15,307 matches
-
de sub casca de sticlă și metal așezat deasupra umerilor. Fetița Îl privi, fără a se putea dumeri. Se mai Întinse odată vrând s-adoarmă din nou. Coborî treaptă cu treaptă cele două etaje ce-l despărțeau de parter. Licărul țigării, sporea tot trăgând mereu din filtrul strâns Între dinți. Din când În când Își aprindea bricheta, scoțând la iveală pereții ascunși În Întuneric. Apoi, Își dădu seama că nu avea nimic cu care să se apere. Să-și fi luat măcar
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
II-a)”, în: Biserica Ortodoxă Română, CXXIII (2005), 7-12, pp. 340-429. footnote>. Cu aprobarea Maicii Starețe Stavrofora Eufimia Popa și cu ajutorul maicilor ghide Hrisantia și Andreea, cărora le mulțumesc din suflet, am avut imediat acces la manuscrisul dorit. Bucuria a sporit când, alături de manuscrisul vizat, am mai descoperit un alt codice psaltic, amandouă fiind expuse în muzeul mănăstirii. Maica Hrisantia mi-a spus că unul dintre manuscrise (nr. inv. 32) este expus din anii 60, dar celălalt (nr. inv. 3327) a
Două manuscrise psaltice din Muzeul Mânăstirii Țigănești by Ierom. Dr. Mihail Harbuzaru () [Corola-journal/Science/83202_a_84527]
-
prin victorie și nu există victorie fără luptă. „Știu că suferiți, spune Sfântul Ignatie Briancianinov pentru că vă împotriviți ispitelor. Dacă însă îndurați cu vitejie, veți avea bucurie. Însă dacă nu vă veți împotrivi ispitelor arătate și ascunse, nu veți putea spori în virtute. Toți sfinții, când s-au luptat să sporească, s-au împotrivit ispitelor”<footnote Avva Ammona, op. cit., p. 89. footnote>. Este de trebuință să fim ispitiți căci „nimeni neispitit nu va putea să intre în Împărăția Cerurilor ... ridică ispitele
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
suferiți, spune Sfântul Ignatie Briancianinov pentru că vă împotriviți ispitelor. Dacă însă îndurați cu vitejie, veți avea bucurie. Însă dacă nu vă veți împotrivi ispitelor arătate și ascunse, nu veți putea spori în virtute. Toți sfinții, când s-au luptat să sporească, s-au împotrivit ispitelor”<footnote Avva Ammona, op. cit., p. 89. footnote>. Este de trebuință să fim ispitiți căci „nimeni neispitit nu va putea să intre în Împărăția Cerurilor ... ridică ispitele și nimeni nu este care să se mântuiască”<footnote Sf.
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
că, încă de la început, în cadrul suitelor de tip nouba, improvizațiile instrumentale se găseau în mod normal în preludiile de la începutul suitei, precum și în mișcările instrumentale ce erau intercalate între mișcările vocale. Cu timpul, numărul mișcărilor instrumentale, precum și dimensiunile acestora, au sporit substanțial. Deși la începuturi instrumentele aveau un rol predominant acompaniator, în cadrul noubei actuale, părțile instrumentale au ajuns să aibă practic o pondere egală cu cea a părților vocale. Firesc, practica improvizației s-a dezvoltat odată cu extinderea importanței muzicii instrumentale. Ca
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
devine mai capabilă să-l primească și să-l cuprindă, fiindcă nimic din ce primește nu este aici de prisos, nici fără folos, tot ceea ce curge în sufletul primitor apărându-i propria-i mărime. Căci amândouă cresc împreună: puterea hrănitoare sporește și mai mult belșugul de bunătăți, iar izvorul de hrană curge și mai îmbelșugat prin lărgirea sufletului, care se face din ce în ce mai mare. Așadar sufletul trebuie să se ridice la atâta sporire, încât nimeni să nu-i mai poată stăvili creșterea
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
deveni preoți ai cosmosului, conferind binecuvântare sfântă întregii țesături a existenței create a lui Dumnezeu. Pentru Sfântul Grigorie, dinamismul methousiei transformă progresiv persoana, chiar începând cu viața aceasta, dar în special în viața din Împărăția cerurilor. În viața aceasta, μετουσία sporește progresiv capacitatea ființelor umane de a urma Infinitul, adâncindu-le prin aceasta dorința de acest Infinit. Din acest motiv a fost adusă la existență natura rațională, anume pentru ca de bogățiile și darurile divine să se împărtășească și omul - coroana și
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
cei doi se pot sustrage realității și descoperă cu candoare plăcerea primelor atingeri. Imaginea idealizată a fetei se modifică pe parcursul romanului pe măsură ce Danny și prietena lui descoperă brutalitatea lumii, dar Își păstrează frumusețea prin franchețea trăirilor și a gândurilor. Atracția sporește și din cauza diferențelor de cultură, religie, rasă, Surinder fiind un fruct interzis. Crescând Într-o familie rasistă, Danny nu Ține cont de acest obstacol și construiește alături de tânăra fată o poveste imposibilă. Relația dintre ei depășește imaginea siropoasă a legăturilor
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
de mai târziu, între ἀγάπη Și ἔρως. Dintr un fragment celebru din οmilia 13<footnote Ibidem, GNO, VI.383.9. footnote>, înțelegem că, pentru Sfântul Grigorie, ἔρως este o formă intensificată de ἀγάπη: „Căci iubirea (ἀγάπη) - scrie Sfântul Grigorie -, atunci când sporește Și se intensifică, devine dorință (ἔρως)”. Orice tentativă de escaladare a muntelui spiritual presupune Și exprimă această dorință de bază. În omilia 2 (27)<footnote Or., 2 (63.8); cf. Anthony Meredith, Capadocienii, traducere din limba engleză de Pr. Constantin
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
flamboiantă, fiind un pianist virtuoz, pedagog, dirijor, compozitor, dar și călugăr franciscan la un anumit moment al vieții sale. Nefiind adept al Încorsetărilor de nicio natură, viața sa personală (În special legătura cu contesa căsătorită Marie d’Agoult) i-au sporit notorietatea, creându-i o aură de legendă vie. Turneele din Europa i-au adus notorietate, Liszt fiind primit cu adulație și chiar isterie pretutindeni. Admiratoarele din sălile de concert se luptau pentru batistele și mănușile sale de catifea pe care
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
compozitor care Își bazează ideile componistice pe lucruri din afara sferei musicale, cum ar fi poezia sau pictura. Un mare cunoscător al literaturii și al artelor În general, Liszt creează În unele dintre lucrările sale o Întrepătrundere Între muzică și beletristică, sporind sugestivitatea operelor, deși nu se abate de la principiul conform căruia „muzica trebuie să fie Întotdeauna pe primul plan respectând regulile sale absolute care nu trebuie Încălcate sau neglijate”. Astfel, un exemplu relevant pentru crezul său componistic este constituit de simfonia
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
Ca să înțelegem acest aspect facem câteva analogii. Mai întâi, în relativitatea timpului ni se arată că, despărțindu-se doi asemenea<footnote Paradoxul gemenilor footnote> din același moment și loc, cu cât cel care s-ar deplasa în spațiu ar putea spori în distanță cu o rapiditate ce tinde spre viteza luminii, cu atât timpul lui s-ar dilata, încetinind în raport cu celălalt, rămas în poziție spațială fixă (repaus), dar mișcându-se pe axa timpului. Astfel, o clipă a celui plecat poate echivala
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
care face totul în acel moment, ci din El curge harul mereu. Dar sfântul Grigorie nu nesocotește nici colaborarea voinței omului prin împlinirea poruncilor. Curgerea continuă a harului și colaborarea mereu sporită a omului sunt ca dialogul unei iubiri mereu sporite între Dumnezeu și om”. (notă explicativă nr. 13, PSB, vol. 29, p. 458) footnote>. De acest har umplându-se, sfinții apostoli au arătat Bisericilor lui Hristos, rodurile plinătății și ale adeveririi. Acest Duh rămâne sălășluit în cei ce au primit
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
ființe la harul lui Dumnezeu. Omul a fost creat cu posibilitatea de a realiza aceste virtuți și a început chiar să le pună în practică. El avea virtuțile în germen. Dar lui îi revenea sarcina de a le face să sporească până la desăvârșire. Astfel înțeleg Sfinții Părinți porunca divină dată primilor oameni: <<Creșteți și vă înmulțiți>> (Facere 1, 28). Și de aceea ei zic că, în rai, <<omul era asemenea unui prunc și trebuia, sporind în cele bune, să ajungă la
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
sarcina de a le face să sporească până la desăvârșire. Astfel înțeleg Sfinții Părinți porunca divină dată primilor oameni: <<Creșteți și vă înmulțiți>> (Facere 1, 28). Și de aceea ei zic că, în rai, <<omul era asemenea unui prunc și trebuia, sporind în cele bune, să ajungă la starea bărbatului desăvârșit>>.<footnote Ibidem, p. 16. footnote> Deci omul se afla într-o stare de nevinovăție și nepăcătuire dar nu era o stare de desăvârșire, aceasta din urmă obținându-se printr-o continuă
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
întâlnim și la el înțelegerea acestui fapt legată de starea de înalt nivel duhovnicesc și de trăire mai bogată a omului. Pomul cel permis al vieții este tot lucrul, sau mai bine zis toată cunoștința și experiența prin care omul sporește în bunătatea reală. Iar pomul cunoștinței binelui și răului, adică cel interzis, este de asemenea tot lucrul sau toată cunoștința și experiența de care se împărtășește omul amăgit de ideea că este bună, dar în realitate este rea<footnote Preot
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
Duhul coborandu-Se din cer că un porumbel și a rămas peste El”, mărturisește: „Eu trebuie să mă micșorez, iar El trebuie să crească.” Pare nefiresc că un om să dorească să se micșoreze, cu scopul că aproapele sau să sporească. Firesc îi este omului căzut din hâr, să dorească a crește și a se îmbogăți pe seama și în dauna celorlalți. Semenii trebuie să existe pentru un om căzut în păcat, doar să-l admire și să-i slujească. Ioan Botezătorul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93782_a_95074]
-
să le ofere ocazia de a face schimb de experiență și de a identifica împreună cele mai bune mijloace de mobilizare a tinerilor de etnie romă din categorii sociale defavorizate să participe la acțiuni de voluntariat și de a le spori șansele, pe viitor, la angajare, datorită experienței profesionale dobândite în cadrul programului social-educațional. Printre altele, voluntarii au fost instruiți în domenii precum Coaching, Fundraising, Scrierea de proiecte și Managementul proiectelor. Datorită succesului de care s-a bucurat proiectul în societate, alte
2000 de tineri romi și 870 de persoane seropozitive, implicați într-un program social-educațional [Corola-blog/BlogPost/93807_a_95099]
-
cenușiul pietrei. Aici, (în cimitir ?), ironic ,,trăiesc o mie de suflete’’ și, neobișnuit pentru un astfel de loc și ,,câinele meu și el, roșu ca para’’ (Frumoasele umbre de cretă). Se remarcă în continuare predilecția pentru un colorit sărăcăcios (care sporește senzația de mister, de singurătate, de impenetrabil, de auster, de apăsare, de tristețe, de abandon), pentru verdele zid al pădurii (un alt obstacol ce face ca totul să devină greu și apăsător), un verde crud, nealterat de nuanțe, o culoare
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
interes în ediția dumneavoastră. Din comparația edițiilor lui Maiorescu între ele și cu celelalte ediții (și, desigur, cu primele apariții ale antumelor și cu manuscrisele), reiese că criticul este cel care remaniază fastidios punctuația textului eminescian. Ulterior, editorii lui Eminescu sporesc aceste diferențe de punctuație, acceptîndu-l pe Maiorescu sau propunînd formule proprii. Sînt chestiuni care țin, ca să zic așa, de interpretare, dar nu a textului originar, al lui Eminescu, ci a interpretărilor lui. Repet: nici un editor nu precizează însă nicăieri unde
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
fost făcut una cu pământul pe linia de racordare dintre stațiile Ploiești Sus și Ploiești Est. Prăbușirile imenselor „păsări de oțel”, lovite mortal de focul armelor de toate calibrele ce fuseseră concentrate pentru a asigura apărarea antiaeriană a rafinăriilor, au sporit daunele înregistrate în acea după-amiază, două dintre aeronavele inamice doborâte pe parcursul teribiei încleștări căzând peste clădirile uzinei de impregnat traverse, ce s-au transformat aproape instantaneu un morman de ruine fumegânde, în timp ce, pe linia curentă dintre stațiile Ploiești Sud și
1 August 1943 – Un „Val Nimicitor” loveşte complexul feroviar Ploiești! [Corola-blog/BlogPost/94060_a_95352]
-
avem de ce să descifrăm. Nu avem ce descifra. Pinter însuși susține că nu știe mare lucru despre personaje. Dacă el nu știe, de ce am ști noi? Claritatea - profund postmodernă - liniștește lectorul/spectatorul. Ea nu rezolvă misterul. Chiar din contră, îl sporește. Acolo unde Joyce se dădea de ceasul morții să scrie o enciclopedie a umanului, Pinter simplifică la sânge. Nu e o ușurare că nu avem ce descifra la Pinter. E o mare povară, fiindcă - dacă e să ne luăm după
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
avem de ce să descifrăm. Nu avem ce descifra. Pinter însuși susține că nu știe mare lucru despre personaje. Dacă el nu știe, de ce am ști noi? Claritatea - profund postmodernă - liniștește lectorul/spectatorul. Ea nu rezolvă misterul. Chiar din contră, îl sporește. Acolo unde Joyce se dădea de ceasul morții să scrie o enciclopedie a umanului, Pinter simplifică la sânge. Nu e o ușurare că nu avem ce descifra la Pinter. E o mare povară, fiindcă - dacă e să ne luăm după
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
morților îi somez pe cei vii să răsară-n ferestre văruite încui ușile pun în jgheaburi pîinea și vinul doaor știi că pînă la urmă fiecăruia i se fixează locul între contaminare și pedeapsă (și mai susținem noi că poezia sporește cînd frica și moartea șterg interdicțiile?) Alonzanfan carne de tun iarbă de țigară și oscioare spălate cu vin înscrisurile unei vieți liniștite cu respirația întreruptă de parcă maestrul h. ar urca pe scara servitorilor spre petrecerea contelui esterházy cu gesturile vătuite
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
poate dovedi și fertil pentru un poet, cum rodnic literar s-a dovedit puținul farmec pe care Ovidiu l-a găsit, odinioară, unei localități de pe țărmul Mării Negre... Gheorghe Grigurcu își îmbogățește creația cu un motiv personal de întâie importanță, care sporește impactul afectiv al întregii sale lirici. Poetul se extrage din mâlul Amarului Târg scriind versuri, cu încăpățânare, aidoma unui copil mulând figurine ; stropite cu apa de piatră a "demonizatului râu", mulajele vor căpăta viață. Îndoiala exprimată de ultimul vers nu
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]