699 matches
-
care-s "garsoniere". E o hărmălaie mai ceva ca la școală, în fiecare seară cu bătăi, expresii nesărate, mici drame între copiii de diferite vârste, careși caută locul într-o ierarhie bazată pe pumn și fugă. Asta când nu se spurcă pe întrecute cei bătrâni, adică țiganii între 17-50 de ani. Bătrâni de adevăratelea și neputincioși nu se prea văd, cerșitul fiind o "meserie" grea îmbinată cu furtișagul și turnătoria. Oricum, cei mai hoți și mai răi sunt cetățeni ai Madridului
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
supună perversiunilor sexuale n.n.). N-am vrut și au zis că mă bat. Am țipat, am ieșit la raport și i-am spus comandantului. M-a mutat la o altă cameră. Acolo alți doi țigani tîrgovișteni au încercat să mă spurce. Am refuzat, m-au bătut, mi-au luat hainele și m-au lăsat în pace. Comandantul nu le-a făcut nimic. Noroc că am întîlnit un planton care-i cunoștea pe cei din orașul meu și a fost pila mea
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
anală. Aceștia sînt, de regulă, selectați dintre românii mai aspectuoși fizic și care la data "înjosirii" erau puternic deprimați psihic și moral, deci vulnerabili într-un grad ridicat. Niciodată țiganii nu ajung în situația aceasta; ei sînt însă cei care "spurcă". O dată intrat în această categorie, din ea nu se mai iese pînă la liberare. Bulangiii sînt bătaia de joc a tuturor deținuților. Cu ei nu stă nimeni la masă, pe ei toată lumea îi înjură și îi bate. De eticheta asta
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
enervant”4. Ea a fost ilustrată deja prin exemplul jumulirii și al împăierii păsărilor de către elevi. Un exemplu și mai sugestiv propus de Guthrie a fost împrumutat de la fermierii americani. Aceștia obișnuiesc să agațe la gâtul ogarului care s-a „spurcat la orătănii” un pui de găină mort. Acesta intră lent în putrefacție și îl determină, în timp, pe câine să nu mai poftească vreodată la „fructul oprit”. Țăranii olteni folosesc o tehnică similară de dezvăț pentru a dezobișnui porcii să
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Mânjoală "arsese până la pământ", împreună cu vestita cucoană Marghioala și cu farmecele ei. Vestea îl făcuse fericit pe Iordache, care murmura: "a băgat-o în sfârșit la jăratic pe matracuca", și a ținut un discurs moralizator despre puterea diavolului, care "te spurcă" și "știe el unde te duce". Socrul îl lasă pe ginere să înțeleagă faptul că în tinerețe și el avusese o aventură amoroasă, dar a reușit să-și întemeieze o familie, ca orice bun creștin. Motivul călătoriei din planul real
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sub imperativul "nu se poate". Mara invocă, în discuția cu Persida, același argument pe care încercase să-l folosească Baruch, unchiul evreicei Sara, ca s-o țină departe pe aceasta de Gaspar Grațiani: Neam de neamul meu nu și-a spurcat încă sângele. Nici Hubăroaica nu gândește altfel. Doar faptul că maica Aegidia i-a povestit de momentul rușinos când Națl a stat gură-cască pe la ferestre ca să dea ochii cu fata Marei a îngrozit-o pe femeie. Decizia familiei de a
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
fac tot ceea ce dorești tu, nu pentru că vreau, ci pentru că nu pot să nu voiesc. Când Baruch, unchiul Sarei, voind s-o îndepărteze de Grațiani îi spune, ca Mara peste câțiva ani fiicei ei: nu-ți batjicori neamul, nu-ți spurca sângele!, Sara îi previne habotnicia: toți suntem carne de om, sânge de om, toți avem suflet de om... Fără a fi o Persida în profunzime și complexitate, Sara, pe care o "împinge firea" ca pe eroina romanului de mai târziu
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
doar o părticică din scrisa sau data copilului, lucru care apare mai clar În basme, unde norocul și mintea sunt puse În cumpănă dreaptă. Prin țara Hațegului, moașa, singura care poate apăra pe copil de toate lohoanele și boglodatele (dihăniile spurcate), aude cum ursesc ursonile În cele trei zile după naștere, când, pentru primirea lor, se pregătește o masă cu sare, pită și apă. S-a Întâmplat că undeva ursitoarele n-au aflat sare, pită și apă; de aceea s-au
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
nu putea fi tălmăcit, dar știa oricine că nu prevesteau nimic bun. Orașul, căzut în stenahorie, își revenea în simțiri, însă acești picuri nesuferiți de șușoteală îl făceau searbăd și urâcios. Pe străzi, începu să băltească rău a vrajbă. Guri spurcate de boieri hicleni, adunați pe sub zidurile curții domnești, trăncăneau. Răspândeau cu iuțeală dihonia. Se întreceau în a cleveti și unelti împotriva lui vodă. Ascunși pe sub ișlice și caftane îmblănite, brodate cu fir de aur, complotau, urzind minciuni sfruntate. Le ticluiau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Boldescu de bună, se tot ridicau și plecau drept la care, sculînd boulenii, săltînd și proțapul - cu tîngă - în dreptul grumajilor pentru ca boii, cuminți, să-și petreacă tot gîtul în jug și să iasă încet, călcînd rar, din ograda crîșmarului care spurca bunătatea cîrnaților adăugîndu-le sînge. S-au tot măcinat ani și ani... Feciorii, nepoții și chiar strănepoții acelora care lăsară pe masa de la ,,Șapte Draci“ cîrnăciorii, gîndindu-se că, Doamne Sfinte, mănîncă și sînge, privesc deseori cum strîng sîngele alții și nu
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
în nevoi, agiutoriu în strâmptori și izbânditoriu în dziua mâniii sale să-i fie. Deci, o, jiganie, cereștii de nu să amăgesc ca peminteștii, după fapta carea au lucrat, în sfântul pre carile cu mare în samă nebăgare l-au spurcat, bună și neîndoită nedejde am, că în curândă vreme (că la cel ce știe suferi toată vremea scurtă ieste) ceia ce li să cuvine plată să-și ia. Iară de nu, meșterșugul fortunii a supăra, iară al mieu cu bună
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
malformatoare. Uneori furunculul urăște pur și simplu femeile frumoase și deștepte, alteori urăște bărbații parțial înrudiți cu el, ca agresivitate și patos inflamatoriu. Nu există o regulă exactă pentru omul-furuncul. Dar logica lui este limpede: să atace, să muște, să spurce ofensator (chiar dacă vag-decent încă), să se facă vizibil și respectat prin cultura violenței, prin ura sa viscerală, de neînțeles. Nu este greu de ghicit că Furunculul este poreclit astfel, la nivel de fiziologie morală umană, pentru că este plin cu puroi
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
pe o igienizare cinică a țării incriminate. Dezgustați de „mahalaua” (politică) și de „țigănia” (politică) România, „deratizatorii” intenționează să o purifice prin șoc și prin insolență: dar repulsia produce tot repulsie, lăsând la iveală doar plăcerea de a împroșca și spurca. Cinismul trupei Paraziții nu salvează nicidecum melodia Fuck you, România! de senzația de mocirlă morală (chiar dacă, în videoclipul promovat de Paraziții, este incriminat pe bună dreptate regimul Iliescu din perioada 2000-2004, remarcat pentru caracterul său mafiotic la nivel național). Încercarea
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
O mărturisire recentă a lui David Kaufman pune în evidență această acțiune nefastă în lume. Ea este conținută în niște scrisori adresate unui legionar, Traian Popescu: „Mai bine să mai țină regimul comunist încă o sută de ani, decât să spurcați pământul României vreodată cu ultimele fosile ce mai supraviețuiesc pe ici, pe colo. De noi nu ați scăpat și nu veți scăpa niciodată deoarece tot noi conducem America și toată lumea. * A două mărturisire deconspiră nu numai acțiunea, dar și agresivitatea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vor fi viclene, vor încerca să te corupă de la credința cea dreaptă. Cu astfel de oameni nu discuta. „Să-ți fie ție ca un vameș și ca un păcătos”. Sfântul Apostol Pavel adaugă la aceasta: „și cămașa de pe el este spurcată”. Iar Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan: „Ei au ieșit din mijlocul nostru, dar ei nu erau dintre ai noștri. Fiindcă, dacă ar fi fost dintre ai noștri, ar fi rămas cu noi. Dar de aceea, au ieșit dintre noi, ca să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Atunci l-am luat pe micuț de mână și l-am adus lângă mine. Mănâncă și lasă, că și tatăl tău va mânca! Omul s-a uitat chiorâș la mine și voia să se apropie de copil. Nu mânca. E spurcat! Am zâmbit, apucându l pe copil de braț, și l-am tras lângă mine la masă. S-a așezat, dar nu voia să guste. Am tăiat pâine și carne, i-am dat și gustam și eu. Știi că poți fi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de aceea au ieșit”. Și m-am liniștit. Mi-am adus aminte de Arie, de Nestorie, de Eutihie, de Iulian Apostatul și am înțeles că Adevărul nu poate fi compromis. Se compromit cei ce-L părăsesc. Cele Sfinte nu se spurcă! Ședeam pe o bancă pe la mijlocul sălii. În locul acesta, cu câțiva ani în urmă, pe altarul demolat acum, Mântuitorul cobora pentru a ni Se da nouă, celor în suferință, hrană spre Viața veșnică; aici trăisem alături de frații în suferință conștiința nevredniciei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Dorohoi muzeul etnografic, nepoata mi-o iau în brațe cît este de adormită, Movileni Trei Gări singura comună rurală cu trei gări și emigrația n-a fost excesivă, proximitatea municipiului, aștept și acum la cîntece de linie ferată, m-am spurcat la limbaje mai expresive decît vorbirea și i-o ișît înaintea lui, Costică că nu știu ce, ca să-i facă morală! că nu știu cum! iazul în stuf, ochii închiși, bătrîna ta cît știe, cît mai veghează, omul se cunoaște, nu-i trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
nu implică discuțiile vulgare sau obscene. Am oroare de pornografia frustă. A trebuit, cu câtva timp în urmă, să le dau câteva lecții zdravene în acest sens lui Perry și câtorva altora. Nu lui Wilfred. Wilfred n-a fost niciodată spurcat la gură. Așadar, după ce am reflectat și am luat hotărârile de rigoare, am încercat senzația de relaxare a unei pauze, în care aș putea să mă odihnesc și să-mi regrupez forțele. Hartley poate aștepta. N-o să fugă. Nu putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
face din ceea ce a fost revista Luceafărul - o foaie imundă, o rușine a literaturii noastre - de care nu s-a amintit măcar un cuvânt, pentru că totuși această revistă Luceafărul în acești trei ani de care se vorbește a înveninat, a spurcat și a înveninat pur și simplu viața noastră literară. S-a trecut peste acești ani nefaști, dar s-a criticat revista Luceafărul de acum, care a devenit într-adevăr o foaie demnă, o revistă a tinerilor, a celor mai străluciți
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ființe, care Însă nici n’o agresează. Ce-i oferim Însă, altceva decât o continuă agresiune? În care copilul obraznic care e omul face poznă după poznă: mânzgâlește casa, Îi sparge geamurile și cojește pereții, Îi dă foc acoperișului, Îi spurcă fântâna și-i astupă șanțul de la drum, Își schilodește ba chiar omoară frații. Ce Înseamnă fiecare poznă? Nici măcar nu le-am amintit pe toate... Ce Înseamnă gunoaiele lăsate În urmă, decât mânzgâlire? Dar defrișarea decât că odaia devine răscrucea vânturilor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Caraghiozov - susținea că simte în pieptul său „iubire pentru întreaga omenire“. Mama lui Petruș îi zicea mereu: „Dacă mă iubești, fugi și adu o găleată cu apă de la canal“. Sau: „Dacă mă iubești, ia note mai mari“. O verișoară cam spurcată la gură îl făcea să se rușineze, când pomenea de vreo colegă zicând: „Ți-o fi venit și ție, mă, puțoiule!“. Toate astea, plus faptul că în anul doi de facultate prietena sa, Roxana, cu care credea c-o să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bine.“ Soția parlamentarului, fată de la țară cu profesionala la bază, nu c-ar fi proastă, dar nu înțelege deloc cum e cu răul care-i de bine și cu binele care-i de rău. Și, întrucât un analist cu gura spurcată de la un post de televiziune îl laudă pe deputat zicând că avem, în sfârșit, și un tip vertical, se bucură. La miezul nopții trecute, când deputatul vine frânt de oboseală și nu vrea altceva decât să intre un minut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
va organiza întîlniri cu cititorii. Au fost recent la Bîrlad, unde au fost măcelăriți rău de tot. Poezia și proza din Cronica a fost bubuită cu mult avînt. Li s-au spus amicilor, de către bîrlădeni, cuvinte grele, între altele că „spurcă marea tradiție literară a Iașului”. Au venit așa de plouați de acolo, încît nu știu dacă o să mai aibă curajul să se producă în fața cititorilor. Ce părere ai de toată această situație tragicomică? Aștept să-mi răspunzi și să-mi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
din cap. Șî și-o mâncat la voi? Un cartof... Ăraaa, cum di n-am știut eu sî fi vinit?! Îi arătam eu cheagului și afurisâtului ista di harpalău sî mai furi cartofi di sămânțî! Îi crăpam eu capu' diavolului spurcat!" pentru a ajunge la o întâmplare și mai sălbatică, al cărei personaj central este câinele Haiduc: "Dar îi era foame. Un fel de crampe și de zvâcnituri îi străfulgerau corpul de la cap la coadă, dinții o luau la trap fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]