330 matches
-
și poiene. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufișuri, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării sau fânețe; cu o mare varietate de floră și faună caracteristice zonei nordice a Carpaților Orientali. Flora este una specifică în cea mai mare parte habitatelor montane, având în componență păduri de conifere sau de foioase, păduri în amestec, tufărișuri
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]
-
caracteristice zonei nordice a Carpaților Orientali. Flora este una specifică în cea mai mare parte habitatelor montane, având în componență păduri de conifere sau de foioase, păduri în amestec, tufărișuri de arbusti și ierburi (de luncă, de pajiște sau de stâncărie). Vegetația forestieră este constituită din arbori și arbusti cu specii de brad ("Abies alba"), molid ("Picea abies") zadă ("Larix"), pin ("Pinus"), tisă ("Taxus bacata"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), frasin
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]
-
Muntenegru, Macedonia, Serbia, România, Bulgaria, Albania, nordul Greciei, nordul Turciei, Republica Moldova, Ucraina, sud-vestul Rusiei, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, vestul Kazahstanului și nord-vestul Iranului. Preferă solurile uscate și însorite de la margini de pădure, în luminișuri și de lângă drumuri cu tufe, zone de stâncărie cu vegetație arborescentă, buruienișuri, bolovănișuri, de la pădurile de șes până la 1500 m altitudine. În zonele umede este foarte rar. Are o activitatea diurnă. Se mișcă relativ lent, se poate cățăra pe arbuști, pe ramurile cărora se sorește. Devine foarte agresiv
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
granite, gabbrouri), roci efuzive (riolite, bazalte), roci formate prin cimentarea sedimentelor (tufuri vulcanice) și roci sedimentare; ardezii și gresii. Din punct de vedere geomorfologic Munții Măcinului prezintă o diversitate reliefală (martori de eroziune rotunjiți pe roci vulcanice, ansambluri neregulate de stâncării cu dimensiuni și forme geomorfe diverse, grohotișuri, creste pe șisturi cuarțitice, coline, coame alungite, depresiuni) constituită din vârfuri ("Vârful Țuțuiatul - 467 m, Vârful Ghiunaltu - 442, Vârful Pietrosu Mare - 426 m, Vârful Jalbă, Vârful Cavalu, Vârful Țuglea, Vârful Sulucu Mare, Vârful
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
martes"), hamster românesc ("Mesocricetus newtoni"), dihor pătat ("Vormela peregusna"), dihor de stepă ("Mustela eversmannii"), popândău european ("Spermophilus citellus"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), chițcan de gradină ("Crocidura suaveolens"), liliac mare cu potcoavă ("Rhinolophus ferrumequinum"); Prezența ecosistemelor terestre (păduri, tufărișuri, pajiști, stâncării) și a celor acvatice (lacuri și bălți aflate în apropierea lanțului muntos) asigură condiții prielnice de hrană și viețuire mai multor specii de păsări protejate la nivel european prin "Directiva CE" 147/CE (anexa I-a) din 30 noiembrie 2009
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
chloris, Columba palumbus, Streptopelia țurțur, Streptopelia decaocto, Turdus merla și Turdus philomelos, Silvia atricapila etc.) sau în scorburi (Parus ater, Parus major, Dendrocopos major, Dendrocopos medius, endrocopos syriacus, Muscicapa striata, Sitta europea etc.). Unele specii în condiții naturale trăiesc în stâncării (Phoenichurus ochruros Apus apus), iar în oraș ocupă nișele din clădiri. Un număr redus de specii (Phylloscopus collibita, Luscinia luscinia) preferă să-și camufleze cuiburile pe sol în învelișul ierbos de la bază arbuștilor. Componentă reptilelor și amfibienilor nu este prea
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 382 hectare. Aria protejată reprezintă zona nisipoasă (și stâncăriile submarine din Marea Neagră) încadrată în bioregiune pontică, aflată în imediata vecinătate a portului Mangalia; ce adăpostește o gamă variată de vegetație și faună marină. Situl a fost desemnat în scopul conservării unor habitate de interes comunitar de tip: "Bancuri de
Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia () [Corola-website/Science/330330_a_331659]
-
de 544 hectare. Situl reprezintă o zonă împădurită (pădure seculară virgină de brad și fag) încadrată în bioregiune alpină aflată în bazinul superior al Văii Doftanei (păduri de foioase, păduri în amestec, tufărișuri, pajiști alpine și subalpine, ape curgătoare, cheiuri, stâncării); ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum" și "Tufărișuri alpine și boreale". La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a
Pădurea Glodeasa () [Corola-website/Science/330465_a_331794]
-
clase de habitate constituite din păduri de conifere, păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestiera, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării și fânețe. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directivă 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
de dreapta al Văii Cheii. Flora rezervației are în componență arbori și arbusti cu specii de de fag ("Fagus sylvatica") în amestec cu gorun ("Quercus petrea") și scoruș ("Sorbus dacica"). Vegetația ierboasă este alcătuită din elemente floristice de pajiște și stâncărie (dintre care unele foarte rare sau endemice pentru această zonă); cu specii de: gâscariță ("Arabis alpina"), piciorul cocoșului ("Ranunculus oreophilus"), in galben ("Linum flavum"), clopoței ("Campanula rotundifolia"), iarba surzilor ("Saxifraga paniculata"), ochiul boului de munte ("Aster alpinus"), omag ("Aconitum moldavicum
Cheile Geogelului () [Corola-website/Science/325564_a_326893]
-
a satului Mehadia, în zona Dealurilor Banatului, în versantul sudic și sud-estic al Dealului Darnovacea, are o suprafață de 9 ha, și reprezintă un "sill" constituit dintr-un zăcământ de "riodacit" format din rocă vulcanică de dacit și riolit, cu stâncării, grohotișuri, tufărișuri și pajiști naturale.
Valea Greațca () [Corola-website/Science/325833_a_327162]
-
naturală protejată pentru noi zone) și se întinde pe o suprafață de 148.850 hectare. Aria protejată se suprapune în mare parte sitului de importanță comunitară - Munții Maramureșului. Parcului Natural Munții Maramureșului reprezintă un areal montan (păduri, pajiști, goluri alpine, stâncării și văii) bogat în floră constituită din gorunete și făgete, molidișuri, jnepenișuri și ierburi; ce adăpostește, conserva și asigură condiții prielnice de viețuire mai multor specii de fauna sălbatică (reprezentată de o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
cu narcise Tomnatec - Sehleanu, rezervație naturală de tip floristic și peisagistic creată în scopul protejării unei comunități de narcise din specia "Narcissus radiiflorus" care vegetează la o altitudine de 1600 m. în versantul drept al vârfului Tomnatec (1.618) și Stâncăriile Sâlhoi - Zâmbroslavele, arie naturală protejată de tip geologic, botanic și peisagistic. Această adăpostește o specie de plantă cunoscută de localnici sub denumirea populară de lingurea ("Cochelaria pyrineaca văr. borzaeana"). reprezintă o zona montană cu o mare variație reliefală, astfel: relief
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
monogyna"), șoc negru ("Sambucus nigra"), corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina"), afin ("Vaccinum myrtillus L."). Flori și ierburi La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice de pajiște sau de stâncărie (relicte glaciare, endemice, vasculare) cu specii (dintre care unele protejate prin lege) de: floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), vârtejul-pământului ("Pedicularis verticillata"), curechiul de munte ("Ligularia sibirica"), firuță-de-munte ("Poa granitica ssp. disparilis"), iarba-gâtului ("Tozzia carpathica"). În
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
animale existente în Carpați: ursul brun (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus), mistrețul (Sus scrofa), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes Vulpes), râsul (Lynx lynx), căprioara (Capreolus capreolus), pisica sălbatică (Felis silvestris), jderul de pădure (Martes martes), veverița (Sciurus vulgaris) și mândria stâncăriilor, capra neagră (Rupicapra rupicapra). În pădurile de molid viețuiesc: cocoșul de munte (Tetrao urogallus), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius) - "cea mai mare ciocănitoare din România", aușelul (Regulus regulus) - "cea mai mică pasăre din România". În locurile umede de păduri trăiește o
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă montană de interes geologic, floristic și peisagistic. În teritoriul rezervației vegetează specia rară de plantă de stâncărie cunoscută sub denumirea populară de crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica").
Piatra Boroștenilor () [Corola-website/Science/326970_a_328299]
-
2000) și se întinde pe o suprafață de 25 de hectare. Aceasta este inclusă în situl de importanță comunitară Cușma. Zona Cheile Tătarului (cunoscută și sub denumirea de "Pietrele Tătarcii") reprezintă o arie naturală cu un relief diversificat alcătuit din stâncării, abrupturi și poiene; ce conferă locului un pitoresc aparte. Versanții sunt acoperiți în mare parte cu pădure de foioase (întreruptă pe alocuri de formațiuni erozionale) în amestec cu molid ("Picea abies"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice
Stâncile Tătarului, Munții Călimani () [Corola-website/Science/325376_a_326705]
-
populate cu cocoși de mesteacăn cunoscute în România, patru se află în Munții Rodnei și patru în Munții Maramureșului. Această rezervație pare a constitui biotopul optim pentru cocosul de munte, aici găsindu-se cea mai mare populație din țară. Rezervatia Stâncăriile Sâlhoi - Zâmbroslavele din Munții Maramureșului are statutul de rezervație, geologică și botanica, mixtă. Ea a fost creată pentru ocrotirea plantei Cochlearia pyrenaica, relict glaciar și specie foarte rară pentru țara noastră, legată de existență condițiilor de mlaștină eutrofa. De un
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
statutul de rezervație, geologică și botanica, mixtă. Ea a fost creată pentru ocrotirea plantei Cochlearia pyrenaica, relict glaciar și specie foarte rară pentru țara noastră, legată de existență condițiilor de mlaștină eutrofa. De un interes științific deosebit se bucură și stâncăriile calcaroase din acest perimetru. Rezervatia mixtă „Peșteră și Izbucul Izvorul Albastru al Izei” are scopul de a proteja izbucul (izvorul) de la obârșia Izei, păstrându-i climatul, vegetația și peisajul. Peșteră de la Izvorul Izei are statutul de rezervație speologica. Rezervatia naturală
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
a Munților Retezat-Godeanu), la vest și Munții Parâng (ce aparțin grupei muntoase Parâng-Șureanu-Lotrului), la est; de-a lungul râului Jiu, între confluența Jiului de Est cu Jiul de Vest și confluența cu valea Sadului și reprezintă o zonă montană (cu stâncării, abrupturi calcaroase, vârfuri, grohotișuri, chei, cascade, ponoare, pajiști montane și păduri), în arealul căruia sunt incluse rezervațiile naturale: Sfinxul Lainicilor (formațiune geologică megalitică de forma unui sfinx) și Stâncile Rafailă (arie protejată de interes geologic și peisagistic, pe al cărei
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 274 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, zone umede cu izvoare permanente, peșteri, goluri carstice, stâncării calcaroase și grohotișuri) încadrată în bioregiunea continentală a Hunedoarei, aflată la poalele Munților Metaliferi (grupă muntoasă aflată în extremitatea sudică a Apusenilor, ce aparțin lanțului carpatic al Occidentalilor). Acesta se află în bazinul hidrografic superior al râului Căian și include
Măgurile Băiței () [Corola-website/Science/331305_a_332634]
-
mai fertile sunt solurile aluvionale din zona de lunca - aici se face agricultură. Vegetația cheilor este foarte variată comparativ cu suprafața ocupată. Această variație se explică prin diversitatea biotopurilor. Orografia locală, dar mai ales înclinația plantelor, determină distribuția speciilor pe stâncării, majoritatea acestora fiind elemente sudice, termofile și xerofile. Astfel, vegetația se distribuie etajat, de la pădurea de lunca din imediata apropiere a râului, la stâncăriile care mărginesc drumul forestier formând siblicuri tipice pentru aceste biotopuri xerofile; la altitudini mai ridicate, pe
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
se explică prin diversitatea biotopurilor. Orografia locală, dar mai ales înclinația plantelor, determină distribuția speciilor pe stâncării, majoritatea acestora fiind elemente sudice, termofile și xerofile. Astfel, vegetația se distribuie etajat, de la pădurea de lunca din imediata apropiere a râului, la stâncăriile care mărginesc drumul forestier formând siblicuri tipice pentru aceste biotopuri xerofile; la altitudini mai ridicate, pe versanții orientați spre vale, se găsesc păduri mai puțin compacte, formate din fag, carpen, mojdrean, liliac, arțari. Datorită variațiilor condițiilor staționale se produc adesea
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
se produc adesea inversiuni ale etajelor de vegetație. Pe versanții umbriți din apropierea văii, fagul coboară până la cca. 400 m, în timp ce pe versanții însoriți, în compoziția floristica a pădurlor sunt frecvente speciile mai termofile, printre care se întâlnesc și specii caracteristice stâncăriilor:liliac, mojdrean, cărpinița, scumpina, cer, garnița, tei. Pe stânci și pe suprafețe cu porțiuni măcinate sau pe soluri mai pietroase apar frecvent și specii ierboase caracteristice: sesleria filifolia, pao nemoralis, moehringia pendula, festuca valesiaca, festuca rupicola, sedum acre, sedum hispanicum
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
stânci și pe suprafețe cu porțiuni măcinate sau pe soluri mai pietroase apar frecvent și specii ierboase caracteristice: sesleria filifolia, pao nemoralis, moehringia pendula, festuca valesiaca, festuca rupicola, sedum acre, sedum hispanicum, alium flavium, genista ovata. Aspectul caracteristic al acestor stâncării este dat de prezență speciei alyssum petraeum, care, înflorind în luna mai, împreună cu liliacul și majoritatea speciilor de aici, formează tufe de un galben intens, care conferă peisajului o valoare deosebită. Lunca râului este mărginita de pădure de fag, la
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]