318 matches
-
ori chimică, cu alte cuvinte mai apare o dimensiune, axa OY a modelului biocenotic tridimensional (fig. 62); evident, mai pot fi luate în discuție și alte tipuri, particulare, ori/poate intermediare, de surse de energie primară. S’ar părea că spațialitatea modelului, inițiată la nivelul producătorilor, s’ar estompa într’o planeitate la nivelurile superioare ale biocenozei. Dar, având în vedere că se poate vorbi de o utilizare a energiei solare și în unele cazuri de organisme heterotrofe, spațialitatea modelului se
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
părea că spațialitatea modelului, inițiată la nivelul producătorilor, s’ar estompa într’o planeitate la nivelurile superioare ale biocenozei. Dar, având în vedere că se poate vorbi de o utilizare a energiei solare și în unele cazuri de organisme heterotrofe, spațialitatea modelului se menține. Este vorba de o concepție inedită, conform căreia pigmentul negru din pielea și fanerele animalelor, dar și din corpul ciupercilor - melanina (forma oxidată) - poate trece, sub influența luminii solare, în special ultraviolete, în forma redusă (feomelanina); la
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
acele începuturi ale vieții sale marcate de me- diul religios al familiei. Nu întâmplător Stahi va opta în naturile moarte cu obiecte religioase pentru formate ale pânzelor cu dominante dimensionale orizontale mai ales dreptunghiulare. Orizontala, prin cara- cterul ei, sugerează spațialitate și liniște. Ea nu este restrictivă. În raport cu orizontalitatea dominantă, pictorul a putut etala obiectele por- nind de la caracterul și splendoarea proprie dar și susținând ritmuri și alternanțe ale formelor lor prin contraste și reciproce puneri în valoare. Gândirea lui Stahi
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
În cazul durerilor aparatului locomotor, diferențierea implicării țesuturilor muscular, conjunctiv, nervos, aparatului circulator sau a mecanismului fiziopatologic ischemie, compresie, tracțiune, permite stabilirea unui diagnostic medical și funcțional corect și tratament adecvat. Diferențierile se pot face și În privința localizării, calității, intensității, spațialității și evoluției În timp. Dacă durerea este localizată, multifocală sau difuză, tratamentul medicamentos și/sau de recuperare va fi diferit. În cazul țesutului cutanat și subcutanat, stimulii algogeni pot avea un caracter unisau multimodal (mecanici, termici, chimici, electrici). Pentru a
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
timp, devine un excelent fond pentru evenimentul cultural. Tipologia sitului ne-a condus la formularea unui obiect arhitectural care atât în timpul perioadei în care expune, cât și în perioada în care el este exponat are proprietatea de a-și disipa spațialitatea în spațiul străzii. Noul obiect nu anulează strada și funcțiunea principală a acesteia, aceea de circulație (în noua situație, eminamente pietonală), ba dimpotrivă, o scoate din anonimat, îmbogățin-d-o cu o funcție conexă de egală importanță - spațiu al evenimentului. O calitate
Agenda2004-27-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282597_a_283926]
-
imagini și metafore de o sobrietate clasică, un univers modern sau postmodern avînd o singură dimensiune, cea interioară. În Negru pe negru nu există nici timp, nici spațiu, ci doar linii și puncte, ce se întretaie între ele, creînd iluzia spațialității. Abundența de negru are menirea să inducă privitorul în eroare. În fond cum poți percepe universul ca întreg viețuind ca parte infimă înlăuntrul lui? Dar oare întregul poate percepe sau, mai bine zis, poate empatiza cu părțile care-l definesc
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
George Pascu, Richard Stein, Sergiu Celibidache, George Enescu, în special Enescu, pe de altă parte primesc cîte o reverență și, totodată, o scrisoare de acreditare cu litere aurite, rotunjite de o peniță sprintenă, grațioasă. ,E o simbioză esențializată între estetic, spațialitate și densitate de idei, expansiunea dominînd asupra repetabilității concentrice, frumusețea de conținut împletindu-se cu aceea a unei forme inedite, iar clasicul punct pe i, devenind acum, din secantă la un anumit dat, o asimptotă la o pluralitate sensibilă spre
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
și dispersă stilistic, proaspătă prin începutul continuu și deja cunoscută ca imagine sinoptică. Construcțiile monumentale și aproape acromatice, gîndite riguros și compuse hieratic, se învecinează direct cu arhitecturile cromatice pure, desenul cu o puternică sugestie tridimensională, de sculptor, coabitează cu spațialitatea anihilată prin jocul de emulsii și de tonuri fluide, iar imaginea arhaică, sever coagulată, asemenea unui idol preistoric, se îngînă cu explozii expresioniste și cu obstinata grijă pentru detaliu a unui caligraf. Coexistă, în aceste imagini, și forța unui figurativism
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
asupra poeziei lui Arghezi, Blaga și Barbu. În volumul patru, de altfel, secțiunile au titluri semnificative: Dezideratul diferențierii, Revigorarea concepției clasicizante și Tradiționalismul programatic. Ultimul volum antum al lui Mircea Scarlat este George Bacovia (1987), carte în care ideea de spațialitate poetică bacoviană e unul dintre pilonii demonstrației critice. Mircea Scarlat realizează, cum observă și Marian Papahagi, o radiografie exactă, riguroasă și plastică, a reliefului contorsionat al poeziei bacoviene: „Mircea Scarlat descrie cu pătrundere tentativele succesive ale acestei puneri în expresie
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
interesul studiului pe care-l întreprinde este nu numai unul filologic, ci și unul filozofic și cultural de strictă contemporaneitate: „Resortul de natură filologică al studiului nostru este dublat de unul filozofic și cultural, motivat de interesul pe care chestiunea spațialității îl suscită în perioada contemporană asupra unui număr tot mai mare de științe”. Începând cu Michel Foucault, în anii ’60, și până la un Julian Murphet, în anii 2000, trecând prin distincțiile lui Gerard Genette privitoare la raportul dintre spațialitate și
Proză și spațialitate by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4161_a_5486]
-
chestiunea spațialității îl suscită în perioada contemporană asupra unui număr tot mai mare de științe”. Începând cu Michel Foucault, în anii ’60, și până la un Julian Murphet, în anii 2000, trecând prin distincțiile lui Gerard Genette privitoare la raportul dintre spațialitate și limbaj - scrie autorul - se vorbește despre prevalența spațiului, despre „epoca spațiului”, „epoca juxtapunerii, a apropiatului și a depărtatului, a alăturatului și a dispersatului” (Foucault), despre criza istoricității (Julian Murphet), care, scrie Ionuț Miloi, „estompând siguranța și legitimitatea sensului nostru
Proză și spațialitate by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4161_a_5486]
-
să vorbim despre uscăciune, suflet de sare! 10. Membre subțiri, o formă prelungă de pasăre de apă. Părul, crudă mătase a porumbului. Spațială, lină ca o plutire în aer. Un fel de claritate a mișcărilor. Atâta subțirime și o stranie spațialitate încât delicatețea ar fi un moft. 11. Față incandescentă, o densă flacără în beznă. Magnetism, asupra tuturor ochilor de pe și de sub suprafețele corpului, ca lumina asupra fluturelui nocturn. Ca și el, apropiindu-te, ești al pierzării. Foc în adâncurile beznei
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
Sunt aspectate astfel diferite calități ale relației TA - OS. Credem că ele sunt nenumărate. Ne propunem clasificarea a doar câtorva, sub șase aspecte (vezi tabloul 1, coloanele numerotate roman): I. Atributivitate - stare (în adâncime); II. Nominalitate - identitate (pe suprafață); III. Spațialitate - contur/relief (din profil); IV. Direcționalitate - orientare (la orizont); V. Durabilitate - formă (de expresie); VI. Sonoritate sau materialitate - estetică (ca limbaj). Puse în act, aspectele relației TA-OS sunt și funcții, numite în înșiruirea de mai sus după fiecare cratimă, termenii
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
relief și/sau discurs), ea rămânând prinsă tot în clipirea unui singur moment, a cărui redare tehnică devine de această dată posibilă. Așadar, cu ajutorul timpului instrumental OS poate fi reluată/dată ori de câte ori, exclusiv formal, sub aspectul marginii sale grilate. Ca spațialitate temporală, locul TA este un tot-aici unidimensional, permițând o dispunere unilineară, de continuitate a OS. Ca direcționalitate, aceluiași timp i se relevă aspectul fizic, de regularitate, corespondent staticismului sau monotoniei laturii metrice alipite OS. Pe plan formal, chiar și
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
procesul trecerii din tăcere în verbalizare, ca de la nimic la valoare, respectiv la stadiul decriptării sensului, îl identificăm drept moment inițiatic, propriu unui timp eonic (generator, promotor). În raport cu acesta, OS este însemnată ca temă, respectiv ca suport axiologic. Din perspectiva spațialității temporale, provenind dintr-un timp primordial, OS se conturează idiomatic, pe un plan comunicațional. Astfel, ea se profilează anabasic (înălțându-se de la margine spre centru), în/din arealul unui grup (etnic, lingvistic) referențial (comunitate tradițională, academică, de elită/breaslă etc.
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
și încântă, în egală măsură. Pe fondul foarte general al disputelor interconfesionale dintre românii ortodocși și greco-catolici în Transilvania secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, autorul alcătuiește o poveste destul de bizară, în care clasicele reguli de temporalitate și spațialitate sunt încălcate cu nonșalanță, logica povestirii se pierde în ceață, iar procedeul suprarealist de ordonare a paginilor după principiul loteriei, pare a fi regula de bază. De altfel, autorul are și o explicație rațională pentru evidenta lipsă de coerență logică
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
autorul). El este micul demiurg, deținătorul puterii absolute, care se joacă ironic cu destinul personajelor sale și cu așteptările cititorilor (până aici, nimic nou), dar care ajunge, în cele din urmă, să piardă controlul în universul atemporal și lipsit de spațialitate al Ficțiunii. De altfel, sarea și piperul cărții sunt date de fragmentele metatextuale (confesiunile directe făcute de narator cititorilor, în buna tradiție a literaturii medievale), de micile aparteuri, fără de care, probabil, nimeni nu ar fi înțeles nimic din această scriere
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
partenerul, fie el prietenul de-alături sau Dumnezeu”. Metabolismul parabolelor își extrage, astfel, prestigiul semantic din mobilizarea unor sensuri, exemple, modele de conduită exemplare, ce exclud orice formă de încremenire, de regres spiritual sau de comoditate a gândirii. Descifrarea registrului spațialității, la care recurge filosoful, interpretarea dimensiunilor simbolice ale elementarității, analitica tipologiei sufletului, toate acestea reprezintă trepte ale unei înțelegeri empatice, subtile, riguroase a adevărului parabolelor. În Cuvântul înainte al cărții, Andrei Pleșu recunoaște existența unor potențiale riscuri în receptarea acesteia
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
ușor de recunoscut, acestă imagine, fără conținut psihologic și fără nici un referent contextual, nu implică nici o tentație descriptivistă și nici un comentariu care să sugereze faptul particular sau culoarea locală. Prin această probă a suspendării din temporal și de abolire a spațialității convenționale, atît Mitroi cît și Boca devin degustători ai unor esențe cromatice rare, căutători de penumbre și de tonuri jilave, de pămînt. Cu Geta Năpăruș, Ilie Boca se învecinează într-un alt spațiu și anume în acela al vocației epice
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
ușor de recunoscut, această imagine, fără conținut psihologic și fără nici un referent contextual, nu implică nici o tentație descriptivistă și nici un comentariu care să sugereaze faptul particular sau culoarea locală. Prin această probă a suspendării din temporal și de abolire a spațialității convenționale, atît Mitroi cît și Boca devin degustători ai unor esențe cromatice rare, căutători de penumbre și de tonuri jilave, de pămînt. Cu Geta Năpăruș, Ilie Boca se învecinează într-un alt spațiu și anume în acela al vocației epice
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
cărții străbate două drumuri importante, unul în continuarea celuilalt. O primă parte a studiului încearcă să înțeleagă, să caute o formulare a unui fapt în esență de neformulat, de neînțeles, pentru că, potrivit tradiției, textelor patristice, acesta depășește marginile intelectului - în ce măsură spațialitatea, dincolo de orice conotație mundană, servește căii urmate de contemplativ. Temă recurentă a scrierilor mistice, fuga de lume devine fuga de spațiu. Spațiul nu este însă abolit, ci epuizat, trecut în non-determinare. Există cîteva modele spațiale care sugerează însăși rămînerea în
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
devine fuga de spațiu. Spațiul nu este însă abolit, ci epuizat, trecut în non-determinare. Există cîteva modele spațiale care sugerează însăși rămînerea în urmă a spațiului, cele în care inaccesibilul, ilimitatul pot căpăta intimitate - pustia, lumina, întunericul� Rămîne în această spațialitate, lipsită de măsură și de limită, mai mult decît o metaforică legătură cu datele spațiului concret? Două structuri topologice și de sens care susțin un spațiu propriu cunoașterii contemplative sînt "descoperite" în carte. Chôra tou achôrêtou, cuprindere a necuprinsului, și
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
și dispersa stilistic, proaspătă prin începutul continuu și deja cunoscută ca imagine sinoptica. Construcțiile monumentale și aproape acromatice, gîndite riguros și compuse hieratic, se învecinează direct cu arhitecturile cromatice pure, desenul cu o puternică sugestie tridimensională, de sculptor, coabitează cu spațialitatea anihilata prin jocul de emulsii și de tonuri fluide, iar imaginea arhaica, sever coagulata, asemenea unui idol preistoric, se îngîna cu explozii expresioniste și cu obstinata grijă pentru detaliu a unui caligraf. Coexista, în aceste imagini, și forța unui figurativism
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
U.A.P. Timișoara. Evenimentul va avea loc în 9 decembrie, de la ora 14. Despre personalitatea și opera sculptorului Victor Gaga va vorbi criticul și istoricul de artă Ioan Iovan: „Oarecum neașteptat, în preocuparea centrală a sculptorului a apărut sfera ca spațialitate și ca volumetrie, implicând sugestia perfecțiunii. Dar sensul ei important este altul, este cel dat de diadă ca structură arhetipală, ca formă primordială. Jumătatea sferei, întotdeauna una plină însoțită de una goală, avansează direcția permanentă a unei simetrii absolute“, avea
Agenda2005-50-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284475_a_285804]
-
zis și "un vast cititor" (p. 130), gârbovit și dominat de sentimentul déjà-vu-ului generalizat, ceea ce transpare acum la suprafață, la o lectură la zi a poemelor scriitoarei, nu este idealul, "hipermateriei" (titlul cărții ei de debut din 1980) în sensul spațialității, al volumului și corporalității, ci, curios, al sensibilității, al afectivității, al reacțiilor și impulsurilor, al mustului și colcăielii acestei lumi. Este latura sentimentală a timpului dat radical diferit de cel de dinainte, dar despre care, paradoxal, se zice, că nu
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]