284 matches
-
o turturea și un pui de porumbel." 10. Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat în două, și a pus fiecare bucată una în fața alteia, dar păsările nu le-a despicat. 11. Păsările răpitoare s-au năpustit peste stîrvuri; dar Avram le-a izgonit. 12. La apusul soarelui, un somn adînc a căzut peste Avram; și iată că l-a apucat o groază și un mare întuneric. 13. Și Domnul a zis lui Avram: "Să știi hotărît că sămînța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
fi deseori ridicată în slăvi, după cum va fi încontinuu dezvoltată, într-o perfectă simetrie, relația dintre cei doi rivali: Aufidius și Coriolan. Atunci când, în final, Coriolan moare, Aufidius își pune piciorul pe cadavrul lui, așa cum l-ar fi pus pe stârvul unui leu ucis la vânătoare. Și totuși trupul neînsuflețit al lui Coriolan nu va fi pângărit. În memoria lui va fi înălțat un monument, întru veșnică cinstire. Aici, sălbăticia își dezvăluie pe deplin ambivalența: ea poate fi atroce sau plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
piticul dinlăuntrul meu și recăzu să adoarmă iar, cu căpățâna rezemată pe zăbrelele coastelor mele. Până atunci, cugetai întunecat, vom crăpa ca ploșnițele, înăbușiți de gaze, contaminați de ciumă. În orașele cu hecatombe de cadavre, moartea obosită, dominând din înălțimea stârvurilor împuțite, va rânji, trecând prin coasă caravanele de șobolani înspăimântați de uraganul bombelor aruncate din înalt, ca să rămână mărturiile de asasinat ale omului în patru labe. Omul vertical se va naște după mine și va trăi mii de ani, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bate cineva, o bate, O mână nemilos din spate, Plesnesc în largul mării bicele Și-aud trosnind din lemnării caicele. Cerșește și nimic nu cere, Se vaietă fără durere, Și urlă ca-n strânsoarea cleștelui, Zvârlind la mal miros din stârvul peștelui Turbini și clocot în cazane, Trec trenuri noaptea pe tavane Și-n întuneric catastrofele Vin groaznice să-mi împlinească strofele Cu scârbă-n suflet, mână-n mână, Stă trupul meu culcat pe-o rână Și-ascult, înghemuit sub pătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Sunt sigur că Înțelegi, Bernard, spuse el, bătând cu un deget În dosar, că nu poți să depozitezi animale moarte aici. Există un risc considerabil pentru sănătatea oamenilor. Cum te-ai simți dacă oamenii ar Începe să se Îmbolnăvească din cauza stârvurilor tale? Hoitarul ridică din umeri și suflă din nou În foc. Mama s-a Îmbolnăvit, spuse el, iar Logan fu luat prin surprindere de faptul că nu avea nici un pic de accent. Presupusese Întotdeauna că un individ care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fost copleșit de incredibila dorință de a mângâia și ține în brațe una. A deschis cușca și a încercat să îmbrățișeze bestia, dar ea l-a mușcat de brațe. S-au luptat. Coleman a învins: a sugrumat-o. A luat stârvul acasă, l-a jupuit, a mâncat carnea crudă și a confecționat o proteză din dinții fiarei, purtând-o apoi când era singur și pretinzând că e o wolverină care stă la pândă, fute și ucide. A mai trecut ceva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
într-un stil care să nu jicnească nici biserica și nici credința, dar care să dovedească greșeala în care se află clericii, nedând asistență religioasă creștinilor cari acceptă arderea rapidă incinerarea în locul arderii lente înhumarea pentru a face să dispară stârvul lor părăsit de suflet. Până atunci cititorii și cei interesați de citatele din Eclesiast Cap. I 8-9 și III 20-21: Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu se poate spune: ochiul nu se mai satură privind și urechea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sugestia lor devine o nevroză pentru toți, cum s-a întâmplat cu problema cremațiunii la noi. În loc să sfătuiască pe credincioșii vii, să ducă viață după Dumnezeu, cultivând în aceiași proporție și trupul și sufletul, pe ei îi ajunge mila de stârvul omului mort, pentru a cărui proslăvire cheltuiesc atâta imaginație și dau poporului o literatură simplistă și insidioasă, ținându-l mereu în ignoranță. Stereotip, folosindu-se în toate prilejurile de o zisă a sfintei Scripturi că "Pământ ești și în pământ
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și în țărână vei merge" (V) Transpunând demagogia politică pe teren religios, unii dintre credincioși noștri și nu cei inițiați în subtilitățile scripturistice văd, în acest citat, o poruncă expresă a lui Dumnezeu asupra felului cum trebuie să fie tratat stârvul omenesc după moarte, adică să fie dat pământului din care a fost luat, iar nu incinerat. Se-nțelege de la sine că bieții noștri credincioși, ce nu sunt obișnuiți cu citirea Scripturii, pe care, majoritatea, nici n-au văzut-o necum
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
temeritate, ori de ignoranță. Totul se transformă; nimic nu se pierde" Dar... să admitem și părerea acelora, cari, citind alături de Scriptură, cred cu tot dinadinsul, că citatul "pământ ești și-n pământ vei merge" indică oarecum felul de nimicire a stârvului omenesc și că "cenușa" nu e tot una cu "pământul". Aceștia uită, mai întâi, că pământul înglobează-ntrânsul tot ceia ce s-a născut din el și orice lucru de artă am crea noi, va fi nimicit de vreme, căci și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care a plecat, numai că are alte proprietăți fizice și chimice, grație diverselor reacțiuni la care a fost supusă. Cenușa, de asemenea, este tot pământ, dar un pământ purificat și transformat. Când vom vorbi despre "Diverse feluri de nimicire a stârvului omenesc" și despre Tradiție, vom arăta și alte erori ce se-mpotrivesc incinerării umane, pe motive religioase. (Flacăra Sacră, II, 7-8, 1935, pp. 1-2, 4) Cremațiunea și religia creștină (VI) În articolul precedent, am arătat până la evidență, că citatul scripturistic
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Nimic mai departe de adevăr. Istoria literaturii dovedește că frumusețea literară înseamnă cu totul altceva decât frumusețea din viața de fiecare zi. Într-un reportaj antologic, de o recunoscută frumusețe literară, Geo Bogza descrie groapa de ‹ gunoi a Bucureștiului, cu stârvuri fetide, pline de viermi și cu bătrâni știrbi care își caută hrana printre ele. Pe noi însă nu Geo Bogza ne preocupă, ci Emila Dabu. Emila Dabu este o autoare din Constanța care a publicat un roman, Cetatea iubirii (Ex
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
printre stele / Suitor prin negre spații, către neștiute lumi - / Peste timpul scurs coboară a uitării pleoape grele, / Măsurând cu nemurirea ale anilor cununi. Să pătrundă rostul vieții, omu-i îngrădit din fire / Doar de sticla nălucirii prea-adesea are parte, / Lepădând nimicniciei stârvuri mari de-nchipuire, / În această amăgire îndreptată către moarte.“ (Scrisoare deschisă) Absolvent al Facultății de Electronică, după cum reiese dintr-o prezentare de pe ultima copertă, Costin Grigoraș refuză, în mod curios, să utilizeze calculatorul și scrie cu pana. Gastrita lui Emil
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
el și În alți șaizeci sau șaptezeci, despuiați și după ce-și săpaseră singuri groapa, se trăsese și căzuseră Înăuntru. Trupuri peste propriul trup. Strivind. Soția lui moartă pe undeva prin apropiere. Zbătându-se afară mult mai târziu de sub greutatea stârvurilor, târându-se afară din pământul afânat. Scurmând pe burtă. Ascuzându-se Într-o baracă. Găsind o zdreanță de purtat. Zăcând În pădure zile multe. Iar acum, aproape treizeci de ani mai târziu, În zile de aprilie, soare, primăvară, un alt anotimp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în smoală, căci spre sfârșitul primului capitol toți eroii erau morți: decapitați, sugrumați, trași în țeapă, arși sau sfârtecați. Mai mult încă: nu mai rămăsese nimeni care să-i răzbune pe eroii uciși. Pe un astfel de teren plin de stârvuri și arat cu plugul scrisului și-a găsit încercarea mea narativă sfârșitul precoce. De-ar mai exista acel jurnal, el ar fi în orice caz interesant pentru fetișiștii fragmentului. Nu mi-a trecut prin minte să-i las pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cunoscut vreodată. Da, îi voi asculta sfatul. Știu bine că din clipa când mi-au furat cărțile, Ei au murit pentru mine. N-au fost niciodată Oameni, au fost poate un MÂL DE MATERII URÂCIOASE prin care și-au hrănit Stârvul lor de PĂSĂRI SPURCATE. STÂRVUL lor de mumii întruchipate mai bine zis. HAITE ce sau desprins din mizeria lumii, dar să piară din Calea Sufletului meu de POET să nu-i mai văd și să nu-i mai aud niciodată
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
asculta sfatul. Știu bine că din clipa când mi-au furat cărțile, Ei au murit pentru mine. N-au fost niciodată Oameni, au fost poate un MÂL DE MATERII URÂCIOASE prin care și-au hrănit Stârvul lor de PĂSĂRI SPURCATE. STÂRVUL lor de mumii întruchipate mai bine zis. HAITE ce sau desprins din mizeria lumii, dar să piară din Calea Sufletului meu de POET să nu-i mai văd și să nu-i mai aud niciodată. Ei ce nu sunt Oameni
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a naftalină. Așa am fost noi, diferiți, după o anumită vârstă. Eu m-aș fi dus ață să-i caut prin sertare, să citesc scrisori vechi și să mă ascund cu ele în micul ei paradis decrepit, cu frunze și stârvuri în putrefacție printre răsadurile dezordonate. David, nu. Mama îl dăscălea mereu când mergeam s-o vedem pe Lea. Tata nu venea niciodată. Nu era genul lui de companie. Realitatea e că te cam strivea o vizită acolo, pe Intrarea Vâlcului
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
deformate gen reclamă la pastă de dinți. Trec peste ele, ca peste fotografiile retușate. Mă regăsesc, câteodată, umplut de scârnăvie, pe blogurile astea. Jumulit. Dezbrăcat până la os. Furia anonimului, pusă pe high speed, mă descompune până când râmân și eu un stârv, un avorton, un scelerat, un autor de imbecilități. Prima oară a fost un șoc, acum m-am obișnuit să dau, din când în când, de cadavrele mele virtuale roase de viermi prin curtea vreunui blogger. Le îngrop, le aprind o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Mare al buhușanilor. Să n-aveți nici o grijă, a mai repetat, că, n-am să las nimic, nedat de pomană. Nimic, mă, auziți voi, ce vă zic? Nimic. Hai, drum bun! Pa! Rămâi cu bine, și, pomănăgește-ne cu credință. Pa! Stârvul Ferma zootehnică din Lohan era vestită, printre celelalte de prin Împrejurimi. Mergea vorba că, În cea mai mare măsură, aceasta se datorează conducătorului ei - Victor Brebenel, unul dintre gospodarii de frunte ai satului. Ferma dispunea de oi, vaci pentru lapte
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mânat, până acasă: unii - vaci; alții - oi; iar ceva mai puțini - porci. S-a oprit la poartă. Hărmălaie, ca atunci, când, păsări de pradă, se Întâlnesc și se Înghesuie, care mai de care, să ciupească, măcar, un cioc de pe un stârv. Așa arăta, În acele momente, vestita fermă zootehnică a lohănenilor celor vestiți. A stat, rezemat de poartă, privind și Înjurând, câteva zeci de clipe, din primele momente simțind un impuls de ași opri consătenii de la dezastru, dar, brusc, Își Îndreptă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pământ, și dalele de beton, din interioare și de pe alei. După ce totul a rămas ca o tristă amintire, a ceea ce fusese frumusețe de zootehnie, pusă pe roate, care aducea venituri frumușele fostei cooperative agricole, acțiunea de Îngurgitare și savurare a stârvului s-a mutat În sistemul de irigații, În livezi, În vii și la solariile floricole. După ce totul a fost pus pe chituci, atmosfera a devenit calmă, totul Îmbrăcând o strălucitoare culoare gri, iar bătrânul Victor Brebenel, asemeni multor altora, s-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu amărăciune, parcă, la aducerea aminte a imaginii de Început de distrugere a fermei; mai scapă, așa, câte un oftat, Însoțit și de câteva cuvinte. Acestea ar cam fi: cât am să trăiesc, n-am să uit acea imagine, de stârv, a fermei zootehnice, pe care, o devoram, cu toții, mai rău decât niște hiene! N-am s-o uit. Nu trebuie uitată. Doar era munca noastră. Dar, așa a fost să fie: noi am făcut-o, noi am desfăcut-o. De unde
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a fost să fie: noi am făcut-o, noi am desfăcut-o. De unde să fi bănuit, eu, atunci, bietul fermier zootehnic, ce eram, din frumosul nostru Lohan, că, Întreaga țară, cu tot ce a fost În ea, o să ajungă un stârv imens, din care să se-nfrupte cine vrei și cine nu vrei, de pe aici și de pe aiurea, din lumea largă?! Dar, tot e bine, că, am fost deștept, și, m-am ales cu partea mea, ca individ, și ca familie
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Din 25 au rămas 20. Părintele stareț își relaxa hoitul într-un sertar confortabil de morgă (nu avea pe nimeni în lume), posibil urma să fie topit în crematoriu, posibil îl vor tranșa studenții de la chirurgie (așa viață așa moarte!), stârvul hodorogului nu merita un bulgăre de pământ negru în gură. Părintele econom, cenușă sub o grindă arsă pe jumătate; în zori a plouat, funinginea inimii i-a curs la vale; până spre seară, cărări de furnici conturau nimicul, câteva vertebre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]