trecea spaima, Naie întreba: - Și cum arată? - Taci, să n-audă cineva, că moartea-i pe voi! Pe fetele lui Chirică le treceau nădușelile. Își potriveau părul spălăcit, căzut pe ochi, și se uitau în toate părțile. - Spune, nene Oprică, se îndesa Petre, strângând ciorapul cu bile la piept. - Vă spun, da ce-mi dați? - Io ți-adun chiștoace! - Io fur bani de la mama... - Io ți-aduc țuică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
respectiv cu seceri și cosoare, dar nu putură să mai facă nimic ca să-l salveze pe băiatul ciupit de mușcături, sfâșiat și hărtănit de acele târâtoare. XIII Zilele treceau încet în spațiul îngust al celulei. Prin ferestruică venea o lumină spălăcită și zarva vătuită a uliței; judecând după cenușiul ce acoperea tot mai mult petele de azur, trebuia să fie toamnă; sau poate că era toamnă doar în sufletul său, istovit și abătut, ce visa să o ia din loc; nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a-și spune totuși nimic, în fine, schimbîndu-și poziția mâinilor de la spate în buzunare, se întoarseră cu G. Călinescu aceeași lentă indiferență. Lui Ioanide îi făcură o impresie detestabilă. Unul din ei îi aruncase o privire cinică din niște ochi spălăciți, agravați de o despicare a buzei de sus. Arhitectul intră în curte și urmări de acolo pe suspecți, care merseră până la capătul celălalt al străzii, apoi, foarte tihniți, se întoarseră înapoi, astfel încît Ioanide, intrat acum în birou, îi putea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
costumat ca și EL a făcut tocmai un pas pe scenă, se mângâie absent și obscen, ia o poză de învingător și dispare) EA: O față spălăcită împotriva culorilor frumoasei Prostii. Eu mă privesc pe mine cu nesaț prin fața mea spălăcită. Fața mea îmi povestește mai puțin despre Rezultat cât mai ales despre Expresionat, ca poveste a acestei Expresionări. Marile proiecte povestesc întotdeuna povești mult prea mici, limitări ca o Dușmănie față de Față se strecoară în aceste condiții ca o Excepție
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Expresionări. Marile proiecte povestesc întotdeuna povești mult prea mici, limitări ca o Dușmănie față de Față se strecoară în aceste condiții ca o Excepție la marginea străzii. Fața mea ar avea Gustul ei, dacă mi-ai putea povesti. Cu fața mea spălăcită folosesc o Vorbire foarte spălăcit-evazată, așa cum se crede că trebuie să se vorbească despre mine pe la spate. Dar sunt numai puterile de argumentare ale Spațiului și a Celor ce-l Folosesc pe acest spațiu în anume condiții. Într-un spațiu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
i-o prefăcuse în poezie". Dar vraja se rupe în zgomotul unui zornăit de pinteni ce se aude în noapte dinspre scara casei în care locuia Veronica: Feeria nopții dispăru; stelele se stinseră; la orizont începuseră să se arate zori spălăcite. Frânt, zdrobit, poetul ieși de după teiul lui și porni pe unde venise; prin dreptul Râpei Galbene, cătă spre Repedea; nici urmă de pod; sub picioare, hâdă, se căsca prăpastia râpei". Cu moartea în suflet, Eminescu părăsește orașul tinereților sale, își
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
intensitate... - Mă cioropină uscată, unde te uiți, dai peste mine, ha? La nenorociți ca tine nici nu ar trebui să li se dea de băut. Insul mare și roșu la față, cu o gură imensă plină de măscări, cu ochi spălăciți, stătea cu picioarele cât niște butuci, rășchirate, arătându-l cu degetul, râzând iar cuvintele-i curgeau șuvoi. Râdea de el... Auzea ca în transă cuvintele și cu fiecare cuvânt i se făcea un punct negru în cap și un gol
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pielea arămie lucind stins în ultimele zvâcniri ale zilei, cu mușchi noduroși, părul alb tuns scurt, care stătea sprijinit în coada unui hârleț și se uita la el zâmbind, făcând o mulțime de crețuri în jurul ochilor de un albastru spălăcit. Zise cu un glas gros, care aici în fundătura aceasta răsună într-o tonalitate mult mai joasă: „Eu sunt Tofan.” Își șterse mâna butucănoasă de pantalonii murdari de pământ și o întinse cu o mișcare zvâcnită, strângând bărbătește mâna lui
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
an și ceva după ce ne-am stabilit pe valea aceasta. Serioja seamănă puțin cu el, sau poate așa mi se pare mie. Păcat că nu a apucat să-l cunoască pe bunică- su. Femeia îmbrăcată în uniforma de un albastru spălăcit, cu petlițe cafenii cu o dungă albă de-a curmezișul, cu bereta pusă cochet cam pe o parte arătând în lumina slabă lucirea stinsă a emblemei emailate, vorbea domol, cu o voce puțin cântată, poate că din cauză că mai vorbise și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
absent, doar așa pentru mine: „El a rămas acolo, anii i-am luat cu mine...”. Și am plecat apoi mai departe liniștit. Totuși n-am înțeles nici până acum de ce toată valea aceea se umpluse deodată de o apă albăstrie, spălăcită... Unghiul drept Culai doar o noapte ne desparte de oraș.” Cuvintele îi țâșniră aproape fără voie, speriate cumva, spuse cu o voce spartă ce se auzi până departe în liniștea marginii de pădure înțepenite sub Carul mare care parcă strălucea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ca o dojană mută clătină din cap de la dreapta la stânga și înapoi, ușor de tot ca și cum n-ar fi vrut să deranjeze ceva dintr-un echilibru precar pus direct pe creștetul său turtit de pe care părui de un blond spălăcit se ridica într-un vârtej dublu, rebel. Niță pufni nemulțumit și se depărtă în lateral de Culai, lăsându-l pe acesta în apele lui. Bombăni mai mult pentru el: „P-ăsta iar l-a apucat frica și când îl apucă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Lupău - Ne Lupău, dă și din cap așa ca ursul, altă dată făceai mai frumos. Joacă acum că de băut ai să bei după aceea. Omul acela de statură mijlocie, cu sprâncenele-i spelbe străjuind niște ochi de un albastru spălăcit, aproape fără nici o expresie, mișca haotic și dezordonat picioarele încercând în legea lui să imite dansul ursului, ridică sticla adusă pe furiș de un țânc de acasă pentru plata reprezentației, bău îndelung lăsând capul pe spate, mișcând înverșunat mărul lui
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
un nepoțel sau, eventual, o nepoțică. În memoria lui Bidaru, v-a rămâne de acum încolo, întipărită la timpul trecut, figura unui bărbat în putere, semicentenar, bine legat, aproximativ un metru și șaptezeci centimetri, nici blond nici brunet, mai degrabă spălăcit, puțin cărunt, cu ochii albaștri și tulburi precum sineala în găleata cu var când o amesteci cu un retevei. Contrar tuturor recomandărilor specialiștilor stomatologi, nu se spală niciodată pe dinți cu pastă; numai cu sare de bucătărie, de două ori
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
interioară, trăind din plin viața, "iubită de toți bărbații", dar care trăiește drama de a nu se putea împlini prin eros. În opoziție cu ea, se află actrița Emilia Răchitaru; "iubita ideală" în viziunea lui G.D. Ladima, sau "o blondă spălăcită", grăsuță și vulgară, "săracă cu duhul", în viziunea lui Fred Vasilescu. Romanul este "o formă de garantare a autenticității realității și impresiilor, înrâurită de Stendhal și Gide, creatorii dosarului de existențe" (N. Manolescu), are un stil anticalofil, presupune exprimarea concisă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Pentru Fred Vasilescu este proastă ca femeie, insensibilă, lipsită de talent ca actriță. Portretul fizic: are capul rotund de tot, cu părul pieptănat lipit, cu o frunte ca un fragment de sferă". În viziunea lui Fred ea este o blondă spălăcită, grăsuță și vulgară în gesturi și vocabular. Pentru Cibănoiu, Emilia este o "femeie fără suflet". Ea este de o gravitate prostească, gravă, impozantă, săracă cu duhul, dar în care G.D. Ladima văzuse idealul de femeie. Emilia avea relații cu G.D.
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]