KorAP: Find »[drukola/base=sprint & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...21 >

508 matches

Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911

și CP intramusculare și o utilizare mai eficientă a energiei produse. Acest aspect se pare că este aprofundat de C.G. Stathis și col., 1994, exemplificând rezervele de fosfogeni numai întrun singur mușchi “vastus lateralis”. Respectivii autori analizează influența antrenamentului de sprint asupra metabolismului fibrei striate, mai exact cât se modifică cantitatea de ATP, CP, creatină, (mMol/kg. d.wt) aflate în mușchiul “vastus lateralis” înainte, în timpul și după sprint, atât la subiecții antrenați cât și neantrenați, în vârstă de 22,1

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
numai întrun singur mușchi “vastus lateralis”. Respectivii autori analizează influența antrenamentului de sprint asupra metabolismului fibrei striate, mai exact cât se modifică cantitatea de ATP, CP, creatină, (mMol/kg. d.wt) aflate în mușchiul “vastus lateralis” înainte, în timpul și după sprint, atât la subiecții antrenați cât și neantrenați, în vârstă de 22,1 ± 1,0 ani: La investigarea inițială, cantitatea de ATP este mai mare înainte de sprint, în acest mușchi, la neantrenați și respectiv, la antrenați mai mică. În timpul sprintului, antrenații

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
creatină, (mMol/kg. d.wt) aflate în mușchiul “vastus lateralis” înainte, în timpul și după sprint, atât la subiecții antrenați cât și neantrenați, în vârstă de 22,1 ± 1,0 ani: La investigarea inițială, cantitatea de ATP este mai mare înainte de sprint, în acest mușchi, la neantrenați și respectiv, la antrenați mai mică. În timpul sprintului, antrenații consumă ATP mai puțin ( 4,4 mMol/Kg. d. w) în timp ce neantrenații consumă o cantitate mai mult decât dublă de ATP (9,2mMol/Kg dry/wet

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
după sprint, atât la subiecții antrenați cât și neantrenați, în vârstă de 22,1 ± 1,0 ani: La investigarea inițială, cantitatea de ATP este mai mare înainte de sprint, în acest mușchi, la neantrenați și respectiv, la antrenați mai mică. În timpul sprintului, antrenații consumă ATP mai puțin ( 4,4 mMol/Kg. d. w) în timp ce neantrenații consumă o cantitate mai mult decât dublă de ATP (9,2mMol/Kg dry/wet). După efort, cantitatea de ATP, la antrenați, ca valoare este mai aproape de nivelul

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
w) în timp ce neantrenații consumă o cantitate mai mult decât dublă de ATP (9,2mMol/Kg dry/wet). După efort, cantitatea de ATP, la antrenați, ca valoare este mai aproape de nivelul inițial, (respectând proporția) decât la neantrenați. Cantitatea de CP înainte de sprint este mai mare cu 6,8 mMol/Kg d.wt față de neantrenați. În timpul sprintului, CP se consumă aproximativ la fel; după sprint cei antrenați au o cantitate mai mare de CP în respectivul mușchi. Cantitatea de creatină rămâne aproximativ neschimbată

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
Kg dry/wet). După efort, cantitatea de ATP, la antrenați, ca valoare este mai aproape de nivelul inițial, (respectând proporția) decât la neantrenați. Cantitatea de CP înainte de sprint este mai mare cu 6,8 mMol/Kg d.wt față de neantrenați. În timpul sprintului, CP se consumă aproximativ la fel; după sprint cei antrenați au o cantitate mai mare de CP în respectivul mușchi. Cantitatea de creatină rămâne aproximativ neschimbată în toate situațiile. Din acest studiu rezultă că cel antrenat, în timpul sprintului consumă de

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
la antrenați, ca valoare este mai aproape de nivelul inițial, (respectând proporția) decât la neantrenați. Cantitatea de CP înainte de sprint este mai mare cu 6,8 mMol/Kg d.wt față de neantrenați. În timpul sprintului, CP se consumă aproximativ la fel; după sprint cei antrenați au o cantitate mai mare de CP în respectivul mușchi. Cantitatea de creatină rămâne aproximativ neschimbată în toate situațiile. Din acest studiu rezultă că cel antrenat, în timpul sprintului consumă de 2 ori mai puțin ATP decât neantrenații. G.C.

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
neantrenați. În timpul sprintului, CP se consumă aproximativ la fel; după sprint cei antrenați au o cantitate mai mare de CP în respectivul mușchi. Cantitatea de creatină rămâne aproximativ neschimbată în toate situațiile. Din acest studiu rezultă că cel antrenat, în timpul sprintului consumă de 2 ori mai puțin ATP decât neantrenații. G.C. Gaitanos et al., 1993, au observat că după 10 repetări de 6s, cu pauze de 30s, ATP-ul din același mușchi de mai sus, a scăzut de la 24 la 20

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
egale și valoarea ei reprezintă jumătate din valoarea adulților, iar la vârsta de 14 ani, energia lor este de 90% din valoarea adulților. În acest sens, Van Schenau, 1994, prezintă cantitatea de energie consumată în fiecare fază a alergării de sprint de atleții consacrați. În primele 4 -5” de alergare în proba de 100 mp, energia este susținută de o mare cantitate de fosfați cu un echivalent mecanic de 20W/Kg și chiar mai mult și apoi de 10W/Kg pentru

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
Dar tot același autor susține că în cursa de 100 mp, prin frecarea cu aerul se consumă o putere de 440W, pentru a menține o viteză maximă de 11,5 m/s. În faza de accelerare a unei curse de sprint de 100 mp este nevoie de o putere relativă de 20W/Kg la o viteză de 10 m/s. La o viteză de 3,6 m/s specifică copiilor cu accelerație de 10-11 m.s- , energia ajunge până la 3000W, ceea ce

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
Smith și P. F. Radford, 2000, în cursa de 100 mp cu sportivi consacrați, s-a reliefat ideea că diferențele de viteză maximă și distanța unde a fost atinsă se datorează modurilor diferite în care genurile (sexele) transformă energia în timpul sprintului. Consumul de energie al atletelor consacrate este de 492 J.Kg-1 și 475 J.Kg-1 la atleții de elită (90,5% este energie anaerobă și 9,5% energie aerobă la atlete și 92,5% energie anaerobă și 7,5% este

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
Kg-1 și 475 J.Kg-1 la atleții de elită (90,5% este energie anaerobă și 9,5% energie aerobă la atlete și 92,5% energie anaerobă și 7,5% este energie aerobă pentru atleți). Declinul de viteză în cursele de sprint ale atletelor pe ultima parte a cursei este explicat prin declinul în sursele de energie anaerobă. Metabolismul aerob joacă un rol semnificativ mai mare la sprintere decât la sprinteri, susține același autor. Astfel, se sugerează ideea că antrenamentul sprinterelor nu

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
sprinterilor. Metabolismul aerob este mai important pentru atlete de-a lungul tuturor distanțelor de alergare. J. Ward - Smith și P. F. Radfort, 2000, au observat că atletele au folosit procente mai mari din rezerva aerobă decât atleții, în probele de sprint prelungit. Tot J.Ward - Smith și P.F. Radfort, 2000, și-au extins studiul și asupra puterii lactacide, demonstrând că puterea relativă anaerobă lactacidă, prin folosirea A.T.P.-ului endogen și C.P. la timpul de 2”1 în cursa de 100

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
a organismului, iar pe de altă parte, de eficiența procesului de instruire. Procesul de instruire, la rândul lui, trebuie să stimuleze dezvoltarea biologică a calităților și funcțiilor organismului în direcția specializării motrice. Structura (fazele) și analiza biomecanică a alergării de sprint Structura alergării de sprint este comună cu cea de la oricare alergare în cadrul probelor de viteză ale concursului de atletism, având caracteristici strict particulare. Referirile noastre vor viza proba de 100 mp, cea mai tipică probă de sprint, ce se caracterizează

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
de altă parte, de eficiența procesului de instruire. Procesul de instruire, la rândul lui, trebuie să stimuleze dezvoltarea biologică a calităților și funcțiilor organismului în direcția specializării motrice. Structura (fazele) și analiza biomecanică a alergării de sprint Structura alergării de sprint este comună cu cea de la oricare alergare în cadrul probelor de viteză ale concursului de atletism, având caracteristici strict particulare. Referirile noastre vor viza proba de 100 mp, cea mai tipică probă de sprint, ce se caracterizează prin următoarele faze: poziția

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
a alergării de sprint Structura alergării de sprint este comună cu cea de la oricare alergare în cadrul probelor de viteză ale concursului de atletism, având caracteristici strict particulare. Referirile noastre vor viza proba de 100 mp, cea mai tipică probă de sprint, ce se caracterizează prin următoarele faze: poziția de start, startul de jos și lansarea de la start, alergarea pe parcurs, finișul și atacul firului la sosire. În concepția teoreticienilor străini, aceste faze se regăsesc structurate mai în detaliu, astfel: După S.

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
1992, fazele probei de 100mp sunt: 1. start: - reacție, demaraj. 2. alergare: - accelerare și atingerea vitezei maxime, menținerea vitezei, -decelerare. În studiul lui L. Seagrave, 1996, s-au identificat nouă componente care se au în vedere la o cursă de sprint, dintre care cele de la punctele 2-7 se încadrează în structura propriuzisă : 1.Încălzirea - esențială pentru obținerea unei performanțe evitând accidentele. 2.Startul - timpul de reacție și aplicarea forței în primii pași de alergare. 3. Accelerația pură - faza accelerației, care face

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
accelerație cuprinde primii 8 -10 pași de alergare. 4. Tranziția - durează 8 pași și completează faza accelerației pure. Este faza schimbărilor subtile și gradate din tehnica lungimii pasului în timpul alergării. 5. Viteza maximă - cea mai importantă perioadă a cursei de sprint, ce se caracterizează prin cea mai mare frecvență a pasului și printr-o lungime optimă a acestuia. Viteza maximă se atinge între secunda 4 -5 a cursei de 100 mp și durează 2 -3 sec. Viteza maximă începe după acumulările

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
10 - 36 de m), iar a treia fază, se referă la menținerea acestei viteze maxime pe restul distanței, 36-100 de m. Experimentul studiului de mai sus va fi explicat în subcapitolul faza de accelerare. Deși numărul și definițiile fazelor de sprint sunt relativ arbitrare, este important să recunoaștem că sprintul este o probă cu mai multe faze. 3.1.Startul de jos și lansarea de la start După L. Seagrave, 1996, startul reprezintă o serie complicată de tehnici motrice, care, atunci când sunt

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
referă la menținerea acestei viteze maxime pe restul distanței, 36-100 de m. Experimentul studiului de mai sus va fi explicat în subcapitolul faza de accelerare. Deși numărul și definițiile fazelor de sprint sunt relativ arbitrare, este important să recunoaștem că sprintul este o probă cu mai multe faze. 3.1.Startul de jos și lansarea de la start După L. Seagrave, 1996, startul reprezintă o serie complicată de tehnici motrice, care, atunci când sunt executate corect, duc la producerea forței, permițând atleților să

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
clasic”; „startul apropiat” și „startul îndepărtat”. Cum variantele individuale, adaptate la particularitățile fiecărui alergător, sunt multiple, prezentăm rezultatele studiului efectuat de M. Coh și colaboratorii săi pe un eșantion de 13 bărbați și 11 femei, componenți ai lotului național de sprint al Sloveniei din care au reieșit parametrii esențiali ai mișcării în startul de jos folosit în probele de viteză. Lansarea de la start începe cu mișcarea de tragere a piciorului din spate, paralel cu solul, continuă cu o pendulare puternică și

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
25 s. O dată cu derularea pașilor și creșterea vitezei de alergare, timpul de contact pe sol scade în timp ce timpul de zbor crește. Studiile arată, după cum consemnează E. Ozolin (1986), „că structura tehnicii de alergare ar trebui să fie apropiată acțiunii de sprint normal începând cu al cincilea sau al șaselea pas din momentul plecării din blocuri”. Lansarea de la start ca fază a probei de sprint se realizează prin alergare accelerată caracterizazată prin: - creșterea frecvenței pașilor și a lungimii acestora; - scăderea înclinației corpului

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
după cum consemnează E. Ozolin (1986), „că structura tehnicii de alergare ar trebui să fie apropiată acțiunii de sprint normal începând cu al cincilea sau al șaselea pas din momentul plecării din blocuri”. Lansarea de la start ca fază a probei de sprint se realizează prin alergare accelerată caracterizazată prin: - creșterea frecvenței pașilor și a lungimii acestora; - scăderea înclinației corpului, care se ridică progresiv către verticală; - scăderea valorii oscilațiilor laterale ale trunchiului determinate de decalajul lateral dreapta și stânga, rezultat din așezarea tălpilor

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
față de cât se datorează piciorului, fesierului și flexorilor coapsei asupra bazinului de pe partea segmentului oscilant; -în faza accelerată ,în vreme ce coapsa față de bazin și piciorul față de gambă se supraîntind, genunchiul rămâne întotdeauna ușor flexat sub un unghi de 168-1720. Profesorul de sprint, italianul C. Vittori, 1990, își exprimă propria părere privind tipul de forță care acționează în timpul startului de jos: la start, în probele de sprint, reacția sau latența este determinată printre altele și de exprimarea forței de reacție, care de fapt

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
față de gambă se supraîntind, genunchiul rămâne întotdeauna ușor flexat sub un unghi de 168-1720. Profesorul de sprint, italianul C. Vittori, 1990, își exprimă propria părere privind tipul de forță care acționează în timpul startului de jos: la start, în probele de sprint, reacția sau latența este determinată printre altele și de exprimarea forței de reacție, care de fapt reprezintă efectul de forță produs de un ciclu dublu de lucru muscular: cel de întindere - scurtare. C. Vittori, 1992, realizează o clasificare a formelor

VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]