356 matches
-
căpetenia sa; la rândul lui, scărpinându-și gânditor barba crescută de mai multe zile, aruncă o privire întrebătoare la Magister militum, iar acesta din urmă, făcându-i un semn de nerăbdare, îl îndemnă să răspundă. — Bine, spuse, în sfârșit, cu stânjeneală. Ceea ce a obținut Eudoxiu de la Atila a fost promisiunea eliberării tuturor sclavilor, a emancipării tuturor colonilor și alungarea tuturor proprietarilor și magistraților romani de pe teritoriul dintre Rin și mare. „Odată pământul era al tuturor - spunea mereu - și trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
știu multe jigodie, nu putea să mă surprindă nici una din găselnițele voastre, se vedea cît erați de strîmtorați din cauza desfășurării rapide a evenimentelor și a crizei de timp în care intraserăți. În situații limită apar întotdeauna și neprevăzuturi, îmi închipui stînjeneala pe care ai simțit-o, tovarășe general, cînd te-ai văzut obligat să stai la aceeași masă și să colaborezi cu toate scursorile alea de teapa ta care-ți cunoșteau trecutul la fel de bine cum îl cunoșteai și tu pe-al
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a aruncat În gol și s-a prăbușit, țăndări, pe parchet. Palid, Radu n-a mai putut fi readus Între noi. Abia dacă mai avea putere să se scuze, deși o făcea, din nou și din nou, cu aceeași febrilă stânjeneală. Momentul de frângere a serii n-a mai putut fi reechilibrat. Nu mult după aceea, Radu - excesiv de politicos totdeauna - n-a mai suportat nici măcar benignele convenții ale vizitei. S-a retras, ruinat, Împreună cu soția, Înmărmurită și ea. Rugămințile, efortul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
spatele pantalonilor. Croitoreasă îmi sugerează să întăresc materialul. Zice: Fă-l rezistent, ca să poată fi folosit ca un scaun portabil. Coasem în tăcere o vreme, și apoi, deodată, croitoreasa mă întreabă ce părere am despre Zi-zhen. Încercând să-mi ascund stânjeneala, îi spun că o respect foarte mult pe Zi-zhen. Croitoreasa se oprește din lucru și ridică privirea. În ochii ei se citește suspiciunea. Trăgând un fir de ață, zice încet, dar deslușit: Mao Zedong aparține Partidului Comunist și poporului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Kuai Da-fu și îi încurajez fiecare pas. Ai o înțelegere adevărată a maoismului. Ești un lider înnăscut. Îmi place să-l urmăresc pe Kuai Da-fu atunci când le vorbește colegilor săi studenți. O parte din atractivitatea sa vine din stânjeneala lui. Fața i se schimbă din roz pal în roșu și apoi în vinețiu. Nu știe îndeajuns de multe, dar încearcă din greu să fie luat în serios. A împlinit optsprezece ani astăzi. Pentru a pune gaz pe focul ego-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sus, din camera ei de la Columbus. În medie o dată la trei zile, timp de o treime de secol. Patru mii de explozii, care le uniseră șoldurile. Nopțile de extaz animalic îi amuzau întotdeauna când reveneau cu picioarele pe pământ, la stânjeneala limbajului. Ghemuită lângă el, chicotind un pic, Sylvie spunea: „Mulțumesc pentru frumoasa sexualitate umană, Bărbate“, după care dispărea la baie, să se spele. Omul putea urla în extaz de foarte multe ori. Nu vârsta ne îmbătrânește, ci memoria. Da, corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vreo explicație, cu cea mai mare ușurință. Se miră din nou de slujba ei absurdă. Și totuși era foarte bună la ce făcea. Cine era el s-o încurajeze să-și lase în urmă vocația? Trecură printr-un moment de stânjeneală, fiecare căutând acel ultim detaliu uitat. Dar nu exista un astfel de detaliu, iar el nu voia să inventeze unul. Atunci, vă mulțumesc, îi spuse ea. Aveți grijă. Cuvintele aveau o rezonanță incurabilă de Midwest. Și totuși vocea ei - atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
față. —Weber. —Big Daddy. Te-am sunat să-ți urez zile senine. — Bună, Jess. Tu ești! Fiica lui, din cuibușorul ei astronomic din sudul Californiei, îl sunase ca să-l felicite în ziua când împlinea cincizeci și șase de ani. Oricâtă stânjeneală ar fi fost între ei, Jessica respecta întotdeauna uzanțele. Se întorcea în est pentru trei-patru zile de fiecare Crăciun. Le trimitea mărunțișuri de zilele mamei și tatălui - filme și muzică, încercări deșarte de a-și iniția părinții în cultura populară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-l vadă la hotel. Ba chiar urcă în camera lui, cu prietenul ei după ea, ca s-o protejeze. Fără un motiv anume, Daniel Riegel, un om perfect decent, îi provoca lui Weber o senzație acută de disconfort. O stânjeneală spontană, mascată de o asociere sau alta - ciocul, bluza lălâie, fără guler, aura de acceptare de sine liniștită. Karin era anxioasă, cum era și firesc. Prima oară o rănise cu plecarea lui grăbită și a doua oară o uluise acceptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Stambul, se pricepe la cai. Cine pleacă înaintea noastră să vestească poștele pentru doi cai. Într-un ceas sunt aci gata de plecare, să fie totul pregătit, mai adăugă banul Știrbei ieșind pe ușă. Rămași singuri Cantacuzinii între ei, o stânjeneală grea îi făcea pe fiecare dintre cei patru să-și audă zvâcnind sângele. Spătarul fu primul care nu mai suportă și rupse tăcerea: — Ar fi bine ca ospățul din sala mare să se sfârșească, cred că măria ta ar trebui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mine. Privea, plin de bună cuviință, la peretele din depărtare, În timp ce, pipăind, Își culegea informațiile cu mâinile. Eram atât de apropiați, de parcă am fi dansat Împreună. Doctorul Phil respira zgomotos. Îi tremurau mâinile. Eu m-am privit doar o clipă. Stânjeneala mă făcuse să mă strâng toată. De unde priveam eu, eram din nou fată: cu pântecul alb, cu triunghiul Întunecat, cu picioarele văzute În perspectivă, rase și netede. Sutienul Îmi stătea de-a curmezișul pieptului ca o bandulieră. A durat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
va mai fi niciodată în stare să se uite în ochii oamenilor. Cu siguranță că povestea avea să se răspândească, iar ea va fi cunoscută drept femeia al cărei soț o luase razna... Cuprinsă de un nou acces paroxistic de stânjeneală, Eva își îngropă capul în pernă și izbucni în plâns. — Ei bine, cu chestia asta petrecerea a fost în mod sigur una de pomină, zise Gaskell. Un tip i-o trage unei păpuși gonflabile în baie și toată lumea o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
făcut nimic altceva decât să-și croiască drum spre țărm sau spre ape mai largi și să-l convingă pe cineva să... Ajunsă aici, Eva deveni conștientă de faptul că felul în care arăta avea mari șanse să provoace ceva stânjeneală. Pijamalele ei limonii erau suficient de excentrice ca s-o fi determinat să evite plimbările pe stradă atunci când le purta, dar când acestea erau în mare măsură dezbrăcate de pe ea, Eva era sigură că n-avea nici cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe conceptul de „stângă politică“ versus conceptul de „dreaptă politică“. P.S.D. n-a depus o moțiune împotriva Cabinetului Tăriceanu, ci împotriva principiilor, împotriva ideilor și împotriva strategiilor de dreapta. Și așa a început comedia. Cum altfel decât comică să definești stânjeneala membrilor unui partid care se jură că a trecut în dreapta spectrului politic, când au fost nevoiți să vină la tribuna parlamentară pentru a susține un text eminamente de stânga, ba chiar asumat cu tărie ca fiind de stânga? Am auzit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
parte delegația americană și de cealaltă parte oficialitățile reprezentând Partidul Comunist și anturajul oficial al primarului. Fiecare persoană era strategic așezată la locul ei. Ne situam într-o poziție de confruntare în această încăpere. La început am simțit o oarecare stânjeneală, dar treptat m-am acomodat și începeam să înțeleg scopul acestei dispuneri - o confruntare în tăcere, onestă. Pe măsură ce sorbeam din ceaiul de iasomie și ne instalam în scaunele supradimensionate de Mandarin, deveneam parte din această ceremonie oficială. Era vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
coșurile. Sunt zile, cum e cea de azi, când nu e bun de nimic și lâncezește. Cerul alburiu, noroaiele din fața blocului, teama unei vieți întregi care-l așteaptă, în fața căreia se simte neajutorat și plin de înverșunare, nervii maică-sii, stânjeneala în fața fetelor și lipsa de bani - toate îl fac să stea așa, ghemuit și încruntat, și să-și stoarcă pe rând coșurile de pe mână. Cum e viața ? Cum o vede el acum sau cum îi apare când e binedispus și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
au Început să cînte imnul Panther Corporation. Nici măcar nu știam că avem așa ceva. — Nici eu, zic surprinsă. Și cum era, mișto ? — Tu ce crezi ? Ridică din sprîncene cu efect comic, iar eu Încep să chicotesc. E foarte ciudat, dar parcă stînjeneala din relația noastră a dispărut aproape de tot. Adevărul e că mă simt de parcă am fi prieteni de cînd lumea sau așa ceva. — Și cum e cu Ziua Angajaților În Familie ? spune. Abia aștepți să vină, nu ? — Mai bine mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
amândoi, pieptănând părul păpușii Barbie și împingând camionul înainte și-napoi, înainte și-napoi pe covor. A fost nevoie de o oră de atenție necondiționată și o pungă de Percy Pigs pentru ca Molly și Craig să iasă din starea de stânjeneală. Sperând ca o nebună, Clodagh privea, abia îndrăznind să respire. Poate că lucrurile se vor îmbunătăți. Poate totul se va rezolva. Mintea îi zbura în viitor. Poate că Marcus se va putea muta aici, ar putea plăti ipoteca, ea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
petrecusem două zile umblînd cu capul În nori, iar acum lumea mea se prăbușea. — Și eu, care mă gîndeam că ai venit fiindcă aveai chef să mă vezi, am zîmbit eu fără vlagă. Am observat cum Îi roșea chipul de stînjeneală. — Glumeam, am mințit eu. Ceea ce era Într-adevăr serios era promisiunea mea că am să-ți arăt o față a orașului pe care n-ai mai văzut-o. Cel puțin, așa vei avea un motiv să-ți amintești de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am așezat la masa din spatele prăvăliei, Înconjurați de cărți și de tăcere. Orașul dormea, iar librăria părea o corabie În derivă, pe un ocean de pace și de Întuneric. Fermín Îmi Întinse o ceașcă aburindă și Îmi zîmbi cu oarecare stînjeneală. Se tot gîndea la ceva. — Pot să-ți pun o Întrebare de natură personală, Daniel? — Firește. — Te rog să-mi răspunzi cu toată sinceritatea, zise el și Își drese glasul. Dumneata crezi că eu aș putea să devin tată? Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dar peste câteva momente, clătină din cap stânjenit și, căzând pe gânduri, recunoscu: „așa trebuia să fie“; apoi se interesă repede „unde au plecat“. Între timp, Evgheni Pavlovici îl observa cu atenție și toate acestea, adică repeziciunea întrebărilor, naivitatea lor, stânjeneala și în același timp sinceritatea cam ciudată, neliniștea și tulburarea, toate acestea, deci, îl mirară foarte mult. De altfel, îi povesti totul prințului, cu amabilitate și în amănunțime: acesta încă nu aflase multe lucruri și primea acum primul sol din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i va ierta vre... vre... vreodată căsătoria cu tine. Femeii îi zvâcnește inima în piept. Nu poate spune dacă de teamă sau de speranță. — Pui să se citească astăzi din lucrarea ta? întreabă Pupius Piso, încercând să depășească momentul de stânjeneală. — Nu, nu. A... a... altceva. Se chinuie să se exprime cursiv: — Am in... inventat trei li... litere noi, anunță în sfârșit victorios. Primul care-și revine din uimire e Calpurnius Piso: — Ce litere? Sulpicius Flavus răspunde în locul patronului său: — Prima
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scoală în picioare. Încearcă să se dezmeticească. E încă buimacă. Hai, că mă piș pe mine! Limbajul grosolan are darul s-o trezească. Antonia se ridică și ea să meargă cu ele, în timp ce ceilalți își maschează cât pot mai bine stânjeneala. Agrippina e cunoscută pentru ieșirile și vulgaritățile ei necontrolate. Numai Claudius rânjește vesel și-și împinge cumnata să treacă printre scaune: — Du-te, du-te, fată dragă, că plo... plodul ăla din burtă îți ap... p... p... apasă pe vezică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aranjeze la loc. MÎinile Îi erau la fel de bronzate ca fața. Unghiile erau tăiate scurt, dar străluceau de parcă ar fi fost lăcuite. Părea atît de matur și Încrezător, și atît de relaxat În hainele lui obișnuite, Încît Duncan, dincolo de sentimentul de stînjeneală, se intimidă brusc. Încordarea nervoasă Îl făcu aproape să rîdă, iar doamna Alexander, văzîndu-l cum zîmbește, zîmbi la rîndul ei. — Domnul Fraser, zise ea, a venit să scrie despre tine, Duncan. Dar auzind acea remarcă, probabil că pe fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se Întîlniră. Arăta iar tînăr și serios. Nu pot. Îmi pare rău. Am ceva de făcut. — Nu putem face asta Împreună? — Aș prefera să nu vii. — Ei bine, aș putea aștepta. Probabil că pe fața ei apăruse o umbră de stînjeneală. El se uită În jur, Încurcat. — Unde naiba te duci? o Întrebă el. La slujba de seară În vreun bar deocheat? Nu-i cazul să te rușinezi, dacă asta e. O să vezi ce tip deschis la minte sînt. Aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]