980 matches
-
a spus? La întrebarea asta, Franz plecă privirea în pământ. - Franz!!!, îl strig. Cine i-a spus? Tăcere. Mă enervez peste limite și-l iau de guler: - Spune dracului odată! Cine i-a spus lui Kaiser? Franz bâigui sugrumat și stânjenit: - Partenera dv., domnule... Cea care locuiește cu dv. aici... Doamna brunetă... Renae... - Cum??? Ce-ai spus???, îl întreb cu ochii cât cepele. N-a mai repetat și și-a strâns umerii. - Franz!, îi strig. Nimic. Nicio reacție. - Franz, uită-te
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
perfect se potrivește gleznă ei în palmă lui.Si revăzu dulce și dureros ,cu ochii minții formă sânului scăpat din strânsoarea palmei ei într-o după amiază fierbinte de vară. Și îl privea cu ochii aceia frumosi.Fara să fie stânjenita...deși stânjeneala se ghicea sub vena care-i pulsa sălbatic la tâmpla stanga.Si buzele-i i le simțea frematande. Atunci știu ce de fapt nu-i ieșise niciodată din minte.O amânase numai... Pentru o secundă privirea ei slabi
POVESTE DE DRAGOSTE (2) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354164_a_355493]
-
în fruntea comunității au ajuns niște oameni de nimic! Unde e oare dreptatea lui David și a lui Solomon? Unde e iertarea și bunăvoința patriarhului Iosif, unde e credința lui Avraam. Ce fel de vremuri trăim? Cei doi se priviră stânjeniți, însă imediat își îndreptară privirile în altă parte. Tăcerea se prelungi între ei. Un timp nu se auzi decât clinchetul ceștilor de China din care cei doi serveau ceaiul. Gamaliel arborase o mină nehotărâtă. În cele din urmă se hotărî
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
oamenii mai eficient după complexitatea lucrărilor și după urgențe, mai ales, iar fiecare finalizare de proiect aducea după el încasarea banilor, pentru că timpul zbura și odată venea iar ziua în care trebuiau să-și ia salariile. De atunci, Gabriela, ușor stînjenită, începuse să și-o atragă pe Adelina de partea ei, îi făcea mici cadouri, îi studia rochiile și murea să-i vadă lenjeria, pentru că, susținea ea, o femeie trebuie să fie oricînd pregătită să, știi tu, bărbățelul meu este imprevizibil
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
recunoștea că tipul arăta bine. Nu era slab ca în anii tinereții. Se apropia de patruzeci de ani, vârsta îi împlinise trupul, îi maturizase trăsăturile. Desigur, făcea exerciții, era un dansator renumit. Părul negru proaspăt spălat, era ud. Nu părea stânjenit dar cu siguranță vorbele lui dădeau de înțeles, că nu-și dorea, să se afle în acea postură. Emana o atracție discretă cum stătea cu umărul lipit de tocul ușii. Era masculin, sexy, fără a părea agresiv. Rafinat. -Poate ceva
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
cu un glonț în piept, îmi șoptise cu ochii măriți, după lunga ezitare, dar, ai grijă, nimeni nu trebuie să afle de asta!... Că tata ar fi ținut morțiș să nu-i dea în vileag meteahna, ținuse să precizeze ea stânjenită, da, chiar de mine se ferea mai ales, adăugase, prea tânăr fiind mă puteam simți tentat să umplu târgul cu tot soiul de povești. Să-i iasă vorbe cumva că s-ar ține erou!... Întâmplarea făcuse însă, ceva mai târziu
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
vârfului unui deget. Atunci îmi adusesem aminte de cuvintele mamei și un fior mă trecuse de spaimă. Ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, auzisem în spatele meu vocea tatei întrebându-mă cu ce mă ocupam acolo. Cu nimic, răspunsesem stânjenit, adică voiam să-i împrumut stiloul, adăugasem, pentru că a doua zi aveam teză ... Dacă nu-mi cumpăra și mie unul!... Că toți colegii mei aveau ... Nu neapărat un Mont Blanc, ca al lui Hodoșan, odrasla doctorului din vecini, dar măcar
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
mai țină pe jeratic. Am impresia că ceva nu-ți dă pace și te împinge să afli mai multe despre acest Moise, îmi spusese. N-am citit scrisoarea, mă apărasem eu precaut, neștiind ce intenții avea, și de altfel, adăugasem stânjenit, m-ai lămurit în privința lui, că fusese ordonanța ta, adică ... Mi-a scris că mă va vizita, mă întrerupsese tata cu ușoară tulburare în glas. Îți dai seama, habar n-am avut că mai există, după ce m-au evacuat din
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
Esthera Köpetzy nici nu ne băga în seamă, admirația noastră și, în genere, a tuturor celor ce își delectau ochii privind-o, i se părea, pesemne, lucrul cel mai firesc din lume. Da, da, îi spusesem femeii de lângă mine, puțin stânjenită fiindcă birjarul ne întinsese amândurora peste genunchi pledul său mirosind a grajd, cum să nu-l fi știut pe domnul Köpetzy, se poate?... Ea tăcuse însă, gândindu-se probabil că vorbise prea îndeajuns cu un bărbat necunoscut. Cu care ajunsese
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
voi de la stânga la dreapta, că toată lumea scrisul; chiar și culorile de steag!'' și mâna mi-o strânse cu drag. Buzele noastre cât de aproape au fost de-un sărut! ...dar am ramas la mijloc. Galbene frunze cădeau printre noi, stânjenite parcă de sfielile noastre. De-atunci mereu au căzut, peste-o carte uitată și ea în povestea cu Seabury-Western, pe malul lacului Michigan, unde buzele noastre se-ntrebau dacă fructul oprit nu cumva o fi dus la sărutul pierdut? LOVERS
TRADUCERE / TRANSLATED BY MUGURAŞ MARIA PETRESCU de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344635_a_345964]
-
despre suferința lăuntrică ce-l încerca. Se străduise să lămurească lucrurile, scriind și el, apoi la telefon, căci Sigi își instalase unul, auzise o voce de femeie la capătul firului, se dovedise curând că era a neveste-si, vorbea foarte stânjenită, soțu-meu, repeta întruna, eu nu știu, cu el trebuie, da, el este ... , să văd ... , Sigmund, Germania la aparat!... Urmase un schimb răstit de vorbe, departe de receptor, pe care nu le înțelesese, pentru ca, în cele din urmă, acesta să fie
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
cei din jur să-i spună ceva sau el să serbeze. Doar își amintea că împlinise un număr de ani și atât. Uneori era bucuros că acea zi trecuse mai repede și scăpase neobservat de cei din jurul său. Se simțea stânjenit dacă mergea în acea zi cu o problemă la un birou public și un funcționar îl felicita pentru ziua sa de naștere. Avea impresia că a organiza o petrecere cu prietenii pentru ați serba ziua onomastică și a primii cadouri
CADOUL de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359438_a_360767]
-
mult și el nu mai avu parte de bucuriile de odinioară. Așa că, pentru el devenise ceva normal ca cei din jur să nu îi serbeze acea zi, dacă cineva i-ar fi urat la mulți ani s-ar fi simțit stânjenit neștiind ce să facă și cum să reacționeze. Așa se întâmplase în acea dimineață când soția sa ce se numea Adriana îi ură la mulți ani, el doar mormăi ceva în barbă și plecă la alte treburi. Oftând ușurat că
CADOUL de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359438_a_360767]
-
trebuia să plece de acolo, pentru a căuta un viitor mai bun și pentru ai oferii o viață frumoasă soției sale. Și pentru a putea ridica și el fruntea ca un om împlinit înaintea tuturor, și a nu sta mereu stânjenit și adânc umilit înaintea oamenilor din cauza sărăciei sale. ,, Da, da, viitorul meu nu este aici ci undeva departe printre străini acolo voi reuși, trebuie să caut un mod de a ieși de aici,” gândii el. Întunericul se cobora treptat peste
CADOUL de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359438_a_360767]
-
să aștepte în grădina,dar de îndată ce o văzură venind,Harriet se ridică și merse la trăsura,complimentand-i rochia.Aongus hotărî să stea cu vizitiul,lasand-o pe Karon în compania doamnei și a servitorului. -Dragă,să nu te simți stânjenita în prezența mea.Eu țin la Pablo că la băiatul meu.Daca simți nevoia să mă întrebi sau să-mi spui ceva,te rog să o faci fără ezitare. -Este departe conacul lui Pablo?întreba Karon ca să aibă subiect de
KARON,CAP 9 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359968_a_361297]
-
informație redundantă, spusese despre ea, că a înțeles din modul în care i s-a prezentat, că este o persoană... deschisă. Făcând corecția cuvenită cu un zâmbet de circumstanță, Irina, căreia îi venise rândul să vorbească prima, se simțise puțin stânjenită constatând că nu se putuse concentra suficient la ce-i spusese interlocutoarea, preocupându-se mai degrabă de replierea strategică, sub avalanșa ei de vorbe. Și nici măcar nu mai reținea dacă aceasta îi spusese cum se numește, fiind apoi absorbită de
ANTREPRENORUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345178_a_346507]
-
larghețe - tinerețe fără bătrânețe, viață fără de moarte, fericire eternă...poate prin erecție perpetuă, unicitate, excentricitate, în sfârșit, tot ce și-ar putea dori un anume grup țintă. În sală, se etalau și se intensificau game de reacții diverse; râsete, zâmbete stânjenite, perplexități. - Și acest instrument din care face parte și reclama, poartă numele de strategie de marketing, continuă trainerul, însoțindu-și spusele cu un surâs puțin cinic, schițat în colțul gurii. - Ca orice vânător care se respectă- continuă el - antreprenorul privește
ANTREPRENORUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345178_a_346507]
-
imediat după ce am intrat eu, alte două persoane sunt oprite. Nu mai e loc. Deja încep să mă simt și norocos, de unde eram aproape deprimat cu ceva minute în urmă. N-am mai făcut niciodată aerobic, dar nu mă simt stânjenit, mai sunt mulți alți bărbați în jurul meu, aproape jumătate, de toate vârstele. Am încredere maximă în mine și privesc în jur cu superioritate. Antrenamentul meu obișnuit e de 10 kilometri. N-au ce să-mi facă, e doar aerobic. În fața
„Ce nebuni se strâng aici într-o zi lucrătoare de toamnă?!” Secta corporatiștilor care transpiră la 6 dimineața () [Corola-blog/BlogPost/338399_a_339728]
-
organizez la Brăila un salon internațional de caricatură, care deja este la ediția a IX-a... Veronica IVANOV: Am văzut că faci un spectacol: „Ochiul și Timpanul...” Costel PĂTRĂȘCAN: Da!... Împreună cu prietenul Daniel Iancu. Este un proiect nou... Mă simt stânjenit că trebuie să spun că avem mare succes, dar chiar așa este! Deja am fost cu spectacolul la Giurgiu, Covasna, Alba Iulia, Constanța, Râmnicu Vâlcea și avem încă invitații în multe orașe din țară, cât și de la Chișinău. Spectacolul pare
INTERVIU CU CARICATURISTUL COSTEL PĂTRĂŞCAN de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341812_a_343141]
-
acestea fiind, pentru mine, motive puternice de exprimare oarecum anevoioasa în limba română. În plus, sunt parte a acelui mare procentaj al oamenilor inhibați la vorbirea în public. Partea optimistă este că nu am leșinat niciodată până acum. Mă simt stânjenita uneori că eu însămi să mă numesc poeta. Eu doar scriu ce simt că trebuie să existe scris. Cea mai mare realizare a fost când, după ce am citit publicului ceea ce am scris, parte din cei prezenți m-au îmbrățișat și
INTERVIU CU POETA ADELA-ADRIANA MOSCU, DIN PENNSYLVANIA, SUA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342550_a_343879]
-
Images Mereu mi-a fost greu cu cadourile pentru zilele de naștere. O obligație socială, despre care am aflat recent că alte popoare se sinchisesc prea puțin. Nu mi-a plăcut nici să primesc, nici să ofer cadouri. Eram mereu stânjenită atât când se apropia ziua mea de naștere, cât și când se apropia ziua de naștere a prietenilor. Având mulți prieteni, eram stânjenită o bună bucată de timp din viața mea. Când era rândul meu să primesc, mai era cum
„Ce vreau să-mi iei de ziua mea...” O tendință în România la aniversări: cei care-și fac cadou propria zi de naștere () [Corola-blog/BlogPost/337712_a_339041]
-
se sinchisesc prea puțin. Nu mi-a plăcut nici să primesc, nici să ofer cadouri. Eram mereu stânjenită atât când se apropia ziua mea de naștere, cât și când se apropia ziua de naștere a prietenilor. Având mulți prieteni, eram stânjenită o bună bucată de timp din viața mea. Când era rândul meu să primesc, mai era cum mai era, pentru că aveam mereu opțiunea de a recicla ceea ce nu mă avantaja sau nu îmi plăcea. Îmi amintesc când am primit de la
„Ce vreau să-mi iei de ziua mea...” O tendință în România la aniversări: cei care-și fac cadou propria zi de naștere () [Corola-blog/BlogPost/337712_a_339041]
-
Dezbracă haina și...hai înăuntru! Să vă cunoașteți: Irina, de la blocul vecin și ea este Violeta, o...nepoată...adoptată. Te superi, Violeta, dacă spun așa? - Chiar mă bucur, tanti și te-mbrățișez pentru asta, spuse voioasă Violeta, îmbrățișând-o. Irina, stânjenită, stătea în ușa sufrageriei și privea timidă la cele două îmbrățișate și bucuroase. Ea, o femeie înaltă, zdravănă, puțin cam plinuță, ochii negri și părul bogat, lăsat să-i cadă pe umeri în plete negre, strălucitoare. Chiar și cu fața
CAP. 7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344181_a_345510]
-
de pluton că știe ce face, că nu e chiar un amator. O vreme, turma și ciobanul ei absentară din vecinătatea militarilor care se pregăteau pentru alte vremuri războinice. Comandantul însă își urmă cu osârdie meseria lui de militar, păstrând stânjenit secretul colaborării tactice cu ciobanul cel priceput la război. Și avu succes neașteptat la exercițiile de luptă asistate de superiorii săi, care, mirați de măiestria militară a locotenentului, îl înaintară în grad. Onest, locotenentul le povesti superiorilor ciudățenia cu păstorul
CUM UN TOIAG DE CIOBAN UZURPĂ LOCUL BASTONULUI DE MAREŞAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/343134_a_344463]
-
Nu trebuie să vadă aici un spațiu tradiționalist, închistat. Pentru ortodoxia noastră nu este așa. În ortodoxia noastră fiecare vine la Biserică fără constrângere, fără reținere și fără teamă. Aici, și numai aici, putem fi împreună fără să ne simțim stânjeniți, fără să ieșim din limitele decenței și ale bunului simț. Tinerii noștri ar trebui îndemnați mai mult să caute aceste realități în Biserică. Poate că este nevoie de mai multă misiune în rândurile lor, ca ei să poată conștientiza toate
DESPRE TINERII DE ASTĂZI, AFLAŢI ÎNTRE LIBERTATE ŞI LIBERTINAJ, PRECUM ŞI DESPRE PRIMENIREA LOR ÎN IISUS HRISTOS, PRIN BISERICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379049_a_380378]