506 matches
-
octombrie 2016. Credeam, că e în lume frumusețea, Și- am rupt o frunză verde de măslin- Să-i dărui cuvântul și finețea Acestei mult înflămânzite cu venin Lumi, care din gustul banului absoarbe O apă tulbure, cu iz de îmbălăcire, Sporovăind în limbi, ce nu-i se cade, Se îndobitocește în lipsuri mercantile. Acestei lumi, cu dinții puși pe ducă, Înaintea sufletului parcă-i un sicriu, În care se deschid cu ochi, ce se bifurca Pustiurile inimii și- al vieții lor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
o grădină în care ... Citește mai mult Credeam, că e în lume frumusețea,Și- am rupt o frunză verde de măslin-Să-i dărui cuvântul și finețeaAcestei mult înflămânzite cu veninLumi, care din gustul banului absoarbeO apă tulbure, cu iz de îmbălăcire,Sporovăind în limbi, ce nu-i se cade,Se îndobitocește în lipsuri mercantile.Acestei lumi, cu dinții puși pe ducă,Înaintea sufletului parcă-i un sicriu,În care se deschid cu ochi, ce se bifurcăPustiurile inimii și- al vieții lor pustiu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
de venirea ta! Încurajat de înlesnire, T. apucă iute pachetul de cărți amestecând cu mâini sigure cartoanele. Depune teancul cu fața-n jos zâmbind și propunând smerit: -Și ca să nu te simți împovărat că vremea trece-abia, un joc să ticluim sporovăind. Te-ncumeți? -Vorbi-vei singur. Gura mi-e pecetluită! De la mine slove n-ai s-auzi. Așa să știi. T. împarte egal stiva de cărți, îndemnând ca fiecare să tragă pe rând câte una. Cel cu punctul mai mic, explică el
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
fel cu Aprozarul nostru, unde se găsea și bere foarte ieftină - 1,5 coroane sticla, față de 5 coroane, cât era la un restaurant fără pretenții, cum am aflat mai târziu. Timp aveam destul, așa că am golit o sticlă-două pe loc, sporovăind cu vânzătoarea, o femeie tânără, atât cât mă pricepeam eu în slovacă, apoi am revenit acasă, deoarece se apropia ora sosirii lui Suzy, cum i se zicea în familie. Când a apărut Suzana, eram de mult acasă, cu darurile aduse
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
antreuri pentru bere - diverse feluri de bruschete, bulete de cașcaval, grisine cu măsline și usturoi, brioșe cu șuncă și ardei etc. Se gustă și se bău într-o veselie. Se formaseră două grupuri. Cei nepăsători, mai flu-flu spre ale vieții, sporovăiau de-ale băieților, fiind necăsătoriți. Ceilalți, așezați la casele proprii, antrenați în griji maritale, inerente comentau împreună cu Șefu’ înviorarea apaticului Antonel de până acum. Împărtășiseră bucuria izbânzii camaradului, dar, ca tot românul, tare ar fi vrut să știe de-a
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
reclamat dispariția unui obiect de valoare, bănuim că se află asupra dumneavoastră... Poate exagera în suspiciunile lui, dar nimic nu era imposibil la urma urmei. Hotărâse să se întoarcă. În sala de recepții, unde muzica încetase între timp și lumea sporovăia adunată grupuri - grupuri, nimeni nu-l suspectase că ar fi vrut să plece înainte de vreme. Încă Hodoșan îl și întrebase, neținând seama că putea fi auzit de ceilalți: Mă, e pe-aici pe undeva vreo budă, sau ne pișăm la
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
Însă, pe la mijlocul lui ianuarie a început să ningă și să bată un vânt năprasnic, de nu puteai să scoți pe ușă nici măcar nasul. Dar Floricica...nu și nu ! Că ea vrea să se plimbe pe-afară, cu sania. Degeaba a sporovăit-o bunica. Pentru că bunicul...inimă slabă...n-a putut s-o refuze. Deși a înfofolit-o, au răcit amândoi. Îndurerată, biata bunica i-a certat, dar i-a oblojit cum a putut. Frecții, ventuze și ceaiuri. A aflat maică-sa
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
mai ușoară. Însă acest lucru conta mai puțin căci tovarășul în halat albastru era greu de mulțumit, fiind aproape tot timpul cătrănit din cauza noastră, a practicanților, pentru că, zicea el, ba nu sortam cartofii cu simț de răspundere, ba pierdeam vremea sporovăind unii cu alții, ba ne apucau foamea și setea când nu era cazul și luam pauză de masă pe nepusă masă. Munca o încheiam când se lăsa întunericul. Atunci o porneam cătinel către casă, orbecăind înapoi spre stație. Ne suiam
LA CARTOFI, LA HELIADE ÎNTRE VII (O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI AL ANULUI 1981) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371089_a_372418]
-
unii bărbați se ocupau cu sacrificarea și frigerea unui batal gras , alții se întreceau la trânta ( lupta corp la corp între oameni ne înarmați , care încearcă să se doboare , unul pe celălalt numai cu ajutorul brațelor, femeile așezate separat în cerc sporovăiau între ele gustând din dulcețurile puse în chisele ( vase mici de porțelan sau sticlă în care se aducea dulceața) și beau apă din vase specifice ( de multe ori argintate ) , de asemenea butoiașul de bere ( procurat prin contribuția tuturor se răcea
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]
-
dar pe langă tot mai auzea ceva în plus, acea prelungire a lucrurilor neprezente, trecute, dar reauzite pe lângă cele auzite real... Uitându-se la oamenii pe care câteodată îi salută recunoscandu-i, ori la câte un bătrânel din asta ce sporovăia stând în picioare în fața acelora de pe banca, părând că le explica ceva și când l-a văzut raspunzandu-i salutului, a observat cum acesta s-a înclinat într-un anumit fel - lui îi părea un gest din ăla ironic. A
FRUNZA VIETII.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347415_a_348744]
-
Ion Aramă, poate-poate, uită de monotonia mersului cu personalul care oprea și în cea mai neînsemnată haltă de pe traseu. Cu perdelele trase și ferestrele deschise să se facă curent în compartimentul încins de razele ce băteau direct în sticla geamului, sporovăiau despre școală sau despre locurile de naștere, destul de apropiate, la mai puțin de șapte zeci de kilometri unul de celălalt. Stelian era din Drăgănești, o localitate la vreo opt kilometri de Tecuci. În zona Tecuci-ului se stabilise mulți țigani
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
în vârstă de 84 de ani. Cele două echipaje doreau să-și omagieze Magistrul acasă la el. Ursitoarele veștede ale toameni însă apar pe negândite și ne țes în minte planuri noi sau vechi, dilemele curând din belșugul multiplelor posibilități. Sporovăim pe drum despre toate celea, dar fără să vrem ’’admirând’’ hârtoapele prin care șerpuiau mașinile, dăm dreptate academicianului Marinescu, decanul nostru de vârstă, care remarca că trăim în trei Românii paralele: una situată în Evul Mediu, alta în secolul al
ACADEMICIANUL IOAN HAULICA OMAGIAT LA EL ACASA, IN COMUNA IESEANA IPATELE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345107_a_346436]
-
prin traficul aglomerat al șoselei ce lega aeroportul de Torino, dar mai ales prin interiorul orașului cu străzile ce aveau în general doar două benzi de circulație și semafoare la toate intersecțiile, și multe sensuri giratorii pentru fluidizarea traficului, au sporovăit ca două vrăbiuțe gureșe, informându-se fiecare pe cealaltă despre ce s-a mai întâmplat în viața lor, de când nu s-au mai văzut. Adrianei îi fugeau ochii avizi de cunoaștere, la tot ce apărea în vizorul său, la tot
ROMAN IN LUCRU , CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377045_a_378374]
-
der ... X. SĂRUTĂRI PE SUFLETUL A.O.Ș.R., de Pompiliu Comsa , publicat în Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016. Plecăm de la Iași spre Durău cu o mașină pusă la dispoziție cu amabilitate de Prof. univ. Dr. Vasile BURLUI. Sporovăim poate și în intenția de a ne pierde timpul despre de toate, dar mai ales despre starea drumurilor, care nu este grozavă, dar și despre vina autorităților de a scoate în evidență singurele două domenii care cu minimă investiție ne-
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
poartă denumirea stațiunii, în vecinătatea a două supermarketuri cu rafturi pline, dar fără cumpărători. E sărăcie lucie în ... Citește mai mult Plecăm de la Iași spre Durău cu o mașină pusă la dispoziție cu amabilitate de Prof. univ. Dr. Vasile BURLUI. Sporovăim poate și în intenția de a ne pierde timpul despre de toate, dar mai ales despre starea drumurilor, care nu este grozavă, dar și despre vina autorităților de a scoate în evidență singurele două domenii care cu minimă investiție ne-
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
folosit. „INSULA” Cu alte cuvinte, deși este o „INSULĂ” latină într-o mare slavică și ugro-finică, în același timp este și o „insulă” în grupa sa de limbi romanice. În gălăgia planetară a celor peste șase miliarde de oameni, care „sporovăiesc” în aproape o mie de limbi și dialecte, „vocea” limbii române este relativ redusă din cauza numărului redus de români. Pe teritoriul României vorbesc românește permanent douăzeci de milioane de oameni (fără vocile minorităților conlocuitoare care...mai vorbesc și în limba
LIMBA ROMÂNILOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376755_a_378084]
-
Cu un vârtej și-o tulbure cădere!/ Tu ne-ai schimbat al vieții curs și sorți,/ Suntem acum din nou copii fără putere... -S-ar cuveni ceva mai mult optimism, unde dai peste un așa noroc! inteveni Diplomatul. Și continuară să sporovăiască, adunați în jurul iepurașului. Flower-Power chicotea fericită când Patriarhul o alinta zână mică sau Solitarul o striga ma fleur; iar Papa și Babacul se amenințau cu voci în schimbare; Doc intervenea firoscos din când în când, iar Diplomatul încerca să-i
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
pe care încă de tânăr îl contestam, se transformă într-un exercițiu de lepădare, de uitare și de păgână sărbătoare, cum îi ducem noi pe morți în pământ și-i lăsăm acolo, în gropi, noi plecând către casele noastre, în timp ce sporovăim și uităm că, într-o zi, și pe noi, conform obiceiului, ne vor duce acolo unde ne sunt gropile și ne vor lăsa acolo, sub pământ, sub pașii lor, care se vor îndepărta încet, cu sentimentul datoriei împlinite.”... „Încep să
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
unde altădată, pe timp de seară, se făcea focul pentru Furcă, un obicei în serile de sfârșit de vară și început de toamnă, când la un foc ce se aprindea seara prin grija copiilor, femeile veneau cu de lucru și sporovăiau până noaptea târziu. Privi stâlpul crăpat de ploi și soare, suportul pe care se monta Vârtejul la sărbătoarea Dragobetelui. Era făcut de bunică-su, din lemn de salcâm, ars la partea îngropată în pământ, ca să nu putrezească. Își mai aduse
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
PE SUFLETUL A.O.Ș.R. Autor: Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Plecăm de la Iași spre Durău cu o mașină pusă la dispoziție cu amabilitate de Prof. univ. Dr. Vasile BURLUI. Sporovăim poate și în intenția de a ne pierde timpul despre de toate, dar mai ales despre starea drumurilor, care nu este grozavă, dar și despre vina autorităților de a scoate în evidență singurele două domenii care cu minimă investiție ne-
SĂRUTĂRI PE SUFLETUL A.O.Ş.R. de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376225_a_377554]
-
preferate. Numai că nu un ,, vițel” a pus la cale ,,balamucul ăsta” cum îi spui tu, ci un șacal periculos de genial! Oricum, meriți o medalie, fată dragă! Te-aș pupa, dacă aș putea!” Ascultând cu nesaț cuvintele Luciei ce sporovăia la telefon cu Ambra, Amneris închise ochii fericită și ușurată, mulțumind dulcei Fecioare că nu era înconjurată numai de cretini. Istețimea Luciei se făcuse remarcată încă de la început și acest lucru îi asigurase un loc de muncă stabil și bine
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
în autostradă, reglai viteaza spre goană. Așteptai reacții adverse, dar, nimic. Distinsele deja intraseră în program. Povesteau despre una, despre alta, întreținându-se în convorbiri pe mobil cu echipajul din spate, de parcă nu abia s-ar fi despărțit. Le-auzii sporovăind apoi despre Seneca. Până la Pitești o puseseră la curent și pe Nicole de importanta omului ăstuia în viața lor, încercând s-o lămurească de ce și pentru ce erau așa-ncântate de cunoștința cu insul. Ce nu observasem, dar aveam să
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
plan oniric și multe alte locuri comune. Fiindcă G. îmi dă știre pe mail că peste „baltă” este cald în exces, iar aici plouă deci, carevasăzică suntem în „contradicție meteorologică”, suntem siiți de mama-natură să stăm la „acioală” și să sporovăim...Ieri, la biserica din „Doamna Ghica” am văzut ceva ce m-a trăznit de-a binelea: un fost profesor de-am meu de geografie din liceu, pilangiu din câte îl știam (și din văzute și din auzite) însă eminent dascăl
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369272_a_370601]
-
fata ei dragă s-a întors acasă după șase ani de când o tot vedea sporadic, în vacanțe sau în concediu, câteva zile de fiecare dată pe an. De data aceasta o va avea lângă ea și vor avea timp să sporovăiască câte în lună și câte în stele. Ca mamă care își cunoștea copila foarte bine, vedea că ceva nu era în regulă cu starea sa sufletească. - Ce-i, mamă? Parcă nu-ți este bine. Ești cumva bolnavă? Parcă nu-ți
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]
-
putea auzi dinspre laboratoarele hermeneuților de serviciu. Într-adevăr. Ce și-or fi spunînd cei doi în lungile lor otrocoale pe la mărginașele birturi ieșene? (e adevărat, modeștii de-atunci, nebănuind nici unul ce va însemna, tîrziu, în Pantheon). Ce-or fi sporovăind în deambularea lor negrăbită? Eminescu, spiritul doct-ordonat, acrib scotocitor de rafturi tipărite, Creangă, întruchiparea oralității informe. Eminescu, efebul grav și tragic (nu fără pusee de zicere lumească, groasă), Creangă, pusul pe șagă, rotofeiul pișicher. Ce? Reciproca valorizare a genialității latente
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]