564 matches
-
bruma” În luna octombrie (popular numită Brumărel), iar adevărata „lună a brumei” este abia noiembrie (numită Brumar) <endnote id="(113, I, pp. 72- 74)"/>. „Ca o consecvență a acestui blestem - scria M. Schwarzfeld cu un secol În urmă - evreii sunt spurcați, suferă de tot felul de boli ciudate și particulare și au miros sau mirosuri urâte, Întocmai ca vrăjitorii” <endnote id="(3, p. 19)"/>. La acest ghem de clișee s-a mai adăugat unul : ca să scape de putoarea pe care, chipurile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În unele Haggadah tipărite În Europa Centrală (Praga, Veneția, Mantua etc.) În secolul al XVI-lea <endnote id="(472)"/>. Într-o legendă creștină se spune că Împăratul roman Constantin s-a Îmbolnăvit de lepră ca pedeapsă divină pentru persecutarea creștinilor. „Spurcații doftori jidovi” - spune legenda dintr-un Cronograf românesc din secolul al XVII-lea - i-au recomandat să se scalde În sângele colectat prin uciderea a mii de copii nevinovați. Pentru că, din milă, Constantin a oprit uciderea pruncilor, Sfinții Petru și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(70, p. 180)"/> pare să nu se refere la apa simplă, de spălat, ci la cea rituală, de botez. Nefiind botezați, nefiind deci „curățați” de apa baptismală și fiind stăpâniți de Diavol, evreii erau „păgâni”, deci o „liftă spurcată” <endnote id="(3, p. 14)"/> sau „jivine spurcate” <endnote id="(29, p. 7)"/>. La români, Diavolul era numit Necuratul sau „Diavole necurate și spurcate [...], cu rea Împuțiciune” ( Într-un blestem din 1794 ; <endnote id="cf. 679, p. 147"/>). Evreii erau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se refere la apa simplă, de spălat, ci la cea rituală, de botez. Nefiind botezați, nefiind deci „curățați” de apa baptismală și fiind stăpâniți de Diavol, evreii erau „păgâni”, deci o „liftă spurcată” <endnote id="(3, p. 14)"/> sau „jivine spurcate” <endnote id="(29, p. 7)"/>. La români, Diavolul era numit Necuratul sau „Diavole necurate și spurcate [...], cu rea Împuțiciune” ( Într-un blestem din 1794 ; <endnote id="cf. 679, p. 147"/>). Evreii erau „jidovi necurați” (ca Într-un manuscris românesc din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
deci „curățați” de apa baptismală și fiind stăpâniți de Diavol, evreii erau „păgâni”, deci o „liftă spurcată” <endnote id="(3, p. 14)"/> sau „jivine spurcate” <endnote id="(29, p. 7)"/>. La români, Diavolul era numit Necuratul sau „Diavole necurate și spurcate [...], cu rea Împuțiciune” ( Într-un blestem din 1794 ; <endnote id="cf. 679, p. 147"/>). Evreii erau „jidovi necurați” (ca Într-un manuscris românesc din secolul al XVII-lea ; <endnote id="cf. 19, II, p. 112"/>) și, ca atare, miroseau urât
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 70)"/>. Perspectiva teologică a jucat În astfel de cazuri un rol important. Și eroii mitologiei grecești, „păgâni” fiind, au fost supuși unei valorizări negative asemănătoare. De pildă, Într-o versiune românească a Romanului Troiei (din 1766) se vorbește despre „spurcata Elena” și „necuratul Paris” <endnote id="(19, II, p. 409)"/>. Comentând În 1939 acest text, Mircea Eliade era surprins de „cât de mult se schimbă viziunea lumii și valorificarea vieții de la o cultură la alta” : „Tot ceea ce glorifica vechea Eladă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Dracul, vezi 259, p. 404)"/>. Într-una din nuvelele sale (Sfântul Vasile), Mihail Sadoveanu valorifică epic această opoziție din cadrul gândirii tradiționale : un „om sfânt” duce la faliment cârciumile din Bucovina, „propovăduind printre oameni că rachiu-i Diavolul”, că „e băutură spurcată, a Necuratului” <endnote id="(410, p. 127)"/>. Astfel de credințe și legende populare românești par să depășească banala perspectivă etică, apropiindu-se de una teologică. Crâșma devine un spațiu al păcatului, un templu demonic În care Îngerul nu poate pătrunde
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
204 ; 536, p. 23)"/>. Perce perea băuturii vândute de către evrei ca fiind „necurată” provenea de la perceperea evreilor Înșiși ca fiind „necurați” (vezi capitolul „Jidan murdar, jidan Împuțit”). Dar și de la considerarea băuturii și mâncării „cușer” ca fiind ceva tenebros și spurcat. Într-un act din 1837, de pildă, se spunea că moldovenii din Fălticeni „cu dezgust sunt siliți a cumpăra carne [cușer] de la evrei” ; <endnote id="cf. 276, p. 82"/>). În 1798, evreii din Oradea (vestul Transilvaniei) se plângeau că autoritățile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au fost posibile și pentru că au găsit un orizont de așteptare prielnic. Astfel de informații confuze s-au suprapus unei imagini puternic Înrădăcinate În mentalul colectiv, aceea a evreului „otrăvitor” și „murdar”, care bea el Însuși băuturi percepute ca fiind „spurcate” [= cușer]. 5. Evreul lăutar Trecând prin București În 1825, călătorul Robert Walsh nota cu indignare de reverend anglican : „Orașul este plin de cârciumi și, ca să ademenească mușteriii, fiecare ține un număr oarecare de femei, gata oricând să joace și să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
serbi asemenea ; c-un cuvânt, despre toți. Între mulțimea aceasta de tipuri, românul Însuși apare isteț și batjocoritor” <endnote id="(701, p. 488)"/>. La rândul său, Moses Schwarzfeld a preluat ideea În 1889 : „Românul numește pe străini lifte străine, lifte spurcate, și nu-i popor pe care să-l găsească drept, bun și cinstit. Așa, neamțul e al dracului, franțuzul se bucură de același calificativ măgulitor, evreul e târtan, grecul e capră râioasă, sârbul e bleod [din germ. blöd = „prost”], bulgarul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cenzurii, circulau clandestin - oral sau În manuscris, În cadrul unui tip de folclor urban - nu doar „jidanii” erau considerați „javre râioase”, ci și celelalte „hoarde străine” : Mâine vine-n fuga toată, După grecul cel râios, Turcul, lepră leșinată, Rusul, hiara cea spurcată, Neamțul, lingău puturos (satira Jos Guvernul ciocoiesc ! din 1861 ; <endnote id="cf. 148, p. 50"/>). Caracterizarea evreului a Îmbrăcat diferite forme, printre care prezentarea viciilor și virtuților sale În comparație cu cele ale altor etnii. Cel mai adesea, românii credeau că evreul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jidovii carii l-au răstignit” <endnote id="(19, I, p. 334)"/>. Aceeași imagine a damnării evreilor apare și În colindele populare românești. În una dintre ele, Sfânta Maria Îi spune pruncului Isus că „păgânii de jidovi” sau „câinii de jidovi spurcați/ și de lege lepădați” se pregătesc să-l răstignească. Răspunsul lui Cristos este tranșant : Lasă-i, maică, să vorbească, Lasă-i, maică, să-mi cioplească [crucea], Că de ei [m-]am Îngrijit, Bun locșor că le-am găsit : La vârful
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Deuteronom 14, 8). Încălcarea acestei interdicții era considerată de evrei ca fiind ultimul simptom al degradării culturii și religiei iudaice. Un personaj evreu din romanul bucovineanului Karl Emil Franzos Der Pojaz (Stuttgart, 1905) refuză obsesiv să se apropie de „orașul spurcat” Cernăuți (poreclit În epocă „Ierusalimul de pe Prut”), pentru că acolo „evreii mănâncă porc” <endnote id="(419, p. 16)"/>. Privind din perspectiva antropologiei culinare, vom Înțelege că distanța dintre „noi” și „ceilalți” este dată nu numai de zeii la care ne Închinăm
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
augur. Dimpotrivă - În aceleași coordonate ale logicii mentalității magice -, creștinul obișnuit este „mai aproape de Dumnezeu” și deci mai protejat de Diavol decât evreul, care nu este botezat, nu crede În Isus, este menit Iadului, este „omul Dracului”, are o „lege spurcată” etc. Între creștin și evreu, Diavolul Îl va alege Întot deauna pe acesta din urmă, fiind adăpostul său predilect. Ca atare, drumețul creștin poate să-și continue liniștit călătoria, care a Început - prin apariția evreului - cu un semn de bun
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a fost nimicită prin potop. Noi, oamenii, am fi urmat după ei. Cu toate că este vorba de o populație mitică, adesea țăranii fac confuzie Între „jidovi” (evreii legendari) și „jidani” (evreii reali), punând pe seama primilor viciile atribuite ultimilor (cum este „legea spurcată”). „Poporul crede - sună un eres românesc - că noi nu ne tragem din jidani [sic ! ] ; noi suntem făcuți de al doilea [= a doua oară], că jidovii au fost o lege spurcată și noi suntem lege curată” <endnote id="(162, p. 209
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
reali), punând pe seama primilor viciile atribuite ultimilor (cum este „legea spurcată”). „Poporul crede - sună un eres românesc - că noi nu ne tragem din jidani [sic ! ] ; noi suntem făcuți de al doilea [= a doua oară], că jidovii au fost o lege spurcată și noi suntem lege curată” <endnote id="(162, p. 209)"/>. După alte credințe folclorice, „jidovii” ar fi evreii de dinainte de Cristos, acuzați de deicid. Mircea Eliade a preluat astfel de eresuri din mitologia populară și le-a inclus În mitologia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care a versificat această legendă, din care redau un scurt fragment : Dup’aceia te-au legat De un cal neînvățat, Prin cetate te-au târât Și sfântul trup ți-au zdrobit. Creștinii ce te vedea Obidă mare avea, Iară jidovii spurcați Și spre tot răul plecați Sfântul tău trup ți-l bătea Râsuri, hohote făcea. Iar unul [= un jidov] mai blestemat, O sabie au luat, Sfântul tău cap ți-au tăiat Și de trup te-au dezlegat Și-ai rămas părăsit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu sânge”. Legenda spune că „de un post mare [de Paște], au făcut jidanii pâne cu sânge”. Fiind În postul dinaintea Paștelui și neavând ce mânca, creștinii urmau „să se spurce” și „să se facă și ei păgâni”, mâncând „pâne spurcată, adecă amestecată cu sânge”. Atunci, Sfântul Toader i-a salvat pe creștini, Învățându-i „să nu mănânce nimic de la păgâni, că erau toate lucru rile de mâncare otrăvite și necurate”, ci să-și prepare o hrană rituală : „colivă, adecă grâu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cele pentru lactate). Țăranii și târgoveții creștini nu percepeau aceste reguli din perspectiva curățeniei și igienei culinare, ci dimpotrivă. În 1817, de pildă, târgoveții români din Botoșani se plângeau domnitorului Moldovei că „jidovii le pângăresc fântânile”, spălându-și „vasele [lor] spurcate” <endnote id="(535, p. 403)"/>. La acestea se adaugă legendele privind evreii care infestează fântânile, doctorii evrei care-i omoară pe creștini („Medicii jidani asasinează bolnavii creștini !”, sună titlul unui articol din revista antisemită Buna Vestire, 1937), cârciumarii evrei care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din Lipsca” (754, p. 56). Acest tip de eveniment nu pare accidental În zonă. N.V. Gogol a descris un episod similar În romanul istoric Taras Bulba (1835) : „Jidani afurisiți ! La Nipru cu ei, cazaci dumneavoastră ! Să-i Înecăm pe toți spurcații ăștia ! [...] Cazacii Îi Înșfăcară și-i aruncară În valuri. Strigăte jalnice umpleau văzduhul, dar neînduplecați, zaporojenii râdeau...” (660, p. 74). Prin 1900, prim-ministrul României, Petre P. Carp, declara următoarele În Camera Deputaților : „Nu mai trăim Într-o epocă În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
definiție a evreului, spunând: În genere „evreul este reprezentantul unei rase care din cea mai adâncă antichitate s-a dedat negoțului și a cărui credință a fost privită În sânul popoarelor creștine, pe drept sau pe nedrept, ca o religiune spurcată; așa Încât ori unde se ivea câte un evreu, el era privit ca un om cu care creștinii nu puteau fi În contact. Rezultatul acestei situațiuni a fost că aceasta seminție În viața practică și reală a concentrat Întreaga ei activitate
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
turci, așa cum rezultă din multe texte. Astfel, Grigore Ureche povestește că în 1475 turcii au luat robi în urma unei bătălii pe care au câștigat-o (la Kaffa) "un galion (corabie) ce avea înăuntru 150 copii tineri luați din Kaffa, pentru spurcata sodomie a preacurvarului turc, și era dobândă mai bună au dus la sultanul Mohamet, fiind ispravnic pe acel galion un grec... iată și pezevenchi greci..." Exemplele s-ar putea înmulți. Pedepsirea acestei perversiuni era severă, dar se cerea, în prealabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
socotindu-să singură în deșărtul codrul, pășeaște fără frică spre apucarea prăzii care nu departe o zărește, încă să spăimântă zărind ascunșii în leșuire vânători, stă să se întoarcă, dar în leșuire vânători, stă să se întoarcă, dar e târziu: așa spurcatul Appie înlemnește, văzând pe atâta plăcutul poporului Virginie" (Ioan Rusu, Moartea Virginiei, " Foaie pentru minte, inimă și literatură", II, 1839, nr. 1, p. 18); Precum se tâmplă că uneori pomul hultuit întrece în bunătate pe prototipul său, de asemine învățăturile
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
vedea miel sau pui, dimpotrivă. Cînd cineva vede un mînz întîi pe nemîncate, ca să nu fie spurcat de mînz, își lasă betele ori brîul să atîrne, ca să mănînce lupii pe acel mînz, astfel ca paguba să nu fie pentru cel spurcat. Pune cap de cal în parul gardului, de vrei să nu te doară capul. (Gh.F.C.) De vrei să-ți îngrași calul, taie o cîrtiță și pune-i-o în grăunțe. (Gh.F.C.) Cică la început Dumnezeu îl făcuse pe om cu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cu o sticlă cu apă, cu un fir de busuioc pus în gura sticlei, ca să facă moliftele* apei. Cu acea apă se spală lăuza pe mîni și pe față, ca să fie curată, apoi mănîncă și bea, căci altfel lăuza este spurcată. O lăuză la trei zile după facere se scaldă de moașă în albia în care moaie și cămașa cu care a făcut, frecînd corpul lăuzei cu ea, ca să-i piară petele de pe față. O femeie lăuză să nu se ducă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]