317 matches
-
ridica la nivelul simbolului, de exemplu, Gânditorului de la Hamangia exprimă starea de gândire, Venus din Milano simbolizează frumusețea sau David al lui Michelangelo ce arată vitejia și curajul. Caracteristica simbolistică a statuii poate fi observată și în cadrul barocului, în lărgirea spațialității statuii pentru a face posibilă mișcarea în spațiul formelor imense, așa cum se întâmplă în Apollo și Daphne de Gian Lorenzo Bernini care are ca finalitate trezirea emoției. Auguste Rodin trece arta sculpturii la un alt nivel datorită utilizării texturilor antitetice
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
compoziției imaginii, contribuind la narațiunea sa. Interpretarea imaginilor cinetice și a sunetelor se face atât prin gândirea conceptuală, cât și prin imaginație. Irealitatea filmului este redată de imagine oferind spațiu imaginației, în timp ce sunetele și textele oferă un timp linear. Astfel, spațialitatea filmului are o finalitate în cadrul repetiției sale infinite. Înțelegerea naturii filmului se poate face prin intermediul unei epistemologii a tehnicii și a evenimentului. Prin intermediul lor putem cunoaște și dezvolta traiectoriile prin care avem un înțeles al artei cinematografice. Atât fotografia, cât
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cât și la investigarea conceptelor sociale ale operei literare. Discursul literar conduce la propria-i singularitate. Opera literară, pentru a putea fi înțeleasă, se află în înțelesul general al literaturii fără de care poate fi un discurs închis. Singularitatea literaturii oferă spațialitate unei opere pentru a se manifesta sau pentru a fi copiată, într-un cuvânt, pentru a se face prezentă. Putem vorbi de opera literară ca produs final, după Ingarden, când toate propozițiile și cuvintele individuale sunt determinate în mod total
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
C.G. Jung, și filosofii repetiției și diferenței din vremurile cele mai apropiate de noi. Esența este divină, diferența e lumea, lucrarea divină. Cronotopia caragialiana are în prim-plan spațiul, privit printr-o oglinda deformatoare, de unde prevalența vizualității. Iar proba pentru spațialitatea pură a lumii este râsul. Pentru Eminescu, timpul are un ecou mai intens, legat de auditiv și de plâns: "De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și". Numai că acești mari scriitori nu duc lipsă de recepție contrară: Eminescu, un excelent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu care s-ar opera, organicitatea operei rămâne aceeași. Singur timpul constituie proba de foc a conținutului esenței sale și este acela care o face (sau nu) să dăinuie ori să dispară. Eminescu și-a arhitecturat universul poetic pe categoria spațialității [...]: considerându-se entitate ontică centrală a lumii, iar acesta va converti orizontul din afară în spații ale sufletului 5. Analiza aceastei categorii a spațialității dorește scoaterea în evidență a laitmotivelor eminesciene (aici topoi esențiali), proces care va ajuta focalizarea acelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
face (sau nu) să dăinuie ori să dispară. Eminescu și-a arhitecturat universul poetic pe categoria spațialității [...]: considerându-se entitate ontică centrală a lumii, iar acesta va converti orizontul din afară în spații ale sufletului 5. Analiza aceastei categorii a spațialității dorește scoaterea în evidență a laitmotivelor eminesciene (aici topoi esențiali), proces care va ajuta focalizarea acelor Ipotești (reali) ai copilăriei lui Eminescu și, apoi, reliefarea a ceea ce au devenit ei în opera eminesciană. Istoria spiritului omenesc reprezintă istoria concepțiilor privind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
1987, 244-249. [121] MARINESCU, ILEANA; PETRE, ELENA; ȘOȘA, ELISABETA; VASILIU, ADRIANA, De la vocabularul fundamental la cel specializat, APPM, 1987, 179-188 [cu 2 an.]. [122] MARINESCU, ILEANA; PETRE, ELENA; ȘOȘA, ELISABETA; VASILIU, ADRIANA, O modalitate de prezentare a adjectivelor care exprimă spațialitatea (in domeniul medical), APPM, 1987, 218-224 [cu 2 tab.]. [123] MĂRIUCĂ, NATALIA, Receptarea mesajului patriotic al textelor literare din clasele III-IV, BuIIDMȘ Suceava, 1987, 5-9. [124] MEDELEANU, M., Despre predarea limbii și literaturii române . [dezbatere cu tema: Probleme specifice ale
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
mi-au permis să rămân mai multe zile la locul de pelerinaj. Aș fi vrut să întreprind mai multe „pelerinaje de autocar” pentru a pătrunde mai adânc în secretele acestei noi forme de pelerinaj. Sunt încă multe de spus despre spațialitatea și geografia locului de pelerinaj, corpul pelerinului, sistemul de obiecte ale acestuia, modul lor de a se ruga. M-am ferit să construiesc tipologii pelerine, dar îmi dau seama cât de necesară era totuși o astfel de tentativă în încercarea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de privirile celor din jur. O zi obișnuită la raclă. Într-o zi „obișnuită” a săptămânii, așa cum este aceasta, așteptarea la rând durează cam 15-20 de minute, cu un număr de circa 50-60 de persoane care stau la coadă. Forma, spațialitatea rândului este dată de un cordon greu de catifea roșie, susținut de piloni de alamă. Cei prezenți acolo ridică cordonul de protecție cu un gest firesc, natural, intră și ies din rând după dorință, dar se păstrează o ordine autoimpusă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a „acțiunii social-educative”, după cum este denumit pelerinajul în jargonul administrativ curent al Jandarmeriei. Traseul rândului nu este unul liber, ales de pelerini, ci este călăuzit în mediul urban din jur cu ajutorul barierelor metalice. Jandarmii joacă deci un rol esențial în „spațialitatea” și designul rândului, în gestiunea timpului de așteptare. Înclin să cred că teoriile turneriene ale liminalității și spațiului liminal aplicate pelerinajelor ortodoxe sunt de fapt comprimate și se manifestă efectiv doar între gardurile metalice ale Jandarmeriei, și nu în ansamblul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și-au pierdut în bună măsură memoria, standardele, altitudinea, profunzimea. Iată de ce e tot mai greu să scrii despre marile experiențe ale umanității. Iar pelerinajele se numără printre acestea. Un pelerin la pelerinaje Pelerinajele sunt drumuri prin excelență, numai că spațialitatea lor nu e topologică, ci simbolică, teritorialitatea lor nu e cantitativă, ci calitativă, direcția și sensul lor nu se articulează în plan orizontal, ci caută verticala locului, azimutul, zenitul, „Nordul”, transcendentul, iar măsura reușitei lor (vezi cel puțin o sintagmă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
eterogene, eventual de experiențe heterodoxe care lasă uneori urme persistente, conștientizate și recuperate sau nu, în tradiții ulterioare. Mai mult, ca într-o „grădină a potecilor care se bifurcă” (cine poate uita fascinanta scriere borgesiană ?), traseele pelerinilor nu străbat doar spațialități diverse, ci și temporalități diferite, cronotopi feluriți (în cel mai tehnic sens bahtinian). De aceea, e la fel de greșit să socotim că pelerinul parcurge spațiul nostru (teritorial, modern, structurat, rațional, omogen etc.) pe cât este să credem că pelerinul trăiește cu adevărat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Prestigiul mitului cosmogonic stabilește timpul sacru și cel real. Măștile, dansurile și gesturile sunt aspecte ale structurii acestui mit. Acest înțeles se poate extinde la instrumentele care sunt utilizate în ritual. Un spațiu și un timp centrează simbolurile care definesc spațialitatea ființelor umane în termeni ontologici și empiric prin așezarea unui decor. Limba utilizată pentru comunicare e o continuitate a limbajului mitului cosmogonic. Lumea nu apare în același fel tuturor comunităților umane. De aceea și diferitele aspecte ale aceluiași mit. De la
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-o într-o înălțare divină, el însuși devenind apoi o lebădă astrală. "Iar steaua legănându-se-n pahar/ A îndurat în veșnicii pustiuri...". De aceea i-am dedicat în prima mea carte poemul Daneb (steaua principală a constelației Lebăda). Această spațialitate pe care o întâlnesc în rare cazuri poetice, aici, în acest poem petrescian se desăvârșește mai sublim decât parfumurile decantate de Emil Brumaru sau ironia sumbră, ancombrată a lui Bacovia: "Prin căi lactee ananas adie/ Și crinii au parfum de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cei interesați sunt obligați să le prezinte în vederea obținerii autorizației de construire. Articolul 3 C.A.L.C. este un organism tehnic de specialitate în domeniul patrimoniului arhitectural eclezial, care analizează oportunitatea realizării lăcașurilor de cult în România, amplasarea integrată, volumetria, spațialitatea interioară, plastică arhitecturală, respectarea dogmaticii specifice cultului religios sau a statutului organizației religioase solicitante, conform temei de proiect. Articolul 4 C.A.L.C. are următoarele atribuții principale: 1. oferă asistență de specialitate la cererea cultelor religioase; 2. avizează soluțiile arhitectural-urbanistice
REGULAMENT din 2 mai 2001 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei de Avizare a Lacasurilor de Cult. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/134640_a_135969]
-
accesele pietonale, rituale și uzuale, accesele auto, parcajele auto, împrejmuirile, spațiile verzi amenajate peisagistic, la scară 1/200 sau 1/100 3. Planurile tuturor nivelurilor proiectate, la scară 1/100, 1/50 4. Secțiunile caracteristice, cu explicitarea structurii, volumetriei și spațialității, la scară 1/100, 1/50 5. Fațadele proiectate la scară 1/100, 1/50 6. Orice alte materiale/detalii care ilustrează proiectul de arhitectură. III. Acte și documente anexate în copie 1. Certificatul de urbanism și plansa-anexa la acestă
REGULAMENT din 2 mai 2001 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei de Avizare a Lacasurilor de Cult. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/134640_a_135969]
-
stăpânească suficient de bine direcția autovehiculului. Stăpânirea sau formarea direcției constituie prima etapă a pregătirii oricărei persoane într-o Școală de Șoferi. Aceasta se parcurge în mod obișnuit în primele 4 - 6 ore. Există însă și persoane care nu înțeleg spațialitatea deplasării cu mașina, nu pot aprecia corect mărimea virajului și nu manevrează corect volanul și nu neapărat din perspectiva pozițiilor mâinilor sau a rotirii sale, ci mai cu seama din perspectiva începerii virajului și a momentului încetării acestuia, experimentând întârzieri
CONDUCEREA AUTOTURISMELOR by CRISTINEL MIHĂIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/666_a_1316]
-
este un pic mai dificil de realizat. Reclamă manevrarea fermă și rapidă a volanului, stăpânirea tehnicii de manevrare a ambreiajului prin patinare sau prin jonglare (eliberare și punerea ușoara în mișcare a mașinii, urmată de decuplare și întreruperea transmiterii mișcării), spațialitate și asigurare. Instructorul va explica modul în care trebuie făcută manevrarea pe parcursul întoarcerii, va schița dacă este cazul și va demonstra de cateva ori întoarcerea după care va trece la învățare și exersare cu elevul. Această manevră, prin dificultățile pe
CONDUCEREA AUTOTURISMELOR by CRISTINEL MIHĂIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/666_a_1316]
-
de a acorda prioritate celor care circulă din spate (în sensul normal de deplasare). Se introduce în programul de pregătire ca manevră în sine, după celelalte manevre (când deja am mai executat scurte deplasări spre înapoi), deoarece reclamă o bună spațialitate din partea cursantului, roțile de direcție fiind situate de data aceasta în partea din spate a direcției de deplasare și modul în care reacționează mașina este mai întârziat. În plus, nu reclamă prea mult timp pentru explicare și exersare. Se proiectează
CONDUCEREA AUTOTURISMELOR by CRISTINEL MIHĂIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/666_a_1316]
-
toate verbele aflate la diateza pasivă, funcția de complement de agent: „Îngânat de glas de ape/Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M.Eminescu, I, p. 103) Mai participă direct la realizarea dezvoltărilor semantice ale acuzativului funcția de circumstanțial (de temporalitate și spațialitate) realizată prin substantiv fără prepoziție: „O oră să fi fost amici,/ Să ne iubim cu dor.” (M. Eminescu, I, p. 191) Prin intermediul recțiunii prepoziționale, acuzativul caracterizează și substantivele - constituenți ai unor sintagme nominale iar planul său semantic cunoaște cea mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate lumina lunii odată s-o vezi/și-apoi s-o trădezi/intrând în întuneric?” (L. Blaga, p. 338), „Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni!” (M. Eminescu, I, p. 151) Sensul de ‘apartenență’ maschează uneori sensuri circumstanțiale: • spațialitatea (genitivul locativ): „Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii,/Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii.” (M. Eminescu, I, p. 140), „ În cenușa vetrei veghea un motan cu șapte capete...” (M. Eminescu, P.L., p. 12
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în planul paradigmatic al limbii; cu el adverbul vine în planul sintagmatic al textului, unde primește sensul concret. Adverbe pronominaletc "Adverbe pronominale" Adverbele pronominale sunt adverbe situaționale al căror conținut semantic concret este fixat de coordonate deictice (protagoniști, temporalitatea și spațialitatea comunicării lingvistice) și de coordonate ale textului - obiect al comunicării lingvistice. Sub aspect semantic, adverbele pronominale intră, alături de pronume, în clasa substituenților, iar sintactic, pot avea - și au cel mai adesea - întrebuințare anaforică: „Alături cu bordeiul era sub pământ o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cantitate: mult, puțin, destul, cât de cât, îndoit, întreit, de două ori, de cinci ori etc. • adverbe de frecvență: din trei în trei, a doua oară etc. b. Adverbele circumstanțiale situează acțiunea pe una din coordonatele actului lingvistic (temporalitate sau spațialitate) sau într-un raport semantico-sintactic cu textul (componente ale textului) în care apar, dezvoltând sensuri dependente de situația de comunicare sau constante, independente, preexistente textului. În funcție de planul lor semantic, se disting: • adverbe de timp exprimând timpul, ca moment, interval, durată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al termenului dependent prin trăsăturile lor semantice definitorii (sau prin una din fascicolul de trăsături din care se constituie planul lor semantic). Aceste trăsături semantice se înscriu cu deosebire în principalele câmpuri semantice, descrise în plan sintactic de un circumstanțial: spațialitate, temporalitate, cauzalitate, finalitate etc. Se adaugă asociativitatea, în diferitele ei variante sintactice. În interiorul acestor câmpuri semantico-sintactice, descrise, adesea la un nivel general, de termenii prin care se realizează funcțiile sintactice (mai ales termeni adverbiali: acasă, aici, acum, acolo etc., dar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nivel general, de termenii prin care se realizează funcțiile sintactice (mai ales termeni adverbiali: acasă, aici, acum, acolo etc., dar și substantivali): Mă duc acasă., Plec acolo chiar acum. etc., prepozițiile descriu, prin trăsăturile lor semantice proprii, diferite aspecte ale spațialității, temporalității etc. Aceste aspecte condiționează compatibilitatea (sau continuitatea) regent-prepoziție - termen dependent. Termenul caracterizat prin autonomie lexicală poate introduce în câmpul sintactic al regentului (verb, substantiv) o dimensiune semantico-sintactică generală - spațialitatea, de exemplu; conținutul semantic deplin, bine determinat, al funcției sintactice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]