451 matches
-
picioarele unui alt Noimann, Învingătorul. Statuia vergină Îl reprezenta În chip de Napoleon. Un Napoleon tronând peste munți de sticle golite și pahare. Sub picioarele lui Napoleon zăceau și Noimann, și Lily Fundyfer și inginerul Edward. Bărbia sa se mișca spasmodic În aerul stătut. A cui era Însă treimea de buze, ce-i apărea lui Noimann În chip de pentagon? La ce fel de buze făceau aluzie versurile? Imaginația sa bolnavă scotea din adâncuri lucruri greu de deslușit la prima vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mult de adevărul prim al fiecărui om, care-i bîntuit de teama de a nu fi Înghițit de hău... În sfârșit, deasupra mesei pe care o alesese inginerul Satanovski pentru „oficiile” sale rămaseră doar turbanul și bărbia, care, mișcându-se spasmodic În dreapta și În stânga, scoase un sunet ca de trompetă. Și atunci, bucățile de carne ridicându-se, una câte una, din grămadă, intrară rând pe rând În gura deschisă Într-un rânjet a jonglerului, dispărând În bezna din lăuntru, În timp ce cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ce blândă-i noaptea când se sfârșește în noi haotic! Frunzele valsează zbătându-se să nu cadă dintr-un cer răsturnat în altul. Vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale clienților din magazinul de mărunțișuri. Te caut în buzunărelul din colț... e plin, încărcat de cuvinte speriate țâșnind de-a valma valsând imperfect. Pătrund mai departe țintind adânc între cele două ovale cu axele intersectându-se instantaneu
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
cincisprezece secunde, mi-am dat seama că și pe ea o cunoșteam. Era Abby. —Bette, asta e...ăă... nu e ceea ce... Bette, o cunoști pe Abby, nu-i așa? Transpira vizibil și dădea din mâini Într-un fel de ritm spasmodic, În sens invers acelor de ceasornic, făcându-i semn fetei În timp ce Încerca simultan să se comporte ca și cum ea n-ar fi fost acolo. —Bette! Mă bucur că ne vedem din nou. Am văzut chestia aia despre tine zilele trecute, ciripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Încă acea minune, dar ea se petrecuse. Simți nevoia copilărească de a plânge. Lângă el, Erina chiar plângea. Lacrimi mari curgeau Încet pe obrajii ei albiți de spaimă și de bucurie. Tânărul Îi Întinse mâna, iar Erina i-o strânse spasmodic, privind fascinată câmpul de luptă. În dreapta voievodului, căpitanul Oană rămânea nemișcat și atent. Și pentru el, bătălia de la Vaslui se sfârșise. Dar bătălia pentru Moldova continua. 10 ianuarie 1475, bazarul din Luoyang, China Ștefănel trecuse de zecile de tarabe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în față cu o femeie, care pare exact opusul lui. El este impunător, solid, iar ea mai mult oase decât piele. Fața ei pare făcută doar din maxilare și globi oculari, brațele îi sunt fragile ca niște ramuri, mișcându-se spasmodic încoace și încolo, împovărate de greutatea aproape periculoasă pentru ea, a inelelor de aur. Are o dungă roșie de tikka pe frunte, la baza părului pieptănat cu cărare și gura îi este pătată cu suc de betel. Ca aspect general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dată în toată viața lui, Pran zâmbește. Încordându-și mușchii feței, și-i simte proaspeți, o senzație deloc familiară. Ma-ji își ridică mâna de parcă ar vrea să-l lovească peste față, apoi o lasă să-i cadă. Cu o mișcare spasmodică se întoarce bursc și iese. După plecarea ei, Pran scoate fotografia tatălui său, englezul, din ascunzătoarea patului și se uită la ea, lăsând liniile feței, forma ochilor și a gurii să i se întipărească în minte. Apoi, îl așază tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dimineața și s-a înțepenit acolo. Dragul meu băiat, repetă maiorul, eliberându-și fălcile proeminente din strânsoarea gulerului. Mi te-au adus! Și apoi pare să nu-și mai poată stăpâni bucuria în fața unei asemenea ocazii fericite. Dă din mâini spasmodic, ca un nebun care ar vrea să oprească o moară de vânt, făcând salturi îndrăznețe înspre mijlocul camerei. Poate ar fi potrivit să fac în acest moment o scurtă prezentare a istoriei și geografiei principatului Fatehpur, un subiect fascinant, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se furișa printre răsadurile de flori, refuză să mai încerce. Oricum, din moment ce maiorul (care, pretinde Flowers, este plin de remușcări pentru că nu-și mai amintește ce face când se îmbată) nu se mai atinge de Pran, ci doar face mișcări spasmodice din mână, în sus și-n jos, și scoate strigăte de vânătoare, nu prea mai au ce fotografia. Planul lor s-a năruit. Pagină separată Între timp, viața la palat continuă. Nababul încă se mai duce la zenana, de unde iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cupolă. Flăcările focului îl ajută să vadă că peștera este decorată cu mii de amprente roșii, o boltă de mâini roșii, brusc umbrită de capetele care se apleacă asupra lui, unul care poartă șapcă roșie, bătrânul care agită cu mișcări spasmodice niște inele de os cu figuri de păianjen și îi cântă ceva la ureche. Se simte ridicat de niște mâini, apoi, încet, este dezbrăcat, simte degete străine care-i desfac nasturii, apoi îi trag pantalonii în jos. Este prea slăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Încet-încet se lasă în genunchi. Răsucindu-se, se prăbușește deodată cu fața către văzduh. O femeie țipă ascuțit: - Ărra! Se aud strigăte înspăimîntate. Într-o clipă adjunctul cade asupra directorului și-l sprijină. Pandele e moale. Buzele i se zbat spasmodic. Dintr-un semn deschis la tîmplă, se scurge un șuvoi de spumă roșie. - L-a atins șaiba asta, constată un brigadier care ține în mînă un obiect. Chipul lat al brigadierului cu barba niciodată bine rasă care pare o cicatrice
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Aceleași interese peste tot. Pfui, fornăi el cu năduf, ce-mi era Confederația și ce-mi erau Independenții. - Să înțeleg că refuzi să mă ajuți, îi zâmbi politicos preaonorabilul Poha la auzul răbufnelii. Sub masca zâmbetului, căpitanul însă zări mișcările spasmodice ale maxilarului. Făcuse o greșeală când îl refuzase la modul ăsta. O făcuse inconștient purtat de inamicițiile sale mai vechi. Trebuia cumva să-l facă să înțeleagă că nu putea să riște atât de mult doar pentru un moft. - Preaonorabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
hidoșenia lui eu văd ce-a fost odată, adică pe băiatul inteligent, cu ochii iscoditori și ageri, plăcut la chip, sfios și totuși, acum, răpus de ghearele necruțătoare ale nebuniei. O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic... La noi vine mereu o femeie tristă ca un cimitir. Își șterge mereu ochii cu un colț de basma curată, de parcă acum a scos dintr-o ascunsă ladă de zestre. Femeia e de o curățenie și o decență nemaiîntâlnită. E
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
am zis să-l prindă de păr, iar eu o să-l împing de picioare. Timpul parcă a încetat să curgă și noi înaintăm alene, într-un cortegiu mortuar conturat ca într-un tablou macabru. Mă uit. Îi văd chipul chircit spasmodic, dar fața e nemaipomenit de senină și frumoasă. Și-mi zâmbesc, ca pe o încurajare: uite un mort fumos...Înotăm tăcuți în acest cortegiu al morții... Deasupra înecatului, văd tronând moartea, ca pe o femeie înnebunită de frumusețe... Din când
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
care îl amenință cu pușca. Urmările sunt tragice: copilul frumos și inteligent de altădată e „masiv, are chipul tâmp și un rânjet de hienă i s-a întipărit pe buze (...) O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic...” Cu toate acestea,Ostiță nu face parte din categoria personajelor malefice, de care vom vorbi ceva mai încolo. Oarba este și ea o victimă - a senectuții.Văduva unui bărbat - moș Dumitrache - fost vătaf pe moșia boierului, soț bun dar slujbaș
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
curvarului rege Carol. Fosta frumusețe fragilă și exotică a Bucureștiului frivol, petit Paris, de pe vremuri, fosta aristocrată și marea bogătașă și fosta soție a fostului mare avocat de drept internațional pe care, neputând rezista interogatoriilor, l-a denunțat, în hohote spasmodice de plâns, semnând aberațiilede care era acuzat, și despre care continuă să scrie denunțuri tot mai țicnite, deși nefericitul a murit de mult în închisoare. Iat-o și pe astălaltă: ochi somnoroși, imenși, cozi grele, negre, rochie de călugăriță. Florăreasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
peretele cu cărți dărâmat, într-o secundă, explozie, la un pas, scăpase ca prin miracol, duuummmm, un pas, o secundă, ferestrele zăngăneau și zidurile se clătinau, masa scaunul televizorul. Bătrânul era deja aici, palid, tremurând, cu brațele osoase trăgându-l spasmodic de haină, „tremur, cutremur“. Erau deja în rama ușii de intrare care se clătina, zidurile planșeul ferestrele oamenii, da, ieșiseră toți la uși, se auzeau strigăte, țipete, plânsete, carcasa trosnea, se țineau de rama ușii, zvârliți dintr-o parte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trupul fără viață prăbușindu-se pe podea. —Jake? De data asta, femeia a pus o mână pe umărul puștiului scuturându-l timid, deși nu se aștepta la nici un fel de reacție. Numai că, la început, mâna băiatului s-a mișcat spasmodic, apoi s-a ridicat în aer, ca să-i frece ochii acum deschiși, care clipeau în gol, foarte nedumeriți. A, salut! V-ați întors, a spus Jake relaxat. Acum Fionei nu-i mai venea să plângă. Jake trăia și era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
era amenințător de scăzută și de măsurată. —Știu, știu, a zis Alison în grabă. I-am spus doctorului, numai că el a zis că tot are nevoie de mostră. Luca și-a încheștat maxilarele. Mușchiul obrazului stâng i se contracta spasmodic. I-ai spus că am doi băieți puternici și sănătoși? — Da, i-am spus, dar el mi-a zis că uneori situația se schimbă. Luca s-a ridicat brusc, astfel că scaunul a zgâriat sonor podeaua de lemn. Alison a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
abia dacă îi mai aud vorbele, silabele împleticite, împrăștiate în toată casa, trebuie doar să am grijă să nu calc pe resturile lor desculță, chiar și furia lui se stinge treptat și se calmează, ca o pisică aproape moartă săltând spasmodic în stradă, o pisicuță călcată de mașină, mai zvâcnește de câteva ori, dar e deja moartă, la fel și eu, îngropată sub el, nu mai aștept nimic, doar frica îmi mai pune în mișcare sângele din când în când, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că nu vor găsi nici un club deschis după miezul nopții, așa că trebuia să se transforme cu toții în Cenușărese, să se înghesuie în metrouri sau în autobuze. Acolo urma să aibă parte de onorabila tradiție a hărțuirii sexuale sau a vomitatului spasmodic. Zăpada forma un strat gros. Erau cu toții înfofoliți în jachete groase și făceau cu mâna către camerele TV, etalându-și nasurile degerate. Dacă nu aș fi fost așa de îngrozită de ceea ce urma să fac, aș fi găsit timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mânzat, la propriu, în scaun și fără preludiu, de Gladiatoarea cea durdulie, nevasta adormitului, ardentă ca o starletă porno, cu straiele ei subțiri muiate de transpirație și mulate ațâțător pe trup, de la excitare intensă și de la eforturile combinate, prin mișcarea spasmodică a mai multor pachete de mușchi antrenați, cu scopul limpede al realizării contactului intim! În coada ochiului, Fratele îl zărește pe Boss pitit, ghemuit peste coșul său, sub masă. Prea târziu! Hai, hai, hai, regulează-mă! Fă-mi felul! Trage
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
auzi prefectul Baloleanu. Numai glasul trâmbiței, necruțător și amenințător, șerpuia peste capetele oamenilor ca un bici de foc. Pe când trâmbița suna, maiorul Tănăsescu ridică sus cravașa cu o comandă scurtă. Două sute de țevi de pușcă se îndreptară cu același gest spasmodic asupra țăranilor. Vociferările sălbatice se curmară o clipă, parcă le-ar fi retezat un paloș, dar numai spre a reizbucni mai tumultuoase: ― N-au voie să tragă!... Nu-ți fie frică, moșule!... Hai, băieți, că nu vă împușcă!... Aoleu, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sală. ― Respiră adânc, de mai multe ori, îi recomandă Ash, pe când toți erau paralizați de stupoare. Kane se străduia. Inspirația îi smulse un urlet. ― Oh, doamne, mi-e așa de rău. Rău, rău! Se ridică cu stângăcie, corpul scuturându-se spasmodic, cu mâinile agățate de masă, de parcă-i era frică să-i dea drumul. ― Aaahh! ― Ce ai? întrebă Brett, neputincios. Ce te doare? Ceva din...! Agonia, vizibilă pe fața lui Kane, opri întrebarea lui Brett. "Execul" încercă să plece de la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Luță bătând, cu o singură lovitură de cataroi, un cui în pieptul unei pisici adormite. Cuiul îi intrase între coaste și-i atinsese probabil inima, căci pisica a înțepenit, a zvâcnit din lăbuțele din spate de câteva ori, chircindu-le spasmodic, și a rămas nemișcată, deși se zice că animalele astea au zece vieți. Apoi ne-am muiat toți vârful săgeților în sângele ei și am tras în sus. Săgeata lui Mimi a zburat cât blocul. Altă dată am găsit cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]