932 matches
-
materială. Gândirea epicuriană vine așadar din trupul lui Epicur. Astăzi, ideea pare banală, mai ales după demonstrarea neurobiologică certificată a omului neuronal sau după cea freudiană a omului libidinal, dar, cu patru secole înaintea erei noastre, ea făcea o adevărată spărtură în cerul filosofic, asemeni unui fulger uriaș și de lungă durată. Carnea gândește, trupul reflectează, materia elaborează, atomii cugetă. Și aceste procese complexe iau naștere sub învelișul unei ființe reductibile la numele ei. Identitatea unui filosof coincide foarte exact cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
consider zeu, crezând că Împărățesc peste ea (Elegia a doua). Contemplez fisura; proorocesc („până unde se poate ajunge”), timpul se vede mișcându-se, dar nu duce nimic În el; descoperirea golului e o descoperire a lumii, a necesității umplerii; conștiința spărturii pe care o deschide timpul mă transformă În zeu civilizator: umplu golul cu obiecte și, pentru a nu le lăsa să fie diseminate de timpul acesta pe care Încep să-l percep cu teamă, le opresc din pornire, ca să nu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
almanahului său, Poor Richard’s Almanack, să muncească fără Încetare. Aforismele frankliniene, toate exaltând valoarea disciplinei și muncii serioase, au fost aproape date uitării: „Mâinile inactive sunt uneltele diavolului”, „Nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi”, „Cine nu cârpește spărtura mică, are necaz să repare gaura mare”. Visul american se bazează pe ideea că succesul este rezultatul strădaniei, iscusinței și autosuficienței. Proverbele lui Franklin erau ultimele fire subțiri ale unei țesături care unise utilitarismul secular al Iluminismului cu vechea tradiție
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
după cum există înrudiri și cu Marin Sorescu, în direcția cultivării limbajului regional. De asemenea, el e un producător, în spațiul românesc, de versuri în stil clasic nipon, adoptând formele prozodice haiku, tanka, senryu: „Vară și noapte - / în valul din heleșteu / spărturi de lună”; „În balconul meu - / greierele nu știe / că ninge de ieri”. Volumul antologic bilingv Pasagerul de seară - The Evening Passenger (2001) cuprinde toată recolta poetică a autorului, de la poezia discursivă, cu nuanțe elegiace, la poemul scurt și la cel
SMARANDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]
-
acefalice. La nivelul Magdalenianului mijlociu, în Franța au fost descoperite doar două statuete: cea de la Laugerie-Basse și cea de la Courbet. Venus de la Laugerie-Basse are capul absent, torsul reprezentat printr-un fel de cilindru aplatizat, care prezintă în partea superioară o spărtură, ceea ce l-a determinat pe H. Breuil (1952) să susțină că torsul era completat de o altă piesă din material perisabil, iar părțile acum lipsă se îmbucau în această spărtură. Brațele și sânii nu sunt reprezentați, abdomenul este plat, iar
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
fel de cilindru aplatizat, care prezintă în partea superioară o spărtură, ceea ce l-a determinat pe H. Breuil (1952) să susțină că torsul era completat de o altă piesă din material perisabil, iar părțile acum lipsă se îmbucau în această spărtură. Brațele și sânii nu sunt reprezentați, abdomenul este plat, iar regiunea fesieră normal dezvoltată, cu reprezentarea vulvei și a triunghiului pubian. Membrele inferioare, alungite, sunt clar detașate, genunchii nu sunt figurați, labele picioarelor lipsesc (H. Delporte, 1979). Statueta de la Courbet
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
poate da sufletul. Unui moșneag îi e teamă de fotografii. Crede că, dacă ar fi fotografiat, ar muri. Și chiar asta se întâmplă. Într-o seară, auzind un hârșâit ce venea din baie, locatarul ciudat al unei garsoniere practică o spărtură în perete, și prin aceasta pătrunde în casă o arătare: un moșneag fioros, cu unghii încovoiate ca niște gheare, cu „trupul sucit și răsucit, disproporționat”, cu „picioarele mai mici decât trupul, mâinile mai mici decât picioarele, gâtul gros și prost
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
sunt confirmate de antologiile Avantajele insomniei (1997) și O uitare de texte și Interioarele nebune (2002). Afirmația de la începuturile liricii lui M., „noi însă avem scurte rezumate sub stern / o bibliotecă unduitoare / și nu putem pătrunde cu tot trupul în spărtura zilei”, își găsește un ecou târziu în „uitarea de texte”, care înseamnă de fapt o rememorare de texte în sensul anamnezei platoniciene. Textele de critică și istorie literară, atât cele din presă, cât și numeroasele articole din Dicționarul scriitorilor români
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
lumi întregi, epuizată, fără resursele vitalității, trăind doar în virtutea unei pure inerții istorice, ajunsă și aceasta la finalitatea sa inevitabilă. Grotescul copleșește destinul sau, mai bine zis, declinul tragic, prin arivismul altei lumi, mai întreprinzătoare, care accentuează cu prezența ei spărturile ori cel puțin fisurile interne ale lumii aflate în agonie. Înmormântarea Siei sau cariera Adei Razu, devenită fără mari dificultăți prințesă Maxențiu, sunt simptomatice în acest sens, ca și căderea celor dintâi în planul propriu celorlalți prin ființe precum ciudata
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
scîndură sfărîmată, adică un fel de junghi între coaste. Aceste lovituri piezișe date pe sub apă sînt atît de frecvente în vînătoarea de balene, încît trec drept o joacă de copil. Unul din vîslași își scoate haina și astupă cu ea spărtura. 3) Nu pot face dovada, însă am impresia că, la balenă, simțul pipăitului este concentrat în coadă, căci sensibilitatea ei în această privință nu-i egalată decît de aceea a trompei de elefant. Această sensibilitate se vădește îndeosebi cînd balena
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trecătoare, din partea primului secund al vasului, ar fi putut avea consecințe grave. Oricum ar fi fost, ordinul fu executat: palancurile fură montate. Capitolul CIX QUEEQUEG îN SICRIU Se vădi că butoaiele aruncate la urmă în cală erau intacte și că spărtura trebuia căutată, deci, mai în fund. De aceea, cum marea era calmă, oamenii pătrunseră tot mai adînc în cală, tulburînd somnul butoaielor enorme, rînduite la temelie și scoțîndu-le, ca pe niște cîrtițe gigantice, din noaptea lor neagră, la lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să izbească cu coada printre ambarcațiuni, despărțindu-le iarăși, aruncînd peste bord harpoanele și lănciile din cele două ambarcațiuni ale secunzilor și sfărîmîndu-le partea de sus a provelor; ambarcațiunea lui Ahab rămase, însă, aproape neatinsă. în timp ce Daggoo și Queequeg astupau spărturile, balena se depărta de ambarcațiunile lor, dar peste cîteva clipe se răsuci brusc și, dezvăluindu-și coapsa, trecu din nou pe lîngă ele, fulgerător. în clipa aceea, se-auzi un strigăt năpraznic: legat fedeleș pe spinarea balenei, înfășurat în saulele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
talazurile furioase, prova ei, lovită de balenă, se rupse la capetele a două scînduri, astfel încît ambarcațiunea se scufundă aproape pînă la nivelul copastiei; bălăcindu-se prin apă, oamenii încercau acum să o scoată afară cu ispolul și să astupe spărtura. Cam tot atunci, în vîrful catargului, Tashtego încremeni cu ciocanul în mînă, iar flamura roșie îl învălui ca o pătură, apoi zbură drept înainte, prin fața lui, ca și cum i-ar fi sărit inima din piept. Starbuck și Stubb, stînd dedesubt, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de tribord a corabiei, azvîrlindu-i în aer pe marinari, cu scînduri cu tot. Unii se prăbușiră cu fața în jos. Capetele harponiștilor din arboradă se zguduiră pe gîturile lor de tauri, aidoma vîrfurilor dislocate ale unor catarge. Auzeau cum prin spărtură pătrunde apa, ca un torent de munte într-o rîpă. Ă Corabia! Dricul! Al doilea dric! strigă Ahab din ambarcațiune. Dricul din lemn american! Scufundîndu-se sub corabia îngreunată de apă, Balena Albă înaintă în lungul chilei, dar se răsuci brusc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă). O altă serie de lucrări sunt scoase din focul pentru transformarea socialistă a agriculturii. Unele Înfățișează lupta Împotriva exploatatorilor de la sate - chiaburii. Nuvela Vin Apele de Aurel Mihai, distinsă cu premiul III, arată niște chiaburi - Dolmanii - care fac o spărtură Într-un dig, provocând inundațiaă (Ă). unul din aspectele transformării socialiste a agriculturii Își găsește o oglindire reușită În poemul Se prind În brațe ogoarele, de P. Anghel: „Un I.A.R.-22 a adus pluguri târâș, Nașul se zguduie
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
iată de ce Încercați să loviți cu ele masivele construcții ale poemelor lui Mihai Beniuc și Dan Deșliu. (Ă). Vă dau un sfat: nu mai căutați fisuri. Nu vă mai străduiți să vârâți lăbuța acolo unde credeți că ați dat o spărtură, și că o s-o lărgiți. Efectul e tocmai contrariu celui scontat de voi. Blocul nostru are o minunată Însușire: atunci când simte că-l atinge ghiara necurată a dușmanului se strânge și mai tare, se oțelește și mai mult”. Acestea au
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
facultății noastre de cunoaștere”. (Op. cit., p. 37.) 27. Vezi „Prelegerea a cincea”, îndeosebi pp. 75-77. 28. În stilul său sprinten și sugestiv: „Rațiunea teoretică ne întemnița pentru veșnicie între zidurile reprezentărilor subiective cu valoare relativă. Nu există cea mai mică spărtură prin care să se strecoare vreo rază plăpândă din profunzimile metafizice ale realității absolute”. (Op. cit., p. 198.) 20. „Urmează că lumea fenomenelor, cu toată individualitatea ei aparte, este la urma urmei tot un fel de oglindă, deși deformată a realității
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să-i strige, i-ar fi împiedicat să se ducă până la capătul podului. Dar nu putuse decât să grăbească pasul, apoi să alerge, să coboare în goană panta înghețată a malului. Precum mărgelele unui șirag rupt, copiii alunecaseră într-o spărtură de apă neagră. Salvarea aceea ar fi trebuit să fie zgomotoasă, să atragă multă lume... Pe malul pustiu și însorit răsunaseră doar câteva gemete și trosnetul gheții sfărâmate. Pentru a-l scoate pe unul dintre copii, Anna intrase în apă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mari. — Pe pământ, pe ce să stau? Arată cu degetul soclul solid al zidului, gros de aproape trei pași. — Mi se pare destul de rezistent. — Aparent, mârâie printre dinți Rufus. Se strâmbă disprețuitor: — Nu e decât umplutură prinsă în ciment. Piatră, spărturi și fragmente din sculpturi. Zgârie tencuiala cu unghia. — Privește, până și cărămizile exterioare sunt tot bucăți refo losite. Germanul cercetează cu atenție. Vede că de ambele părți ale culoarului se deschid încăperi boltite, sprijinite pe contraforți laterali. — Este totuși o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cetatea a stat împresurată pînă în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia. 6. În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate, așa că poporul țării nu mai avea pîine deloc. 7. Atunci s-a făcut o spărtură în cetate; și toți oamenii de război au fugit, și au ieșit din cetate noaptea, pe drumul porții dintre cele două ziduri de lîngă grădina împăratului, pe cînd înconjurau Haldeii cetatea. Fugarii au apucat pe drumul cîmpiei. 8. Dar oastea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
tale sunt pline de cară, și călăreții se înșiruie de bătaie la porțile tale. 8. Cele din urmă șanțuri de întărire ale lui Iuda sunt silite, și în ziua aceasta cercetezi tu armăturile din casa pădurii. 9. Vă uitați la spărturile cele multe făcute cetății lui David, și opriți apele iazului de jos. 10. Numărați casele Ierusalimului, și le stricați, ca să întăriți zidul. 11. Faceți o camară între cele două ziduri, pentru apele iazului cel vechi, dar nu vă uitați spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
în pace cu Sfîntul lui Israel!" 12. De aceea, așa vorbește Sfîntul lui Israel: Fiindcă lepădați cuvîntul acesta, și vă încredeți în silnicie și vicleșuguri, și vă sprijiniți pe ele, 13. de aceea, nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca spărtura unui zid înalt, care, spărgîndu-se, amenință să cadă, și a cărui prăbușire vine deodată, într-o clipă: 14. îl sfărîmă cum se sfărîmă un vas de pămînt, care se sfărîmă fără nici o milă, și din ale cărui sfărîmături nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. 12. Ai tăi vor zidi iarăși pe dărîmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit "Dregător de spărturi", "Cel ce drege drumurile, și face țara cu putință de locuit." 13. Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
numărat mai multe volume. Cititorul va găsi toate lămuririle necesare în lucrările menționate în bibliografie. Saint-Cloud, aprilie 1956. CAPITOLUL I Spațiul sacru și sacralizarea Lumii Omogenitate spațială și hierofanie Pentrul omul religios, spațiul nu este omogen, ci prezintă rupturi și spărturi; unele porțiuni de spațiu sânt calitativ diferite de celelalte. "Nu te apropia aici", îi spune Domnul lui Moise, "ci scoate-ți încălțămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfînt" (Ieșirea, 3, 5). Există așadar un spațiu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
săgeata, nici cum de putuse Balamber să-și ia prin surprindere adversarii cu atâta ușurință. îl auzi din spate pe Odolgan scoțând urlete ca de fiară sălbatică, dar nu se întoarse. Se îngriji, în schimb, de propria persoană: desluși o spărtură în cercul bagauzilor, ce păreau încă paralizați de uimire, strigă în urechea calului și porni către primul șir de brazi. Goana sa nu fu, însă, prea lungă, căci animalul, lovit în coastă de o suliță, se prăbuși într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]