1,571 matches
-
și de măruntaie se coborî. De pe buzele ei larg deschise ieși doar un geamăt, urmat de slabul behăit al unui miel tăiat, pe când un râu de sânge Îi scăldă pieptul. Își agită de mai multe ori brațele Într-un ultim spasm, ca Într-o disperată Încercare de a-și lua zborul departe de durere. Era Încă vie, Îngerul căzut În mâinile locuitorilor din Sodoma. Bărbatul care o ținea o scutură violent, râzând grosolan, iar apoi Îi dădu drumul. Masa de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
amestecată cu ceva metalic. Un pârâiaș de spumă roșiatică cobora din colțul gurii filosofului, semn fără echivoc al otrăvii pe care o ingerase. Cu delicatețe, Dante scoase de sub mâna inertă foaia pe care, cu o scriere șovăielnică, aflat deja pradă spasmelor morții, Arrigo scrisese câteva cuvinte: „Omnia tempus corrumpit, non bis in idem datur hominibus”. Timpul toate le macină, oamenilor nu le este Îngăduită a doua șansă. Ochii poetului se umplură de lacrimi. - De ce nu m-ai așteptat? strigă el, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ce-l stăpâneau; poate avusese Încredere În fiul bastard pe care se obișnuise să-l vadă prin preajmă de când era copil și căruia nu Îi mai acorda atenție... Aconitul acționează și prin contact, Își aminti el. Pe vremea studiilor, văzuse spasmele unui iepure, În urechile căruia fusese picurată tinctura. Oare În piciorul cupei era ascuns un tăiș care rănise degetele suveranului? Luciul aurului umplea mica chilie. Cu extremă grijă, apucă din nou obiectul, ridicându-l În dreptul ochilor, ca Într-un ofertoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lui. Cuvintele ei au Început să-i răsune În ureche: „Să nu mă uiți niciodată, Amory, să nu mă uiți“. — Drace! a strigat el, poticnindu-se, iar apoi s-a Înecat și s-a prăbușit pe pat, scuturat de un spasm de durere psihică. Un minut mai târziu, a deschis ochii și a privit tavanul. — Tâmpitul dracului! a exclamat dezgustat și, cu un oftat amplu, s-a ridicat și s-a Întins după sticlă. După Încă un pahar, a dat frâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a cerut o țigară. — Acum ești treaz? l-a Întrebat Tom. — Destul de treaz. De ce Întrebi? — Păi, Alec a plecat. Familia l-a bătut la cap să se Întoarcă acasă și să trăiască acolo, așa că... Amory a fost străbătut de un spasm. Destul de rău. — Da, e foarte rău. Trebuie să ne găsim un alt coleg de apartament dacă vrem să rămânem aici. Chiria crește. — În regulă. Găsește pe cineva. Pe oricine. Te las pe tine să te ocupi, Tom. Amory a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu erau ale lui. A lui era Mariana, fiica muribundă a Americii. Dansul deveni mai viu. Ochii Marianei ardeau și fata simți un junghi puternic în abdomen. Sorinel se apropia de ea, mereu pătrunzător, mereu din semiprofil. Mariana oftă sub spasmul unui junghi îngrozitor. Publicul crezu altceva. Spiritele se înfierbântaseră și o țară întreagă, plus o parte mică, dar importantă a Americii nutrea aceleași gânduri păcătoase care-l făcuseră de rușine pe Popa în fața Contesei. Mariana ofta și dansa, murind încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
la îndemână, hai, fă‑o odată! Sophie îngenunchează în mizerie cu rochia ei frumoasă, deja e plină toată de noroi. Ține sub apă credinciosul animal domestic, obișnuit cu omul, ceea ce necesită destul de mult efort și forță. În apă: agitație, bolboroseală, spasme, bulbuci. Aproape că trebuie să se așeze cu totul deasupra jivinei; mă ud din cap până‑n picioare și fac pneumonie. Până să survină moartea animalului, Hans - care se purtase cam ciudat încă de mai înainte, la chestia cu veverița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
noapte de iarnă fără stele, spulberându-se În milioane de fascicule asemănătoare curentului electric ce iradiază dintr-un tub de neon. Am ejaculat În momentul În care un fascicul de lumină pătrunse În cele mai ascunse cotloane ale creierului meu. Spasmele care ne cuprinseseră pe amândoi au continuat Încă vreo douzeci de minute, timp În care am tot mângâiat cicatricea ca o pată de cerneală de pe abdomenul lui Akemi, șoptindu-i la ureche „E o comoară, e o comoară“. — Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În jurul meu. Când am ajuns În sala recepției, a trebuit să-mi astup gura cu mâna și să o iau la fugă spre toaletă. În timp ce intram În cabina toaletei, am simțit cum stomacul și tubul digestiv Îmi erau cuprinse de spasme și printre degete Începu să mi se prelingă un lichid murdar și apos. Am vomitat dar asta nu mi-a Înlăturat deloc starea de rău. Stomacul, ceafa, tâmplele, gâtul, Întregul meu trup Îmi era agitat de tremurături pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
singură, la Început Noriko s-a zbătut ca o omidă, frecându-și coapsele una de alta, dar apoi, la capătul a zece minute, probabil că o spaimă incontrolabilă pusese stăpânire pe ea. Picioarele au Început să-i tremure, cuprinse de spasme, Întreg corpul i s-a acoperit de o sudoare rece; acestea erau primele simptome ale masochismului. Bărbatul proceda Într-o manieră aproape științifică. Deși nu avea la fel de multă experiență ca mine În acest domeniu, era dotat cu o imaginație deosebită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ore cu limba În vulva lui Reiko, oricât ar fi fost ea de frumoasă. De neimaginat! Era ceva minunat, dar totuși al naibii de ciudat. Chiar după ce mi-am retras limba, Reiko rămase alungită pe canapea, nemișcată, cu sexul Încă scuturat de spasme. Lângă noi, bărbatul o penetra animalic pe Mie. Încântător! Felul acela bestial În care o penetra era cea mai convingătoare dovadă că omul nu era deloc o ființă socială. Mie era, bineînțeles, goală pușcă, total expusă privirilor noastre. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
au Început să mă doară din nou, mi-am simțit vârful penisului arzând ca o bucată de fier Înroșită În foc. Aveam senzația că doar vârful penisului era viu În mine. Apoi corpul mi-a fost străbătut deodată de un spasm de parcă mii de râme mi-ar fi invadat Întregul corp, și am ejaculat atât de puternic Încât sperma mi-a țâșnit mai sus de Înălțimea feței. De-abia mai respiram și eram cuprins de o senzație așa de plăcută, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Kataoka râzând astfel. Apoi am petrecut nu mai știu câte ore cu cele două femei și am ejaculat de nenumărate ori. Bineînțeles, spre sfârșit nu mai reușeam să ejaculez nimic, doar penisul moale ca o cârpă Îmi zvâcnea cuprins de spasme. Keiko Kataoka nu mi-a permis nicidecum s-o ating, Însă partenera ei lesbiană, care părea să fie o supusă fidelă, m-a lăsat să-i ling degetele de la picioare, apoi mi-a arătat vulva, dându-și chiloții Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ar arăta o plăcere căreia conștiința, rațiunea, cultura și reflecția nu i-ar da nicio formă? Ce ar fi o desfătare nemodelată de inteligență? O descărcare nervoasă parcurgând mușchii unei broaște pe care cercetătorii au lăsat-o fără encefal, un spasm pierdut în cosmos, o cheltuială inutilă diluată în azur... Plăcerea la care aspiră Aristip este deci voită, dorită, aleasă, stăpânită, creată prin propriile îngrijiri. Ea nu-l debordează pe cel care o face să apară și nu-l duce dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
De-atunci, spre-o altă lume fluida-ți formă tinde... Cu slava-ntrevăzută un dor fără de sațiu Ar vrea să te-mpreune... și, ca s-o poți cuprinde, Tentacule lichide îți adâncești în spațiu. MUNȚII Posomorâta lor înlănțuire Nu e decât un spasm încremenit - Supremă încordare de granit, Rămasă dintr-o altă întocmire.- Demult când dorul lor nebiruit Îi logodi cu vasta strălucire, 67 Un braț semeț au repezit spre fire... Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit. Și-n vreme ce c-un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
être l'application d'une vérite, d'ailleurs douteuse, de psychologie exceptionelle, le Sonnet des Voyelles illustre la propre méthode de Rimbaud; comme l'astronome, qui réalise quantitativement telle éclipse ou telle catastrophe cosmique révolue - il nous fait assister au spasme initial de notre monde. A cette différence pres, que la recherche de Rimbaud se poursuit dans le qualitatif. Le même don, nous allions dire, la même science visionnaire, se déploie dans la pièce suréminente des Illuminations: Génie. Elle nous annonce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
colorată! Departe de-a fi aplicarea unui adevăr, de altfel îndoielnic, de psihologie excepțională, sonetul Vocalelor ilustrează propria metodă a lui Rimbaud; asemeni astronomului, care realizează cantitativ cutare eclipsă ori cutare catastrofă cosmică revolută, el ne face să asistăm la spasmul inițial al universului nostru. Cu o singură diferență doar, că investigarea lui Rimbaud se continuă în calitativ. Același dar - era cât pe-aci să spunem aceeași știință vizionară - se desfășoară în excepționala bucată a Iluminațiilor, Geniu (Génie). Ea ne vestește
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
științific cât mai ales o emoție exprimată prin elemente cosmice. Aspirația, tendința ascensiunii, de pildă, se traduc prin o serie de transpuneri de ordin cosmic ă...îsau prin dorința munților de a se înfrăți cu "vasta strălucire" ă...îsau prin spasmul copacului de a sorbi opalul de sus ă...î. Departe de a presupune insensibilitatea, parnasianismul formal al acestui poet cuprinde chiar un simțământ frenetic al vieții multiple, împins până la "isteria vitală". O astfel de concepție se găsește și în Dionisiaca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cronogenetică dintre virtualitate și realitate: „Să dăm la o parte /suflete / vălurile nopții / coborâte pe funii / de aur/ în matca aerului / adormit...” (Icoana drumului) Și astfel, forma conjunctivală devine timp „rostitor” (C. Noica). Surprind, îndrăzneț și tandru, formele unor imperative - spasm sideral: „sărută-mi gândul...” - Kiss my thought... - Embrasse-moi la pensée... (Din viața gândului), deopotrivă, acea dorință de îmbrățișare divină: „înnoiește-mi aura, sfințitoare Crăime...” (Trăiesc în cântec). O surpriză plăcută, și-un gerunziu învolt, încrustare unduindă, un special„îngerând”, derivat
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
de legături și sinapse se legau .. săracele sinapse franțe și-au găsit izbăvirea.. Mi-am deschis ochii și ai tăi erau închiși. Păreai că într-o meditație prelunga, ca într-o tranșă, Doamne..alți mii de fiori... că într-un spasm contracții aproape necontrolate ale mușchilor au făcut ca să te sctrâng mai tare la piept, să te ridic și să mă învârt.. Tu care ma contrariai.. Da, uite nici mult nu gândisem că te-ai dat jos din brațe că m-
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
și simplu, o colecție de meditații și de cugetări menite să-i întărească și să-i susțină pe toți cei care se împărtășesc de suferința separării pentru o vreme, de cei iubiți. „Pâinea mea sufletească” „Merinde pentru sufletul trudit de spasmele acestei schimbări mi-a fost din nou, Cuvântul Sfintelor Scripturi. Dimineață de dimineață, înainte ca forfota zilei să înceapă, mă furișam afară, pentru plimbare și rugăciune, ca apoi, în liniștea biroului meu, să meditez la câte un verset biblic, pe
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
confirm și plec la plimbare să o evit. Traversez la pas părculețul, reperez locul în care acel bărbat de vârsta mea își dăduse sufletul. Mă opresc pe o bancă din apropiere. Din eter, cu ochii minții, revizualizez chipul acelui om, spasmele, ultima suflare... -Și dumneata te-ai lăsat de fumat?!...mă abordează și mă surprinde bărbatul care se așează lângă mine. Îl privesc direct, sunt contrariat, nu știam să fi fost urmărit...Îmi pare cunoscut, nu știu de unde să-l iau
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
la iveală un utilaj sexual de-a dreptul monstruos. Fascinată, Rodica privi organul care se erecta rapid, ajungând la 27 cm. Cu o miscare bruscă, Puleașcă o răsturna pe canapea, aplecându-se deasupra ei. Rodica D.D.T. fu scuturata de un spasm involuntar. Își strecura mâna între ei, în jos, conducându-l, lăsându-se pătrunsa. Tremurând ușor, începu să se miște în ritmul lui Puleașcă. Acesta o posedă din ce in ce mai violent, pana cand Rodica îl strânse puternic în brațe, țipând înnebunita; - Dă-mi
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
întinse mâna. Nedumerit Costache Agarici i-o întinse la rându-i emoționat. Apoi, ca și cum un fluid înălțător i se strecurase prin degetele subțiri și palide, își simți tot trupul zvâcnind scurt. A fost o tresărire de bucurie, a fost un spasm al trupului surprins; n-ar fi putut preciza. Simți doar o imensă bucurie. Atât de mare, încât după plecarea ... Citește mai mult Pe domnul Costache Agarici îl cuprinse teama. Mâna i se umflase brusc. Și cât de fericit fusese. Ani
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
întinse mâna. Nedumerit Costache Agarici i-o întinse la rându-i emoționat. Apoi, ca și cum un fluid înălțător i se strecurase prin degetele subțiri și palide, își simți tot trupul zvâcnind scurt. A fost o tresărire de bucurie, a fost un spasm al trupului surprins; n-ar fi putut preciza. Simți doar o imensă bucurie. Atât de mare, încât după plecarea ... XIV. GHEORGHE ANDREI NEAGU - CONCURS DE EPIGRAME „CINCINAT PAVELESCU”, de Gheorghe Neagu, publicat în Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]