2,592 matches
-
tren. Ei bine, minunata mea unică-studentă, crede că eleva Zamfirescu a aruncat-o pe șine, ca să oprească ODATĂ trenul acela, și În gara ei...Ideea moti vată. O știre recentă ne informează că marele actor englez Laurence Olivier, a fost spion! Scîrț! Și Maria Tănase, se zice, idem. Și Mata Hari avea, cum se știe, asemenea ocupații. Într-un articol de acum 30 de ani am citit, că și genialul Birlic ar fi fost spion! Ei și? Viața - ca și arta
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
actor englez Laurence Olivier, a fost spion! Scîrț! Și Maria Tănase, se zice, idem. Și Mata Hari avea, cum se știe, asemenea ocupații. Într-un articol de acum 30 de ani am citit, că și genialul Birlic ar fi fost spion! Ei și? Viața - ca și arta - merg Înainte, boieri ! Găsesc o confesiune a lui Dario Fo, de prin 1989, care mă pune pe gînduri : „Teatrul este cel mai bun psihiatru. Toate experiențele pe care le-am făcut cu bolnavi, fac
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
-și facă inhalațiile cu mușețel. De-abia atunci Napoleon și-a dat seama că-l uitase pe Ney, cu corpul lui de cavalerie, Într-o poieniță unde se jucaseră cu toții de-a baba-oarba, pentru a-i deruta pe cei doi spioni care, chipurile, pictau În apropiere. Până la urmă, după așteptări seculare, bătălia avusese loc spre seară, cam pe bâjbâială, iar Ney apăruse cu cavaleria taman când englezii și olandezii, după ce-i puseseră pe fugă pe francezi, Îl ungeau pe Napoleon cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe masă și am privit-o cu atenție prin dispozitivul optic. În repaus și cu măruntaiele la vedere, semăna cu o insectă cum seamănă un stropitor de grădină cu Olga Kordunova. Nu era o muscă, ci o minune tehnologică: un spion zburător, dotat cu o cameră miniaturală de filmat, prin care fusesem urmărit tot timpul. O altă muscă tocmai Își făcea zbârnâind intrarea În cameră pe fereastra deschisă. Am ridicat ochii și m-am uitat spre apartamentul lui Kuznețov. Acesta era
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la mine? — De când am aflat adevărul, am Încercat În fel și chip să m-ascund. Prima oară, m-am băgat Într-o povestire și am stat complet nemișcat pagini și pagini la rând. Atunci, a trimis una dintre muștele lui spion să mă bâzâie. Apoi, m-am pitit Într-o descriere lungă și plictisitoare, pe care n-o citește nimeni, Între niște oameni care se-ascundeau În interiorul unui mall de frica unor mașini care prinseseră viață... — Ce?! — O prostie, Îți zic
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
situație de inferioritate) și de aceea Își cumpărase o masă de biliard pe care o montase În camera de zi, tot acolo unde Își ținea la Îndemînă bicicleta, binoclul, aparatul de fotografiat și alte elemente logistice nelipsite din recuzita oricărui spion competent. Jocul de biliard nu numai că Îl relaxa, dar În timp ce juca, Îi veneau tot felul de idei neașteptate, cu deosebire atunci cînd Îi reușea vreo lovitură mai deosebită. De această dată, Îi veni ideea să o spioneze pe Daisy
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un om! Doctorul Thomas era de fapt victima lui. Căci el Îi pusese emițătorul În căptușeala pardesiului. Din momentul cînd cei doi descoperiseră așa-zisa „rădașcă“, suprimarea nu mai era decît o chestiune formală, În conformitate cu Împrejurările. Ei Îl crezuseră desigur spion, iar doctorul nu apucase să le explice și nici nu se știe dacă ar fi avut ce; și chiar dacă le-ar fi explicat, nu l-ar fi crezut. — Unde se află acum? Întrebă după o vreme colonelul, mai degrabă din
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu stîngul. Fusese repartizat acolo datorită rezultatelor excelente din timpul studiilor, dar se dovedi curînd că nu avea aptitudinile practice care fac dintr-un student bun un bun agent al serviciilor secrete. Teoretic, la Tucson funcționa un laborator experimental rezervat spionilor sovietici capturați pe teritoriul Statelor Unite. Practic, se lucra mai mult cu deținuți de drept comun și copii de zece, doisprezece ani recrutați din orfelinate, de obicei de origine mexicană sau sud-americană. Pentru a face din ei niște agenți perfecți, erau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pestriță, Dendé, aproape să-ți pierzi foile, notițele, ești irecuperabil, se minunează Roja, nici ochelarii nu-i mai stăteau bine pe nas, mă turtiseră două vite între ele la un moment dat, mă tu ești de la vreo agentură străină, ești spion, ce tot scrii acolo? Cică erau o mulțime din ăștia infiltrați care urmăreau să aducă rușii în țară. I-am băgat pe amîndoi în aia a mă-sii ca să le închid pliscul, cîtă nevoie aș fi avut de Tîrnăcop, dar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Regizorașul, Broscoiul, domnul Președinte. Eu unul sînt făcut să aleg, fie albă, fie neagră. Îmi place să risc, adaugă, sînt un parior înnăscut. — Numai să nu te coste prea scump, începe Comandantul să contabilizeze, ăștia sînt fie foști, fie actuali spioni, mie unul nu-mi vine să cred că se vor rupe toate firele cu rușii, o au încă în sînge, pe cine își închipuie c-o să prostească? — N-a zis nimeni asta, recunoaște Regizorașul, vreau să te fac să înțelegi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
țepari și derbedei, fie că aveau educație pe hîrtie sau nu știau nici să citească bine. Nu-l interesa dacă se numeau Carp, Iorga, Maiorescu, Maniu, Groza, Pauker, Bodnăraș, dacă erau profesori, academicieni, scriitori, hoți la drumul mare, impostori sau spioni. Făceau parte din aceeași clasă politică, și asta era de ajuns. Din cauza lor țara asta n-a fost condusă niciodată de la București, se pornea cîteodată să-i plîngă de milă poporului, deși știa bine că nu merită nici atît cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ajunge să te uiți la cum arată guvernul, asta spune tot. Printre miniștri arhicunoscuți în frunte cu Petrică, vreo doi, trei KGB-iști, un fost interpret al Piticului, cîțiva foști viceminiștri comuniști, un membru supleant al Comitetului Central, un fost spion ambasador la Washington, un secretar al Uniunii Tineretului Comunist și un colonel de Securitate. — Vedeți că totul e clar? întreabă Gulie. Nu vă dați nici acum seama că tot ce am pus la cale din ianuarie încoace a fost fără
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
poate un pic prea tare. Chiar așa mă cheamă. E drept, nu e numele meu complet, dar... Am schițat un gest stângaci, Înjurându-mă În gând. De ce continuam să folosesc numele prietenului meu? Era doar pentru că auzisem În copilărie că spionii Își construiau biografii - „legende“ - apropiate de adevărata lor viață, doar pentru că reduceau riscurile de a comite greșeli fatale? — Dar pe tine? — Dora, răspunse, fixându-mă cu ochi tulburi. Sinceră să fiu, mă gândeam că l-ai inventat. Mulți oaspeți de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tras al unsprezecelea tiraj). „Dovediți o minunată cunoaștere a sufletului feminin, domnule Savory“, i-a spus acesta. Domnul Savory, care e burlac, a urcat Înapoi În vagon cu un zâmbet binevoitor. „Un romancier“, a spus el, „este un fel de spion“, și a fluturat vesel din mână În timp ce trenul pornea din gară. Nu mai este de mult un secret, dacă tot veni vorba, că distinsa Coral Delaine, fiica lordului Gathaway, va interpreta rolul lui Emma Tod, menajera, În producția cinematografică britanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iar următorul că geamantanul lui nu era În același loc În care Îl lăsase. Îl Întrebă cu tristețe: — Ești și dumneata reporter? — Ich spreche kein Englisch, răspunse omul. Dr. Czinner spuse În germană, În timp ce-i blocă ieșirea spre culoar: — Un spion al poliției? Ai sosit prea târziu. Privirile Îi erau Încă ațintite asupra crucii de argint, care se bălăngănea Încoace și-ncolo, În ritmul mișcărilor omului. S-ar fi putut legăna așa, În ritmul pașilor săi, și, pentru un moment, dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
povârnită ca să le facă loc să treacă bărbaților cu armuri, lănci și cai și bărbatului torturat și obosit. Acesta nu murise pentru a-i face pe săraci fericiți, să strângă lanțurile și mai tare. Cuvintele Îi fuseseră răstălmăcite. Nu sunt spion al poliției. Dr. Czinner Îi acordă străinului prea puțină atenție În timp ce cântărea posibilitatea ca unele din cuvintele bărbatului să fi fost totuși adevărate, chiar dacă ele Îi fuseseră răstălmăcite. Apoi se contracată singur, spunându-și că Îndoiala vine doar din apropierea morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-și scoată mai mult decât masca identității. Existaseră cuvinte asupra cărora nu se aplecase Îndeaproape, lozinci răsuflate pe care le acceptase pentru că Îi fuseseră de folos În lupta sa: „Religia e prietena omului bogat“. Îi spuse străinului: — Dacă nu ești spion al poliției, atunci cine ești? Ce făceai aici? — Numele meu - și dolofanul se Înclină puțin din mijloc, În timp ce un deget răsucea nasturele de jos al vestei - este... Numele fu lăsat să cadă În Întunericul străveziu de la lumina zăpezii, Înăbușit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Și de ce nu? Știu să Îmbrobodesc lumea când e cazul. Kolber și doctorul, amândoi păcăliți Într-o singură zi. Mi-a dat cinci lire englezești doar fiindcă am fost ager și l-am ginit ce hram poartă când a spus „spion al poliției“. Argint viu, asta-i Josef Grünlich, nu altceva. „Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber!“ Hop sfoara, ochit, foc, totul Într-o secundă. Și am reușit și s-o șterg. Nu pun ei mâna pe Josef. Ce spusese preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spuse celălalt soldat. Myatt, fără să se gândească, se dădu mai aproape de ușă: auzise Înăuntru un murmur slab de voci. Soldatul cel ursuz deveni brusc nervos și brutal. Bătu cu patul armei la picioarele lui Myatt: — Pleacă! Nu ne trebuie spioni pe-aici. Pleacă de-aici, evreule! Myatt se Îndepărtă cu calmul rasei sale. Era un calm de suprafață de care nu era conștient, ca o trăsătură moștenită. Sub el simți resentimentul cuiva tânăr și conștient de propria-i importanță. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Cao se vor familiariza cu bătăliile purtate pe apă, Zhou Yu, comandant-șef al armatei lui Sun Quan a recurs la tactica dezbinării. Cao Cao a fost păcălit cu informații false și crezând că Cai Mao și Zhang Yun erau spioni, i-a ucis. Zhou Yu s-a consultat cu Zhuge Liang, comandant al trupelor lui Liu Bei și au ajuns la concluzia că pentru a învinge armata lui Cao Cao, mult mai puternică, trebuie să folosească focul în atacul asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Huang Gai cu ciomagul de 50 de ori drept pedeapsă. După ce a fost bătut, Huang Gai i-a trimis un răvaș lui Cao Cao, exprimându-și dorința de a capitula. În același timp, Cao Cao a primit informații și de la spionii lui ascunși în armata condusă de Zhou Yu, care confirmau faptul că Huang Gai a fost bătut măr de Zhou Yu. Cao Cao l-a crezut pe Huang Gai. În acel moment, a mai venit la Cao Cao cunoscutul strateg
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mănușă aruncată în obrazul războinicilor, cărora nu le mai rămânea nimic de făcut decât să pună mâna pe arme și să oprească hoarda invadatoare. Eu, unul, eram războinic. Ca războinic, una dintre atribuțiile importante care-mi reveneau era să identific spionii și comportamentele suspecte, mai întotdeauna camuflate sub cuvinte meșteșugite și ipocrite de felul „ne împrumutați și nouă o găletușă“ sau „aha, voi faceți un castel“. Era de la sine înțeles că o țară cu principii morale solide, cum era a noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fi dintr-un roman polițist, nu-i așa? Dar romanele polițiste sînt veridice, mult mai veridice decît tine și decît pajiștea ta, decît pinul și sendvișurile. Aveai obiceiul să rîzi de cărțile pe care le citea domnișoara Savage - cărți cu spioni și asasini, cu crime și urmări senzaționale În goana automobilului - dar să știi, dragă mamă, că așa e viața acum. Asta am reușit cu toții să facem din lumea noastră, de cînd ai părăsit-o. Eu Însumi, micul tău Arthur, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Dacă e, Înseamnă c-avem noroc. N-a avut cum s-o șteargă... afară doar de cazul cînd poliția asta locală... Umbra pesimismului coborî din nou asupra lui. — Poate c-a transmis altcuiva filmul... — Nu-i chiar atît de ușor. Spionii ăștia nu-s prea mulți la număr - vorbesc de cei aflați În libertate. Nu uita că pentru a ieși azi din țară e nevoie de un motiv foarte serios. Numai dacă poliția asta locală... — E chiar atît de important? — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apoi primele trei cifre: 2-7-1. Numai ultima Îi scăpase. Informația putea fi fără nici o valoare, sau extrem de valoroasă. Oricum ar fi fost, Însă, Rowe o păstrase, ca pe-o taină. Domnul Prentice eșuase În Încercarea de a-i prinde pe spioni. Acum, era rîndul lui să Încerce. Ar fi vrut să se poată lăuda În fața Annei, ca un băiețaș: „Eu i-am prins!“ În zori, pe la patru și jumătate, li se alătură un tînăr, pe nume Brothers. Atît mustața cît și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]