12,878 matches
-
și traducătorul, Bogdan Budeș, a simțit exact toate acestea și a reușit să accentueze în traducerea piesei opozițiile dinamic/devitalizat și ritmurile frazelor ce derivă de aici. E o încercare deloc simplă. Și pentru actor, și pentru regizor, și pentru spectatori. Textul pare să aibă o structură laxă și, în același timp, indicațiile și notele autorului trasează un drum dificil, riguros, definind o altă manieră de a simți o replică, o poveste, de a structura tensiunea și emoția dinăuntru personajului. Și
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
definind o altă manieră de a simți o replică, o poveste, de a structura tensiunea și emoția dinăuntru personajului. Și toate astea la vedere, în timpul real în care se întîmplă un gînd, un gest, o stare, cu ochii și respirația spectatorilor foarte, foarte aproape. E un exercițiu pe care au încercat să-l descopere, să-l înțeleagă și apoi să-l practice regizorul Alexandru Dabija și actorul Marcel Iureș la Teatrul Act. Nu e simplu, pe de altă parte, să vezi
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
știe cui. Pleacă mulțumit: și-a demonstrat încă o dată calitățile civice și de profesionist al televiziunii. Dacă, în schimb, interlocutorul este un ministru, moderatorul devine dintr-o dată timid și cuminte ca o elevă model, încercînd să facă totuși cu ochiul spectatorilor cum că el ar fi de altă părere, dar are gura pecetluită, nu e momentul potrivit să spună ce gîndește. Ministrul iese de data aceasta victorios, și-a demonstrat calitățile civice și de profesionist al unei politici democratice. În privința măștii
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
două cuvinte atât de iubite în lumea sportului -, schema tactică a funcționat ireproșabil, pasele au mers ca la Real Ma... pardon?, preluările, driblingurile, fentarea adversarilor și dominarea au fost superbe... A lipsit șansa și mai ales înțelegerea schemei tactice de către spectatorii care fluierau tot timpul. Probabil s-a făcut o selecție drastică a celor vreo 15.000 de spectatori, criteriul de bază fiind habarnismul lor în fotbal, și duși pe stadion sub amenințarea armelor... Dar să nu fim răi, ci realiști
Cânta o cucuvea în noapte by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13518_a_14843]
-
Real Ma... pardon?, preluările, driblingurile, fentarea adversarilor și dominarea au fost superbe... A lipsit șansa și mai ales înțelegerea schemei tactice de către spectatorii care fluierau tot timpul. Probabil s-a făcut o selecție drastică a celor vreo 15.000 de spectatori, criteriul de bază fiind habarnismul lor în fotbal, și duși pe stadion sub amenințarea armelor... Dar să nu fim răi, ci realiști: trebuie să-i înțelegem și pe ei, pe care nu i-a dus mintea să penetreze blindajul strategiei
Cânta o cucuvea în noapte by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13518_a_14843]
-
care a convenit echipei din Belarus ai cărei jucători păreau să fi absolvit aceeași școală de înalte studii gafologice ca și steliștii. Este contextul în care n-ar fi rău dacă Gigi Becali ar organiza niște cursuri de inițiere pentru spectatorii și iubitorii echipei Steaua, ca să știe și ei ce variantă de joc se aplică în cutare meci și dacă nu cumva, din greșeală, e folosită din când în când echipa de rugby, cum s-a cam înțeles din apogeul șuturilor
Cânta o cucuvea în noapte by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13518_a_14843]
-
la intersecția vecină, unde boema își petrecuse noaptea făcînd tărăboi.» 9) Într-un eseu publicat în 1989, scriitorului Dominique Noguez i se pare plauzibilă întîlnirea dintre teoreticianul dictaturii proletariatului și tinerii dadaiști. Iată cum reconstituie Noguez scena: «În localul afumat, spectatorii se înghesuie în picioare pînă la marginea micii estrade, plină și ea de o faună veselă. Două reflectoare proiectează umbrele gigantice ale veselilor ștrengari conducînd marele sabat... În acel moment, pe ritmul neîndurător de regulat al tobei mari, Tzara intră
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
introducă o activitate modernă, internațională, hi hi hi hi.» Micul grup începea să supraliciteze. Găsea că tonul dat de Ball era prea timorat. Trebuia lovit mult mai tare! Cu aceleași mijloace derizorii, grupul scrie texte incendiare și le testează pe spectatori la seratele zbuciumate din Zürich. Cu talentele sale de agitator și cu nihilimsmul său imbatabil, Tzara preia conducerea operațiunilor. Dada 1 a ieșit de sub tipar în iulie 1916. Volumul arată bine, cu coperta portocaliu intens, concepută de Iancu. Conținutul literar
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
să-i numim doar pe Peter Brook și pe Giorgio Strehler, dar și numele importante ale regiei românești de teatru l-au adus consecvent acestei arte, valorii pe care o imprimă unei montări, desenului pe care îl lasă în memoria spectatorului, jocului tăcut al formelor și volumelor, ideii textului exprimate prin alt tip de limbaj, acela vizual, plastic, tridimensional. “Revizorul.Spectacol epocal, în care Pintilie a indus genialitatea în fiecare personaj, în fiecare obiect, în fiecare gest. Decorul meu răspundea intuițiilor
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
care putea avea înclinări mai slugarnice... Cum ar veni: o cenzură de clasă. Altă deosebire: Hipolit, la Euripide, fiind un obsedat ce tabără pe maică-sa vitregă, la Racine devine un cavaler fără pată; ceea ce ar fi fost mai agreabil spectatorilor. Un argument à la Răutu!... Fedra, femeia incestuoasă, la fel: ea nu e nici vinovată, nici inocentă de tot... Lucrurile, la Racine, se complică în ce privește personajul de bază. În prefață, mai scrie: Ea este târâtă de mânia zeilor către o
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
poate, de a împăca tragedia cu numărul de persoane celebre prin credința și doctrina lor, ce au fost condamnate în vremurile din urmă și care ar judeca-o fără îndoială mai favorabil; dacă autorii s-ar gândi să-și instruiască spectatorii, pe cât să-i distreze și dacă ar urma astfel veritabila intenție a tragediei.” Ca și Infernul, Cenzura de toate felurile este pavată întotdeauna cu cele mai bune intenții...
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
la suprafață, inundându-l, actorii se agită între nevoia de real și infuzia de semnificație, joaca lor e copleșită de povara lucrurilor pe care le știu și nu le spun, alteori de încărcătura sterilă a spuselor fără un rost evident. Spectatorul ar vrea să-i urmărească, mai ales că uneori i se pare că situațiile au haz, dar când crede că a prins firul demonstrației, lumina se stinge, locul acțiunii se schimbă și odată cu el apar și alte referințe culturale, durata
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
dicționare. Nu e necesar însă să fii terorizat de asemenea amintiri pentru sentimentul de înstrăinare provocat de spectacol. Mânia este mimată, hazul este căznit, mesajul autorului nu trece în jocul actorilor, deși ei fac eforturi stimabile pentru a rămâne în legătură cu spectatorul. Bănuiesc că în acest context cuvântul mesaj mă compromite, dar dacă autorul nu are nimic de spus, de ce mă ține de vorbă? Victimele acestei dispariții de semnal sunt și tinerii interpreți, care se străduiesc să construiască premisele comunicării și cu
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
o experiență comună este mai acută, decât în relația stabilită într-o sală cu scenă și fotolii. Dar când aventura cunoașterii este refuzată prin eliminarea reperelor de recunoaștere, când cea a vibrației sentimentale este negată prin repudierea simulării unor trăiri, spectatorul se simte lăsat de izbeliște, anulând astfel principiul de bază al plăcerii în teatru: bucuria de a fi laolaltă cu ceilalți în respirația dintre cuvintele autorului spuse de actori. În seara când am fost eu la spectacol, o doamnă râdea
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
ciorapi plini de noroi, înfățișează tradiția neaoșe. Băiețașul, încă și mai mic, care le însoțește, se trădează, vrînd să-mi povestească “filmul”. Apare un “cerb” (Dionis în chip de taur), se aud tunete și se vede fum, totul ca să înspăimînte spectatorii, apoi regele se deghizează în femeie și dansează ca un nebun... Stai, te rog, nu-mi spune sfîrșitul, că mă plictisește, și eu am dat parale să mă distrez. Pînă la urmă, fetița durdulie își eliberează o mînecă și își
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
un limbaj cultivat, literar chiar, cum se cuvine unui scriitor consacrat. Bănuiesc că și-a pregătit un cuvînt de prezentare pentru fiecare oaspete, dar fiind un tip fin și realizînd că frigul, ca și înserarea care se apropie, răresc rîndurile spectatorilor, scurtează din speech-urile sale, din ce în ce mai concise. Primul invitat a fost și cel mai în vîrstă, un domn din Chile care a trăit încă vremurile democrației în acea țară, a fost ambasadorul ei, și s-a exilat cîndva, în secolul
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
bine, cel puțin nu chemau taxiuri sau nu căutau loc de parcare riscîndu-și pielea. Eu, în schimb, care nu sînt atît de înțelept să scriu Haikku-uri, mi-am parcat mașina cu oarecare nerăbdare, numai ca să rabd frigul din piața hărăzită spectatorilor și să mă încălzesc cu poezia lumii, ceea ce este cam același lucru. Plec la mijlocul serii, nu știu unde, fără să aud un poet albanez de renume mondial, dar, spre rușinea mea, am uitat chiar numele premiului. Ar trebui să mă jenez să
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
În general, mă străduiesc să nu schimb nimic, să nu mă las schimbat de așa-zisul teatru american sau de așa-zisul teatru rusesc. Teatrul bun nu are naționalitate. Am avut discuții cu producători americani, care mi-au spus că spectatorul din America nu stă mai mult de o oră și jumătate în sală și că atîta trebuie să dureze un spectacol. Eu cred însă că, dacă spectacolul e bun, e viu, spectatorul american e la fel ca spectatorul rus sau
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
cu producători americani, care mi-au spus că spectatorul din America nu stă mai mult de o oră și jumătate în sală și că atîta trebuie să dureze un spectacol. Eu cred însă că, dacă spectacolul e bun, e viu, spectatorul american e la fel ca spectatorul rus sau cel finlandez, cel român etc. Dacă este interesant, el stă în sală și trei ore. Acolo, în America, mă cuprinde uneori panica, dacă nu cumva pierd sentimentul a ceea ce este teatru bun
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
spus că spectatorul din America nu stă mai mult de o oră și jumătate în sală și că atîta trebuie să dureze un spectacol. Eu cred însă că, dacă spectacolul e bun, e viu, spectatorul american e la fel ca spectatorul rus sau cel finlandez, cel român etc. Dacă este interesant, el stă în sală și trei ore. Acolo, în America, mă cuprinde uneori panica, dacă nu cumva pierd sentimentul a ceea ce este teatru bun și ce este teatru prost. Pentru
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
Adina-Ștefania Ciurea Arta nu reflectă viața, ea îl reflectă pe spectator”. Cuvintele îi aparțin lui Oscar Wilde (vezi prefața romanului Portretul lui Dorian Gray) și ar putea sluji drept moto tuturor proceselor pornografice intentate scriitorilor de-a lungul timpului. Deși nu a fost singurul moment din istoria literaturii române când s-
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
scot măștile, vezi că sângele ce părea să curgă șiroaie e suc de roșii, totul se dovedește o făcătură, cei care se confruntau pe scenă sunt buni amici, pleacă împreună de la reprezentație să bea o bere și râd de noi, spectatorii naivi ce urmăream totul cu sufletul la gură, gata să suferim un atac de inimă. Așa se întâmplă când puterea se strânge toată în curtea unuia singur. El e pus în situația ireală (care se pare însă că-i convine
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
mai ales pentru urechile informatorilor, că în ciuda interdicției, poezia română este de neconceput fără Marin Sorescu. Actorii înșiși confirmă, iar informatorul raportează, că Păunescu i-a solicitat să recite în cenaclu poezii de Marin Sorescu. La spectacolul de la Craiova, un spectator l-a întrebat în acele momente dacă Marin Sorescu face parte dintr-o sectă, iar Adrian Păunescu i-a răspuns textual: „Mi-ar părea rău să fie așa, dar eu știu că el face parte din elita poeziei române. Viața
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
Peter Brook, Bartabas, Novarina, Lacascade... O ediție pregătită minuțios, timp de un an, o ediție la care se vînduseră, în avans, peste 70000 (șaptezeci de mii) de bilete, o ediție către care se porniseră trupe și decoruri și cohorte de spectatori din lumea largă, o ediție de care s-a ales praful într-o clipă. Directorul festivalului, Bernard Faivre d’Arcier (aflat la ultimul mandat) a jucat cartea demnității și a prudenței: deși autoritățile locale s-au pronunțat pentru deschiderea festivalului
Avignon, Of(f), Of(f), Of(f) ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13643_a_14968]
-
ceva de teatru filmat, cu un montaj virtuoz și cu mult, mult bun gust ( rimele florale, rimele temporale, rimele umorale...). Pînă la urmă, problema filmului stă chiar în aceste rime repetate și căutate - inteligente, auto-suficiente - care se precipită, demonstrativ, nelăsîndu-i spectatorului răgazul de a le mistui... Un roman îți dă timp să revii, să te gîndești, să savurezi minutele și secundele; Orele te grăbesc, dar finalul spre care te grăbesc este mult mai sărac în nuanțe. Ce salvează acest film sînt
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]