396 matches
-
doctor... Ai grijă să nu simtă ceva maiorul... Atât mai reuși să audă Ilona, apoi leșină iarăși. Peste câteva ore, se pomeni într-o încăpere necunoscută, culcată pe un recamier, învelită cu o plapumă albastră, neînfățată. Lângă pat, prins de speteaza unui scaun, era un flacon, golit mai mult de jumătate, care alimenta tubul de perfuzie, al cărui ac îl avea înfipt deasupra încheieturii de la mâna stângă. Brațul îi era imobilizat cu o fașă, ale cărei capete erau înnodate de unul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
însă excelentă. Acum sala arată civilizat. Are un aspect ce o situează la nivelul sălilor bune din Europa. Spațiile sunt, în general, bine rostuite. în schimb sonorizarea interioară a sălii a devenit inegală. Sper că nu definitiv. Este posibil că speteaza mult înălțată a scaunelor reprimă circuitul sonor. Nu „adună" sunetele. Odată cu reinstalarea orgii, odată cu remodelarea fundalului scenei, lucrurile se pot îmbunătăți. Este necesară consultarea unor specialiști acusticieni. Eventual pentru instalarea unor panouri reflectorizante. Acum sunetele grave nu au profunzime. Cele
S-a redeschis Studioul de Concerte Radio by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6764_a_8089]
-
Când voia să indice excelența unei fapte sau a unui om despre care se vorbea, făcea cu mâna o spirală ascensivă. O spirală întoarsă, descensivă, însemna discreditare. Dacă cineva cânta la pian, Gaittany își lăsa capul cu ochii închiși pe speteaza scaunului, extaziat și plin de o fericire teatrală, și cu degetele mâinii drepte în vânt schița gestul execuției pe claviatură. Avea grijă totuși să consulte impresia generală, și de era defavorabilă, atunci, brusc, spirala își muta direcția de la septentrion la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în vârful picioarelor spre fundul coridorului. Desigur, privise în odaie pe gaura cheii. IV În biroul lui de la parter, Saferian, așezat pe scaun și înconjurat de patru bărbați în picioare, contempla un portret în ulei, rezemat în apropierea lor de speteaza unui scaun de paie ordinar. - Este un Ingres, nu mai încape îndoială, zise unul dintrecei patru, un bărbat cu părul roșcat, tăiat scurt, rotund la față și nas, părând un contabil. Nuanța tabac a hainelor sale, o blîndeță distinsă a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care avea pretenția de a oferi un ceai, în realitate spre a vedea pe Ioana. Acolo, în salonul demodat și extravagant, cu fotolii de bambuc poleite, dădu ochii cu Ioanide, care, călare de-a-n-dărătelea pe un scaun, rezemat cu mâinile de spetează, privea insistent la Ioana, care fuma picior peste picior pe o canapea, părând a face mare caz de el. Arhitectul, puțin murdar de moloz pe haina de șantung albastru, construia o casă prin împrejurimi. La intrarea lui Pomponescu nu-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Vă rog să-mi spuneți cu cine am onoarea! . Și-i aruncă o carte de vizită. Hangerliu se uită amuzat când la pseudoofițer, când la cartea de vizită, apoi cu mâna mătură cartonul de pe masă, înfundîndu-se, după obiceiul lui, în speteaza de pluș a banchetei și lăsîndu-se cu picioarele foarte jos, sub masă. . - Cine ești, mă? deveni intenționat trivial provocatorul,spre a nu rata conflictul. . - Sunt prințul Hangerliu, își destăinui prin excepție titlulvictima, însă cu intenție glumeață de experiment, lipsită de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un fotoliu, spunînd: — Probabil că suferă de folie de grandeur. Primarii sînt tampoane între noi și votanți, nu trebuie să facă un lucru anume. Dar, nimeni nu dorește o revoltă. La biroul din spatele lui era un bărbat voinic, lăsat pe speteaza scaunului, care fuma pipă. Lanark se uită pe fereastră la acoperișul luminat al unei clădiri de vizavi. La capăt era un dom cu o giruetă strălucitoare în formă de galion. Bărbatul înalt puse telefonul în furcă și zise: — Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
grăsuță cu o față slabă stătea în mijloc. — Intrați. Luați loc. închideți ușa și taceți din gură. Scuzați-mă, vă rog. O să fac un ceai imediat dar nu vreau să-mi neglijez grădina. Lanark închise ușa și se lăsă pe spetează cu un sentiment de ușurare. Razele soarelui PĂTRUNDEAU PRIN GEAMURI, iar mașina părea să-și facă loc printr-o tufă de trandafiri. Frunzele verzi și bobocii albi și grei zgîriau parbrizul și geamurile. Văzu albine aurii-maronii lucrînd în miezul trandafirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de roze se împrăștie peste tot. Oftă, se lăsă pe spate cu ochii închiși, și spuse: — N-am nevoie s-o văd. Sunetul și mirosul îmi sînt suficiente. Mașina nu avea ambreiaj sau volan, iar scaunul putea aluneca înainte, în timp ce speteaza se lăsa, luînd forma unui pat. Un panou de sticlă și un transperant separau bancheta din spate, unde probabil dormeau copiii. Sub parbriz era un set de sertare, rafturi și compartimente. într-un compartiment se afla o plită electrică, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
această decizie e definitivă, n-o s-o revoc.“ Aproape de vîrful pantei, începu să-și piardă suflul. Iarba de pe vîrf era frîntă de stînci noduroase. Stîlpul de beton al triangulației era plasat pe una dintre ele și Alexander îl folosea drept spetează. Avea aerul unui ins care stătea tolănit pe o canapea confortabilă în propria casă și, la început, păru că nu-l vede pe Lanark, apoi îi făcu semn bătînd ușor cu mîna în stînca de lîngă el, și cînd Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
crâmpoțită, barba îi era cam nerasă pe fața lucioasă și roșiatică. Brațele, lăsate la vedere de cămașa-n carouri cu mânecile suflecate, erau tot roșiatice, micuțe și cu pielea fragedă, doar pe falangele degetelor cu puțin păr. Se ținea de speteaza scaunului din față, iar picioarele îi atârnau în abisul de sub scaun. Tulburător era faptul că acest om tremura. Ca un animal înspăimîntat. Nu se uita la nimeni, stătea agățat acolo, în brațele tânărului, și tremura necontenit. Sudoarea îi curgea din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pânză albastră pe care erau lipite steluțe aurii de poleială. Nici un fel de alt decor nu mai era nicăieri. Pereții își vădeau scândurile negeluite, podeaua era din aceleași scîndun, iar cele vreo cincisprezece rîndun de scaune erau ca de cinematograf: speteze lipite în șir, numerotate, și locul de așezat pivotând în sus și-n jos în șuruburi. Putea grețos a petrosin, ca toate sălile de spectacol din acea vreme, iar pe jos, nemăturate niciodată, cojile de semințe și frimiturile de covrigi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
omenească, mai curând un lujer străveziu, scru-tînd întunecimea sălii cu ochii verzi, de animal sălbatic, ca și când ar fi așteptat ceva. Spotul reflectorului venea din peretele din spate, ca la cinematograf, și cilindrul de lumină purpurie scotea din beznă capetele și spetezele din drumul său. Fumul de țigări proaste se sucea și se răsucea în raza groasă, desenând inflorescențe de cenușă vie. Deși ofițerul, cu părul ridicat în creștet și cu ochii holbați - Ionică din Teleorman, feciorul lui Ilie Apetrachei, care nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nobilă“ - și în salon, o încăpere dreptunghiulară, foarte luminoasă, care avea pe latura longitudinală un spațiu curbat, ceea ce ea găsea de un gust desăvârșit. Puține piese selectate anume: o garnitură formată dintr-o canapea îmbrăcată în goblen, două fotolii cu spetează ovală și brațe masive, un șifonier din lemn cu furnir întunecat, tablourile - o natură statică și un peisaj din Baden-Baden -, vitrina și biblioteca și, mai ales, un covor antic de Fachralo, cu un medalion de culoare roșu închis, care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sută, care știe să-și poarte bastonul ușor și să-și scoată pălăria a salut cu un gest care, deși politicos și amabil, impunea totodată distanța necesară. Și Onkel Rodolph, numai în cămașă și vestă, și-a pus brațul pe speteaza fotoliului și o privea pe mama prin lentilele ochelarilor lui rotunzi cu rame de corn. Un zâmbet îi flutura în jurul buzelor și un fel de oboseală. El știa mai bine decât toată societatea asta adunată aici că ținea, chipurile, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Conducea foarte încet, peste capacul radiatorului trona parbrizul, ștergătoarele alunecau pe sticlă, ștergeau fața bunicului și a tatei și eu vedeam un dialog mut și cât se poate de tensionat. Mașina opri. Tata gesticula, striga, și tata-mare se sprijinea de spetează, ținea mâinile pe volan, privea în față. Pe urmă se îndreptă cu o rotire rapidă spre tata și obrazul îi ardea de ură și mânie. Scotea cuvinte brutale, fără sunet pentru mine, care loveau obrazul tatei întors spre stradă, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
oferi și un desert, de parcă Erich Hackler ar fi fost un aristocrat și nu un muncitor de la marginea orașului care, înainte de a fi devenit reprezentant într-una din firmele mari ale bunicului, învățase meseria de sudor. Tata ședea sprijinit de speteaza fotoliului, purta costumul lui de serviciu și avea o expresie sigură de sine, își ținea picioarele unul peste celălalt, așa încât pantoful Bally de culoare deschisă părea că plutește în aer, în vreme ce Erich Hackler stătea cu picioarele strâns lipite, ținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tot cântă din trompete și bat din tobă În pas de defilare. Te plimbi ce te plimbi pe alei și pe urmă te Întorci acasă. Mai ai și alte treburi de făcut. Să ungi cu gaz rulmenții trotinetei. Să lipești spetezele la zmeu. Te-ai hotărât să-ți faci un zmeu cu speteze ca să nu mai fluturi, gâfâind În lungul străzii, turcalețul care se prinde și rămâne agățat mereu de firele electrice. O să-i pui coada de cârpă și zbârnâitoare. Materia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Te plimbi ce te plimbi pe alei și pe urmă te Întorci acasă. Mai ai și alte treburi de făcut. Să ungi cu gaz rulmenții trotinetei. Să lipești spetezele la zmeu. Te-ai hotărât să-ți faci un zmeu cu speteze ca să nu mai fluturi, gâfâind În lungul străzii, turcalețul care se prinde și rămâne agățat mereu de firele electrice. O să-i pui coada de cârpă și zbârnâitoare. Materia primă pentru astfel de munci există: făină, gaz, cârpe, hârtie și sfoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Adunând hârtiile, preafericitul Hrisant uitase de ceasul prânzului, uitase și de necazul său cu percheziția, prinsese din vorbele ienicerilor care făcuseră descinderea amănunte despre torturile la care erau supuși Brâncoveanu și Ianache Văcărescu. Imaginea voievodului, țintuit în jilțul său fără spetează, cu picioarele sângerânde, cu pielea de pe spinare și piept arsă la flacără nu-i putea ieși din minte. Nu mai rămâne decât rugăciunea. Trebuie trimiși la Athos și în Sinai frați care să poruncească de la noi rugăciune neîntreruptă pentru izbăvirea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rău. Așadar, nu avea nici un motiv să tremure în pantaloni numai fiindcă ticălosul ăsta arogant apăruse aici pe neașteptate. Cu mișcări lente, măsurate, scoate o țigară din pachet fără să servească pe celălalt. O aprinde tacticos, apoi se lasă pe speteaza scaunului și după ce pufăie de câteva ori o pune pe marginea scrumierei aflată în dreptul lui. De fapt, ce înseamnă colaborare totală? Puteți fi mai explicit? Gânditor, Schultz bate un timp toba cu degetele pe masă. La mâna dreaptă, strălucește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și înăuntru se văd o mulțime de dosare. În partea stângă a ușii se află o masă mică, obișnuită, pe care se vede o mașină de scris nemțească, un teanc de foi albe și o ceașcă de cafea. Scaunul cu spetează din lemn vopsit maro, în ton cu restul mobilierului, scârțâie încet atunci când rusoaica se așează și începe să dactilografieze indiferentă niște documente fără să stea cu ochii pe claviatură, dovadă a unei experiențe îndelungate. Un timp, locotenentul continuă să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vă iau la plimbare!"), cu ochii ei buni, sfioși și rugători, însoțită de o fată brună, înaltă, care avea pe față un rest de râs imobilizat și nu se hotăra să se așeze pe scaunul pe care îl ținea de spetează. Era sora doamnei Matilda Ioan. Peste câteva minute a intrat și un domn tânăr, bărbatul doamnei Ioan, care mi-a confirmat încă o dată diagnoza. O privea pe doamna Timotin cu frică, supus - obiectul ei. Am înțeles imediat că ea știe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe frunte... După câtăva vreme apăru la o cotitură piscul Horăicelului, grandios și comic, cu profilul acvilin al unei jumătăți de cască normandă. Era vremea să ne odihnim. Am întins pelerina la piciorul unui mesteacăn, care a servit Adelei de spetează. Sprijinită de copac, botinele îi ieșeau de sub rochie, ca două ființe mici și impertinente. Dar Adela își acoperi cu rochia până și vârful botinelor. I-am povestit excursia pe care o făcusem cu zece ani în urmă la mănăstirea Horaița
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu creionul după ureche, cu disprețul țîșnindu-le ca transpirația prin pori. Putea a stofe și a excremente de șoareci. Scăpăm repede de grija cumpărăturilor. La școală purtam uniforma, din acel material aproape miraculos de prost, care făcea genunchi și pe speteaza scaunului, iar în rest nu mă duceam nicăieri, nu ieșeam decât serile, când tot nu conta. Nu râvneam evazații colegilor mei, nici cămășile lor cadrilate, pur și simplu fiindcă nu credeam că ar fi fost posibil să am și eu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]