990 matches
-
puțin de treizeci și trei de exemplare. Cu reminiscențe dintr-o altă epocă, atunci când fiecare spectator era ispitit să facă paralelisme, în mulțime se zvoni că trufașa albă ar reprezenta soția primarului, că peticita ar fi simbolul celor de la ecarisaj, iar tuciuria, sprintenă și agitată, o corcitură ce-ar trebui să-l acompanieze pe Globescu, pentru a-l trezi în timpul ședințelor, când doarme pe săturatelea. Când bănui că spectatorii văd altceva decât era în realitate, Gilda anunță obținerea Marelui premiu ex aequo. Stimulați
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
un păr galben ce-i ajungea până-n călcâie.) Copila cu părul galben: Cauți pe cineva? X: Tu trebuie să fii sora soarelui? Copila cu părul galben: Sunt sora focului, a șarpelui de munte ce pândește printre stânci. Sunt ageră și sprintenă. Mă aprind într-o clipă și ard totul în jur. Apar ca un fulger din spatele stâncii și frig prada în veninul colților mei. X: Mă scuzați. Eu caut pe altcineva. Copila cu părul galben: Pe mine mă cauți. (Aleargă, lăsând
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
altfel se întorc împotriva ta! Vreau ca eleva să fie mai ceva ca profesoara, zâmbi cotoroanța cu viclenie ca s-o atragă de partea sa și a cetelor întunecate. Deodată la poartă se auziră bătăi în bulumac. Baba se ridică sprintenă și luându-și „toiagul fermecat” ieși în prag: - Cine mă deranjează? - Poliția! - Intră dacă ai curajul! - Ba vino tu mai aproape că am o vorbă ca să-ți spun. - Dacă îmi faci percheziție, ziua nu găsești nici un diavol în casa mea
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
mine și-n destinul nostru. Într-un târziu adormiră îmbrățișați cu un suspin pe buze. A fost un somn liniștitor fără nici un vizitator nocturn. Abia se iviră zorile la orizont că Pătru, cu ultimele încurajări își sărută soția, apoi ieși sprinten în ogradă, sub privirile pline de admirație ale consoartei, încălecă pe roibul său și, după ce străbătu ulița satului, se îndreptă către coline. Ajunse la poalele munților. Soarele era sus și strălucea cu putere. Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
făcea unele recomandări cu pumnul ca să nu o audă vecinii și trântea ușa, iar el cădea, epuizat de aceste eforturi supraomenești, într-o binemeritată comă din care mai ieșea spre ora zece, mult după ce plecau copii la școală. Acum era sprinten ca un cintezoi la vremea reproducerii și gemea de foame. Cum foamea este un stimulent formidabil al imaginației peste câteva clipe găsea și ultimul loc în care nevastă-sa ascunsese banii pentru încălzire, șutea exact suma necesară, își lua caietul
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
sunet estompat. Apare apoi dirijorul, parcă alergând spre podiumul său, cu un entuziasm care aduce zâmbete pe fețele spectatorilor. Se înclină, sprijinindu-se de bara atașată podiumului, iar ținuta sa impune respect, atât spectatorilor, cât și membrilor orchestrei. Un salt sprinten, iar bagheta sa magică mai stăruie puțin în neant, după care declanșează, cu o simplă scuturare, un vis muzical. Prietena Mirei o studiază pe ascuns și zâmbește satisfăcută de fericirea pe care o vede pe chipul acesteia. Uitase de toate
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
va avea noroc tot anul. Apoi cocoșii erau dați de pomană săracilor. - La masa de Paști e bine să mănânci mai întâi un ou, se crede că acesta aduce sănătate trupului pe parcursul anului, apoi pește și pasăre, pentru a fi sprinten precum peștele și ușor ca pasărea. - Cu cine ciocnești ouăle vopsite în ziua de Paști, te vei întâlni în lumea cealaltă. - Dacă păstrezi un ou roșu 40 de zile după Paști și nu se strică, vei avea noroc tot anul
Tradiţii şi obiceiuri de Paşti culese din diferite zone ale ţării [Corola-blog/BlogPost/92412_a_93704]
-
cu ramuri de salcie. Și porțile gospodăriei trebuie împodobite cu ramuri înmugurite de salcie, deoarece planta are în acestă zi puteri magice și-i apără pe gospodari de boli și de pagubă. Să ne cântărim pentru a fi viguroși și sprinteni În ziua praznicului oamenii se cântăresc. De secole, ritualul se împlinește an de an, iar cei care-l respectă sunt convinși că vor fi viguroși și sprinteni până la anul, când ritualul se înnoiește tot în ziua de Sfântul Gheorghe. În
Sâmbătă, praznicul Sfântului Gheorghe. Tradiții pentru noroc și sănătate – De ce e bine să ne cântărim în această zi [Corola-blog/BlogPost/92824_a_94116]
-
de boli și de pagubă. Să ne cântărim pentru a fi viguroși și sprinteni În ziua praznicului oamenii se cântăresc. De secole, ritualul se împlinește an de an, iar cei care-l respectă sunt convinși că vor fi viguroși și sprinteni până la anul, când ritualul se înnoiește tot în ziua de Sfântul Gheorghe. În Giurgiu, pe străzi sunt aliniate numeroase cântare În ziua de Sfântul Gheorghe, patronul spiritual al orașului Giurgiu, pe străzi se aliniază numeroase cântare împodobite cu ramuri de
Sâmbătă, praznicul Sfântului Gheorghe. Tradiții pentru noroc și sănătate – De ce e bine să ne cântărim în această zi [Corola-blog/BlogPost/92824_a_94116]
-
astea celor de acolo. Le-am zis de „Adevărul”, au fost de acord. Am dat tabloul lui Ceaușescu jos de pe perete din tipografie. Am dat jos și tabloul din biroul redactorului șef. Am făcut-o pentru că eram mai tânăr, mai sprinten. Le-am spus și lor de numele ”Adevărul”. Din acel moment a apărut numele de „Adevărul” și pe alte surse. Eu continui să cred că numele de „Adevărul” a venit pe această sursă. Nimeni nu a pomenit numele de „Adevărul
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
în Durostor și Kaliakra... Apoi, au venit Serbia, Slavo-Serbia, Crimeea și Caucazul de Nord, Timocul bulgăresc, cadrilaterul... Vroia să organizeze o expoziție de fotografii, cu românii din afara granițelor. Prietenă de nedespărțit i-a fost o jună „de doar 19 ani, sprintenă ca o fată mare” - o mașină Toyota, cu care mai călătorește și astăzi. Au rezultat 2 albume de fotografii inedite - mărturii ale unor realități istorice care i-au schimbat viziunea despre nostoitele aleanuri și dorul sufeltului românesc, încercat de pribegie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
care dau savoare unei exprimări ce poartă pecetea dinamismului spiritului contemporan, confruntat cu o lume în mișcare, derutantă și adesea contradictorie, reflectată în presă în special, sectorul cel mai supus unui anumit tip de creativitate lingvistică”. Volumul cel mai proaspăt - sprinten ca un rustem oltenesc - editat de Dorin N. Uritescu are un titlu ,,deprimant” prin obsesia (științifică!) de a oferi, încă de pe prima copertă, toate elementele vizate: Structura variată, natura expresivă și valoarea artistică a PAMFLETULUI (București, Ed. RawexComs, 2015). La
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
pe toate și tu nu mai apuci, nu mai ai ce să mănânci. Sss! Sss! Așa ne îndemna șarpele lăcomiei. Toți ne-am înarmat cu bolovani, pietre, bucăți de lemne, scânduri, și am început să aruncăm în caiși. Alții, mai sprinteni, s-au urcat în ei și rupeau crengile cu totul. Ca apucații, ne repezeam să culegem cât mai multe. Ne umpleam buzunarele cu ele, umpleam și geacurile, făceam rezerve ca să avem pentru... pentru ce? Era clar că Necuratul își râdea
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
mai ostenit. Mi-am întemeiat o parte din viață pe convingerea că pot deveni nemuritor. Eram tânăr; îmi priveam pielea netedă, părul îmi era des și lucios, dinții intacți, chiar așteptam să-mi mai crească unii, măselele de minte. Pasul sprinten, vedeam departe. Meditam adânc, încredințat că sunt o formă hiperconștientă de străbatere a Spațiului. A Timpului. Propriul meu Tată, Fiu și Duh. Cum puteam, așadar, să mor? Oamenii sfârșeau pentru că, educați în spiritul unei existențe efemere, declanșau în ființa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
câinii...” (De nouăsprezece ori „câinii”!Ă „Piticii - dușmani ai poporului.” „Stânca falică.” Desenul reprezintă o culme în formă de penis. „Aici” - notează E. - „vilegiaturiste din toată țara, chiar și de dincolo, se reculeg, ating piatra; unele o sărută; altele, mai sprintene, se cațără pe ea. Se roagă, toate, să le meargă bine. Vin îmbrăcate în alb.” Obsedat sexual! Toată lumea e, doctore! Instinctul cel mai puternic, precum știi; mai presus decât orice morală sau filozofie, sexul, doctore! Dacă într-o țară superbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
avuseseră un moment de nesiguranță, suficient ca să Îi permită să ajungă pe ultima prăvălie. Se aruncă la pământ În spatele grupului, care abia În clipa aceea Îi pricepu stratagema, pornind către dânsul cu lăncile. Se rostogoli o vreme. Nu mai era sprinten, ca pe vremuri, se gândi el cu teamă, În timp ce se ridica În picioare, Îndurerat. Privi În jur, Încercând să se orienteze prin beznă. Observă o umbră enormă, În stânga, care se năpustea asupra lui. Pentru o clipă, crezu că un centaur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în poziție de drepți. Apoi, întorcându-se spre viziriu: Da, te ascult. — Și, cum spuneam, acești trei preaplecați supuși din Moldova au a vă pune înainte o mică atenție și rugămintea de a-i asculta. S-aud! - zise sultanul sărind sprinten pe cămila cu mânere. Tăcutul Broanteș înainta și puse în fața sultanului o desagă dolofană. — Ce-i acolo? - întrebă sultanul. — Piatră ponce, pentru bătături, luminăția-ta, de la noi de la Rarău. Episodul 39 SCURTĂ îNTREVEDERE CU SULTANUL — Vă mulțumesc din inimă! - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
viziriul. Azi un șnițel, mâine-un vals, poimâine-o divizie întreagă. Te pomenești că-ți plac și hamburgării? Jur că n-am mâncat în viața mea! - grăi cu spaimă Barzovie-Vodă. — Bine, să zicem că te cred. Kir Haciaturian! Armeanul veni sprinten, aplecându-se în fața viziriului până la pământ. — Șnițel vienez ai? - întrebă viziriul. Armeanul șovăi un moment, apoi zise: — Vienez? N-am, luminăția-ta, să mă trăsnească Alah dacă vă mint. — Dar de avut, ai avut? — N-am avut niciodată, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
boieri se așezară care pe unde le erau locurile, după rang și după felul cum se raportaseră la domnia anterioară, Sima-Vodă se sculă de pe tron, îi oferi brațul Doamnei sale Ruxăndrița și veniră amândoi în capul mesei. Ruxăndrița se așeză sprintenă, iar Sima-Vodă rămase în picioare. Tuși ușor, ca spre a-și drege glasul. Se făcu liniște. Din păcate, mica tuse cu scop pur retoric stârni o tuse adevărată, bătrânească și Sima-Vodă începu să tușească din toți rărunchii, zgâlțâindu-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gurile... ale cui guri? șopti el uitându-se peste umăr. — Guri ale Dunării - îi suflă, din spate, Metodiu. — De la guri ale Dunării, cer permisiunea unei întrevederi - spuse Piotr. în același timp eu cer permisiunea unei retrageri. — Cu mare plăcere! - sări sprintenă de pe sofa doamna Potoțki. Era îmbrăcată într-un capot vișiniu de casă, decoltat, ce-i punea în valoare biblioteca de nuc maroniu, înțesată de volume legate în piei. Primul care păși în salon fu Metodiu. Aruncă o privire blândă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dracului de vistiernic că-i dăm niște halva - zise spătarul Vulture. Apoi, făcându-i semn creștinului, strigă: Avem mahorcă! — Harașo - răspunse acesta și începu să vâslească spre ei. într-o clipită botul bărcii se înfipse în mal și creștinul sări sprinten în fața lor. — Faceți cunoștință - făcu spătarul. Dânsul e Barzovie-Vodă, iar dânsa e Cosette. — Covaliov - răspunse creștinul, întinzând o palmă impresionantă. — Vulture - zise spătarul strângând acea palmă. — Vai, ce de pește - făcu încântată Cosette, uitându-se în barcă. Ce faceți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
135 îN ADÂNCUL GHIOLURILOR îNCHISE Urcară tot calabalâcul în barcă, o așezară pe Cosette în față pe vârful de înaintare, Broanteș și Barzovie-Vodă se puseră cam pe la mijloc, spătarul Vulture în spate, iar vajnicul Covaliov împinse barca de la mal și, sprinten ca un bizam, sări înăuntru, așezându-se la rame. Ieșiră în largul ghiolului. Priveliștea era într-adevăr minunată. Sub pânza moale, argintie a apei, mii de viețuitoare, într-un deplin consens cu legile naturii, se înfulecau unele pe altele. Știuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o masă de oameni capabilă să-l privească și să-l asculte pe Răducu mai mult de câteva clipe fără s-o ia la fugă. însă tot răul spre bine: pe cât era de pocit la chip, pe atât era de sprinten la minte. La zece ani își dădu brusc seama cât e de urât. Suferi cumplit vreo șase luni, cum numai un copil poate s-o facă, dar apoi descoperi în grădina înconjurată de garduri înalte unde era lăsat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poate imagina așa ceva. Noaptea se făcu zi. Și tăcerea se umplu de larmă, deoarece, aproape în aceeași clipă, zeci de vulturi își înălțară zborul, agitându-și zgomotos aripile, în timp ce hienele, șacalii, fenecii, antilopele, caprele, până și șobolanii, șerpii și un sprinten ghepard, ce abia sosise atras de duhoarea purtată de vânt până în inima câmpiei, începură o cursă nebunească fără țintă, pentru că ceea ce se întâmpla era un diabolic fenomen contra naturii, pe care nici unul dintre ei nu-l mai văzuse până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
secției de neurochirurgie, ctitorită de vestitul profesor Arsene, iar În dreapta Își vor face apariția micile pavilioane anacronice, presărate pe toată suprafața terenului, asemănătoare unor bolnițe mînăstirești, care adăpostesc diferitele secții de psihiatrie și neurologie. Aici domnește o vînzoleală continuă, siluete sprintene În halate grena sau bleumarin se vîntură de la un pavilion la altul; buna dispoziție și lipsa de griji sînt la ele acasă, pentru că moartea este prea ocupată de neurochirurgie ca să mai aibă timp să se mai abată din drum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]