312 matches
-
mod de a gândi" aflăm din documentul 3/CF/5VII 1974 (DAGI, 29718, sublinierile ne aparțin). În mod unilateral, exegetul cajvanian se preocupă de identificarea persoanei, neglijând diferența dintre Autor și Narator, dintre Eul liric și Eul empiric, inerentă oricărei spuneri, mai ales dacă e pusă în pagină. Mai mult, el este interesat exclusiv de latura socială a textului, fără a ține cont de faptul că enunțul comportă evidente calități din perspectivă epistemologică: face distincția dintre structura și semnificația de bază
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
fiind mai curând pretext pentru observații sociale și speculații para-etnologice. Plonjez în fiecare pasaj și caut Instanța Rostitoare: o voi găsi în faptele narate sau trebuie să merg spre cuvintele (re)curente, a(u)scultând sunetul secvențelor, intrând în ritmul spunerii? 30 septembrienn Pe 29 septembrie, la Ciric, Elpi a făcut pentru ultima dată în 1975 baie. Descrie asta servindu-se de clișeele poeților: că era o zi de toamnă nemaipomenită, că pământul se învârtea în jurul soarelui cu o lentoare nemaiîntâlnită
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
la școală nemțească, va nota Pițu într-un text mai târziu 84 rima este cel al românilor. Este greu să convingi un specimen din spațiul carpato-dunărean că există și poezie fără rimă astfel încât dincolo de epoci și de regim politic, orice spunere cu efect se cere a fi rimată, de la sloganul politic la reclama comercială. Elation ca nucleu al narcisismului pițolinian intră în acest joc de potențiale proiecții. Absența consoanei inițiale vulnerabilizând cuvântul dacă e să-i dăm crezare lui Hlebnikoveee, termenul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
vorbească despre o limită, plecând de la care filosofia a devenit posibilă și s-a definit ca "epistemé", funcționând în interiorul unui sistem de constrângeri fundamentale, de opoziții conceptuale în afara cărora ea devine impracticabilă. Acesta este spațiul în care se pune problema "spunerii" și "a voinței-de-a-spune", de unde și mărturisirea scopului lui Derrida: scrierea sa încearcă "să-nu-vrea-să-spună-nimic"50. După Derrida, deconstrucția ca principiu fundamental al analizei textului este "descoperirea contradicției interioare a textului, identificarea sensurilor reziduale, dorminde, sau rămase ca moștenire din practicile discursive
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Nothomb, într-un stil comprehensiv specific și foarte dinamic, în care se amestecă recuperările erudite (metafizica lui Cantemir, prin intermediul Alicei Botez) cu substanțiale pagini despre postmodernism și literatura de ultimă oră, totul într-o manieră flexibilă, suplă, în care directețea spunerii unor adevăruri incomode se combină cu un simț special pentru umor și ironie, motiv pentru care, de pildă, preferatul de departe (dintre scriitorii români actuali) al Elvirei Sorohan este Petru Cimpoeșu, al cărui Simion liftnicul ea mărturisește că l-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
unei concluzii care nu trebuie pierdută din vedere de către destinatar, dat fiind faptul că deja el o cunoaște și o acceptă. Această descriere permite ilustrarea ipotezei polifonice a lui O. Ducrot: făcînd diferența dintre locutor și enunțător (primul, agent al spunerii, autor al cuvintelor, și al doilea, agent al actului discursiv a face realizat prin enunț, agent al actelor ilocutorii), înțelegem mai bine funcția lui FIINDCĂ: locutorul se diferențiază de enunțător pe care îl lasă să se exprime și pe care
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
lor, care nu mai trebuie înțeles ca ieșirea din nimic și întoarcerea la acesta, ci ca apariția și dispariția a ceea ce este etern. Dacă noi îngăduim ca această structură necesară și incontestabilă să vină la lumină în gândirea și în spunerea noastră, atunci credința nihilistă în devenirea ființărilor, adică voința obstinată de a locui în timp, așadar în afara necesității, și de a separa ființarea de ființa sa, va apărea aceasta este teza severiniană drept forma cea mai profundă de alienare, drept
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fie mor înainte de a deveni supraoameni. Sintagma “Dumnezeu a murit” marchează faptul că Dumnezeul creștin, Dumnezeul metafizicii occidentale, nu mai este altceva decăt o plăsmuire moartă a minții. Dar nu aceasta este cea mai mare problemă a lumii contemporane, nu spunerea acestui adevăr constituie salvarea. Strigătul acesta este cu atăt mai puțin auzit cu căt este mai adevărat. Momentul critic pe care îl traversează istoria nu poate fi depășit prin atenționarea unor “suflete de avortoni”, cum le-ar numi Nietzsche și
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
of video productions relating to the organization's work. The stories told add to the organization's mythology and become part of the culture, reinforcing and adding to it."78 White vrea să pareze eventualele acuze aduse RP că prin "spunerea de povești" ar denatura sau transforma adevărul. Însă, dacă așa înțelegem activitatea lor "culturală", asupra specialiștilor nu va plana bănuiala de practici lipsite de etică, care pare să îl îngrijoreze pe autor, ci de practici lipsite de seriozitate. În orice
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
numai un "aspect narativ", atunci fiecare evocare a termenului nu provoacă, oare, o argumentație circulară implicînd problema specificității? De aceea, în mod tradițional, naratologia a fost folosită pentru a diferenția "tipurile" de narațiune sau de situații narative și "moduri" ale spunerii: auctorial versus personal (Stanzel), hetero-diegetic versus homodiegetic (Genette), naratori creditabili versus necreditabili (Booth). Dar care-i miza? Pentru că stabilirea unor categorii nu este convergentă cu analiza. Delimitarea, clasificarea, tipologiile, toate reprezintă niște remedii foarte sănătoase împotriva anxietăților produse de sentimentul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nu pot lipsi din om, cugetarea mea este neapărată. 563 {EminescuOpXV 564} Despre cele mai înalte legi ale cugetărei Regula în genere este aceea ce ne spune ce și cum trebuie să lucrăm sau trebuie să lăsăm; pentru exemplu această spunere: întrebuințează mâncare și beutură cu măsură, este regulă. Regula care este neapărată și universală adică, care, fără deosebire, se întinde spre toți, se numește lege. De exemplu: această regulă: dă fieșcăruia ce e al lui - este lege. Acele legi cărora
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
lege se numește principiul contrazicerei: principium contradictionis. După glasul acestui principiu, un lucru ale căruia note nu se nărăvesc laolaltă este logicește cu neputință, este un nimic logic. Principiul contrazicerei s-au obicinuit a se închipui de filozofi prin această spunere: cu neputință este ca un lucru totdeodată să și fie și să și nu fie. Însă această spunere n-are temei; căci multe sunt cari se pot cugeta si pentru aceea totuși nu sunt în aievea de față, pentru exemplu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nărăvesc laolaltă este logicește cu neputință, este un nimic logic. Principiul contrazicerei s-au obicinuit a se închipui de filozofi prin această spunere: cu neputință este ca un lucru totdeodată să și fie și să și nu fie. Însă această spunere n-are temei; căci multe sunt cari se pot cugeta si pentru aceea totuși nu sunt în aievea de față, pentru exemplu o curte în aer; așadar acest lucru fiind în cuget însă nefiind de față poate totdeodată și a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
poate spune cu următoarele cuvinte: două concepturi cari se potrivesc cu al treilea, se potrivesc și între sine, sau cele ce se unesc cu al treilea, se unesc și între sine (consentienti entra uni tertio, consentuit inter se) și această spunere ca și o lege a cugetărei se poate numi principiul încopcierei mijlocite sau principiul ecualității cei relative. Aceste sunt legile și principiile cugetărei celei mai înnalte și din aceste învățăm, cumcă atuncea numai vom cugeta drept, când nu vom pune
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
hotărât pentru a însemna vreun lucru; d[e] es[emplu] mișcarea vinelor este semn firesc al vieții; schiptrul este semn convențional a stăpînirei cei mai înnalte. De semnele cele convenționale se țin asemenea și terminii, vorbele și cuvintele. Terminii sunt spuneri articulate prin care statornicim și împărtășim altora concepturile noastre. Pentru aceea de atâtea speții sunt terminii, de câte sunt reprezentațiile și concepturile cele printr-înșii însemnate. Unii termini sunt cari în statornicie totdeuna însemnează aceeaș înfățoșare și se numesc proprii
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
este învățat, atuncea judec eu sau formez o judecată. Așadar județul îndeobște este acea lucrare a minții, prin care hotărâm obiectiva cuviință a două sau mai multor înfățoșări între sine, care hotărăște spunîndu-se cu cuvinte se numește propoziție sau enunciație (spunere). Deci orice se va spune de județuri aceea se va înțelege și despre propoziție sau spunere. 571 {EminescuOpXV 572} Părțile alcătuitoare ale jud[ețelor]. Fiindcă județul în genere privindu-se este o speție din cugetare și apoi toată cugetarea are
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
minții, prin care hotărâm obiectiva cuviință a două sau mai multor înfățoșări între sine, care hotărăște spunîndu-se cu cuvinte se numește propoziție sau enunciație (spunere). Deci orice se va spune de județuri aceea se va înțelege și despre propoziție sau spunere. 571 {EminescuOpXV 572} Părțile alcătuitoare ale jud[ețelor]. Fiindcă județul în genere privindu-se este o speție din cugetare și apoi toată cugetarea are forma și materia sa, pentru aceea și fiecare județ se compune din materie și din formă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
exemplul de mai sus "clasica glumă Minsk-Pinsk". Sfîntul Augustin (1952:57-59) prezintă o situație ipotetică similară, întrebîndu-se ca fapt divers dacă a spune adevărul într-un mod înșelător înseamnă a minți. Siegler (1966:130-132) oferă alte exemple de mințit prin spunerea adevărului și discută semnificația lor logică; Vincent și Castelfranchi (1981) privesc fenomenul din punct de vedere lingvistic, și discută modul în care Iago îl înșeală pe Othello în piesa lui Shakespeare. Roberts (1972:92) dă alte exemple din literatură. Mark
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
proprii scrierilor ulterioare ale lui Mannheim, că putem vorbi de trei modalități diferite ale înțelegerii relației dintre utopie și ideologie în opera gânditorului maghiar, dintre care una vizează realizarea utopiei prin afirmarea individualității desprinse de orice formă de loialitate sau spunere față de normele specifice grupului social 247. Astfel, prima imagine oferită de Mannheim cu privire la gândirea sau mentalitatea utopică este aceea care o opune ordinii existente reprezentate de ideologie. Într-o astfel de situație iar raportarea gânditorului la epoca sa e evidentă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
stil birocratic: C.F.R. Raport către șeful mișcării din partea șefului unei gări, În stilul și cu sintaxa" Monitorului Oficial". Pe de altă parte și concentrarea abuzivă, conducând la omiterea unor termeni esențiali pentru clarificarea sensurilor, generează comicul prin paralogisme 121 ale spunerii, de tipul ,,Cuțitu os" sau ,,Pupat toți piața independinți" (Telegrame). Așadar agramatismele constituie marca cea mai stridentă a limbajului specific personajelor caragialiene. Deficiențele de exprimare reflectă incapacitatea "eroilor" de a raționa corect și de a stabili raporturi firești între noțiuni
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
numai ușor obosite, mai mult așteptând izbucnirea lui, dar el și-a prins pixul între dinți, strângându-l ca pe un căluș, fără să mai scoată o vorbă, întorcând doar ochii și capul după mersul ei. Ca o mâță. Amână spunerea vorbelor pe care știe că bătrâna doamnă le așteaptă, dar mai știe și că amânarea îi face plăcere și doar într-un târziu, când ibricul e pe cale să dea în foc, știind că o s-o tulbure, începe, ca întotdeauna, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vor aprofunda această relație. Austin va afirma că atunci când producem o secvență discursivă, când spunem ceva, noi realizăm, de fapt, trei acte: (a) actul locuționar, pe care îl realizăm doar spunând ceva; (b) actul ilocuționar, pe care îl realizăm în spunere; (c) actul perlocuționar, pe care îl realizăm prin spunere; Textul austinian sună astfel: „distingem mai întâi o serie de fapte pe care le facem spunând ceva, care adunându-le împreună, prin spunere noi realizăm un act locuționar, care este aproximativ
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
producem o secvență discursivă, când spunem ceva, noi realizăm, de fapt, trei acte: (a) actul locuționar, pe care îl realizăm doar spunând ceva; (b) actul ilocuționar, pe care îl realizăm în spunere; (c) actul perlocuționar, pe care îl realizăm prin spunere; Textul austinian sună astfel: „distingem mai întâi o serie de fapte pe care le facem spunând ceva, care adunându-le împreună, prin spunere noi realizăm un act locuționar, care este aproximativ echivalent cu a rosti o anumită propoziție cu un
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
b) actul ilocuționar, pe care îl realizăm în spunere; (c) actul perlocuționar, pe care îl realizăm prin spunere; Textul austinian sună astfel: „distingem mai întâi o serie de fapte pe care le facem spunând ceva, care adunându-le împreună, prin spunere noi realizăm un act locuționar, care este aproximativ echivalent cu a rosti o anumită propoziție cu un anumit sens și referință, care este aproximativ echivalentă „semnificației” în sensul tradițional. În al doilea rând, spunem că realizăm acte ilocuționare cum ar
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
pretenția de a modifica o stare de fapt. Un enunț este performativ în momentul în care încearcă să transforme lumea reală prin acțiunea asupra receptorului; este enunțul „în care a spune ceva înseamnă a face ceva; sau în care, prin spunerea sau în spunerea a ceva, noi facem ceva”, prin el locutorul efectuează o acțiune.(Austin, 1975:12). În timp ce enunțurile constatative sunt sensibile la valorile de adevăr, ele putând fi dovedite adevărate sau false, enunțurile performative sunt indiferente la aceste valori
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]