985 matches
-
iei loc pe jilțul verde, special pentru tine de furnici lucrat. Biata copilă, văzând că întreaga populație din pădure avea privirile ațintite către ea s-a fâstâcit, și-a aruncat galeș privirea emoționată către Spirit în semn de scuze pentru stângăcia ei și a luat loc. Văzând că Magnolia ia loc pe jilț, Spiritul s-a bucurat, și-a ridicat coiful auriu de pe cap cu mâna stângă și cu subțirelu-i corp a săvârșit o reverență, în timp ce cu mâna dreaptă a schițat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
celor doi tineri se simte numaidecît. Are loc o discuție adolescentină despre sex, cel chestionat fiind tînărul mai "experimentat", dezvăluirea inițiatică trece drept un cadou pentru fata care în curînd va împlini 18 ani. Dialogul, nu lipsit de ezitări, ocolișuri, stîngăcii curge firesc, natural, el este cel mai reușit moment al filmului. Ai sentimentul unui spațiu al libertății, al unei reale destinderi după momentele de teroare consumate anterior. Într-o atmosferă detensionată, cu o poveste de dragoste avînd ca fundal același
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]
-
legătura intimă dintre bunici și copii, atenția acordată florilor, care nu pot fi culese decît cu prețul morții lor, datoria celor mici de a veghea la viața viețuitoarelor din jur, atenția acordată fraților mai mici. Versurile se prezintă cu unele stîngăcii și licențe poetice, semn că poetul se afla la începutul carierei sale literare atunci cînd le-a scris. Cu toate acestea, ele denotă suficiente calități și chiar surprinzătoare imagini expresive, semn distinct al talentului înnăscut al autorului de a versifica
O enigmă dezlegată by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/7850_a_9175]
-
anume umilitudine de a te topi în umbra unei personalități, slujind-o empatic. E clar că nu oricine știe o limbă străină poate face traduceri literare (o dovedesc numeroasele cărți de autori străini apărute cu erori, topică nefirească și atîtea stîngăcii încît nici un redactor n-ar fi avut ce să le mai facă, decît eventual să le rescrie cap-coadă). E vorba de o vocație artistică de un tip special, asemănătoare interpretului de muzică, de îndelungă acumulare și exercițiu pentru a ajunge
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7376_a_8701]
-
să vă ofer o scurtă lecție de vocabular de stil" (stylediary); "poți să ai o ținută strălucitoare pentru noaptea dintre ani cu doar câteva trucuri de stil" (cosmopolitan.ro). Construcțiile, nefirești în română, apar adesea într-o incredibilă secvență de stângăcii și greșeli: "alege forme clasice pentru a fi mai ușor de adoptat la ținută și pentru a nu face riscuri de stil inutile" (ibid.). Utilizările mai recente provin din engleză, unde termenul style (de origine franceză, cu sursa în latinescul
Stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7388_a_8713]
-
Hemingway mi-a apărut ca un gentleman, care emana o foarte înduioșătoare notă de timiditate. Tynan a scris despre această primă întâlnire a mea cu Hemingway într-un chip umoristic, dar lipsit de acuratețe. Firește că m-am comportat cu stângăcie și am spus unele lucruri gauche, ca de pildă când l-am asigurat că sunt foarte impresionat de recenta moarte a fostei sale soții, Pauline, și l-am întrebat: - Ce boală a avut? Hemingway nu mi-a luat-o în
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
arta actorului nu are nici un secret pentru el, bărbatul tuturor visurilor, momentele de comedie fină personalizează teribil apariția sa în spectacol. Marian Ghenea și Gabriel Spahiu transmit emoție fantastică prin inocența pe care o degajă personajele lor fără încetare. Dincolo de stîngăciile căutate cu mare grijă, de giumbușlucuri, de mersul ezitant, caraghios, fiecare relație cu cuvîntul, fiecare mirare, cădere pe gînduri este plină de umor, de performanță. Pentru mine, acesta este Visul lui Galgoțiu. Mai presus de orice experiment, la care arta
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
Chira Chiralina, publicată, în Franța, în 1924. "Scrierea de la Hautil - relevă Constandina Brezu-Stoian - și elaborarea volumului Chira-Chiralina se situează într-un interval de creație care închide înlăuntrul său un proces de lucru și de reflecție, totodată, profund lămuritor pentru elucidarea stângăciilor și evaluarea lucidă a resurselor proprii, fiind din acest punct de vedere, una dintre cele mai fertile din cariera lui Panait Istrati." Marele talent al scriitorului avea să fie confirmat, și la noi în țară, de povestirea Sotir, apărută în
Primul manuscris al lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7972_a_9297]
-
cu ea. Tiparul de apel publicitar devine din ce în ce mai puternic, apărînd și în sloganuri de campanie oficială: "Obține o specialitate - Devino independent!" (edu.md). Apariția formei devino mi se pare totuși stridentă în multe contexte. Poate că vinovate sînt mai ales stîngăciile traducerii, care accentuează nefirescul imperativului: "ŤFamilie, devino ceea ce ești!ť" sunt chiar cuvintele cu care Păstorul Bisericii Catolice se adresează familiilor creștine de pretutindeni (profamilia.ro); " Atunci când mănânci sau bei, devino gustul mâncării sau al băuturii și rămâi cu el
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
mulțumesc anume tinerilor de la Suplimentul de cultură pentru ceea ce au scris despre el, fără să-l cunoască altfel decît din cărți, cu atît mai mult cu cît nu era nici influent, nici băgat în vreun grup de presiune literară. În stîngăcia gesturilor sale simțeai timiditatea, dar și greutatea de a ieși dintr-o singurătate pe care o trăia cu stoicism în ultimii ani. Vorbea despre boala care îl făcea să se topească pe picioare cu un fel de amuzată tristețe. Făcea
Singurătatea de după by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7836_a_9161]
-
fost mulți ani favorita mea. Lui Croh i-a plăcut și cel de-al doilea lui volum, în care Lăcustă se schimbase și zicea Croh - azi îi dau dreptate - domnul Lăcustă a renunțat la certitudini și caută ceva. Chiar și stîngăciile acestei căutări au acoperire artistică, spunea, ceea ce atunci mă făcea să-i dau citate, cu cartea în mînă din căutările prozatorului-funcționar. Însă cu acel volum, Liniște (Povestiri din viața mea), care a apărut în 1989, Ioan Lăcustă și-a început
Singurătatea de după by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7836_a_9161]
-
politice ca Mișcarea Legionară, despre regimul antonescian și multe altele nu sunt decît o viziune ce trebuie să ne fie inoculată de mici, pentru a gîndi tot restul vieții într-un anume fel?" (p. 150) Dacă trecem peste cele cîteva stîngăcii de limbă cărora nu le putem găsi, drept circumstanță atenuantă, decît vîrsta autoarei, și dacă sărim peste naivitatea cuceritoare a unui om care crede că un adevăr poate convinge prin simpla lui rostire, dacă așadar privim substanța și nu accidentele
Poetul desfigurat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7589_a_8914]
-
atât de frecvent utilizat în discursul artistic sau publicistic al acelor ani, pentru a zugrăvi omul nou, victoria socialismului și omul providențial (Stalin), poate conduce uneori la efecte nedorite (cum ar fi, de pildă, un disfemism!), atunci când este utilizat cu stângăcie. Iată un exemplu: Dacă toate plânsurile s-ar țese într-un glas / Furtuna ar fi numai o șoaptă în univers / ș...țDar umbra diavolului a fugit din lume, / Și-a înflorit pe buzele fiecărui om un alt nume / Stalin... Stalin
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
dintre noi atât iadul cât și paradisul, umanitatea se reface din propria cenușă pare să spună Meirelles, iar cel care-și recapătă vederea va vedea lumea cu alți ochi. Cu toate frumusețea demonstrației, filmul regizorului brazilian conține o serie de stângăcii, ele sunt generate și de faptul că jocul actorilor nu este edificat pe un studiu atent al senzațiilor, stărilor pe care orbirea le creează, astfel că uneori ai impresia de teatralism al gesturilor lor, exagerate aproape coregrafic pentru a sublinia
Orbitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7324_a_8649]
-
ei moderne, alături de Iancu Văcărescu. Au meritul de a fi încercat, primii, să intre în sincronie cu poezia vremii de pretutindeni. Altminteri, mai bun poet este Dosoftei, dar poet al unei vremi revolute. În armoniile lui Cârlova se găsesc, pe lângă stângăcii inerente, unii germeni ai poeziei noastre de până la Eminescu. Ceea ce nu e deloc puțin.
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
desovietizarea" ceaușistă altfel decît "un mecanism de supraviețuire a elitei comuniste românești", inclusiv a dictatorului ce, din motive de imagine, cocheta cu o "despărțire" de Kremlin? Al cui este "sofismul" pe care dl. Adrian-Paul Iliescu încearcă a-l redirecționa cu stîngăcie? Să continuăm. Avocatul improvizat pe care-l cităm își continuă pledoaria în beneficiul comunismului acuzîndu-i iarăși pe cei cu o perspectivă opusă că n-ar fi decît niște "falsificatori malefici" și, mai grav decît atît, "victimele propriei fobii față de comunism
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
Una dintre scenele cruciale ale filmului este scena de dragoste într-o cameră de hotel între un adolescent și o femeie trecută de patruzeci de ani, păstrând ceva din frumusețea de odinioară a corpului de balerină, o întâlnire care subliniază stângăcia, anxietatea foștilor îndrăgostiți. Nu este aproape nimic erotic în această scenă furtivă, și în orice caz nimic pervers. Ambiguitatea ei este tulburătoare pentru că sunt diverse vârste ale memoriei amestecate aici, vârste cu un diapazon diferit de sensibilitate, un sentiment intens
Bătrânețea și tinerețea lui Benjamin Button by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7651_a_8976]
-
alături de Lucian Pintilie care au încercat o priză la cotidian fără a aluneca în distopii metaforizante și simbologii incomprehensibile sau dimpotrivă pe panta unei vulgarități isterice. Din păcate, revăzute astăzi cele două filme par iremediabil datate, li se văd cusăturile, stângăcia în încercarea de a regăsi firescul chair și absurdist al "stării de fapt". În mod cert, însă, o reușită mi se pare documentarul Piața Universității - România (1991) care din cauza tot a unui "Escu" a rulat numai trei zile în loc de șapte
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
în pânza subțire a unui chestionar copilăresc. În Nouă povestiri, J.D. Salingers traversa frontierea dintre adulți și copii, pentru a releva o legătură de profunzime, este forța care lucreză tăcut în Jomar cu chipul său copilăresc și cu o anumită stângăcie. Se face remarcată o anumită franchețe în relațiile pe care le are Jomar, este ea una care-i caracterizează pe acești oameni ai nordului pentru care tăcerea vorbește adesea? În drumul său spre casă, Lotte reprezintă o altă expresie a
Go North by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7231_a_8556]
-
psihologic, că naturalețea falsificată magistral, tupeul cu care se recomanda și junele contrafăcut livresc, Mateiu Caragiale, în scrisorile către N.A. Boicescu, va convinge rudele, iar acestui Ostap Bender american aproape că îi iese jocul. În cazul lui David Kern, tocmai stângăcia e ceea ce-l recomandă, răspunsurile în doi peri, dar mai mult decât orice faptul că propria imagine scoasă din anonimat și reproiectată mitologic pe canavaua romanului servește în mod exemplar ficțiunea. Fapt pe care i-l spune și Jacky. Ficțiunea
Literatura de sertar sau romanul à tiroir by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5949_a_7274]
-
banii turcului, oferiți, ce-i drept, cu insistență, și își cumpără pe ascuns un instrument de pescuit. Ținut pe lângă casă, Behran încearcă să- și „plătească” șederea, asociinduse la orice activitate domestică și, dacă turcul știe să spargă lemne, este emoționantă stângăcia cu care încearcă să sape pământul. Între turc și român se leagă o prietenie în care cuvintele nu mai contează, fiecare își vorbește limba, dar solidaritatea vine din empatie, dintr-o umanitate generică care nu se pescuiește cu uneltele filozofilor
Turcul si Fata Morgana by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5975_a_7300]
-
Remarcabil la Ujică este faptul că nu a conceput filmul ca pe un freaks show, elementele de grotesc se integrează firesc în existența dictatorului. Extrase din context, cele câteva scene domestice nu fac notă discordantă, nu avem în fața ochilor monștri, stângăciile liderului conferindu-i și o dimensiune umană. Unora filmul le-a părut apoteotic: nimic mai greșit. Cred că Andrei Ujică a evitat în mod deliberat să spectacularizeze subiectul, l-a lăsat să se dezvăluie de la sine, în ceea ce ține de
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
Dar și, de prea multe ori, excesivă. Meritele globale sunt, la el, trase în jos de defecte parțiale. Că e un poet bun, foarte bun în unele pagini, nu se poate tăgădui. Că, pentru un poet bun, comite cam multe stângăcii, iarăși nu se poate pune la îndoială. Oare nu stângăcie e termenul cel mai potrivit pentru versurile goale dinaintea și dinapoia acestui nucleu pe drept cuvânt extraordinar? „Și ce mai poți dărui când și cui/ Poate o dantelăreasă/ O parașutistă
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
la el, trase în jos de defecte parțiale. Că e un poet bun, foarte bun în unele pagini, nu se poate tăgădui. Că, pentru un poet bun, comite cam multe stângăcii, iarăși nu se poate pune la îndoială. Oare nu stângăcie e termenul cel mai potrivit pentru versurile goale dinaintea și dinapoia acestui nucleu pe drept cuvânt extraordinar? „Și ce mai poți dărui când și cui/ Poate o dantelăreasă/ O parașutistă/ O zi mai ascuțită decât o lamă/ Și care o să
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
cu atenție. Sonetul devine veșmîntul unui spirit ordonat (Cartea sonetelor). Nu mai puțin apar și cochetării ale rimei, mici frivolități prozodice care înviorează textul: mei / Vaidei, dor, mă / enormă, ulii-ții / uliți. La fel termeni ai lexicului local ce nu exprimă stîngăcia sau insuficiența expresiei, ci cultura acesteia, precum piesele unei expoziții etnografice: tuleiște, sperlă, firhonguri, corlan, corfă. Ambiția poetului e de-a mînui un instrument perfecționat. In fond, Ion Horea manifestă un orgoliu gospodăresc, expresie a firii celui ce declară liminar
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]