192,914 matches
-
pretutindeni aceiași: cu interese, cu sensibilități, cu pasiuni, cu răutăți. Complexitatea structurii umane nu poate fi alterată de coordonatele geografice decât într-un mod cu totul superficial. - Ce amintiri păstrați cu sfințenie în memoria dvs. afectivă? - Tot ce am iubit. Stau acolo, îngrămădite: copilăria fiicei mele, chipurile celor care au vegheat propria mea copilărie, toți cei care mi-au fost aproape, “Ultima poveste” a lui Radu Tudoran, primul roman pe care l-am citit, personaje ale tuturor cărților ce i-au
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1492828294.html [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
pe care o face - cocheta cu sufletul unui copil, mângâindu-i fiecare emoție cu o delicatețe de invidiat. Alături, învățătoarea Adriana Necula se picura sentimental printre sincopele lingvistice ale unei fete încă timide la prezența intrusului care eram. Pe hol, stând cuminte, doamna Nuți Hiru (Onu), bunica lui Vlad aștepta ca nepoțelul - tânăr în toată firea - să termine ședința de kinetoterapie, așa cum face în fiecare zi de vreo patru ani. Vine și-l aduce, stă până la ceasul prânzului, când se termină
REPORTAJ SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Reportaj_sentimental.html [Corola-blog/BlogPost/357844_a_359173]
-
prezența intrusului care eram. Pe hol, stând cuminte, doamna Nuți Hiru (Onu), bunica lui Vlad aștepta ca nepoțelul - tânăr în toată firea - să termine ședința de kinetoterapie, așa cum face în fiecare zi de vreo patru ani. Vine și-l aduce, stă până la ceasul prânzului, când se termină orele, pleacă acasă, de fiecare dată puțin mai împăcată pentru că și-a făcut datoria. Kinetoterapeutul George Bărăscu din Budeasa vine zilnic aici, la 40 de km distanță de casă pentru că-i place să pună
REPORTAJ SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Reportaj_sentimental.html [Corola-blog/BlogPost/357844_a_359173]
-
Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1627 din 15 iunie 2015 Toate Articolele Autorului o jucărie cu cine să pornim în vis să cucerim tot ce e sfânt, când aripile noastre ni-s tot mai aproape de pământ? privesc la fiecare stea și-aș vrea să zbor ca un nebun, să calc în visul meu pe ea în galaxia lui neptun, prin constelații să mă plimb, nemuritor ca un icar, să gust din fiecare nimb doar infinitul selenar. văpaie viața e în
O JUCĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1434349670.html [Corola-blog/BlogPost/379711_a_381040]
-
în cartier, Va fi raiul pe pământ... Cu grădini și palmieri - Fără soare, dar cu vânt”. Mai tot timpul își zicea Nenea Fane Tutungiu... Când nevasta îl certa: - „Mai lasă dracu' rachiu!” Dar cum omu' n-are vină Că-i sta cârciuma în drum... Mai trecea pe la vecină, Care-l stropea cu parfum. Iar la Dida când venea, Era purecat, săracul... - Iar mi te-ai pilit, belea? Unde-s banii? Luate-ar dracul! - Mergi și ia-i de la Jenică, Iani-ți poate
PE O STRADĂ LUMINOASĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1410068053.html [Corola-blog/BlogPost/362229_a_363558]
-
Publicat în: Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului S-au dus anii de speranță, Să visez m-am săturat , Când credeam,...era dorință Astăzi un bătrân blazat. Pentru tine luni de-a rândul, Am jurat să stau sub nori, Eram eu, convins de gândul, Că n-oi muri de două ori. Nu auzeai chemarea vocii, Strigam la ploaie și la vânt, Îmi răspundea răceala rocii Înfiptă strașnic în pământ. Acum, cedez la năzuință, La farmecul purtat în
VINO, IUBITO, SĂ ÎMPĂRTĂȘIM ACELAȘI VIS! de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriel_stanciulescu_1474613049.html [Corola-blog/BlogPost/374184_a_375513]
-
afirmare a identităților individuale, coagulând un mediu intern de securitate în care individul se regaseste în sistemul de valori al societății. Asigurarea securității individului cimentează unitatea de voință și acțiune a comunității sociale și descurajează fenomenele de înstrăinare culturală, care stau la baza a numeroase forme de comportament antisocial (terorism, crimă organizată, corupție, etc.). Deci, modul în care sunt structurate activitățile cultelor religioase se corelează corect cu normele securității organizaționale în România. De aceea, considerăm că fenomenul religios din România nu
PARTEA A IV A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_biserica_si_conceptul_de_securitate_partea_a_iv_a.html [Corola-blog/BlogPost/361488_a_362817]
-
în Trupul Domnului nostru Iisus Hristos și de a extinde Cincizecimea asupra tuturor, respectându-le diversitatea proprie, fiindcă această diversitate nu desființează unitatea, ci o întărește și o îmbogățește, iar Cincizecimea tocmai acest lucru l-a arătat în istorie. Așa stând lucrurile, vom afirma și sublinia faptul că Biserica nu este o realitate închisă și nici închistată în ea însăși: ea este trimisă în lume și este deschisă către lume. Noile posibilități care se creează într-o Europă deja unită, și
PARTEA A IV A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_biserica_si_conceptul_de_securitate_partea_a_iv_a.html [Corola-blog/BlogPost/361488_a_362817]
-
oprit, bineînțeles fără să hotărâm împreună, în fața unei grădini cu gard de trandafiri înfloriți și mobilier din fier forjat vopsit în alb. Părea un colț de rai. Mesele așezate sub umbrare într-un fel de separeuri te ademeneau parcă să stai la o șuetă. Bătea un vânt ușor care scutura florile copacilor purtându-le în aer ca pe o ninsoare. Eric, fără să ceară meniul, a comandat două cafele cu frișcă. N-a aruncat nici măcar o singură ocheadă fetișcanei cu șorțuleț
VANESSA BERI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_bratescu_vanessa_magdalena_bratescu_1394193080.html [Corola-blog/BlogPost/375120_a_376449]
-
Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 2249 din 26 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ana-Cristina POPESCU Împăcare (Din volumul de teatru pentru copii „Reuniune“ Monodramă Decorul: O clădire ca fundal. O bancă în fața clădirii și un tei. X (stând pe bancă): Și totul a început cu o ploaie, o ploaie caldă de vară. Eram în fața căminului și ascultam cântecul ploii. Câtă muzică, Doamne! Ce frumos cânta ploaia! Parcă o aud și acum. Era o muzică a durerii destinată să
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1488117005.html [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
plăcintă e visul ascuns printre norii plini de ploi. Mereu am rătăcit gustul, pe urmă am pierdut bucata cea bună și m-am rătăcit pe mine asemeni Albei ca Zăpada ce a prins a gusta partea otrăvită a mărului. Acum stau pe această bancă. În spatele meu se află viața ce am trăit-o până acum câteva zile, până când o ploaie de vară a spulberat totul. Clopoțelul a anunțat finalul anilor de studiu, anilor petrecuți la cămin. Trebuie să las totul în
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1488117005.html [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
de pâine și un loc de dormit alături de turma ce o păstoream. M-am gândit că am părăsit o închisoare spre o altă îngrădire a libertății și am refuzat. Ciobanul mi-a spus că sunt leneș, că îmi place să stau doar cum mâna întinsă. Nu, nu stau cu mâna întinsă. Ar fi prea dureros, dar nici o viață în sclavie nu aș suporta. Până la urmă știu ce am de făcut. O să las în urmă clădirea ce mi-a fost adăpost, mamă
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1488117005.html [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
alături de turma ce o păstoream. M-am gândit că am părăsit o închisoare spre o altă îngrădire a libertății și am refuzat. Ciobanul mi-a spus că sunt leneș, că îmi place să stau doar cum mâna întinsă. Nu, nu stau cu mâna întinsă. Ar fi prea dureros, dar nici o viață în sclavie nu aș suporta. Până la urmă știu ce am de făcut. O să las în urmă clădirea ce mi-a fost adăpost, mamă și tată, banca ce m-a găzduit
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1488117005.html [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
este necesară o conceptualizare a mesajului și comunicării. În acest sens, se impune regândirea rolului explicitului și implicitului în discursul prin care are loc organizarea conceptuală a experienței trăite, în structurarea cogitativă a materialului cognitiv. Tensiunea dintre implicit și explicit stă la baza a ceea ce, în perimetrul intersubiectivității limbajuale numită comunicare, acționează ca mesaj. Comunicarea se profilează ca fundal pe care pentru a deveni evident se proiectează holografic mesajul. Realitatea este comunicare, esența ei o constituie mesajul. Fiecare comunicare angajează un
Mesajul în comunicarea filozofică, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/mesajul-in-comunicarea-filozofica-de-stefan-vladutescu/ [Corola-blog/BlogPost/339522_a_340851]
-
baza a ceea ce, în perimetrul intersubiectivității limbajuale numită comunicare, acționează ca mesaj. Comunicarea se profilează ca fundal pe care pentru a deveni evident se proiectează holografic mesajul. Realitatea este comunicare, esența ei o constituie mesajul. Fiecare comunicare angajează un mesaj. Stă în conținutul ideii de om megaconceptul de mesaj. Însuși omul este un mesaj. Cunoașterea de sine reprezintă drumul către chintesența mesajului. În orizontul tensiunii se ivește necesitatea regândirii incertitudinii ce alcătuiește „spusa”-mesaj pe domeniul punerii sale în comunicarea filosofică
Mesajul în comunicarea filozofică, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/mesajul-in-comunicarea-filozofica-de-stefan-vladutescu/ [Corola-blog/BlogPost/339522_a_340851]
-
la etajul unde își avea camera, dar nu era sigură că nu știau și alții unde urcă. Erau atâtea figuri dubioase care studiau ziarele prin holuri, că niciodată nu puteai afla ce hram poartă și care le este scopul, de stau mai tot timpul pe acolo, cunoscând că locuiesc mulți demnitari în hotel, care beneficiau și de pază personală. Când sună pe numărul privat constată că are telefonul închis, așa că fu nevoită să apeleze la cel oficial, la care îi răspunse
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454746353.html [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]
-
și pe aceasta și să se prăbușească definitiv la pământ. Și ea a ținut cu insistență de tot ce a fost în favoarea sa. Dacă ceva nu-i mai era de folos, îl evita sau mai rău, îl înlătura. Orice-i stătea în calea intereselor sale, încerca prin oricare metodă, indiferent de consecințele apărute inevitabil pe parcurs, să-și netezească cale spre prosperitatea. Acesta era caracterul său și pe acest traseu și-a construit întreg programul vieții sale viitoare. De Sebastian nu
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454746353.html [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]
-
de un deceniu, în fiecare zi, cam la aceeași oră a serii, trece un copil. Nu are mai mult de doisprezece-treisprezece ani și este un puști al străzii. Mereu tăcut, cu privirea tristă, se așează pe singura bancă din fața blocului. Stă și așteaptă necerând nimănui ceva. Multă lume trece pe lângă el, unii îi aruncă o uitătură scurtă, alții îl ignoră pur și simplu. Dar oamenii miloși din zonă pun pe banca din lemn de salcâm câte-un pachețel care conține un
NIMIC NOU SUB SOARE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1434804170.html [Corola-blog/BlogPost/372445_a_373774]
-
Anghel a dat cu ochii de mine și m-a invitat în birou. M-a prezentat oaspetelui, apoi mi-a făcut semn discret să-l scap de musafirul neanunțat... Domnule Țuțea, a zis, îmi pare tare rău ca nu putem sta de vorbă acum, dar mergeți cu prietenul meu (nu eram prieteni) și mâncați o ciorba caldă undeva, că e vremea frumoasă... Petre Țuțea și ciorba era o apropiere care m-a șocat, pe vremea aceea credeam, în naivitatea mea, că
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/petre_anghel_1491320108.html [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
că și auzi niște pași prin preajmă, pesemne ai unei străji. S-a trântit numaidecât cu fața la pământ, rămânând nemișcat. Straja trecu chiar pe lângă el, mormăind ceva într-o limbă păgână. Nu-l observase, Tragodas fiind pitulat într-o tufă. Mai stătu astfel ceva vreme, neîndrăznind să se ridice de la pământ. Dar simțind liniște peste tot, cuteză să-și ridice capul și să scruteze împrejurimile la lumina lunii. Era singur. Se ridică în coate și se târî până lângă un trunchi scorburos
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
-mi erau părinții. Voiam neapărat să văd ce zic de felul cum mi-am interpretat rolul. L-am observat pe tăticu făcându-mi disperat cu mâna să mă uit la poartă. Perceptorii erau negustori de oameni. Imediat au priceput cum stau lucrurile. Unul dintre ei m-a întrebat: „Unde zici, mă, că este tată-tău?” Uitându-mă iarăși cu un ochi la poartă și cu altul peste umăr la părinți, ba chiar zâmbindu-le, am răspuns la fel de grăbit replica ce-mi
ARTIST RATAT de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 by http://confluente.ro/Alexandru_stanciulescu_barda_artist_alexandru_stanciulescu_barda_1340109182.html [Corola-blog/BlogPost/359717_a_361046]
-
ca aspru spre a ne îndoi de iertare și a cădea în desnădejde” (Scara, Cuv. 5, 11) de aceea - continuă același sfânt - „nu te speria chiar dacă vei cădea în fiecare zi și nu te depărta de la calea lui Dumnezeu ci stai cu bărbăție și fără îndoială că îngerul tău păzitor va cinsti răbdarea ta... nimic nu se poate asemăna cu mila lui Dumnezeu, nimic nu este mai mare ca ea” (Ibidem, Cuv. 5, 38). În Patericul egiptean citim că un frate
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
care se poartă, acest fiu reprezintă o tipologie umană descrisă frecvent în Evanghelii, dar care apare îndeosebi în Evangheliile acestor duminici pregătitoare pentru intrarea în Postul Mare. În toate apar două personaje, individuale sau colective, sau două tipologii umane care stau față în față. În Duminica lui Zaheu vameșul, acesta se află în opoziție cu cei care cârteau în casa lui, care nu se bucurau de pocăința lui, ci spuneau despre Mântuitorul că „a intrat să găzduiască la un om păcătos
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
scriitor Mircea Horia Simionescu, dar cred că eu sunt unicul care s-a bucurat de o deferență și de un interes special din partea acestuia. Acest lucru s-a datorat, probabil, și faptului că eram consăteni și mai ales vara, când stătea mai mult la Pietroșița, ne întâlneam deseori, pentru a sta la „taclale”, sau pentru a-i citi din poeziile mele, dar și din cauză că (așa cum de altfel a și afirmat într-o prefață la prima mea carte „Lupii la mare”) eram
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
care s-a bucurat de o deferență și de un interes special din partea acestuia. Acest lucru s-a datorat, probabil, și faptului că eram consăteni și mai ales vara, când stătea mai mult la Pietroșița, ne întâlneam deseori, pentru a sta la „taclale”, sau pentru a-i citi din poeziile mele, dar și din cauză că (așa cum de altfel a și afirmat într-o prefață la prima mea carte „Lupii la mare”) eram „un anarhist într-o societate anchilozată” demn de abordat și
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]