347 matches
-
mai gândi la ele. Izbuti să spună doar atât: - Ceea ce nu pot înțelege este de ce n-a putut intra și ofițerul de poliție care venea după mine. Și unde e acum? Spre surprinderea lui, surâsul fetei căpătă o nuanță de stânjeneală, ca și cum și-ar fi cerut iertare: - Știm că oamenilor li se pare o prostie din partea noastră că tot mai insistăm asupra acelei vechi dușmănii (vocea îi deveni mai fermă). Ba știm chiar ce inteligentă este propaganda care pune accentul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și ușa se închise, fără zgomot, îndărătul siluetei lui înalte. McAllister întrebă: - Ce-a vrut să spună cu chestia aceea, cu pericolul în care se află propria-mi persoană? - Nu e chiar așa ușor de explicat, începu tânăra, cu vădită stânjeneală în glas. În primul rând, veniți până la vitrină și voi încerca să vă lămuresc totul. Presupun că sunteți destul de nedumerit. McAllister trase adânc aer în piept: - Ei, acuma parcă mai vii de-acasă. Îi trecuse spaima. Bărbatul cărunt părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fel asociată cu toate lucrurile necunoscute care i se puteau întâmplă unei persoane aflată în imposibilitatea de a se mișca altfel decât înainte sau înapoi, în cazul în care s-ar fi întâmplat ceva rău. Se întrebă dacă senzația de stânjeneală ar putea proveni cumva din propria-i încordare, din cunoașterea faptului că se găsește aici pentru un scop care nu are nimic de-a face cu activitatea normală a instituției respective. Ea, personal, era împotriva lucrurilor care se petreceau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și stânjeniți, stricând, atunci, totul. Antipatia pe care mi-o inspirase omul dintre hârțoage și care sporise destul de repede (se pretindea istoric de meserie, dar în afară de istoria azilului nu știa probabil nimic), mă făcea să nu văd cu ochi buni stânjeneala și teama lor. Mă enerva faptul că se gudurau în jurul mitocanului de Arhivar, că-l salutau, plini de respect, ca să-i câștige bunăvoința, deși înțelegeam de ce se purtau așa. Stârpitura știa tot, despre fiecare! Era gardianul trecutului lor, notat conștiincios
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
inamicul cu simțurile încă amorțite de negurile psihice din zorii zilei. — Hei, domnu’ R., nu-ți fie cu supărare, strigă un om din mulțime. Cineva mi-a zis că ai necazuri cu poliția. E adevărat? Un val de neliniște și stânjeneală cuprinse grupul de muncitori. — Cum? strigă Ignatius. Unde ai auzit o asemenea calomnie? Este absolut fals. Aceste zvonuri mârșave le-a răspândit fără îndoială unul care crede în supremația albilor, vreun bădăran din nord sau poate chiar Gonzalez în persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zilei, în timp ce se învârtea cu pantalonii uzi prin școală, ceilalți se comportau de parcă ar fi fost invizibil. Ignatius, simțindu-se exact la fel de invizibil acum, în salonul lui Dorian, începu să fandeze spre un adversar imaginar cu hangerul, ca să-și ascundă stânjeneala. Mulți dintre cei prezenți își uniră vocile cu discul. Doi începură să danseze alături de patefon. Dansul se răspândi ca un foc în pădure și peste puțin, dușumeaua era înțesată de perechi care se legănau și se aplecau împrejurul acelui Gibraltar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
parte delegația americană și de cealaltă parte oficialitățile reprezentând Partidul Comunist și anturajul oficial al primarului. Fiecare persoană era strategic așezată la locul ei. Ne situam într-o poziție de confruntare în această încăpere. La început am simțit o oarecare stânjeneală, dar treptat m-am acomodat și începeam să înțeleg scopul acestei dispuneri - o confruntare în tăcere, onestă. Pe măsură ce sorbeam din ceaiul de iasomie și ne instalam în scaunele supradimensionate de Mandarin, deveneam parte din această ceremonie oficială. Era vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
un lucru atât de evident, s-a răsucit pe călcâiul pantofului cu tocul rupt și s-a așezat pe scaunul de lângă femeia cu batic pe cap. Abia atunci l-a observat pe soțul acesteia care stătea nemișcat, aproape paralizat de stânjeneală. Nu părea să o judece pe Zeliha, ci mai curând să se bălăcească În neplăcerea de-a fi singurul bărbat de acolo, din acea zonă țipător de feminină. Pentru o clipă, lui Zeliha i s-a făcut milă de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
coperți lucioase, ca pentru a se pătrunde de evidența chinuitoare că nici o femeie atât de perfectă nu avea să-l dorească vreodată. Mustafa nu avea să uite niciodată expresia răutăcioasă de pe chipul lui Zeliha când Îl făcuse un „falus prețios“. Stânjeneala acelui moment Îl făcea și acum să roșească. Știa că Zeliha putea citi dincolo de masculinitatea lui forțată adevărata poveste a educației sale. Ea Înțelegea că el fusese răsfățat și hrănit cu lingura de o mamă asuprită, intimidată și bătută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
deschis Încet și capul mătușii Banu s-a ivit În cadrul ei. Avea o eșarfă trandafirie, legată neglijent pe cap și o cămașă de noapte lungă și pastelată. Trezindu-se la ora aia pentru rugăciune, zărise lumină În camera fetelor. Cu stânjeneala tuturor cuvintelor din engleză care Îi lipseau Întipărită pe chip, mătușa Banu a făcut o serie de gesturi, de parcă ar fi jucat și ea șarade. A scuturat din cap, a Încruntat din sprâncene și apoi a fluturat spre ea arătătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nicio nevoie. Dar înțeleg că aveți propriile motive pantru a vrea să faceți asta. Virginski făcu o plecăciune scurtă în fața doctorului Pervoiedov. Apoi se îndreptă spre ușă cu un pas surprinzător de ferm. Porfiri simți dezacordul doctorului. Cu o anumită stânjeneala, îl întrebă: ă Deci, domnule doctor Pervoiedov, ce ai descoperit privind cauzele morții? Erai nerăbdător să mă informezi, parcă. Medicul păru uimit de întrebare, ca și cum nu îi înțelegea relevanța. În cele din urmă, Porfiri își întoarse privirea înspre Pervoiedov. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și stânjeniți, stricând, atunci, totul. Antipatia pe care mi-o inspirase omul dintre hârțoage și care sporise destul de repede (se pretindea istoric de meserie, dar în afară de istoria azilului nu știa probabil nimic), mă făcea să nu văd cu ochi buni stânjeneala și teama lor. Mă enerva faptul că se gudurau în jurul mitocanului de Arhivar, că-l salutau, plini de respect, ca să-i câștige bunăvoința, deși înțelegeam de ce se purtau așa. Stârpitura știa tot, despre fiecare! Era gardianul trecutului lor, notat conștiincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a fost zămislit de frică, dintr-o sferă invizibilă de teamă. Apoi a venit Walt Whitman care propovăduia dragostea frățească și optimismul Lumii Noi. Ei propuneau aceste două viziuni diferite ale universului și de atunci, gîndește el cu o oarecare stînjeneală, noi am crezut ori Într-una, ori În cealaltă. Și-i imaginează pe Melville și Whitman aplecați asupra unui glob de cristal, privind la momentul facerii. „Răul“, rostește Melville. „Dragostea“, izbucnește Whitman. Wakefield Își scoate pixul și mîzgălește ideea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
spele Înainte de cină. O goangă Îi mișună la subsuori, gîdilîndu-l Îngrozitor; de abia dacă Își mai poate ține echilibrul. Farkas se scurmă la subsuoara vinovată. Și tot așa, pînă cînd toată lumea din sală este prinsă Într-un film mut al stînjenelii sau În menghina unui disconfort fizic care cere atenție imediată. Încăperea se foiește, mișună, foșgăie. Excelent spectacol, rîde El Diablo, chiar ar trebui să mă fac regizor de film. Apoi Își ia seama. Chiar este. Nu doar un regizor, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru felație? Ochii albaștri scînteiază și ea coboară spre șoldurile lui. Membrul prea-muncit e vlăguit. Ea se bucură să savureze glandul cufundat În sevele lor amestecate și nu se sinchisește. Wakefield se relaxează. Există oare un Ghid al Idiotului pentru stînjeneală? Sau un Ghid al Idiotului pentru el Însuși? Adorm, Încurcați În cearceafuri și nu se trezesc pînă cînd ceasul de pe noptieră arată 11:30 a.m. și cineva bate la ușă. Oh, Doamne, zice Maggie, am uitat complet de Chez Soleil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dezbrăcată, țîțișoarele obraznice, pielea moale, masată cu uleiuri, părul pubian bine tuns (și probabil roșcat), degetele de la picioare lungi și flexibile, fesele Înguste, băiețești. S-a dus pe apa sîmbetei intimitatea electronică. Cibercunoașterea nu ajută nici la depășirea momentului de stînjeneală de la Începutul oricărei Întîlniri În carne și oase. Conducîndu-și broscuța VW de colecție către muzeu, Susan pare preocupată În timp ce Îi explică de ce expoziția, care reunește artiști din diferite zone din Balcania, cuprinse de război, a devenit, În ultima săptămînă, subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
atari vorbitori să se Înece cu o gură de apă, să facă un atac de cord pe scenă sau să fie loviți inexplicabil de o piesă de recuzită. Așa că nu-l ascultă pe Wakefield decît cu o ureche, bucurîndu-se de stînjeneala evidentă și de dezgustul față de sine Însuși ale clientului său. Îi place la nebunie să vadă oamenii luptîndu-se cu ei Înșiși pe niște probleme pe care ei singuri și le-au creat. Îți sapi singur groapa, le spune uneori, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Cred că mă îndrăgostesc de tine, Francesca Tyler. Blând, dar ferm, îi scoase șorțul mare în dungi și o conduse în dormitor. Capitolul 6 Acum când venise în sfârșit momentul, Fran își închipui că va fi cuprinsă de timiditate sau stânjeneală, dar simțind respirația fierbinte a lui Laurence pe gâtul ei și atingerea solidă a trupului lui, nu fu conștientă decât de o senzație de ușurare. O dorea, de fapt. Cu neașteptată îndemânare, el îi desfăcu fiecare nasture al rochiei albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
atât de bine dispus, încât îi venea să-l omoare. — Jack ă Un gând cu adevărat îngrozitor îi răsări în minte, făcând-o aproape să-și verse ceaiul. Da? — Azi-noapte, noi doi, n-am, ăăăă? se opri, cuprinsă de o stânjeneală teribilă. — Făcut dragoste pătimaș? Nu-ți amintești de suportul de spălat vasele? Fran păli. — Ce suport de spălat vasele? — Scena aceea din Atracție fatală. Ai zis că vrei s-o recreezi. — N-am zis asta! — Nu, confirmă el, distrându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe ușă afară pentru că îi prinsese bând bere. Nu voise să-i mărturisească acest lucru lui Jack, așa că se gândise că ar fi mai bine să se strecoare pe furiș în casă. Acum dăduse de dracu’. Încercă să-și ascundă stânjeneala, luându-și un aer exagerat de relaxat. Îmi pare bine de cunoștință. Eu sunt Ben. Și apoi, de parcă nu mai găsea alte subiecte de conversație: — Vrei o periuță de dinți? Tata are mai multe de rezervă în dulăpior. O, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu cumva era el. Însă era Ronnie Newlands, unul din partenerii principali de la Newlands, cea mai mare agenție imobiliară din Woodbury și cel mai important client promovat de Citizen. — Ronnie, se entuziasmă Fran, ce surpriză plăcută! Ceva din tonul lui - stânjeneală? curtoazie exagerată? alegerea cu grijă a cuvintelor spre deosebire de tonul amical, fără ascunzișuri, care îi era tipic lui Newlands - o avertiză că urma ceva neașteptat. Dar nici măcar asta nu o pregăti pentru întreaga intensitate a loviturii pe care o primi. Ronnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
hotărî să verifice dacă Ben ajunsese acasă. Îi răspunse robotul și era gata să închidă când o întrerupse vocea lui Ben, cerându-și scuze că intrase robotul din greșeală. — Ben, sunt Francesca Tyler, fiica lui Ralph Tyler. Încercă să ascundă stânjeneala care i se strecura în voce amintindu-și cum se cunoscuseră. — Ascultă, l-ai văzut cumva pe tata astăzi? Ben voise să-i vorbească despre cu totul altceva, despre cât de mult o plăcea tatăl lui și despre ce greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
bine. Era aproape de neconceput că acele forme alcătuiau un făt și că acesta trăia și creștea înăuntrul ei. — Acolo bate inima fătului. Fata arătă spre o formă care pulsa regulat. — Bate mult mai repede când este în pântecele mamei. Spre stânjeneala ei nemăsurată, ochii lui Fran se umplură de lacrimi. Cât de ușor era să creezi o altă ființă umană, o simplă neglijență, o pastilă pe care uitai s-o iei, un prezervativ nefolosit, și acel moment banal, trecut cu vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Jack. Ralph îl privi temător, ca și cum el s-ar fi putut înfuria. Asta fu prea mult pentru Jack. Ralph era singura persoană pe care o considerase cu adevărat un model în viața lui și nu putu să îndure suferința și stânjeneala pe care le vedea acum pe chipul bătrânului. Simți, ca un impuls electric, un val de furie. — Soră! strigă, fără să-i pese măcar dacă asta era formula corectă de adresare. Intendenta apăru din nou, cu buzele strânse a dezaprobare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tăvăleală pe canapea, sau cu un sărut plin de pasiune, dat În pragul ușii, la Încheierea serii. Nu am Înțeles niciodată toate astea. CÎnd l-am cunoscut pe Dan, am fost foarte fericită că nu a existat senzația asta de stînjeneală și că l-am simțit, de la bun Început, ca pe cel mai bun prieten al meu. Nu am fost nicicînd, cu nimeni, atît de În largul meu, atît de liberă să fiu eu Însămi. Nu suport gîndul că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]