269 matches
-
îndreptă de parcă ar fi fost tras de o sfoară invizibilă din vârful capului și un chip năstrușnic precum al unui pui de drac se uită la noi, privirea răutăcioasă a ochilor ei albaștri arătând că știa că ne trăsese o sperietură zdravănă. Suki, care înghețase, își reveni brusc, de parcă cineva apăsase întrerupătorul ca să o pornească. —Bells! Iar ai leșinat? Vocea îi era plină de îngrijorare, fără tonul de fluturaș de societate. Se aplecă spre ea repede, împiedicându-mă să o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să vorbească așa, pentru că ar fi pierdut voturi. Putea să-i dea lecții prințului Charles în a-și intona discursurile. —Bine, mulțumesc, am răspuns politicos înainte ca Tony Muldoon să poată să se plângă din nou că a tras o sperietură, fricosul. Facem câteva poze sculpturii. Am arătat înspre ea, atârnând la picioarele noastre și sclipind în lumini ca un glob de Crăciun. Chipul bărbatului se lumină: —Tu ești artista, nu-i așa? Drăguț spectacol. Te-am văzut la petrecere săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și apropia fața de părul ei scăpat din strânsoarea căciuliței căzute în zăpadă, învăluindu-se vesel în părul ei. În fața lor, un alt tânăr urmărea atent scena, îndoindu-se din mijloc de atâta râs. Laura și-a revenit repede din sperietură, mai ales când a înțeles din privirile lor că se distrau pe seama ei. S-a încruntat smucindu-se din brațele celui care încerca să-și lipească fața de obrazul ei. A reușit să se ridice și cu greu s-a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mai bine de o oră, după care o invitară pe Doina Avram, asistenta șefă. În timp ce puneau la punct ultimele detalii, soneria puternică a telefonului de pe birou le-a făcut pe toate trei să tresară puternic. Au început să râdă de sperietura ce le învăluise pe Marian Malciu toate. Doina Avram a fost cea care s-a liniștit prima și a răspuns la telefon: Alo, da! Da..., dar sunt... Înțeleg, desigur... Un moment, vă rog, să văd dacă este disponibilă...! Imediat. Pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pierdut-o. Stau și mă întreb: dacă mă numeam BRD s-ar fi întâmplat același lucru? Scandal mare în fața ferestrei mele. Plimbări nocturne de câini de apartament, care intră în coliziune cu câinii vagabozi ai domeniului. Urlete de suporteri, țipete, sperieturi. Blesteme. M-am săturat de orașul București. Și, surzilor!, nici nu pot explica de ce. Mirel 12 martie 2006 Bunicii soției mele locuiesc într-un sat de lângă municipiul Câmpina. Numele îți este cunoscut fiind și ușor de ținut minte, Buștenari. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
ori confundă binele propriei tinereți cu „binele” de obște, al unei țări înfrigurate și înfometate. Să crezi și după aproape un sfert de secol că Occidentul făcea pe el în fața „avântului” economiei românești este pură copilărie! Să-ți imaginezi ce sperietură trăgeau mașinile BMW, Volvo sau Ford la apariția neînfricatei noastre Dacii pe șoselele europene - iată o figură de stil demnă de pana regretatului (și regretabilului) Adrian Păunescu. O enormitate jurnalistică este și presupunerea conform căreia Ceaușescu nu a ordonat construcția
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ori confundă binele propriei tinereți cu „binele” de obște, al unei țări înfrigurate și înfometate. Să crezi și după aproape un sfert de secol că Occidentul făcea pe el în fața „avântului” economiei românești este pură copilărie! Să-ți imaginezi ce sperietură trăgeau mașinile BMW, Volvo sau Ford la apariția neînfricatei noastre Dacii pe șoselele europene - iată o figură de stil demnă de pana regretatului (și regretabilului) Adrian Păunescu. O enormitate jurnalistică este și presupunerea conform căreia Ceaușescu nu a ordonat construcția
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
eram atît de liniștită!" A salutat atunci lovindu-și locurile cizmelor, încît sunetul a semănat cu o împușcătură; Sofie s-a întors și a văzut în ochii ei o spaimă despre care nu bănuise nimic pînă atunci, nu era o sperietură, așa cum se întîmplă cu cineva luat prin surprindere, ci o spaimă adevărată și mai ales veche. N-a mai apucat să scoată o vorbă, Sofie a prins-o de mînă pe K.F. și a tras-o către ea, silind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prințul, tot ce era acolo se datora lui și numai lui, a privit într-o doară pe fereastră și i s-a părut că acolo se află ceva neobișnuit, tulburător, de o frumusețe indescriptibilă. De aceea s-a și speriat. Sperietura s-a simțit în glasul său, dar părea mai mult o îngrijorare legată de intenția domnișoarei K.F. "Ce să-mi propuneți? Ce puteți dumneavoastră să-mi propuneți?" K.F. a zîmbit. Era bine educată ori numai vicleană. Cu un zîmbet ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
auzeam zgomotele subțiri. Era o gravă nedreptate acel accident stupid! Când a venit însă Dinu și a desfăcut prosopul, m-a liniștit. Nici o grijă, mai ai până când va trebui să-ți pregătești piatra funerară, dragă Daniel", a râs el de sperietura mea. Mi-a spălat rana, care din fericire era superficială, m-a pansat și am pornit împreună spre azil. Era spre seară. Laura se plimba în preajma gheretei portarului. Mă aștepta, probabil. Am vrut să mă prefac că n-o văd
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
n-a avut curiozitatea să-i numere, erau aruncați pe masă, printre creioane. A mai așteptat un timp, după care a răsuflat ușurată, avusese noroc. Pleca liniștită în vizitele ei lăsând toate ușile deschise și dulapurile descuiate, râzându-și de sperietura și cicălelile soră-sii, care se temea de orice străin. Dar cum ai putea locui în aceeași casă cu un om în care să nu ai încredere? Totul e însă mult mai complicat, cât aburii ăștia colcăitori nu sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i prea greu s-o facă să uite, se întinde ca o pisică, toarce, geme, se rostogolește, se zvârcolește, uneori aproape strigă de plăcere și el trebuie s-o domolească. Însă n-o să înțeleagă în ruptul capului cum se împacă sperietura stupidă și credința că ar fi bântuită camera în care doarme - efect, crede el, mai degrabă al lecturilor fără discernământ decât al unei realități - cu dezinvoltura și calmul ei la volan. A văzut foarte puțini oameni capabili să șofeze ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cum foarte bine a știut când fiica ei s-a îndrăgostit prima oară și a doua oară, deși nu i-a mărturisit nimic, sau când s-a culcat prima oară cu un bărbat și se întorsese cu privirile înotând în sperietură, plăcere, ușurare, surprindere, dorință de a continua -, nu era numai îndepărtarea lor, ci și un sentiment nedefinit că e posibil ca până și copiii ei s-o acuze de situația lor, nu neapărat dându-i dreptate tatălui, ce se recăsătorise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
numai de unde care se tot mișcau spre margini, ci îndeosebi de un praf foarte fin ce se ridica leneș de pe fund, în forme mult prea asemănătoare norilor. Atunci simțea în el acel fel de tulburare neînțeleasă, care putea fi și sperietură și pe care abia mai târziu avea s-o înțeleagă. Însă, chiar și nespuse celorlalți, oamenilor mari, întrebările lui continuau să existe, se înmulțeau și el începea să-și dea răspunsuri ori, mai curând, credea că își dă răspunsuri, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
atât de rău? — Arăți și speriat. Danny căscă. Îl dureau gingiile. — Am văzut cadavrele și nu cred că ălora de la LAPD le pasă. Asta e ceva de speriat. Layman își șterse gura cu un colț de cearșaf. — Mai am câteva sperieturi pentru tine. Momentul decesului: cu douăzeci și șase până la treizeci de ore în urmă. Amândoi bărbații au fost violați anal, iar posesorul spermei are grupa sanguină 0-I, cu Rh pozitiv. Rănile de pe spate sunt făcute în mod cert cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un critic trebuie să fie rău și să muște" ori măcar "să latre", pentru că altminteri "mănâncă coloanele degeaba". Călinescu voia să fie temut pentru a fi respectat (și, apoi, pentru a putea convinge), iar această cultură a spaimei și a sperieturii proliferează azi sub penele vioaie. Inteligența e prin sine malițioasă (deși nu sunt convins că, la rândul ei, maliția e prin sine inteligentă) iar critica trebuie să fie măcar un act de inteligență (dacă nu poate fi și unul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
personale - sau spectacolelor de teatru; duminicile, împreună cu soția (uneori și cu familia altui diplomat) făceau lungi plimbări în jurul orașului (odată umblând "vreo 2o km. Pe jos" - până la Revnice). La 1 aprilie 1928, Lucian Blaga este transferat la Berna (după o sperietură zdravănă, pricinuită de o eventuală mutare la Belgrad). Este fericit. Asociază Berna cu un Brașov occidental. Un peisaj "mai magnific decât putusem să-l visez vreodată". În Berna - "orașul pe care în subconștient l-am visat pentru mine" - Blaga și
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
lase la timp din mînă, iar un picior Îi scăpase Între spițele roții. Mai țin minte saltul disperat și vaietul bătrînului Schimpf și-n rest, o spaimă cum n-a mai fost, cea mai strașnică din Întreaga mea copilărie. De la sperietura asta, eu și cu János am zvîcnit Înainte, Într-o fugă fără aer pînă acasă. Am izbutit să schimbăm cîteva vorbe pe drum. Alerga În stînga mea, Înspre șosea, poate ca să mă ocrotească. Ne-am salutat În dreptul uliței lui, iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
simpatiei sau al atracției erotice. Fetițele sînt de regulă nu slabe, ci suple. Am fost atît de dependent de su plețea partenerelor, că, pe la douăzeci și patru de ani, odată cu Întîlnirea uneia mai robuste, dorința nu, dar erecția mi s-a blocat. Sperietură, gînduri negre, nopți albe, alte inhibiții chiar și cu partenere filiforme, disperare. M-a deblocat o dobro geancă brună, zveltă ca un lujer, cu păr lung și cu vorbă energică: — N-ai nici pe dracu’, treci colea și lasă-mă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
i-ar fi fost teamă de domnul Nicanor, ori de cumnatu-său, Răgălie, ori de doctor, care i-a transmis prin Matei că-i cea mai impertinentă pușlama și, pe deasupra, neobrăzat și că tot o să plătească el, odată și odată, pentru sperietura din pădure, dar se hotărîse să rămînă acasă, să citească, ori să deseneze. Mai ales să deseneze. Descoperise de curînd că și pictura are farmecul ei. Desenase cel puțin 20 de portrete ale Ilincăi, dar nici unul nu-l mulțumea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ce-am făcut? Domnul Răgălie, continuă Ilinca fără s-o intereseze ce anume a făcut Bărzăunul, zicea că nici nu vrea să te mai vadă și că să plecăm fără tine. Credea că vrei să pui iar la cale vreo sperietură. Dar le-am spus eu s-aștepte. Bărzăunul nu răspunse nimic cu privire la vorbele cumnatului său, ci consideră că-i mult mai bine să-i dea Ilincăi vestea extraordinară, care precis o va bucura teribil de mult, veste pe care abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
scos schijele și rănile le-a astupat cu lână arsă, oprind sângerarea. Ce s-ar fi întâmplat dacă bomba aceea ar fi căzut mai aproape de mine? Cred că eram mort de atunci. Dar am scăpat cu viață și cu o sperietură zdravănă. Toți au mai servit câte un pahar de vin, mai puțin el. Apoi Todiriță i s-a adresat: - Îți mai amintești ce i-am făcut lui Guzu și lui Emil Bodaș?... - Cum să nu? Parcă și acum aud țipetele
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
s-ajungi și să rămâi în inima mea. În timp ce ei discutau, luați de val, ceilalți se îndreptaseră spre restaurant. —Hai să mergem și noi, îi spune Cecilia. Mergem!o ia de mână Matei. I-o sărută ca ea să uite sperietura și iar i o sărută că-i făcea plăcere. Îi cuprinde apoi mijlocul, mergând lipiți unul de altul, așa cum le plăcea lor. Apropiindu-se de restaurant, Cecilia îl face atent: —Să nu ne dăm în spectacol, că aici nu avem
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
al galaxiei unde poseda un distorsor. Atunci când rezistența preotului la controlul Lavoisseur s-a făcut prea mare, a fost nevoie să se întrerupă contactul. Ceea ce a urmat este ceva care mărturisesc că nu prevăzusem. Atunci când preotul și-a revenit din sperietură, a ajuns să creadă că fusese posedat de Zeul Adormit. Atitudinea lui de a îmbrăca forma de umbră i se părea că îi confirma credința - și într-un sens, desigur, de la Zeul Adormit îi vine această capacitate. Așa cum eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
-l să se-așeze. (Liana toarnă, apoi pare încurcată: cum să-l ajute pe Brăduț?!) BRĂDUȚ: Că n-oi fi babă, să mă urc la clocit între perne și să mă afumați cu păr de lup ca să-mi treacă de sperietură! Mai degrabă mă aflu rușinat de întâmplare decât vătămat. Măria Sa, tatăl meu, încă râdea de mine pe drum, și cu drept cuvânt, că m-am răsturnat de pe cal ca un prunc ne-nvățat care încalecă pentru prima oară. Mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]