234 matches
-
de 1-3 cm în diametru, de culoare albă-purpurie. Transmitere-răspândire. Ciuperca pătrunde în plantă prin răni proaspete, de obicei cele produse la tăierile de primăvară. Miceliul ciupercii pătrunde până la lemnul activ și formează substanțe gomoase în țesuturile conducătoare, ceea ce determină o stânjenire a circulației sevei. Moartea plantei survine după astuparea completă a țesutului conducător, ulterior ciuperca formează fructificații ce apar spre exterior prin crăpăturile scoarței. Ciuperca este un parazit de predispoziție, atacând plantele debilitate, ramurile și trunchiurile atinse de ger și pe
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
Walter>> ca pe o casă proprie, cum nici pe doctor ca pe un soț. Altădată, din fundul casei perceptorului din Mizil, se trezise ca de cînd lumea moșiereasă și domnise prin capriciu asupra tuturor; aici era strînsă în chingile unei stînjeniri permanente: <<De ce m-a luat?...Ce e cu mine?>> erau întrebări care circulau în ea nelămurit, fără a se cristaliza." Ceea ce un roman "obiectiv" ar fi lăsat la înțelegerea cititorului, elanul critic, disociativ al autoarei explicitează. "Creația", în termenii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
actul sacrificator de a mă iubi pe mine? Personalitatea mea e țesută din orgoliul cel mai viu, mai nealterat, uneori în forme de-a dreptul exacerbate, dar plin de fior moral și tendință creatoare, însă oricum orgoliul se manifestă fără stânjenire. Înăuntrul lui se ascunde totuși o umilință grozavă, năzuința arzătoare de a idealiza, de a simți intimitatea superioară a ființei iubite. Această nevoie de superioritate în afara mea mi-e generală. Aș fi fericit dacă aș trăi într-o societate în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
susținută, precum am văzut, Împotriva sfântului Toma, a ajuns să fie considerată ca aparținând acestuia. Gaetano o reia În celebrul său Comentariu la Summa theologica și, vreme de patru secole, În școlile de teologie din Occident pseudo-tradiția operează fără nici o stânjenire. În cartea sa, De Lubac Îndrăznește să denunțe această fraudă teologică, făcând, Încă o dată, apel la vechii Părinți, care, după el, arată contrariul, adică faptul că „există În natura umană, ca atare, Întrucât este spirituală, o dorință, un apetit, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
1 Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu. (2 Trecerea trebuie să se facă În condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; În cazul În care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
se văd nu o dată neglijate, date la o parte ca niște iritante obstacole în calea "progresului". Specificul național riscă a fi taxat drept provincialism desuet, iar cel provincial pur și simplu radiat. Însuși marele Blaga apare măsurat cu o anume stînjenire, ca un soi de "caz" clasat, bun doar de trecut în istorie și-n manuale, după cum Bacovia supraviețuiește mai cu seamă pe o latură a sa ce se "universalizează" mai lesne, cea a angoasei. În pofida acestor circumstanțe, producția poetică se
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
ar cuteza să vorbească la un post de televiziune despre "părțile bune" ale Legiunii n-ar izbucni un scandal care ar trece dincolo de granițele țării? Nu cumva din acest dezechilibru moral, generator al unei conștiințe încărcate, provine măcar în parte stînjenirea noastră de a consacra o discuție liberă legionarismului, analizei și explicitării resorturilor sale, ducînd, după cum afirmă Sorin Lavric, la "o ratare a înseși esenței acestui fenomen cu urmări atît de tragice pentru istoria noastră"? Din păcate, aplicăm încă celor două
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
și care sufla mereu într-o scoică. Noii veniți, ori se cunoșteau între ei mai de mult, ori legaseră de curând un vesel prieteșug. Alcibiade striga la prietenii săi, smulgându-și panglicile și dăruindu-le celor din jur; apoi, văzând stânjenirea lor, își prezentă noul său prieten, un băiat frumușel. Că îl cheamă Zoon și că are un dar: vorbește direct cu Olimpul, cu zeii. Și, întorcându-se, îl rugă să le dea o probă. Cel căruia i se spunea Zoon
Eros ori Ura (5) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10847_a_12172]
-
zilnic, după amiază. - Se înșeală dumnealor dacă își închipuie că se potdispensa de experiența și de prestigiul tău! zicea Mamy. Nu sunt în țara românească mulți oameni ca tine. Pentru întîia dată Pomponescu, în ciuda firii sale congenital infatuate, simți o stânjenire în fața acestor elogii fără control, ieșite dintr-un amor propriu abuziv. . - Vremurile s-au schimbat radical, afirmă el sumbru, experiența noastră este perimată. Deși madam Pomponescu declara a voi să protesteze contra necuviinței lui Gaittany, Pomponescu ordonă subretei să ducă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de vedere sentimental o diminuare a interesului, totuși, acum, acest stil moderat i se părea lui Pomponescu insuficient. Înainte Indolenta tăcea ascultând respectuoasă pe Pomponescu, acum tăcea de asemeni, în vreme ce acesta voia exuberanță. l se păru că Ioana simte o stânjenire să iasă cu el în oraș, cum făcea înainte. - Ce zici, întrebă el, de o preumblare la șosea? - Dacă ții cu orice chip, merg, însă e așa de umed și frigafară și întuneric!... Pomponescu renunță. El nu era omul să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întreprinde lucrările necesare îmbunătățirii condițiilor de navigație în sectorul Porților de Fier, iar pe Dunăre care este un fluviu internațional guvernat de un regim ce avea la bază principiul asigurării libertății de navigație trebuia să se evite prin toate mijloacele stânjenirea sau obstrucționarea navigației. În cazul în care înlăturarea acestor piedici temporare nu se putea realiza, statele riverane trebuiau să anunțe Comisia Dunării cu privire la această, informațiile urmând a fi diseminate cu o mare eficientă spre toate statele interesate, pentru a putea
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
s-a părut, În totalitate, plicticoasă și bătrână, cu ceva vetust și erodat În miezul ei. Cuvintele de despărțire ale lui Adrian Marino, prezent și el În acea văratecă după-amiază de aprilie În mica sală a revederii, Întăreau această bizară stânjenire: „Dintre toți cei prezenți, doar noi, dumneata și cu mine, nu eram foști membri de partid”. Deși nu acesta fusese motivul apăsătoarei mele inadecvări, precizarea suplimenta confuzia care m-a urmărit atunci și ulterior. La ieșire mă aștepta mașina rectorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pentru afirmații și afilieri nedemne de statura lor. Doar ne Întâlnisem de atâtea ori, În „spirit”, cum spunea profesorul, și continuam, mă asigurase, „cu veche și statornică prietenie”, să fim „solidari”!! Mi-era greu să mă descotorosesc de uimire și stânjenire fără ajutorul său. I-am menționat așadar surprinderea, În termeni politicoși, cum se vede din copia scrisorii pe care, probabil nu Întâmplător, o păstrasem, pentru a o confrunta cu răspunsul său. 14 iunie 1994 Dragă Mircea Zaciu, Am citit, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se Întâmpla să fim, din nou, singurii români. M-a zărit, dimineața, În restaurantul hotelului și, deși terminase micul dejun, a venit la masa unde eram singur cu Cella. Se schimbaseră multe și nu destule În cei doi ani. Motivul stânjenirii din 1989 dispăruse. Apăruse Însă un altul de data asta. Presa din țară mă onora brusc cu o excesivă atenție, publicând vehemente seriale de demascare a „trădătorului” care devenisem, insultând, de peste ocean, România, prin textele și celebritatea sa... Am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
din funcționarii culturali ai sistemului. Tocmai seara când au apărut, grupați și obosiți, În lumina orbitoare a sălii și În lumina suavă a superbei primăveri pariziene, ar fi greu de uitat. Surpriza, entuziasmul, emoția au fost repede deviate Într-o stânjenire maladivă. Stăteam sub un șoc absurd care contrazicea cordialitatea și euforia generală. Tulburarea, panica inexplicabilă, timorarea, transpirația rece și migrena m-au azvârlit afară din pavilionul zgomotos și festiv. Părăsisem, după doar vreo zece minute, evenimentul. Traumă apăsătoare, mă consideram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
din diversele regiuni, crescătorii argentinieni, modeștii noștri țărani din Bărăgan, munca a milioane de trudnici ai pământului, e în bună parte cotată aci, într-o stradă a orașului Chicago. Statul, recte Ministerul de Agricultură de la Washington, urmărește și intervine pentru stânjenirea și pedepsirea speculei. Bursa din Chicago și-a început operațiunile pe termen înainte de războiul civil, recunoscută oficial prin regulamentul din 1865. Până în 1921 au fost adoptate 200 de legi referitoare la reglementarea operațiunilor pe termen. Legea „Grain Futures Act” din
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
și mă cercetează... Să-ți fie rușine, Haie! Eu am avut credință în tine și tu te-ai purtat ca o mizerabilă. Așa prietină mi-ai fost?... Fata lui Sanis privi întăi în pământ. Cercă pe urmă să zâmbească cu stânjenire, apoi își ridică hotărâtă fruntea, și între ochii lucitori i se încreți o dungă ușoară. —Și ce vrei de la mine? strigă ea deodată. Tudorița rămase încremenită. —Cum ce vreau? Să te duci, vreau, să nu te mai văd!... Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cărbunarii pe care le ceteam la pension... Grămada bordeienilor venea ca o turmă sfioasă și mulțumită în urma lor. Și boierii cotiră spre perdele și spre șoproanele vitelor. —Gospodăria mea e foarte sumară... șoptea cuconu Jorj, c-un ușor zâmbet de stânjenire pe față - dar aici nu putem face altfel. Suntem în pământuri nouă. Ea îl privi zâmbindu-i dulce. Era într-adevăr foarte frumoasă și gingașă domnița lui Avrămeanu, și bordeienii o observau cu uimire, grăindu-și încet la ureche: „Vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
susținută, precum am văzut, împotriva sfântului Toma - a ajuns să fie considerată ca aparținând acestuia. Gaetano o reia în celebrul său Comentariu la Summa theologica și, vreme de patru secole, în școlile de teologie din Occident, pseudo-tradiția operează fără nici o stânjenire. În cartea sa, De Lubac îndrăznește să denunțe această fraudă teologică, făcând încă o dată apel la vechii Părinți, care, în opinia sa, arată contrariul, adică faptul că „există în natura umană, ca atare, întrucât este spirituală, o dorință, un apetit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ca bani de buzunar. Pentru tot restul, firește, n-ai de purtat nici o grijă. Vei lucra în biroul de jos al bărbatului meu, la o masă deosebită de ceilalți secretari. Aci vii numai când ești chemată. Era limpede și suprima stânjenirea instalării. Mika-Le ascultă inftrucțiile cu atenție. Perspectiva lefei și a bunului trai îi părea o pomană, și pomenile îi plăceau. Se gândi la muncă - era leneșă - dar nu putea fi cine știe ce greutate. Cu toate că n-o văzuse de atâta timp, Elena
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Sunt națiile lumei, cele asemenea și, totuși, deosebite. Eu cred în nații; cred și în materialul omenesc unic, indivizibil. Dar Mika-Le nu aduce temperamentul unui străin, al unui om, nici al unui neam. . . E altceva. Exprimă acel minut prim, de stânjenire, a unei ființe sau unui neam laolaltă cu altul. E însuși fructul acelei stânjeniri. Înțelegi tu? - Ții tu mult să înțeleg?. Te pricepi la butași, grădinărițo, și eu care credeam că nu deosebești un bujor de o conopidă pe lujer
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în materialul omenesc unic, indivizibil. Dar Mika-Le nu aduce temperamentul unui străin, al unui om, nici al unui neam. . . E altceva. Exprimă acel minut prim, de stânjenire, a unei ființe sau unui neam laolaltă cu altul. E însuși fructul acelei stânjeniri. Înțelegi tu? - Ții tu mult să înțeleg?. Te pricepi la butași, grădinărițo, și eu care credeam că nu deosebești un bujor de o conopidă pe lujer! - Nu deosebesc - râse Mini - dar pe aceeași tulpină dacă a crescut un ram altoit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ci aveau un gest de voluptăți premergătoare, 126 121 care făcu pe Mini să simtă acea ușoară repulsie pe care ți-o dau, expuse la lumină, nevoile fizice ale altora: foamea sau amorul. Hallipa era monosilabic dar nu din vreo stânjenire din preocupările lui, care nu se legau cu cele trecute, pe care Mini le-ar fi putut răscoli. Erau altele. Prezența lui Mini nu-1 turbura, cel mult îl deranja. Doamna Eliza se extazia în fața Doamnei cu ciuta, privind întrebător rând
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
urcând cotitura asfaltată spre oraș... Mâinile înălțate spre umerii bărbatului. Nu uitase întâmplarea, deși trecuseră o mie de ani. O clipăanapoda, acolo, în stradă, unde cotea șoseaua asfaltată spre oraș. Acolo se răsuciseră, brusc, unul spre celălalt. Un fel de stânjenire, apoi, de parcă după-amiaza s-ar fi rupt și atârna sleita în marginea orei leneșe. O liniște obeză, otrăvită, te scufundă în mâlul ei verde, pașii se clatină și auzi, undeva, șuiere suspecte, șopârle invizibile. Buzele unor adolescenți grăbiți, asta fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu știu exact. — „Criză de maturizare“, citează brusc Vornicu, în dunga buzelor subțiate. Imaturul tocmai trece pe lângă ei. Se târăște pe sub birouri să-și adune planșele. Dialogul se întrerupe, dar nu se termină. Vornicu nu poate îndura, se pare, tăcerea, stânjenirea. — Poate nu-și suportă maturitatea, continuă Lucian. Inginerul Lucian Vornicu se referise, prin urmare, la... maturitatea celor care acceptă colivia, supuși, resemnați, ca niște copii care nu se pot opune părinților tiranici sau la... imaturitatea celui care se sufocă, încolonat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]