533 matches
-
nu reuși să-l întreacă. Fu dezamăgită. Știa că, în alte condiții, ar fi putut s-o facă. În timp ce se încălțau aștepta, emoționată, momentul tainic ce urma să vină. Dar Ernest o luă de mână și tot drumul până acasă sporovăi verzi și uscate. Inima Luanei se zbătea într-o dilemă dureroasă. De ce nu o săruta? Își uitase promisiunea sau n-o plăcea și regreta rămășagul făcut? Undeva, în spatele blocului, un părculeț cu leagăne și balansoare îi făcu să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o savurau împreună, în timp ce bărbatul o punea în temă cu mersul lucrurilor din fabrică. Amabilă, politicoasă și reținută, Luana făcu impresie bună printre colege. Într-o dimineață, se întâlni în stația de tramvai cu două dintre ele și până la fabrică sporovăiră întruna. În fața lor, doi bărbați încadrau o femeie atât de gălăgioasă, că le acoperi discuția. Se agita ca pusă pe ace și gesticula în toate părțile, râzând zgomotos, cu o frenezie matinală nemaiîntâlnită. Se agăța de însoțitorii ei ciupindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trezești! Radu Noia ridică privirea goală, se uită la Ștefan absent, îl văzu prăbușindu-se în genunchi, cu mâinile încleștate ca la rugăciune. Te rog, Luana, revin-o printre noi! Întoarsă lângă perete, numai și numai din vina bărbatului ce sporovăia cu încăpățânare, fetița știu cine-i vorbește. Cunoștea această voce, îi fusese, cândva, foarte dragă. Pe măsură ce-și aducea aminte creștea, ca o altă Alice în Țara Minunilor, se transforma din copil în femeie. Recunoscu glasul lui Ștefan, ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ajutor? - Stăpâne, s-a plâns porcarul, eu trăiesc în pădure, și casa cea mai apropiată este la aproape o milă, așa că nimeni nu m-ar fi auzit. Credeți-mă, individul îl are pe duhul rău în cap; toată noaptea a sporovăit întruna despre unii creștini pe care îi numea martiri și mă poftea să mă răzvrătesc împotriva Domniei Tale, să încalc legile. M-am apropiat de Rotari și i-am șoptit la ureche: - Întreabă-l de ce neam i se pare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se cântă, un foc de tabără, se frige slănină, suc rece, într-o oală uriașă plină cu bucăți mari de gheață înoată sticle de suc, coca-cola, fanta, cappy, de-aș avea aripi să trec mai repede peste vacarmul acesta! Oameni sporovăind în soare, trupuri cât mai dezgolite, vase de lut, pălării de paie, cruciulițe, tămâie frumos împachetată, cărți de rugăciuni, Visul Maicii Domnului, iconițe, vederi de la locuri sfinte, Sinaxarul, Biblia pentru copii, iarăși mititei, s-a făcut deja coadă la mititei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
culeasă de el de pe stradă, ea vine în atelier, se uită curioasă la această casă neobișnuită, o cenușăreasă în palatul unui prinț și zâmbește tot timpul, el o trimite la baie și ea stă acolo ore întregi, între timp noi sporovăim, bem bere, fata iese apoi din baie înfășurată în uriașul lui halat alb, cu părul ud pe care nu și-l poate descâlci, miroase a săpun și a șampon, Thomas scoate dintr-un dulap de lemn obiecte de îmbrăcăminte feminină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
feminității, 22 martie, e ziua în care trece menajera lui Anne să facă curat în atelier, aș fi lăsat-o singură să n-o încurc, dar era atât de bucuroasă că are companie încât am renunțat să mai ies, ea sporovăiește în franceză, șterge praful pe polițe, pe masă și turuie întruna, eu spun doar oui și ah, ar fi pentru mine prea mare efortul lingvistic de a mă angaja acum într-o discuție cu Françoise, o cheamă Françoise, îmi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cumpărĂm ochelari și cremă de soare, indispensabile pentru orice călĂtorie pe zăpadă, și alte câteva nimicuri despre care ghidul ne-a spus că se vând la suprapreț În Nunavik, apoi ne-am oprit Într-o pizzerie și am continuat să sporovăim până pe la opt seara. Începuse să burnițeze când am ieșit din nou În stradă. Ne-am Șaman 195 luat rămas-bun În fața pizzeriei și fiecare a pornit-o spre cul- cușul lui, care numai pentru primele două nopți avea să rămână
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
adoptiv, băiatul Învățase și el afacerile cu ceramică. În magazinul de ceramică, distincția dintre superior și subordonat se respecta cu strășnicie. În timpul primei sale conversații, Hiyoshi Îngenunche cuviincios pe veranda de lemn, În timp ce Ofuku stătea așezat Înăuntru, mâncând prăjituri și sporovăind vesel cu părinții săi. — Ei, dar e maimuțica lui Yaemon. Tatăl tău a murit, iar Chikuami din sat ți-a devenit tată vitreg. Și acum vrei să slujești În casa asta? Va trebui să muncești din greu. Spusese aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
copite și glasuri sonore. Dosan nu-și lăsa ochii să se abată dintr-acolo. În mijlocul călăreților mergea un cal splendid, cu zăbală sclipitoare. În șaua bogată, cu intarsii de sidef, stătea Nobunaga, ținând frâul Împletit din curelușe purpurii și albe. Sporovăia vesel cu vasalii săi. — Ce-i asta? fură cuvintele care se desprinseră Încet de pe buzele lui Dosan. Părea uluit. Înfățișarea lui Nobunaga se orbea. Auzise că seniorul din Oda purta haine ciudate, dar ceea ce vedea acum Întrecea de departe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
supușii să aștepte mult timp, În timp ce el se așeza alene. Nobunaga Îl luă la Întrebări, nerăbdător să audă un răspuns. Răspunsul era la obiect. Existau vasali care, la Înapoiere, când dădeau raportul oficial, vorbeau Îndelung despre cutare sau cutare lucru, sporovăind În legătură cu ceea ce se Întâmplase pe drum, discutând toate detaliile mărunte ale problemei. Prin urmare, era dificil să se ajungă la Întrebarea esențială: tratativele sau decurs conform planului sau nu? Nobunaga nu putea suferi acest lucru și, când mesagerii nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Chikubu, sunt acoperite cu frunze roșcate. Nu știu de ce, am simțit că nici nu mă Îndreptam spre câmpul de luptă și chiar am compus câteva versuri proaste când călătoreau. Poate vi le citesc, după luptă. Pășind Înăuntru, Hideyoshi continuă să sporovăiască despre tot ceea ce-i trecea prin minte. Pe chipul său nu era nimic din solemnitatea care-i imobilizase pe senior și pe vasali cu doar câteva momente În urmă. Părea să nu aibă nici cea mai mică grijă. — Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
care Seniorul Nobunaga Îl va construi la Azuchi. — Hm? Care Domn Mori? — Pajul Domniei Sale, Ranmaru. Mitsuhide Încruntă, o clipă, sprâncenele. — Și ai unele Îndoieli În privința asta? — Nu neapărat. Mitsuhide reveni, imediat, la o expresie nonșalantă, schimbând subiectul, pentru a mai sporovăi câteva momente. În sfârșit, se scuză și plecă grăbit, spre interiorul palatului. — Senior Hideyoshi! Senior Hideyoshi! Marele coridor din Palatul Nijo era plin de oameni care plecau și veneau În vizită la Seniorul Nobunaga. Din nou, Îl strigă cineva. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un om cumsecade, răspunse Shinroku. Nu! țipă ea. Eu nu vreau să mă duc! Fetele mai mari Încercară și ele s-o liniștească. — Trebuie să vină și mama, mai târziu. Nu-i așa, Shinroku? — Da. Sigur că vine și ea. Sporovăind astfel, se apropiară, În sfârșit, de pâlcul de brazi unde Hideyoshi Își instalase tabăra. Hideyoshi ieși din cort și se opri sub un brad, privindu-le cum se apropiau. Le veni În Întâmpinare. — Toate au același aer al familiei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
doar câțiva vasali superiori și cei doi foști soli, Tomita și Tsuda. Când grupul traversă, În sfârșit, Râul Machiya, Hideyoshi Își luase precauția de a ascunde un grup de soldați printre stufărișuri și casele țărănești, În timpul nopții. În șa, Hideyoshi sporovăia amiabil ca și cum nu i-ar fi observat, și, În cele din urmă, descălecă pe malul Râului Yada, aproape de marginile apusene ale Kuwanei. Să așteptăm aici sosirea Seniorului Nuobo? Întrebă el și, așezându-se pe scaunul de campanie, Începu să admire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
îi dă rachiu și bani și o trimite la nevasta lui. Baba o convinge destul de ușor pe tânăra femeie s-o urmeze. Îl găsesc pe Stan, pe care nu-l recunosc în umbră; el le dă să bea, încep să sporovăiască, iar când ele se îmbată, el pleacă de acolo cu copilul, drăcuind-o pe necredincioasă. Ca să-l consoleze, Chirică îi spune: "Femeia d-tale e una dintre cele mai bune femei". După ce se trezesc din beție, ele își vin în
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
campanie calomnioasă: "deodată-mi adusei aminte de un măgăruș, pe care-mi puneam in gând să-l trimet să-și facă o masă gustoasă din aceste ierburi uricioase, ca să fie și ele bune la ceva", încheie autoarea); copacii, izvoarele, toate sporovăiesc și-și spun cuvântul, cu veselie și bunătate. E Francisc din Assisi vorbind cu Natura. Un ciocul-berzei vorbăreț se aprinde împotriva urzicilor. "Ce frunzișoare frumoase avea, îndesate împrejurul unui puf argintiu, și ce drăguțe-i erau petalele ce se legănau
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
a lungul unor pagini care au însemnat, pentru autor, un alt fel de travaliu. Alte perspective din care s-a privit și și-a privit drumul. Nu am găsit nici accente de teribilism, nici ale unei aroganțe despre care mulți sporovăiesc superficial și care, uneori, s-a manifestat doar atunci cînd artistul s-a simțit atacat. În carte nu se poartă lupte, nu se plătesc polițe. Andrei Șerban pare că, explicîndu-i cititorului experiențe, interpretări ale unor puneri în scenă de teatru
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
Bogdan Iancu "...Așa și cu povestirile din volumul de față, sunt un fel de discuții la masa de lemn din Pădurea Verde de la marginea Timișorii, la masa de lemn de dinaintea Birtuțului. Ele sporovăiesc de-ale lor, de cele politice și culturale și vine faptul de viață ca măgarul..." - intenții strecurate de autor în Prolegomena ce deschide volumul Apocalipsa 9 (retroproze), întîmplarea cu măgarul este relatată cu un umor savuros, într-un stil personal
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
zbenguiesc eu ca peștele în apă..." După Valahia de mucava (1995), iată-l din nou pe Daniel Vighi pus pe taifas moromețian cu cititorul (îmi permit o comparație a atmosferei volumului Apocalipsa 9 cu cea din poiana lui Iocan - Moromeții), sporovăind cu umor despre politică, literatură, comunism, fapte de viață... Finalul volumului îl găsește pe măgarul de la început, înhămat la căruță și pe autor întrebîndu-se: "...de ce nu renunți? De ce nu taci?" Daniel Vighi, Apocalipsa 9 (retroproze), Editura Paralela 45, București, 2000
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
o germană de școală, cum recitam în liceu la Brașov poeziile lui Schiller, la cererea profesoarei Frau Netolitzka, îl întrebaserăm pe colonelul dinaintea gheretei ce se întâmplă... Acesta interveni numaidecât, adre-sându-se prin pânza neagră personajului invizibil de dincolo de ea. Amândoi sporovăiră un timp. Apoi, pașapoartele noastre reapărură unul după altul, tot așa, făcând un pliu al stofei, de astă dată în sens invers. Am mai scris despre aceasta. De teamă să nu fie uitată scena -, risc și mă repet... înmânându-ne
Berlin ori nicăieri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8266_a_9591]
-
șir pe străduțele vechi și pustii ale Lipscanilor, se înfundă în vreo bodegă retrasă unde bea și fumează, iau trenul cu destinații întîmplătoare sau, pur și simplu, petrec zile întregi în ,vizuina caldă a patului" dormind și lenevind sau, dimpotrivă, sporovăind nimicuri, privind la trecători, răsfoind cărți, bînd și fumînd mult, mîncînd puțin pentru că banii nu prea ajung. Amîndouă sînt la vîrsta cînd începe ,dezrădăcinarea", înstrăinarea de familie, cînd singurătatea este căutată dintr-un soi de masochism vanitos, cînd revolta snoabă
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
din copilărie, plonjăm în plină revelație. Din nou, versurile sunt memorabile prin intensitatea viziunii care le susține: "mă trimiseseră pe deal, eu și țărănușii, să culeg mure./ îmi legaseră o oală de pământ la brâu, cu un cordon./ ceilalți umpluseră, sporovăind, sacoșele,/ eu leneveam, gustând/ de pe fiecare rug. priveam rugii și bălăriile fantastice:/ trăiam o bucurie exasperantă,/ plantele erau eu erau mintea mea, peisajul ei reprezentat în concret./ știam asta și mă durea să n-o pot pune în cuvinte.// L-
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
ați citat pe Voltaire. Vreți să spuneți că vă încredeți mai mult în mine? făcu languros diavolul păros. - Eram doar curios. Pentru că tot despre căpcăuni voiam să vă vorbesc. Căpcăunii anonimi povestiți de Pascal Bruckner. - A, aș fi preferat să sporovăim despre sexualitatea deviantă din Luni de fiere. Foarte... frumos roman! Vă amintiți cum descrie Franz fabuloasele fese ale Rebeccăi? își mângâie dracul sexul păros cu propria coadă. - Care bărbat care a citit romanul ar putea vreodată uita acea pagină! Sau
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
din ce în ce mai tare. - Mama o să se întoarcă să-și ia la revedere. Așteaptă să se ducă amândoi la culcare... Afară se auzeau soții Mañara, foșnetul ziarului, dialogul lor neîncetat. În noaptea aceea n-aveau somn, era unsprezece și jumătate și ei sporovăiau mai departe. Delia se întoarse la pian, cântă parcă plină de înverșunare nesfârșite valsuri autohtone, cu da capo al fine încă și încă o dată, cu scări muzicale și înflorituri improvizate cam caraghioase dar care-l încântau pe Mario, și nu
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]