238 matches
-
se poate face decît prin întrepătrunderea dintre spirit și materie (elementul carnal), întrepătrunderea tot mai mare a acestora este principiul evoluției. Opoziția dintre spirit și lut va fi depășită evolutiv prin intermediul faptului manifest că spiritul se materializează, că materia se spiritualizează ceea ce este același lucru -, sau cum susține mitul creștin că SPIRITUL SE TRANSFORMĂ ÎN CARNE, SE ÎNCARNEAZĂ. Este vorba aici despre un simbolism cu totul nou, propriu exclusiv mitului creștin. Greșeala capitală a dogmatismului este ancorată în perceperea greșită a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
parte nici un mister (dacă termenul "există" este acceptat în înțelesul lui conceptual). Nu avem de-a face cu nimic altceva decît cu apariția. Apariția reprezintă misterul, sau, mai bine zis: faptul că apariția există constituie misterul. Dar apariția evoluează, se spiritualizează, sesizează și simte din ce în ce mai bine misterul reprezentat de ea. Cu toate acestea, dacă apariția reprezintă misterul, misterul nu este constituit de apariție. Misterul depășește revelația sa, care este apariția, iar acest aspect metafizic al misterului este simbolizat de mit și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
performanțele lui Chris Burden, în care artistul a cerut unui prieten să-l împuște în braț („Shoot”, 1971Ă sau ale Ginei Pane, artista care își mutilează corpul în sensul socializării unui ritual simbolic („Azione sentimentale”, 1973Ă, Orlan nu urmărește salvarea spiritualizată prin durere. Performările sale sunt autoportrete vii, mutante, desfigurări ale feței în scopul refigurării: se trece de la chirurgia estetică la „estetica chirurgiei”. Arta sa se identifică, nu doar cu o imagine, ci cu propriul chip: artista își programează transformarea deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o posibilitate de aventură în termenii cei mai romantici 99. Această componentă a peisajului urban este un element esențial al farmecului sau. Evoluția sensibilității de-a lungul timpului a făcut că interesul pentru dragoste să se atenueze sau să se spiritualizeze. În literatura modernă, sexualitatea urbană, comentează Louis Chevalier [p.363], nu se explică, ca în trecut, printr-un fapt precis, printr-o aventură bine individualizata. Sexualizarea existenței este tema dominantă a descrierii pariziene de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Până în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
brațele, adesea folosind armele sau uneltele din vremea respectivă. În general, reprezentarea omului în pictură și sculptură s-a realizat după niște canoane: • în sculptura egipteană: corpul este geometrizat, simplificat în atitudini statice și rigide; • în pictura bizantină: omul este spiritualizat și reprezentat prin forme plate, decorative, proporțiile variind în funcție de spațiul arhitectural; • în arta romantică: forma, proporțiile corpului sunt încorporate elementelor arhitectonice pe care le decorează; • în stilurile clasice umaniste (de exemplu: renașterea, clasicismul greco-roman neoclasicismul): predomină căutarea idealului de frumusețe
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
este mai bun, mai altruist prin determinările lui afective, decît prin cele raționale/intelectuale. * „Este În adulter cel care Își iubește prea Înfocat soția.” (P. Syrus) Există cu siguranță mult adevăr În acest paradox: Înșelăm „iubirea” cînd, În loc s-o spiritualizăm, o abatem de la menirea ei umană de a ne asigura, În primul rînd, o bucurie sufletească și o facem să aspire doar la satisfacții de ordin trupesc. * „Cea mai mare recunoștință pe care o poți dori de la unii oameni e
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și de patie, și-au păstrat bărbații lîngă ele. De altfel, femeilor frumoase li se pare că este de ajuns să se arate În lume, ca să și placă”. * „Dragostea este prima manifestare afectivă a materiei.” (Torquato Tasso) Însă, apoi, „sufletul” spiritualizează continuu „dragostea”: „A iubi o oră e ceva animalic; o zi e omenesc; o viață Întreagă e ceva Îngeresc; dar a iubi toată viața o singură ființă e ceva divin” (Paolo Montegazza). * „Fiecare dragoste este prima, În felul său.” (Petre
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
jumătate mecanică, a „tocmaitrăitului”? Numai la o analiză superficială. Pentru că jurnalul intim are tocmai funcția unui malaxor al anodinelor evenimente cotidiene și transformarea lor Într-o nouă substanță. Intimitatea nu e materia primă a jurnalului, ci produsul său finit. Ea spiritualizează, Înnobilează (așa cum a dovedit-o Întreaga tradiție a poeziei secolului al XIX-lea), În numele unei idealități nou descoperite (a frumuseții readuse În prim-planul literaturii și al reinvestirii esteticului cu vechile sale funcții), banalitatea vieții. Mai mult decât atât, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și dansatoare. Interziceți comerțul și, în același timp, creați o marină comercială. Descoperiți adevărul și aruncați în capul nostru un grăunte de rațiune. Statul are misiunea de a lumina, de a dezvolta, de a mări, de a fortifica, de a spiritualiza și de a sanctifica sufletul popoarelor. "Eh! Domnilor, puțină răbdare", răspunde statul cu un aer jalnic. Voi încerca să vă mulțumesc, dar pentru asta îmi trebuie ceva resurse. Am pregătit proiecte pentru cinci sau șase impozite nou-nouțe și cele mai
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
semn că ficțiunea a devenit mai puternică decât creatorul ei. Valoarea poemului stă în palparea universului: ...și pescuiam din fluvii somni rotunzi ca pulpele fecioarelor. * Mi-am sfârticat cinci oi și-am plâns în lâna lor. Apoi Lucian Blaga își spiritualizează virgilianismul, dîndu-i direcție ortodoxă. Acum poeziile sunt străbătute de nostalgie, de temerea morții, și elementele agreste se sanctifică. Reptila devine "șarpele binelui", grădinile sunt ale "Omului", plugul ară împins de arhangheli, flora și fauna se fac ascetice, simbolice, dobitoacele au
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
iubirii și, dacă păstrăm proporțiile, putem zice că el arată față de Eros ceea ce poeții religioși arată față de Dumnezeu: o fidelitate complice, o robie creatoare. Amorul, ca și Dumnezeu, există atîta vreme cît există credința robului. Curios, ușuraticul Alecu Începe să spiritualizeze iubirea și să facă din „stăpîna Afrodita” centrul lumii. Fala lui este să se Închine cu smerenie și să obțină miluirea femeii Împietrite, adică acceptarea sentimentului. Miluirea este capătul acestei aventuri, momentul suprem al dragostei văcăresciene, cum e la Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sacru” și „olacaustul divinilor uimiri”. Asta după ce fixează pe frumoasa Serafita În ambianța grădinilor empiree: „Ești fericirea lunii și centru-n firmament.” Tendința de a sfinți femeia vine din poezia evului mediu. Heliade cutează s-o identifice cu „misticul trianglu”, spiritualizînd complet ideea de feminitate pînă ce amorul devine un „extaz angelic”. Să reținem, după ocolul făcut În mitologie, și această spaimă ipocrită, văcăresciană, exprimată Într-o limbă barbară: „A! bellă ești, dilecto! și capellura-ți blondă, De voluptate peplu, ca crinii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
jălește, Dar nu știu ce vrea; Nu știu ce dorește Inimioara mea. Căci aude șoapte Fremăte de zbor, Ș-apoi blînde șoapte Ce-i șoptesc din nor.” Crai-nou, Sburătorul și alte poeme prefigurează mitul luceafărului, Însă Alecsandri nu complică drama incomunicării și n-o spiritualizează prea mult. Sburătorii iau chipurile voinicilor cu plete negre care răpesc fetele din „lumea-ntunecată” și se pierd cu ele În codru. „Acel duh ce-ades se leagă” de copila mîndră și-i provoacă o durere bucuroasă este repede și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a ajunge la țintă. Ținta fiind nunta supremă, sinteza dintre materie și spirit, în „Cămara Soarelui / Marelui / Nun și stea”. Lirismul absolut e atins prin succesive renunțări și rarefieri, prin sublimare și purificare, prin anevoioasa descojire a esențelor. Realitatea se spiritualizează și devine „mântuit azur”, eliberându-se de povara timpului (măsurat prin „ceas”); înălțimea „acestei calme creste” e măsurată prin „adâncul” ei; „înecarea cirezilor agreste”, adică îndepărtarea trudnică de teluric, e o condiție sine qua non pentru obținerea unui „joc secund
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
vulgaritate și "noutate" și să readucă energia iubitoare universală, compasiunea, toleranța, iertarea, pentru a proteja prin puterea emoției binefăcătoare lumea noastră; prin pace și unitate, prin spiritualizare. Am învățat din prietenia și colaborarea cu Alexa Visarion, precum și cu alți oameni spiritualizați din țară și din lume, că "limbajul interior" are o structură dialogică și este incomparabil mai dramatic decât cel oral. Fără dimensiuni spirituale, cultura nu poate exista. Astăzi, când fac prin puterea memoriei drumul întors, sufletul mi se bucură și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să se facă om asemenea nouă, dar fără de păcat (Filip. II, 17), harul și adevărul au primit realitatea temporală. Această lege aduce cu sine o înnoire morală și o restaurare spirituală a creștinului. Ca lege a Duhului și a credinței, spiritualizează viața creștinilor și o face vie; ca lege a harului și a libertății, aduce cu sine ajutorul divin și scoate pe creștini din robia păcatului spre adevărata libertate și stare de fii ai lui Dumnezeu. Este cea mai desăvârșită lege
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
copilului, deoarece acum se produc transformări majore în procesele de cunoaștere, transformări ce se referă atât la organizarea sistemului de cunoștințe și noțiuni, cât și la caracteristicile operative ale gândirii. În această etapă, forma antropomorfică atribuită Dumnezeu începe să se spiritualizeze, deoarece și sufletul copilului evoluează spre o stare de conștiință superioară. Aceasta este perioada în care se constituie noțiuni și judecăți morale, se consolidează bazele concepției despre lume și viață, se lărgește mult conduita civilizată, încep să se elaboreze convingerile
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
lume, a morții. Iubirea ia forma invariabilă a obsesiei, senzualismul fiind însă unul convențional, de sorginte livrescă. Legenda Nurului (1877) preia, stângaci, simbolul prezent în stihurile lui Costache Conachi, pe care îl transpune în experiența proprie. „Nurul” reprezintă o iubire spiritualizată prin durere și suferință, ale cărei tărâmuri încep dincolo de rațional. Împotriva labilității destinului P. a încercat să se apere prin cultivarea stăruitoare a idealului feminin, conceput idilic și confruntat cu o realitate decepționantă. De unde, refugiul în vis. Ca orice romantic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
pământul și tot ce este pe el” (Ps 24/23,1). În profețiile mesianice de dupa exil, Mesia va primi goyim nahal"teka „neamurile drept moștenire” și va lua în stăpânire marginile Pământului (Ps 2,8). În Noul Testament, „moștenirea”, care se spiritualizează și devine Împărăția lui Dumnezeu și viața veșnică, este dobândită de Hristos în urmă pătimirii și a morții (cf. Evr 2,8) și e împărtășită tuturor celor care aderă la el (Gal 4,5-7). 4.3.17. ′așb („Socotitor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
regeneratoare ale iubirii aduc o înseninare sensibilă a universului liric. Acesta își rafinează formele și își aprinde culorile până la incandescență. Lumea renaște miraculos, într-o înfățișare purificată și transparentă, ce amintește o mitică preexistență paradisiacă. Până și atracția amoroasă se spiritualizează, îndrăgostiții simțindu-se fericiți să adoarmă sub ninsori vegetale, asemenea amanților eminescieni. E însă o dragoste la apusul vieții (Vară de noiembrie) și, pe deasupra, silită să rămână mereu tăinuită (Întâlniri). Poetul speculează mișcător aceste condiții restrictive ale sentimentului erotic, lăsând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
se agăța sau de a se ține la distanță de un alt personaj, da a manipula un obiect etc. sunt mijloace, pentru actor, de a da viață personajului său. Această activitate fizică nu trebuie să constituie un scop în sine. Spiritualizată de evoluția interioară, ea nu este decât mijlocul tehnic de exteriorizare a "retrăirii" cât mai corect posibil. În capitolele despre Munca de actor privitor la mișcare (gimnastică, dans, scrimă, acrobație etc.), Stanislavski insistă asupra senzațiilor pe care le încearcă un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
chiar contradictorie, dar nu „În Întregime dăunătoare”, așa cum considera Georg Wissowa 1. În schimb, o perspectivă filozofică poate purifica religia, o poate reforma și poate facilita pentru noile pături sociale legătura cu cultele tradiționale, În măsura În care raționalizează, critică miturile, practică alegoreza, spiritualizează termenii de cult și conduce la o interiorizare etică 2. Autorii romani, tragicii, Începând cu Ennius, satiricii, de la Lucilius la Persius, și „Înțelepții” au transmis fără Îndoială argumentele iluminismului grec. Așa cum făcuse deja Înainte Xenofan, ei critică imaginile antropomorfe ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Péladan, Ratchilde etc., dar și în pictură. Chiar criticul precizează tensiunea tipic decadentă dintre corpurile statuare ale acestor femei falice, lipsite de afect și o senzualitate rece pe care o degajă această corporalitate desprinsă parcă din blocul de marmură. Figurii spiritualizate de intensitatea afectului, transportată oniric în paradisul artificial, precum cea a lui Beata Beatrix, prototip al unei femme fragile, îi corespunde Ofelia, pentru care suicidul (ca act impur care o condamnă damnării veșnice) și ingenuitatea (transpusă în nebunia sa) pot
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În relieful coloristic al decorului, cele două figuri dobândesc un aer de imaterialitate; tehnic, basorelieful culorii puse cu cuțitul crează impresia de umbre ale siluetelor lipite de pânză și pe cale să se dizolve în lumină. Un al doilea plan care spiritualizează prin sugestie această întâlnire este cel al gesticulației hieratice. Femeia se află într-o atitudine de devot, ea intră în cadru din stânga, bărbatul, Iisus, ține mâna întinsă, ca pentru o chemare, întâmpinare. Ceea ce sporește misterul acestei întâlniri indicibile este această
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o anume promiscuitate, care derivă din indigență. În același timp, suntem departe de o abordare fiziologică a maladiei, boala lui Petrașcu este una a frunții, a spiritului, nu a intestinelor, a pielii sau a genitaliilor. Febra amplifică intensitatea privirii, o spiritualizează, pictorul apare ca un artist inflamat de flacăra creației, suferința fiind unul din ingredientele necesare înfăptuirii operei. Luchian este poate pictorul care transferă în propriul său corp intensitatea actului creator datorită maladiei și de cazul său cel mai apropiat mi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]