235 matches
-
sunt toate de origine slavă, indică pe stăpânii de pământ, ceea ce dovedește același lucru. În sfârșit, dar semnificativ, denumirea dată în Țara Românească, țăranilor dependenți, rumânii, arată fără nici o îndoială că, într-o vreme, la începutul dominației slave, o clasă stăpânitoare de alt neam și altă limbă s-a așezat (suprapus) peste obștile "romanice", care au ajuns în felul acesta în stare de dependență. N. Bălcescu nota în același sens: "rumân, după obiceiul în vigoare, în Europa barbară, de a numi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sub stăpânirea cnezilor și a boierilor, termenul vecin a devenit sinonim cu om dependent. Aceasta dovedește că aservirea obștilor libere a început anterior așezării slavilor în Dacia sau în paralel cu așezarea acestora. Putem concluziona că, în principal, originea clasei stăpânitoare a feudalismului românesc provine din diferențierea internă a obștilor autohtone și constituirea unei clase suprapuse, puternice și avute, în sânul acestora. Dubla terminologie în limba română medievală, ce desemnează pe stăpâni și supuși, e o dovadă istorică despre închegarea clasei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost vorba mai sus. În momentul în care căpeteniile acestora au ajuns să fie întreținuții obștilor, ei și-au arogat drepturi ereditare și o poziție (funcții) și bunuri mai presus de ceilalți membri ai obștei. Acești fruntași privilegiați constituie pătura stăpânitoare a societății autohtone (românești). Membrii acestei nobilimi (aristocrații) cu familiile lor poartă numele de cnezi sau juzi. Identificarea cnezilor și a juzilor cu nobilimea prestatală rezultă din frecvența utilizării acestui termen și acestei instituții în toate ramurile din teritoriile românești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În concluzie, în toate țările române, cnezii alcătuiau o singură (aceeași) instituție cnezială-o pătură de proprietari de pământ, neprivilegiați, cu origine comună, nobilimea prestatală, asemănătoare la toți românii. În cele trei țări, instituția (categoria) cnezilor reprezintă prima formă a clasei stăpânitoare (feudale). Această categorie a supraviețuit, după întemeierea statului medieval, dar era deja pe cale de dispariție.15 După acest interludiu, conceptual și teoretic, să urmărim mai îndeaproape aspectele vieții sociale. Dezvoltarea economică din aceste secole a influențat structura socială a comunităților
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
organică, chiar dacă vârful ierarhiei politice putea fi slav sau turanic, se putea numi Bogdan sau Negru. Ajunse în punctul maxim al evoluției (maturității) lor, voievodatele s-au întrunit în stat. Constituirea statului medieval românesc a fost precedată de alcătuirea clasei stăpânitoare (suprapuse). În urma diferențierii din obștile libere țărănești, începând cu secoul al X-lea, fruntașii acestora s-au constituit treptat într-o pătură suprapusă privilegiată, viitoarea boierime (termen bulgaro-slav). Categoria privilegiată (boierimea) a fost precedată de apariția unei pături sociale, de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
între Carpați și Dunăre a rezistat marii încercări din acest an. Numit ulterior "Ungrovlahia", Țara Românească ("zemlia Ungrovlahiiskoi"), el a dobândit o nouă identitate istorică, ce a consfințit existența sa de-sine-stătătoare. Noul statut al țării și al voievodului, atributul "singur stăpânitor " (samoderjavnâi-autocrator) și mai apoi "domn și mare voievod" este grăitor de la sine. Noua identitate istorică a Țării Românești și noul titlu voievodal nu au fost recunoscute de regele ungur, pentru care Basarab nu era decât vasalul său. Întors în țara
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de schimb din văi și o serie de orașe. Un impuls a venit și din sudul țării, unde se întemeiase, în 1227-1228, Episcopia cumanilor, distrusă de invazia mongolă, dar restabilită după 1241, sub numele de Episcopia Milcovensis. Ulterior, aflăm că stăpânitori (boieri) locali preluaseră pământurile episcopiei deducem că, și la est de Carpați, existau acei "maiores terrae", viitoarea aristocrație feudală. În Moldova, nu se știe sigur dacă ținuturile, la origine, au fost voievodate, dar existau aici regiuni rurale dependente de o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
domni și voi guverna eu singură !”, triumfă Aelita - femeia marțiană voise și puterea executivă. Los nu pare de acord, întrucât îi pune mâna în gât. Secvența amintește de Mașina timpului și prevestește Metropolis. Structura eloi, ființe de suprafață, „aristocratice”, rafinate, stăpânitoare, morloci, sclavi ai adâncului, primitivi și brutali, care îi atacă pe „nobilii” suprafeței, inaugurată de socialistul utopic H.G. Wells în romanul Mașina timpului (1898) o regăsim mai întâi în Aelita ecranizată după A.N. Tolstoi, apoi în filmul lui Fritz
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a originii noastre" latine; 5. Factorul tradițional reprezentat de "comunitatea istorică de obiceiuri, datine și amintiri" (p. 12) în care românii au stăruit cu îndărătnicie herculeană; 6. Factorul juridic reprezentat nu de vreo lege scrisă - care au fost toate aleputerilor stăpânitoare față de care românul s-a supus de nevoie - ci de "legea cea vie [...] a obiceiului". Acest drept "obicinuelnic" - ius-valachicum - este factorul juridic alidentității istorice românești, elementul de legătură al românității în cadrul unei unități juridice consuetudinare (p. 14); 7. Factorul moral
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Invariabilă a memoriei naționale românești, teza continuității rămâne centrală în modul românesc de raportare la trecut. Devenită o adevărată axiomă a memoriei naționale, permanența românească pe teritoriul dacic este afirmată în formula sa apodictică: "la retragerea legiunilor și a păturii stăpânitoare din timpul domniei lui Aurelian, populația a rămas pe loc, atât la orașe cât și mai ales la sat" (Roller, 1952, p. 50). Centrul de greutate al demonstrației permanenței românești se mută de pe enunțarea ritualică a continuității pe accentuarea caracterului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
odată cu desvoltarea capitalismului, care avea nevoie de un stat bine organizat, cu o piață internă mai mare" (Roller, 1952, p. 367). Manualul pare a elabora o teorie a conspirației capitaliste pentru explicarea unirii principatelor dunărene, avansând ideea conform căreia "clasele stăpânitoare au reușit să asigure ca Unirea să se facă mai ales de sus prin înțelegerea burgheziei cu boierimea; de pe urma ei au beneficiat elementele burgheze și boierimea comercială și nu largile mase populare" (Roller, 1952, p. 373). Dincolo de exagerările presupuse de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta, și duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii tale, și cu duh stăpânitor mă întărește. învăța-voi pe cei fărădelege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsare de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele voi deschide
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
omul, n-o vor înțelege (atitudinea lui!) la acest om cu ochii în cari fugiau flăcări ciudate, de ironie și înduioșare, de admirație și pornire distrugătoare, acest om cu impresionantul glas de impunere a credințelor și capriciilor sale, cu gesturi stăpânitoare, zguduitoare, nimicitoare ale unui genial actor, acest spirit de intenții ironice și de capricii rafinate, capabil de elementare asalturi crude, de entusiasmuri oarbe, de neînduplecată vocație provocatore, azi într-un fel, mâine în altul, cu totul opus, dar totdeauna, ca
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Dacă ar fi așteptat momentul stabilit de providență ne spune Jean Kovalewski s-ar fi îndestulat din el fără nici o primejdie" [1996:157]. Cum ar fi realizat divinitatea maturizarea edenică a ființei umane, pentru ca aceasta să se bucure de contemplația stăpînitoare a lumii, nu o știm și nu o vom ști niciodată. O istorie care nu s-a desfășurat este pierdută pentru vecie. Aceasta este rațiunea pentru care putem considera că toate încercările hermeneutice mai sus menționate, nevenind cu preponderență din
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la Argedavon, la tatăl regelui Burebista... Luînd apoi coroana zeilor din Samothrace pe viață, îndeplini jertfele și ceremoniile religioase ale inițiaților și ale orașului. În tinerețea sa, pe cînd era rege Burebista, cel dintîi și cel mai mare dintre regii stăpînitori asupra Traciei... să se aducă aceste laude publice lui Acorneon fiul lui Dionysius...” Textul spune că boero Bisto era ,,stăpîni- tor al Traciei” și nu trac cum au născocit turbații traciști de la noi. Dacă mergem pe această logică, cum cazarii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Luceafărul, Viața romînească) poezii abundente în compoziție, nu bogate în imagini, înclinate a transcrie polifonia din univers, țârâitul greierilor, sfârâitul fusului, ritmurile universului: Aud cântarea lumii, și ritmu-i bate des, Și veșnice cadențe din glasurile-i ies. E-ntîi sonorul cântec stăpânitor al mării Ce-n ritmu grav se duce și vine-n largul zării... Cum trece carul vremii cu mii de roți pe ceas El bate drumul vieții în ritmicul său pas Și morile ce-n ape și-n vânturi grai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care l-a avut, cu cadrele pe care le-a avut și ajutat în permanență și condus de partid, a fost în stare să facă față sarcinilor care i s-au pus în față și anume luptei împotriva rămășițelor claselor stăpânitoare care în perioada de la început, vreau să spun, erau foarte puternice, se dedau la diverse și la diverse vicleșuguri, lucrau sub diverse forme împotriva regimului și Ministerul de Interne a putut să facă față acestor sarcini pe care le-a
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Voi ruga pe Tatăl Meu și alt Paraclet vă va trimite (In. 14, 16). Prin urmare, Duhul are nume comune cu Tatăl si Fiul în virtutea participării la aceeași fire. Altfel, cărui fapt (se datoresc acestea)? A fost numit apoi Duh stăpânitor, Duh al adevărului și al înțelepciunii. Duh divin este Cel care M-a creat (In. 23, 4). Pe Veseleel, zice, l-a umplut Dumnezeu cu Duh divin de înțelepciune, de pricepere și de știință (Ieș. 31, 3). Deci, acestea sunt
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de „stăpânire”. La v. 51, 58 întâlnim expresia sinonima 9ó al-quwwa, „Stăpânul puterii”. Totuși, traducerile atestă faptul că a fost perceput și că „deținător de forță, de tărie”, intr-o relatie de cvasi-sinonimie cu ‘Azz. Semnificații de bază: tare, stăpânitor. 2.1.6.5. al-Matn: SOI și ASM „Cel Statornic”; GG „de nezdruncinat”; Marr „habens virtutem firmam” (traducerea înglobează și expresia ce preceda acest nume); RB „le Ferme”; DM „l’Inébranlable”; YA „Steadfast (for ever)”; Arb „the Ever-Sure”. Context
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tot ce a creat - și în sens mai restrâns - El îi învinge și îi umilește pe toți puternicii lumii 107. Este nemarcat față de numele următor, al-Qahh"r, a cărui formă sugerează un grad superior de intensitate. Semnificații de bază: invincibil, stăpânitor. 2.1.6.10. al-Qahh"r: SOI „stăpânitor”; ASM „Stăpânul Atotputernic”; GG „Biruitorul”; Marr „Praevalens”; RB „l’Invincible”; DM „le Dominateur supreme”; Arb „the Omnipotent”. Apare doar împreună cu al-W"≤id. Deși e atestat mai des decât cel precedent, lista lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
om nu l-a văzut și nu-l poate vedea...” (t.n.), după ce mai fusese numit, în 1,17, basileùs tÄÎn aiÀnÄn, „împăratul veacurilor”. În imnul din Apocalips 15,3-4, e preamărit că ho basileùs tÄÎn ethnÄÎn, „Regele neamurilor”, adică stăpânitor peste toate popoarele pământului. 3.2.1.6.2. déspota (e folosit exclusiv în această formă, la vocativ): „Doamne” (SC); „Stăpâne” (celelalte traduceri românești); „Dominus” (Vg); „Souverain Maître” (Lc 2,29), „Maître” (BJ); „Lord”, „Sovereign Lord” (RSV). Se întâlnește doar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1,5), cănd autorul se adresează „celor șapte Biserici care sunt in Asia” salutându-le „din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi născut din morți, Domnul împăraților pământului (ho árchÄn tÄÎn basiléÄn tQÎs gQÎs)” (C). Traducerea cu „Stăpânul” (Bl) sau „Stăpânitorul” ni se pare mai potrivită. Vulgata și BJ au șansa de a putea transfera mai bine, în limbile în care traduc, sensul lui árchÄn: cel care are primatul. 3.2.2.9. Dătător de viață 3.2.2.9.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ca fiind ho sÄtgr to¤ kósmou, „Mântuitorul lumii”. Iar în Fp 5,31, Petru și ceilalți apostoli proclama în fața Sinedriului: to¤ton ho theòs archQgòn kaì sÄtQÎra hýpsÄsen tQÎi dexiăi auto¤: „Pe acestă Dumnezeu l-a înălțat cu dreapta să Stăpânitor și Mântuitor...” Salvarea pe care o aduce el nu mai este biruința asupra vicisitudinilor istoriei, izbăvire de dușmani sau ajutor în vremuri de restriște, ca aceea de care aveau parte israeliții în Vechiul Testament, ci este o izbăvire spirituală și eshatologica
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în astfel de situații, dar și soluțiile acestora sunt uneori extrem de variate. În aceste condiții s-a ajuns ca un nume că al-Mu’min să fie tradus în românește cu „Credinciosul”, „Apărătorul credinței”, „De-credință-dătătorul”, iar al-Muhaymin, cu „Apărătorul”, „Veghetorul”, „Oblăduitorul”, „Stăpânitorul”. Ambele cunosc o singură ocurenta, într-o listă de nume din cadrul cărții. În tabelul nostru final de nume divine coranice am inclus și traducerile din lista întocmită de George Grigore pe baza listelor tradiționale. Aici întâlnim o situație în care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mai puternică cu cît vrea să ezidențieze un conținut mai bogat al personalității. O mare bogăție lăuntrică poate face necesară izolarea și prin faptul că, acceptînd și recunoscînd în aparență formele date ale vieții, opiniile și moravurile oamenilor, precum și autoritățile stăpînitoare, ne cruțăm toată puterea pentru activitatea și dezvoltarea interioară. Dar ironia nu folosește numai autoafirmării. Ea poate fi totodată o metodă, un mijloc pedagogic de a face cu putință înțelegerea aștor personalități înțelegere care este, la rîndul său, a condiție
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]